După prima parte a articolului, cred că ar fi corect să afirm că orice scop al gândirii competitive se încadrează în una din cele patru categorii:
- a crea calitate,
- a demonstra superioritatea,
- a oferi expertiză,
- a genera leadership.
Pentru a demonstra că gândirea critică este o abilitate ce poate fi dezvoltată separat de gândirea competitivă/cooperativă, voi exemplifica, pentru fiecare categorie, cazuri în care gândirea critică este folosită constructiv, respectiv distructiv (sau nu e folosită deloc).
(continuă să citești după media ↓)
1. Stratégii care oferă calitate.
Folosirea constructivă a gândirii critice: analiză logică şi strategică a realităţii cu instrumente relevante; designul criteriilor pentru îmbunătăţire; menţinerea unei bune comunicări intrapersonale; disponibilitatea de a se autocritica; aplicarea unei metodologii creative; folosirea unei analize multidimensionale; folosirea mai multor puncte de vedere şi perspective; transformarea datelor în proceduri pe înţelesul tuturor; reconfigurarea producţiei produsului/livrarea serviciilor pentru a spori eficiența; reproducerea factorilor de succes; eliminarea pierderilor; reajustarea fluxului de numerar; găsirea celei mai bune soluţii; (uneori) inginerie inversă; îmbinarea creativă a cererii cu oferta; management de proiect; scrierea de proiecte.
Folosirea distructivă a gândirii critice: analiza situaţiei cu instrumente disponibile, găsirea celui mai ieftin furnizor; determinarea şi asumarea costurilor de distrugere şi exploatare a resurselor folosite pentru a furniza produsul/serviciul; relocarea pieţelor cu nevoi mai mari; reajustarea resurselor umane; (uneori) folosirea ingineriei inverse.
Nefolosirea gândirii critice: corupţie, mită, transformarea angajaţilor în sclavi, distrugerea resurselor naturale pentru un profit imediat, înşelarea publicurilor.
(continuă să citești după media ↓)
Folosirea alternativă a gândirii critice într-o manieră de cooperare:
Crowdsourcing; crowdfunding; determinarea efectelor negative aduse de urmărirea cu orice preţ a performanţei şi creşterea performanţei prin programele de responsabilitate socială; crearea unei diferenţe măsurabile pentru resurse umane implicate în livrarea produselor/serviciilor, determinarea şi folosirea factorilor-cheie pentru îmbunătăţirea motivaţiei la locul de muncă; designul unor echipe care pot lucra împreună; înlocuirea aspectelor psihologice cheie care duc la îmbunătăţirea lucrurilor; mentorat; coaching; creşterea conştientizării; identificarea prejudecăţilor, părtinirii, autoînşelării, distorsiunii, proastei informări, propagandei, dezinformării.
(continuă să citești după media ↓)
2. Aspiranții la semnificație
Folosirea constructivă a gândirii critice: determinarea celor mai bune canale şi intervale pentru propria exprimare; argumentarea logică a problemelor critice care ar putea expune alte produse/servicii/idei că opţiuni mai slabe; să-i pui pe ceilalţi să te recomande folosind argumente; identificarea punctelor forţe şi folosirea acestora; identificarea punctelor slabe şi prioritizarea recadrarii lor; folosirea limbajului cu mare acurateţe; crearea de asocieri pozitive pentru a favoriza poziţia specialistului; determinarea de a fi cât mai bun, pentru tine însuţi.
Folosirea distructivă a gândirii critice: detectarea punctelor slabe ale concurenţei şi lovirea acestora; reinterpretarea şi reordonarea datelor după bunul plac; demonstrații că alții sunt mai puţin inteligenţi; crearea intenţionată a unor situaţii jenante pentru concurenţa; atacul la credibilitatea cuiva.
Nefolosirea gândirii critice: a te simţi atacat(a) faţă de inteligenta altcuiva, eşec în autoevaluare; lovirea concurenţei fără niciun fel de strategie; furtul unei poziţii prin înşelare; criticile sau bârfele aduse la adresa celorlalţi doar ca să treacă vremea şi/sau pentru a te simţi mai bine în legătură cu tine;; să vrei să moară capra vecinului pentru că nu ai una (invidie); ciuda pentru că vecinul continuă să-ţi amintească maliţios de cât de frumoasă e capra lui şi cât de inexistenta este a lui; a ţine pizmă pe vecin şi să doreşti ca el, cu capra, şi cu toată familia lui să moară.
Folosirea alternativă a gândirii critice, gândită într-un mod de cooperare: alegerea membrilor familiei şi a cunoştinţelor apropiate pe care să contezi pentru suport; identificarea scopurilor pentru care merită să ai încredere în colaboratori.
3. Experții cei rari
Folosirea constructivă a gândirii critice: evaluarea propriilor surse şi folosirea lor pentru reconfigurare; modelarea tipologiilor dinamicii sistemului; analiza complexităţii printr-o combinație strategică de perspective aparent contradictorii; identificarea unei optime funcţionalităţi; folosirea meta-analizei; oferirea de demonstraţii persuasive; identificarea actorilor-cheie ce trebuie să fie influenţaţi; gestionarea flexibilităţii şi a sistemelor deschise; crearea unor cadre de lucru pentru interpretarea datelor; structurarea de concluzii şi generalizări garantate; stabilirea diferenţelor care fac diferenţa şi reconfigurarea sistemului; îmbunătăţirea, având ca referinţă defectele autodiagnosticate şi luând contramăsuri practice; self-efficacy; crearea situaţiilor de independenţă; alinierea alternativelor conflictuale; structurarea unei metode creative; supervizarea fuziunilor şi achiziţiilor; scrierea de proiecte; întărirea disciplinei; (uneori) supravegherea/dezvoltarea organizaţiilor matrice.
Folosirea distructivă a gândirii critice: analiza exagerată; folosirea cadrelor de referinţă limitate în analiza sistemului, privind, în special, riscurile; livrarea de sisteme puternice în scopuri lipsite de etică; crearea dependenţei; copleşirea propriei persoane/organizaţii cu puterea rolului (a poziţiei); trecerea cu vederea prin prioritizare greșită asupra unei probleme care se auto-replica într-un sistem.
Nefolosirea gândirii critice: Fiecare expert trebuie să folosească gândirea critică. La acest nivel, gândirea critică este inerentă şi trebuie îndreptată preponderent către înțelepciune.
Folosirea alternativă a gândirii critice, gândită într-un mod de cooperare: designul unei echipe de experţi; designul unor comunităţi care să se autosusțină; crearea de mecanisme câștig-câștig-câștig (toată lumea câştigă, nu doar cei care sunt direct implicaţi); designul unor noi cadre de referinţă; dezvoltarea unor noi generaţii de tehnologie; designul unor sisteme de operare (şi aici nu mă refer doar la Windows vs. Open Source); comunicarea efectivă cu ceilalţi simultan cu găsirea de soluţii la probleme complexe.
4. Liderii transformationali
Folosirea constructivă a gândirii critice: gândirea laterală; expertiză interdisciplinară, restabilirea ordinii la nivelul pieţei; restructurarea standardelor generale; inspirarea folosirii optime a resurselor naturale; pledarea pentru misiunile grupurilor/echipelor/organizaţiilor; inspirarea celorlalţi pentru dezvoltarea propriului potenţial de lider; reflectare, inspirarea eficienţei proprii celorlalţi; influenţarea subtilă a deciziilor de grup; designul cadrului de proiect; inspirarea experţilor, (uneori) operatorilor modali; inspirarea voinței (disponibilității) de a servi întregul sistem;
Folosirea distructivă a gândirii critice: influenţarea negativă; susţinerea utopiilor; (uneori) schimbarea operatorilor modali; atribuirea unei semnificaţii spirituale activităţilor economice; managementul neetic al conflictelor; îmbrăţişarea unei filozofii [ne-epistemologică]; crearea dependenţei de tehnologie; reformatarea înţelegerii de simboluri; plasarea simbolurilor că mai importante decât individul; folosirea puterii împotriva oamenilor.
Nefolosirea gândirii critice: Fiecare lider trebuie să folosească gândirea critică. La acest nivel, gândirea critică este inerenta şi îndreptată preponderent către înţelepciune.
Folosirea alternativă a gândirii critice în gândirea de cooperare: ingineria relaţiilor între culturi; mediere şi negociere în conflictele internaţionale; folosirea puterii deţinute împreună cu oamenii.
Sper să te conving că folosirea constructivă sau distructivă a gândirii critice (şi că lipsa acesteia) este independentă de gândirea competitivă vs. gândirea de cooperare. Sper, de asemenea, că ce ai citit în acest articol îţi va capta atenţia atunci când vei folosi gândirea competitivă.
Dacă ți-a plăcut acest material, atunci îți recomand și:
25 de idei ce te pot transforma din manager în lider pentru oameni către obiective.
Valori la 360°: preferințe în personalitate și societate
Traducere și adaptare de AIM și Marcus Victor Grant a articolului “The Difference Between Critical Thinking and Competitive Thinking“ publicat inițial în limba engleză la data de 21 aprilie 2012 pe Analytic Vision. Acest articol a mai fost publicat în revista Economia Online (nr. 50, 30/06/2016, în categoriile Analize, Gandire economica) aici. Actualizare în 2021. Copyright text, 2012-prezent © Marcus Victor Grant, toate drepturile rezervate.
DISCERNE 