Arhive etichetă: branding

Cele mai bune articole de Ștefan Alexandrescu pe Economia Online (2013-2017)

În perioada ianuarie 2013-martie 2017, am fost guest author publicat în revista Economia Online. Cu ocazia încetării apariției lunare a publicației, am alcătuit un bilanț și o ierarhizare a articolelor mele publicate de către Bogdan Căpraru, redactorul-șef, căruia îi mulțumesc pentru contribuția sa la dezvoltarea mea pe această cale. Aceste articole sunt ierarhizate nu după cât de mult am muncit eu la ele (cel mai mult am lucrat la un articol 30 de ore), nu după numărul de vizualizări, de like-uri sau de comentarii, ci după cât de mulțumit sunt eu de valoarea comunicată în respectivele articole.

41 de articole, constituite în 43 de post-uri, care ar popula 113 pagini în Microsoft Word doar cu textul.

Lună de lună, provocarea de a concepe ceva interesant, rafinat, la un nivel înalt, despre piețe, trenduri, strategie, fiscalitate, resurse umane, branding, sociologia organizațiilor îmi ridica mingea la fileu, uneori atât de mult încât în unele numere nici nu am mai ajuns să public.

Cred că există tendința pentru unii bloggeri, din momentul în care au propria platformă de publishing pe care o pun la dispoziția colaboratorilor, să lase la o parte perspectivele de colaborare cu reviste importante, pentru care să genereze conținut deosebit supus unor standarde editoriale diferite.

În cea mai mare parte din articole, am căutat să scriu despre subiecte care nu au mai fost abordate, să fac predicții pentru viitor pe baza trendurilor, să descriu mecanisme profunde care să-i aducă pe cititori cu picioarele pe pământ și să le ofere insighturi pentru propria dezvoltare personală și profesională. De aceea, ceea ce găsiți în unele din articolele de mai jos reprezintă ”the best of the best” din ceea ce pot eu concepe și le-am ales pentru unul sau mai multe din următoarele motive:

  • nu mai găsiți nicăieri în altă parte în limba română exprimate aceste idei pentru că pur și simplu nu a mai publicat nimeni despre ele, deși afectează largi categorii

  • reprezintă lecturi fundamentale pentru dezvoltarea personală sau profesională

  • reprezintă analize chintesențiale care fac deosebiri conceptuale fundamentale care, chiar dacă se mai găsesc și în altă parte, au fost sistematizate strategic ca să fie cât mai clare și cât mai scurte

  1. În împărăția orbilor, omul cu un singur ochi e rege 
  2. Cu siguranță, dragă colectivitate, de la un liber-profesionist cu vervă
  3. Prostituarea psihologiei în România sau Despre cum concurenţa neloiala poate distruge credibilitatea unei profesii 
  4. Pledoarie pentru branding în civilizaţia Disneyland. Partea I. Companiile  și Partea II. Consumatorii
  5. Perspectivele schimbării organizaţionale din paradigma nivelurilor valorilor în Romania 
  6. De ce relaţiile publice nu sunt marketing
  7. Specificarea posturilor, document fundamental pentru fişa postului şi anunţul de angajare
  8. Cultura ascultării la români
  9. Contractul psihologic în relaţiile de muncă 
  10. Ce am învăţat din exerciţiul lui Brian Tracy 

 

Mulțumesc, Bogdan și Marius!

Lectură plăcută!

Ștefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare și resurse umane

Anunțuri

Despre lideri în politica românească

Introducere

Am ales să risc să-mi dau și eu cu părerea în mod public despre subiecte electorale. De obicei, nu spun nici măcar prietenilor cu cine votez, iar subiectul nu mă preocupă în mod deosebit. Totuși, în cel puțin 3 poziții, procesul electoral mi se pare personal foarte interesant. Una din poziții e cea de marketer, care a lucrat pentru un politician în 2006, cunoaște politicieni și a urmărit cu atenție comunicarea politică din punctul de vedere al comunicării de specialitate. Altă poziție este aceea de militant pentru urmărirea modificării unor legi și a respectării unor drepturi, situația în care am făcut apel personal la sute de politicieni, am trimis memorii, am pus în public în dificultate politicieni români. Chiar dacă aceste apeluri au rămas în mare parte (cel puțin după cunoștințele mele) irelevante, experiențele mi-au conturat argumentele de a avea scepticism cu privire la politicieni în general. O a treia poziție este cea de cetățean care analizează din oferta electorală toate posibilele opțiuni, dând candidaților și partidelor șanse (aproape) egale înainte de a decide pe baza performanțelor anterioare și a programului.

Așadar, nu sunt de părere că de fiecare dată nu avem cu cine vota, nu cred că toți politicienii sunt o apă și-un pământ, și în același timp, nu am încredere prea mare într-un anumit politician și nici nu îmi permit sau propun să suțin unul public. Așadar, dacă nu vorbesc pe cineva de rău, nu înseamnă că-l gândesc de bine și nici că l-am votat. Dacă vorbesc pe cineva de bine, nu înseamnă că-mi place și nici că l-am votat. Părerile multor români despre politică sunt destul de vehemente și de aceea îi sfătuiesc pe majoritatea bloggerilor să-și țină degetele departe de tastatură când vine vorba de a scrie despre politică dacă nu vor să-și piardă cititorii.

Așadar, am să scriu despre un concept pe care l-am studiat destul de științific, zic eu, și care este relevant atât pentru dezvoltarea personală, cât și pentru viața politică: leadershipul.

A fi lider în politica românească este sinonim pentru mulți cu a fi un fel de lichea cu 7 fețe, ce reușește să iasă de cele mai multe ori între câștigători, să obțină funcții și să conducă partide spre succes. Așadar, un lider este unul care are o viziune sau măcar un slogan de care se ține, ce reușește performanțe validate atât în partid cât și în alegeri, ce reușește să își asume cât de cât credibil o serie de îmbunătățiri vizibile.

Oricât de mult ne-ar displace, este cazul să ne asumăm că există lideri în politica românească și există foarte multe persoane șterse, fără charismă, care au ajuns conjunctural în anumite funcții și au reușit să se facă de râs în mod public în diferite situații. Așadar, doresc să fac o trecere în revistă a liderilor politici la nivelul României, care sunt în partide care încă mai există.

 

Ion Iliescu

Primul care merită menționat este Ion Iliescu, președintele onorific și marele fondator al PSD. Ion Iliescu a fost întotdeauna președintele din umbră al PSD. În 2001, când a fost înființat, Ion Iliescu era la al treilea mandat de președinte, iar președintele oficial al PSD era Adrian Năstase. Ulterior, Mircea Geoană l-a înfrânt pe Ion Iliescu la congresul PSD din 2005, pe care l-am urmărit cu interes la televizor. Totuși, Iliescu a spus o afirmația care pe atunci era absolut revoluționară: ”eu am, cum se zice, brandul meu!”, fiind prima folosire publică a cuvântului ”brand” pe care am auzit-o la vreun politician de calibru în România postdecembristă. Când nu a fost președinte de stat, a fost senator de București, cel puțin până în 2008. Astfel, din decembrie 1989 și până în decembrie 2008, Ion Iliescu a fost mereu într-o funcție politică importantă în stat. Vreme de 15 ani, electoratul l-a votat din nou și din nou. Cei 19 ani de politică i-au asigurat un loc clar în istoria României, leadershipul său fiind cel cel în perioada căruia țara a fost practic distrusă și apoi parțial reconstruită (nu după meritele sale, desigur). Ion Iliescu mai are și meritul de a nu fi sprijinit pe deplin 3 figuri politice care au eșuat să fie lideri. Mircea Geoană s-a făcut de râs prin propriile ambiții (deși ajunsese într-o vreme Președintele Senatului), în confruntările repetate cu Traian Băsescu și în cele din urmă a fost dat afară în șuturi din propriul partid. Adrian Năstase a reprezentat un candidat neconvingător, fără prea multă personalitate și care în cele din urmă a intrat la închisoare. Victor Ponta, deși a câștigat șefia partidului și funcția de prim-ministru, a fost învins în alegerile prezidențiale de o figură și mai ștearsă, s-a făcut de râs în toată lumea cu scandalul plagiatului și în cele din urmă, după ce a încălcat toate promisiunile făcute înainte de intrarea la guvernare în 2012, a fost dat jos prin protestele de stradă organizate în toamna lui 2015. Cine a rămas președinte de onoare al PSD? Ion Iliescu. Alți președinți vin și pleacă, însă Ion Iliescu rămâne bine-mersi, nimeni nu îl anchetează pentru implicarea în crimele comise la Revoluție, își scrie memoriile, apare în emisiuni, iar partidul lui o duce mai bine ca niciodată. Fie că vreți, fie că nu vreți, victoria PSD în alegerile locale și parlamentare din 2016 nu ar fi existat fără temeliile atent întreținute de Ion Iliescu. E adevărat că el nu mai este un lider al prezentului, ci al trecutului, însă longevitatea sa politică nu poate să fie trecută cu vederea. Ion Iliescu știe să întoarcă vorba și să manipuleze pe oricine. L-am întâlnit personal la o prelegere de vreo oră ținută unor tineri studenți în 2007. Atunci, a trebuit să îi repet o întrebare de 3 ori ca să răspundă la ea. În cele din urmă, mi-a dăruit o carte cu autograf, care pot să jur că este între cele mai proaste 10 cărți pe care le-am cititi în viața mea. Dar, are skill? Are charismă? Are, fără îndoială. Este un lider politic, încă neîntrecut de nimeni. În plus, structurile politice pe care le-a înființat în anii ’90 au dat 3 președinți ai țării: pe el, pe Traian Băsescu (amintesc, PD s-a scindat din PSDR) și pe Nicolae Văcăroiu, președinte interimar în 2007.

 

Traian Băsescu

Al doilea lider evident este Traian Băsescu, care este unicul președinte din istoria României care a putut fi validat prin 4 tururi de scrutin electorale ca președinte: la alegerile din 2004 și 2009 și la suspendările din 2007 și 2012. De asemenea, a câștigat alegerile ca deputat în 1992 și 1996, ca primar în 2000 și 2004, ca senator în 2016. Practic, Traian Băsescu a câștigat toate alegerile la care a participat și a fost și ministru al transporturilor în 5 cabinete de guvernare post-decembriste. Traian Băsescu a reușit să câștige șefia PD în 2004 asupra lui Petre Roman, fondatorul acestuia. A fost ”locomotivă” pentru 3 partide parlamentare: PD, PNL și PMP. A reușit să eludeze justiția chiar și atunci când și-a pierdut imunitatea parlamentară. Chiar dacă mijloacele folosite pentru a ajunge și a rămâne la putere au fost de cele mai multe ori dezgustătoare, Traian Băsescu a mizat cu inteligență pe o carte mereu câștigătoare: ”lupta cu sistemul ticăloșit”, luptându-se în imaginea electoratului cu un dușman invizibil. În timpul președenției sale, România a intrat în Uniunea Europeană (un dezastru, după părerea mea, dar ceva destul de apreciat la vremea respectivă), iar comunismul a fost condamnat (doar declarativ, desigur). Chiar dacă partidul care l-a adus la președenție în 2004 nu mai exista în 2014, Traian Băsescu a înființat propriul partid, PMP, cu care a reușit să intre în parlament la alegerile din 2016. Traian Băsescu nici nu s-a obosit să candideze la alegerile locale în 2016, acestea fiind o miză prea mică pentru el.

 

Marko Bela

Al treilea lider, deși nu pare foarte evident, este Marko Bela, care a condus UDMR din 1993 până în 2011, adică 18 ani. Este cea mai lungă șefie de partid din România, după Corneliu Vadim Tudor la PRM. UDMR a fost ”partid-balama” și de aceea foarte des în poziția de a avea o putere politică mai mare decât cea adjudecată prin vot direct. Poziția UDMR a fost constantă în cei 27 de ani. Dacă românii din diaspora ar fi avut o reprezentare atât de bună în Parlamentul României (ce să mai spun de parlamente străine) cum au avut cei de la UDMR în Parlamentul României, lucrurile ar sta foarte, foarte diferit pentru români. Marko Bela a reușit să ridice procentele obținute de UDMR în 2000 față de 1996 și a reușit în 1996, 2004 și 2009 să își aducă partidul chiar în guvern. Marko Bela a fost chiar vicepremier în 2009. După preluarea președenției de către Kelemenor Hunor, procentele UDMR în toate alegerile au scăzut la minime istorice. Marko Bela a rămas în continuare senator, din 1990 până în 2016.

 

Călin Popescu Tăriceanu

Al patrulea lider, deși la început nu ar fi părut, s-a dovedit a fi Călin Popescu Tăriceanu. Prelând conducerea PNL de la Theodor Stolojan în 2004, a ajuns prim ministru, numit în echipă ”frățească” de Traian Băsescu, cu care ulterior a intrat în conflict, dar căruia a reușit să-i țină piept. Călin Popescu Tăriceanu este de altfel, din această scurtă listă pe care am alcătuit-o și singurul om de afaceri român milionar în euro, care a contribuit atât ca legiuitor din poziția de executiv, cât și ca om de afaceri, la dezvoltarea pieței auto din România. În ciuda conflictului cu Traian Băsescu, Tăriceanua reușit să fie numit prim ministru (29 decembrie 2004-22 decembrie 2008) și pentru un al doilea cabinet și a fost primul premier de dreapta al României postdecembriste care a rezistat 4 ani neîntrerupt în funcție, practic pe durata mandatului electoral, fiind depășit după 1989 în termeni absoluți doar de Nicolae Văcăroiu (19 noiembrie 1992-11 decembrie 1996). Dacă ar fi să ne raportăm la întreaga istorie a României, Călin Popescu Tăriceanu a rezistat neîntrerupt în funcția de prim-ministru chiar mai mult decât: Mihail Kogălniceanu, Dimitrie Ghica, Dimitrie Brătianu, Ion I. C. Brătianu (care a avut 4 mandate ca premier, dar nu succesive și niciunul de 4 ani), Titu Maiorescu, Alexandru Averescu, Take Ionescu, Iuliu Maniu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Ion Antonescu, Petre Roman, Theodor Stolojan. Dintre liberali, singurii din punct de vedere istoric care l-au depășit ca longevitate neîntreruptă în funcția de premier au fost Lascăr Catargiu (11 martie 1871-30 martie 1876), Ion Brătianu (9 iunie 1881-20 martie 1888) și Dimitrie Sturdza (27 februarie 1901-4 ianuarie 1906). După ce a pierdut alegerile în 2008 și șefia PNL în 2009, temelia alianței cu PSD-ul a adus în cele din urmă partidul său la guvernare. În 2012 a candidat ca independent și a obținut un mandat de senator, ceea ce este o reușită destul de rară. În 2014, a fost numit Președintele Senatului, funcție păstrată până în prezent și care urmează să fie păstrată și în virtutea câștigării alegerilor parlamentare din 2016. Ceea ce înseamnă că dacă Klaus Iohannis este suspendat ca președinte, Călin Popescu Tăriceanu devine președintele României. Amintesc, Călin Popescu Tăriceanu a susținut suspendarea lui Traian Băsescu în 2007. De asemenea, la alegerile prezidențiale din 2014, Călin Popescu Tăriceanu a obținut al treilea loc la voturi, după Iohannis și Ponta și este de așteptat că va candida și în 2019. Partidul său înființat în 2014, PLR, prin alianța politică cu partidul condus de Daniel Constantin, ALDE, a reușit să intre într-o majoritate politică cu PSD, iar dacă cele două partide vor guverna singure, majoritatea ar putea să fie simplă și suficientă. De fapt, ALDE are acum mai multă putere decât PSD-ul, deoarece PSD ține ”cu dinții” de versiunea Dragnea premier, ceea ce nu se va întâmpla. Prin urmare, Klaus Iohannis poate desemna probabil un premier ori în poziția lui Daniel Constantin, ori în poziția lui Călin Popescu Tăriceanu.

Călin Popescu Tăriceanu mai este cunoscut și ca motociclist, pilot și mare cuceritor (a avut 5 neveste).

Președinții PNL care i-au urmat lui Călin Popescu Tăriceanu au eșuat. Crin Antonescu a ajuns președinte interimar, poziție din care s-a făcut de râs, iar un an și jumătate mai târziu, Tăriceanu i-a succedat în funcție ca președinte al Senatului. Alina Gorghiu și-a dat demisia ca urmare a scorului considerat foarte scăzut la alegerile parlamentare din 2016.

În doar 2 ani, partidul controlat de Călin Popescu Tăriceanu, într-o alianță inteligentă, a ajuns la aproape o treime din scorul PNL-ului, partid înființat în sec. al XIX-lea.

 

Theodor Stolojan

Theodor Stolojan este în continuare un lider politic care s-a remarcat în cei 27 de ani de tranziție. Theodor Stolojan a fost ministru de finanțe (1990-1991) în primul cabinet de după Revoluție și prim-ministru în 1991-1992. Din această poziție, a devenit recunoscut și de către marile mase ca un economist expert. În 2000, a candidat la președenție și a ieșit al treilea după numărul de voturi. În 2002, devine șeful PNL, funcție pe care o pierde în 2006 ca urmare a contestării unor decizii luate de conducerea partidului. Tot în 2006 face un pariu câștigător și înființează propriul partid, PLD (Partidul Liberal Democrat), împreună cu alți liberali nemulțumiți, partid cu care câștigă un mandat de europarlamentar, menținut și reconfirmat până în prezent. PLD a fuzionat în 2007 cu PD sub denumirea PD-L, iar Theodor Stolojan a devenit prim-vicepreședinte. În 2008, a fost numit prim-ministru dar a renunțat, deoarece a afirmat că nu suportă să îi fie dictat ce să facă, o decizie onorabilă pentru un om politic român. Theodor Stolojan a demonstrat că poate câștiga simpatia electoratului, a înființat propriul partid, a câștigat cu el, a transformat un partid al unui fost coleg de alianță (PD) care ulterior (2014) a fuzionat cu PNL. Actualmente, Theodor Stolojan este europarlamentar și membru în PNL.

 

Cine a fost, cine a rămas și cine a eșuat ca lider politic

Așadar, în România mai există după părerea mea 5 lideri politici în partide: Ion Iliescu, Traian Băsescu, Marko Bela, Călin Popescu Tăriceanu și Theodor Stolojan. Din aceștia, Ion Iliescu, Marko Bela și Theodor Stolojan aparțin trecutului, iar posibilitatea ca ei să mai dețină funcții importante în România ca președenția, conducerea Guvernului, președenția Camerei Deputaților, Președenția Senatului sau chiar conducerea vreounui partid este foarte mică. Doi lideri confirmați în trecut încă mai au resursele de a face istorie pe scena politică din România și care actualmente sunt președinții propriilor partide intrate în Parlament: Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu.

Voi trece în revistă și alte persoane pe scurt, care s-au apropiat de statutul de lider, dar au eșuat sau încă nu au fost pe deplin confirmați.

Emil Constantinescu a îngropat PNȚCD-ul, iar guvernarea CDR între 1996-2000 s-a dovedit a fi mai proastă decât cea PSD. Predarea sa prin refuzul de a mai candida la un al doilea mandat a fost un gest de slăbiciune politică iar în cele din urmă promisiunile sale au rămas neîndeplinite. Totuși, din toți politicenii români care au servit funcții majore în stat după 1989, Constantinescu se remarcă prin demnitate, chiar dacă nu prin leadership. Constantinescu nu a avut stofă de politician. 

Nicolae Văcăroiu a fost prim-ministrul cel mai longeviv după Revoluție (1992-1996). A servit sub Ion Iliescu și Emil Constantinescu. A fost președinte al României în 2007, ca urmare a faptului că între 2000-2008 a fost Președintele Senatului. Din 2008, este președintele curții de conturi, funcție apolitică. Deoarece de 8 ani nu a mai deținut o funcție politică, este destul de bătrân și este doar un membru obișnuit în PSD, Nicolae Văcăroiu a fost un lider în trecut, dar acum nu mai e. Spre exemplu, nici Ion Iliescu nu mai deține o funcție politică în stat, dar este totuși președintele de onoare al PSD.

Corneliu Vadim Tudor a fost un lider naționalist, dar a murit în 2015 și odată cu el și șansele PRM. 

Dan Voiculescu a avut o viziune politică cu influență, dar în cele din urmă a fost doborât de procesele în justiție. Corupția dovedită în cazul său a însemnat sfârșitul puterii sale directe iar Partidul Conservator înființat de el a supraviețuit doar pentru că Daniel Constantin a avut curajul și inspirația să-l dea pe Voiculescu pe mâna justiției.

Emil Boc a fost o figură ștearsă, folosită ca marionetă de Traian Băsescu, marioneta care nu a putut fi nici Tăriceanu, nici Stolojan. În cele din urmă, importanța sa pe scena națională a puterii politice a fost dată jos de protestele de stradă. Emil Boc este în cel mai bun caz un politician local.

Gigi Becali a reușit să intre la pușcărie și să se facă de râs de multe ori în public, inclusiv din postura de europarlamentar. Partidul fondat de el nu mai există.

Klaus Iohannis este de asemenea prin excelență un politician local. El a avut mare succes în Sibiu și a ajuns președinte ca urmare a unor circumstanțe neobișnuit de favorabile. La alegerile parlamentare din 2016, atât el, cât și Dacian Cioloș, prin imixtiunea în campania electorală a PNL și pri n declarațiile făcute, au pus umărul la îngroparea partidului. La următoarele alegeri prezidențiale, Klaus Iohannis nu are șanse împotriva unor candidați pe val ca Tăriceanu sau Gabriela Firea (care nici ei nu au multe șanse).

Liviu Dragnea și-a câștigat renumele ca prefect, iar apoi printr-un concurs de împrejurări a ajuns președintele PSD, însă victoria din alegerile parlamentare 2016 nu e meritul lui, Dragnea este condamnat penal, iar de unde a ajuns nu o poate lua decât în jos.

Nicușor Dan este un politician local, de București, care a pierdut jocul strategic la alegerile locale din 2012, când nu a făcut cunoscută candidatura sa drept consilier local. În 2016, a ieșit consilier local pe București, dar a abandonat promisiunile pentru o poziție obținută ca deputat. Partidul său nu are o orientare politică și pare mai degrabă o însăilătură de tehnocrați cu afirmații care de care mai opuse, fără experiență la guvernare și care a reușit să intre în guvern mai mult ca urmare a ponderii voturilor din București și din străinătate. Foarte probabil, ca multe alte partide micuțe și trecătoare, va intra în jocul compromisurilor politice prin care își va îndepărta electoratul. Perspectivele susținerii lui Dacian Cioloș ca premier, împreună cu PNL, precum și discuțiile despre o posibilă coaliție de dreapta, lipsa de claritate a modului în care ”se împarte ciolanul” și recentele certuri vor pune foarte probabil cruce acestei inițiative declarate ”anti-sistem”.

Niciunul din politicienii tineri nu are puterea necesară pentru a deține și păstra prin alegeri reconfirmate funcții politice majore. Obținerea primăriei unui oraș mare (cum a fost în cazul lui Funar sau al lui Boc Clujul, iar în cazul lui Sorin Oprescu și a lui Victor Ciorbea, Bucureștiul) nu reprezintă o garanție pentru accesul ca lider la păstrarea puterii la o scară națională.

Problema principală a României este că nu are suficienți lideri politici, iar din cei care încă mai sunt lideri, niciunul nu este o opțiune pe care votanții să și-o asume pe deplin. Nu există o cultură a formării și dezvoltării liderilor politici din cauza mediocrității care se exprimă în partide. Cine are curajul să critice în interiorul propriului partid și să plece bine ar fi în stare să își facă un nou partid (Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu, Theodor Stolojan) cu care să cîștige alegeri pe cont propriu.

În esență, ca urmare a fricțiunilor între acești trei lideri, PD a dispărut în 8 ani de pe scena politică a României (2006-2014), iar ceea ce începuse ca un partid de centru-dreapta este acum fragmentat, în timp ce PNL și ALDE sunt mai degrabă partide de centru. Dreapta politică în România a apus pentru mult timp, este o minoritate fragmentată.

Dacă Nicușor Dan va da dovadă de rezistență și voință politică refuzând în continuare orice alianțe și își va implementa măcar promisiunile din campania parlamentară, atunci el are șanse în cel mai bun caz să spere la un mandat de primar al Bucureștiului în 2020 sau la un nou mandat de deputat în 2020, dacă nu cumva USR crapă până atunci (lucru foarte probabil). Chiar dacă va candida la președenția României în 2019, nu va ajunge în turul 2 de scrutin, și Dan va găsi foarte greu să nu pice într-una din capcanele jocurilor de manevră pentru suținerea candidatului din turul 2. Prin comparație cu dinozaurii Tăriceanu și Băsescu, Nicușor Dan nu pare decât o meduză rătăcită în ape tulburi.

Concluzia? Ca de obicei. Nu prea avem cu cine vota. Așa că viața merge în continuare, putem conta pe faptul că în mod sigur se găsește cineva care să ne pună în pericol tihna, siguranța și munca de-o viață prin legile strâmbe care se dau, iar tinerii se feresc de politică în timp ce jocurile sunt făcute tot de niște foști comuniști.

Ștefan Alexandrescu

marketer și votant sceptic

Live blogging despre gala decernării premiilor Gopo din 2016

Mă uit pe TVR 2 la ediţia a 10-a a premiilor Gopo, care premiază excelenţa în cinematografia românească. Am făcut asta şi anul trecut aici. Voi face live blogging pe baza transmisiunii în direct a evenimentului.

Alex Bogdan este prezentatorul galei. Între 19-20, se desfăşoară sosirile pe covorul roşu. Oana Giurgiu este atât producător al premiilor Gopo, cât şi nominalizată pentru regia filmului ALIYAH DADA şi pentru De ce eu? – produs de ea.

Olimpia Melinte, nominalizată pentru rolul secundar din Bucureşti Non-Stop vorbeşte despre 2 filme care, speră ea, vor avea premiera în 2016. Dan Chişu spune că o urmăreşte pe Olimpia de mult timp şi de la filmul lui Mircea Daneliuc (Cele ce plutesc, 2009). Marius Constantinescu îi intervievează pe cei doi. Dan Chişu propune că filmele ar fi o idee bună să fie reluate în perioada dinaintea premiilor Gopo în cinematografe. Se aşteaptă ca toată lumea să fie în lumea lui Aferim.

Alina Grigore şi Bogdan Albulescu din Ilegitim vor prezenta premiul pentru scurt metraj de ficţiune. Alina Grigore spune că s-a lucrat un an şi jumătate la personaj şi lucrurile au „crescut”, dar linia roşie a fost propusă de Adrian Sitaru. Alina Grigore spune că criticii cu adevărat obiectivi au observat ceea ce era de observat. S-a lucrat intens şi s-a făcut o cercetare foarte puternică, spune ea.

PwC a asigurat ca în fiecare an securitatea procesului de votare. Filmul românesc a avut multe premii în ultimii 15 ani, spune unul din reprezentanţii companiei de audit. Este a 10-a ediţie a premiilor Gopo când Automobile Dacia sponsorizează evenimentul. Reprezentantul Dacia spune că brandul Dacia şi filmul românesc au aceleaşi valori. Dacă ştie care sunt valorile filmului românesc, aş vrea să mi le spună şi mie, că sunt foarte curios.

Stela Popescu vorbeşte despre Ion Popescu Gopo. Era un om înţelegător, dar îţi impunea punctul de vedere. Era pasionat numai de film, nu se uita prea mult la femei, spune ea. Stela Popescu spune că este interesată să joace pe lângă mari actori tineri, chiar dacă este să spună două vorbe :). A dat exemplu despre serialul Las Fierbinţi.

Anamaria Guran are două nominalizări pentru rolul din Lumea e a mea. Nicolae Constantin Tănase, regizorul, a remarcat-o când ea avea 15 ani şi lucra încă la scenariu. Apoi, când a filmat şi a luat castingul la 17 ani, a confirmat. Anamaria Guran consideră că munca lor a fost „delooooc degeaba”.

Mihaela Sîrbu şi Cuzin Toma, nominalizaţi pentru intepretare, vor da premiul pentru cea mai bună imagine.

Constantin Drăgănescu a jucat în 48 de filme.

Emilian Oprea vorbeşte despre faptul că s-a întâlnit cu apropiaţi ai lui Cristian Panait, jucat în De ce eu? Scena dinaintea sinuciderii a fost cea mai provocatoare.

Ada Solomon, producător Aferim! spune că e filmul cel mai important din cariera ei. Îşi dă seama că „industria” e mult spus pentru filmul românesc. „Nu avem o sală în care să premiem filmul românesc, trebuie să mergem la teatru” referindu-se că gala premiilor Gopo se desfăşoară la Teatrul Naţional Bucureşti.

Inimi cicatrizate, următorul film al lui Radu Jude va apărea, speră Ada în 2016. Ouăle lui Tarzan, de Alexandru Solomon, Mariţa de Cristi Iftime şi Un pas în urma serafimilor de Daniel Sandu vor apărea cel mai probabil în 2017.

Teodor Corban susţine că e greu de crezut că un actor român joacă în 2 filme româneşti dintr-un an rouluri principale, făcând referire şi la un etaj mai jos, a cărui înscriere a fost controversată.

Ioana Bulcă, ce a câştigat în 2009 premiul Gopo pentru rolul său din Restul e tăcere, dă un interviu care nu se mai termină şi face o bună demonstraţie cu privire la ce poate să însemne un actor trecut de vremea lui.

Un scurt moment muzical în introducere ne aduce aminte de muzica din filmele de animaţie ale lui Ion Popescu Gopo. Pe scena TNB rulează pe un ecran imagini din opera lui într-un omagiu. Simona Strungaru Symphonics compune.

Acasă la tata, Lumea e a mea, Box, De ce eu?, Comoara, Bucureşti Non Stop, Aferim! sunt filmele din ale căror cadre se compune montajul promoţional pe o melodie a Vanessei Paradis.

Alexandru Bogdan, Ana Bianca Popescu, Silviu Mircescu şi încă un cântăreţ şi au un moment parodic pe seama câtorva din filmele acestea. Schimbă registrul în ceea ce priveşte rostirea numelor sponsorilor şi partenerilor în organizarea evenimentului.

Alexandru Bogdan spune că „ăştia suntem” – cei care sunt în sală.

Premiul pentru cel mai bun film de debut este oferit de Aleksandrion România – Monica Bârlădeanu şi Florin Piersic jr înmânează premiul.

ACASA LA TATA Regia: Andrei Cohn
CARMEN Regia: Doru Niţescu
LUMEA E A MEA Regia: Nicolae Constantin Tanase

 Nicolae Constantin Tănase are un discurs scurt şi plin de respect şi mulţumire.

Ana Covaciuc şi Alin Florea prezintă premiul pentru cel mai bun montaj

„ce montaţi demontează critica” :))

CATALIN CRISTUŢIU – AFERIM! – al patrulea premiu din 8 nominalizări
EUGEN KELEMEN – BOX
LEMHENYI REKA – DE CE EU?
TUDOR POJONI – BUCUREŞTI NONSTOP
ION IOACHIM STROE – MUNTELE MAGIC

Inona Brezoianu şi Sorin Hriţcu prezintă premiul pentru costume

ADELINE ANDREEA BADESCU – LUMEA E A MEA
DANA PAPARUZ – AFERIM! primul premiu, prima nominalizare
AUGUSTINA STANCIU – BOX
ANDREEA SZELYES – DE CE EU?

 Dana Paparuz îi mulţumeşte lui „Radu Judu”

Inona Brezoianu şi Sorin Hriţcu prezintă premiul pentru CELE MAI BUNE DECORURI (LUNGMETRAJ FICTIUNE)
ADELINE ANDREEA BADESCU – LUMEA E A MEA
CRISTIAN NICULESCU – DE CE EU?
MIHAELA POENARU – BOX
AUGUSTINA STANCIU – AFERIM! primul premiu din 2 nominalizări

Ada Solomon mulţumeşte în numele ei.

Sunt proiectate trailerele sau scene scurte ale filmelor pe care producătorii halucinează că vor fi vizionabile în 2016. 03. Bypass, Afacerea Est de Igor Cobileanski, Breaking News de Iulia Rugină, Aniversarea de Dan Chişu, Dincolo de calea ferată, de Cătălin Mitulescu, Dublu, de Catrinel Dănăiaţă, Ilegitim, de Adrian Sitaru.

Alex Bogdan difuzează în pamflet „castingul nedifuzat pentru Aferim!”.

Cătălin Ştefănescu prezintă premiul pentru film documentar.

ALIYAH DADA (România), Producator: Tudor Giurgiu (Libra Film)Regia: Oana Giurgiu
CINEMA, MON AMOUR (România – Cehia), Producator: Hanka Kastelicova, Tudor Giurgiu (HBO Europe, LIBRA Films) Regia: Alexandru Belc
MUNTELE MAGIC (România – Franţa – Polonia), Producator: Anca Damian (Aparte Film) Regia: Anca Damian
REŢEAUA (România), Producator: Claudiu Mitcu, Ada Solomon, Calin Peter Netzer, Hanka Kastelicova (Wearebasca, Parada Film, HBO Europe) Regia: Claudiu Mitcu
ROMANIA: PATRU PATRII (România – Franţa), Producator: Ada Solomon, Alexandru Solomon (HiFilm) Regia: Alexandru Solomon

Mă bucur că nu s-a făcut un documentar intitulat „Making of Aferim!”.

Premiul Gopo special pentru Paul Fister, cascador care lucrează cu caii. Se prezintă un materical cu mărturii ale celor care au lucrat cu el sau au beneficiat în proiectelor lor din munca sa. „maestrul Paul Fister este un haiduc nemuritor”. El ţine un discurs în care mulţumeşte că prin acest premiu a fost remarcată şi breasla cascadorilor.

Moment In memoriam. Alexandru Bogdan îi mulţumeşte lui Eusebiu Ştefănescu.

Conrad Menikoferr şi Nicoleta Lefter prezintă premiul pentru interpretare secundară.

Actriţă.

TATIANA IEKEL pentru rolul DOAMNA PATRAŞCU din filmul UN ETAJ MAI JOS
DORINA LAZAR pentru rolul BATRÂNA din filmul BUCUREŞTI NONSTOP
OLIMPIA MELINTE pentru rolul JENI din filmul BUCUREŞTI NONSTOP
MIRELA OPRIŞOR pentru rolul MIA din filmul ACASA LA TATA
MIHAELA SÎRBU pentru rolul SULTANA din filmul AFERIM! al doilea premiu, a treia nominalizare

Spune că premiul este mai degrabă al filmului decât al ei, nu se aştepta.

ALEXANDRU DABIJA pentru rolul BOIER IORDACHE CÎNDESCU din filmul AFERIM! primul premiu
IULIAN POSTELNICU pentru rolul VALI DIMA din filmul UN ETAJ MAI JOS
ADRIAN PURCARESCU pentru rolul ADRIAN din filmul COMOARA
CUZIN TOMA pentru rolul TEDY din filmul BUCUREŞTI NONSTOP
ANDI VASLUIANU pentru rolul PETRICA din filmul ACASĂ LA TATA

Partea a doua din pamfletul cu castingul nedifuzat din Aferim!

Ovidiu Niculescu prezintă un material colaj din filmele lui Costică Drăgănescu, premiat pentru ceva (nu mi-e clar ce, probabil întreaga carieră)

Sunt promovate filmele aşteptate în 2016 pe marile ecrane din România Miracolul din Tekir, Minte-mă frumos în centrul vechi, Două lozuri de Paul Negoescu, Doar o răsuflare de Mirona Lăzărescu-Gorgan, Tudo, de Iura Luncaşu, Ultima zi, de Gabriel Achim, Varză, cartofi şi alţi demoni de Şerban Georgescu.

Teodor Corban prezintă premiul pt actriţă principală

IOANA FLORA pentru rolul PAULA din filmul ACASA LA TATA al doilea premiu din 3 nominalizări
ANA MARIA GURAN pentru rolul LARISA din filmul LUMEA E A MEA
RODICA LAZAR pentru rolul MARIANA din filmul CARMEN
HILDA PETER pentru rolul CRISTINA din filmul BOX
ELENA POPA pentru rolul CRISTIANA din filmul AUTOPORTRETUL UNEI FETE CUMINŢI

 Alex Bogdan prezintă un pamflet, Moromeţii 2016. Genial!

Ada Condeescu şi Levente Molnav (actorul principal din Saul fia) prezintă premiul pentru actor în rol principal

TEODOR CORBAN pentru rolul COSTANDIN din filmul AFERIM! primul premiu din 2 nominalizări
GHEORGHE IFRIM pentru rolul ACHIM din filmul BUCUREŞTI NONSTOP
EMILIAN OPREA pentru rolul CRISTIAN PANDURU din filmul DE CE EU?
ALEXANDRU PAPADOPOL pentru rolul ROBERT din filmul ACASA LA TATA
CUZIN TOMA pentru rolul COSTI din filmul COMOARA

Teodor Corban vorbeşte la primirea premiului despre caii care au jucat în Aferim! „Cred că am fost mai sus ca actor în Un etaj mai jos

Răzvan Sava, primarul general al capitalei  oferă premiul pentru întreaga carieră, acordat lui Florin Piersic.

Este comparată scena de luptă a lui Florin Piersic cu ursul de acum 50 de ani în De-aş fi Harap-Alb, cu cea din The Revenant. Mă tem că această comparaţie nu e chiar onorantă, ci mai degrabă de un umor involuntar. Alexandru Bogdan ţipă ca toată lumea să se ridice în picioare, nu care cumva să fi lipsit din eveniment acest efect scontat.

Florin Piersic, la 80 de ani şi 46 de filme, spune că îşi mulţumeşte sieşi că a ajuns la această vârstă matusalemică. „Eu sunt un mut pe lângă ceilalţi”. Genial discursul, sper că va fi şi pe YouTube! Povesteşte despre cum a dat el autograf unei stewardese în drum spre Cannes, alături de Gopo şi cum a băut prima Coca-Cola. Face o invitaţie să îi iubim pe actorii români, indiferent că mai joacă sau nu. A primit foarte multe premii şi distrincţii în ultima vreme. După ce a luat titlul de doctor Honoris Causa, Radu Beligan a zis că „dacă eşti doctor vreau să mă tratez la tine”. Spune despre Fix Alert în care a jucat (ultima dată, în regia fiului său).

Transmisia în direct se mută pe postul TVR HD.

„Dacă v-am supărat cu ceva, mă bucur din toată inima”.

Mihaela Sârbu şi Cuzin Toma prezintă premiul pentru imagine

ANDREI BUTICĂ – ACASA LA TATA
DANIEL KOSUTH – LUMEA E A MEA
TUDOR LUCACIU – UN ETAJ MAI JOS
MARIUS PANDURU – AFERIM! al şaselea premiu
LIVIU POJONI JR. – BUCURE?TI NONSTOP

 Alexandra Fasoala şi Sorin Dumitrache prezintă premiul pentru

MIMI BRANESCU – ACASA LA TATA
RADU JUDE, FLORIN LAZARESCU – AFERIM! al doilea premiu pt Radu Jude şi primul pt Florin Lăzărescu
CORNELIU PORUMBOIU – COMOARA
TUDOR GIURGIU, LOREDANA NOVAK – DE CE EU?
ALEXANDRU BACIU, RADU MUNTEAN, RAZVAN RADULESCU – UN ETAJ MAI JOS

Ada Solomon vorbeşte despre zecile de mii de pagini pe care le-au citit scenariştii  (oare în cât timp?) cu ajutorul unui consultant istoric.

Emilia Dobrin prezintă premiul pentru regie de film

DAN CHIŞU – BUCUREŞTI NONSTOP
TUDOR GIURGIU – DE CE EU?
RADU JUDE – AFERIM!
RADU MUNTEAN – UN ETAJ MAI JOS
CORNELIU PORUMBOIU – COMOARA

Ada Solomon primeşte în numele său premiul şi mulţumeşte Vioricăi Capdefier pentru distribuţia extraordinară şi Cristinei iliescu, „generalul de pe platourile de filmare”.

Oana Pellea oferă premiul pentru CEL MAI BUN FILM (LUNGMETRAJ)
AFERIM! (România – Bulgaria – Cehia), Producator: Ada Solomon (HiFilm) Regia: Radu Jude
BUCURE?TI NONSTOP (România), Producator: Dan Chi?u, Codin Maticiuc (DaKINO Production) Regia: Dan Chi?u
COMOARA (România – Franţa), Producator: Marcela Ursu (42KM Film) Regia: Corneliu Porumboiu
DE CE EU? (România – Bulgaria – Ungaria), Producator: Oana Giurgiu (Libra Film) Regia: Tudor Giurgiu
UN ETAJ MAI JOS (România – Fran?a – Suedia -Germania), Producator: Dragos Vîlcu (Multi Media Est) Regia: Radu Muntean

Oana Pellea le spune şi nominalizaţilor şi câştigătorilor să se bucure, căci „am început să ne uităm să ne bucurăm”.

Ada Solomon spune că acesta este şi pentru ea, aşa că îşi ia momentul. Este important ca să vadă din lucrurile pe care le fac colegii între ei. Mulţumeşte distribuitorilor care aduc film de artă pe ecranele din toată lumea. Mulţumeşte cronicarilor de film şi selecţionerilor din festivale. Mulţumeşte celor care plătesc bani ca să vadă film românesc. Cu plăcere, Ada. Te ţin la curent :).

Mulţumeşte tuturor finanţatorilor şi figuranţilor. Mulţumeşte Dianei Beroiu şi lui Ovidiu Şandor. De asemenea, coproducătorilor din alte ţări. Mulţumeşte familiei pentru susţinerea ca visele să apară pe ecran.

Se merge în Club Control pentru After Party.

Alexandru Bogdan face promovare filmului Inimi cicatrizate de Radu Jude. Citeşte lista sponsorilor în pas glumeţ şi la fiecare se aplaudă câte o dată. Probabil că sponsorii care au sponsorizat anul ăsta nu vor fi foarte încântaţi să le fie pocit numele şi anul viitor.

manager de proiect Răzvan Penescu

producător Silvana Miloşoiu.

Copyright text © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

 

De ce au ales sfinţii apostoli Petru şi Pavel să fie martirizaţi la Roma

În perioada imperială, Roma a cunoscut o dezvoltare puternică, devenind principalul centru multilateral în Europa Antică. Roma a fost în această perioadă un oraş bogat , de unde cultura s-a dezvoltat sub toate formele în lume, prin cuceririle succesive ale Imperiului Roman, ce a impus popoarelor cucerite romanizarea, unul din cele mai bune sisteme de structurare pe care s-a ridicat acest imperiu, comparabil cu cel german de pe vremea lui Hitler şi cel american de intervenţionism. De la acest proces vine şi expresia “Toate drumurile duc la Roma”. Civilizaţia romană s-a impus cu forţa, promovând o serie de valori şi sisteme morale care au devenit parte integrantă a populaţiilor care urmau să se formeze.

Sfintii Petru si PavelÎntr-o perioadă istorică atât de prolifică economic, creştinismul se folosea de calea spirituală a adevărului, dar are nevoie de o metodă de propagare a învăţăturilor biblice mai eficientă decât prin propovăduirea sistemică realizată de apostoli, a căror eficienţă nu trebuie totuşi subestimată, întrucât, spre exemplu, Sf. Apostol Pavel este socotit de Philip Kotler cel mai mare geniu de marketing şi îndeosebi de relaţii publice al omenirii.

Sfinţii Apostoli petru şi Pavel au venit la Roma, pe rând, pe când biserica păgână a Romei constituie o putere imensă în stat, drept pentru care convingerea apostolilor, împărtăşită de persoane importante reprezenta o ameninţare la adresa bisericii şi la adresa împăratului. Drept consecinţă, Nero a dat foc Romei, acuzându-l pentru aceasta pe Pavel, pentru a perima popularitatea acestuia.

Ceea ce nu a realizat împăratul Nero a fost că, din punct de vedere conceptual, îi dăduse astfel Sfântului Apostol Pavel punctul de sprijin ca să răstoarne lumea aşa cum o vedea el, dovedind vorbele Mântuitorului, care spune că pe acela pe care pică piatra din capul unghiului îl va zdrobi. Pe acelaşi ax psihologic, moartea martirică a celor doi apostoli a generat un alt focar al propovăduirii credinţei creştine la Roma.

Conceptual, Nero şi reprezentanţii persecutori ai creştinătăţii din prima parte a mileniului I e.n. nu au realizat sistemul de referinţă la nivelul căruia se realiza reprezentarea simbolică, un concept fundamental în brandingul modern. Practic, emiţătorul simbolului crucii pe care a fost martirizat Petru şi pe care ar fi urmat să fie martirizat Pavel (el a spus însă că nu e demn să moară într-o manieră comparabilă cu a Mântuitorului şi I s-a tăiat capul) era firea dumnezeiască, chipul lui Hristos ce se acţiona în Pavel prin Harul Duhului Sfânt.

Transmiţătorul era Pavel, iar receptorii, creştinii din acea vreme. Simbolistica nu putea fi percepută de către romani, întrucât aceştia nu aveau perspectiva necesară asupra cadrului de referinţă (nu priveau din unghiul potrivit), care era domeniul spiritualului, întrucât majoritatea romanilor aveau o percepţie pur materialistă, sau dominată de diferiţi zei. Cu toate aceste, spre exemplu, soldatul roman care, la picioarele lui Hristos răstignit afirmă “Acesta a fost într-adevăr Fiul lui Dumnezeu!”, dovedeşte faptul că orice simbol conţine în sine cheia pentru a descifra codul folosit pentru a transmite ideologia din spatele mesajului, ax psihologic pe care s-a construit şi scena răstignirii colective din Quo Vadis, reprezentativă atât literar la Henry Mankiezewicz cât mai ales în filmul lui Melvin LeRoy din 1951.

Ideea din spatele simbolului este foarte puternică şi tocmai de aceea face din cruce un simbol generic pentru creştinism, chiar dacă ulterior unele secte desprinse din creştinismul catolic au atribuit alte semnificaţii simbolului.

Scopul şi efectul a fost supraistoric, întrucât au fost trimişi de Duhul Sfânt, nu a fost un act cu obiective politice strategice, cantonate în plan cvadridimensional. Cu toate acestea, însă, a determinat răsturnarea viziunii împăratului Romei. Ca preot suprem al religiei politeiste, împăratul nu a mai fost perceput drept un reprezentant al intereselor, obiectivelor şi credinţelor poporului. Nici nu avea cum, pentru că lupta împotriva adevărului, care era de asemenea susţinută de simbolul Sfintei Cruci.

Cei doi apostoli au ajuns la Roma într-o perioadă istorică tulbure, în care Imperiul Roman, deşi se extindea şi se îmbogăţea, moravurile corupeau legile romane scrise conform unor valori ce fuseseră deja perimate.

Scopul, în sine a fost unul de natură spirituală şi care, aplicată în realitatea politică vremii, a avut efectele devastatoare ale unui bumerang ideologic, care a pus capăt definitiv societăţii şi culturii romane, aşa cum exista ea până atunci. Astfel, Roma a devenit dintr-un sanctuar al religiei politeiste într-unul al religiei creştine, chiar dacă asta nu s-a întâmplat imediat.

Guest post de Andrei Dragomir. Copyright (C) Andrei Dragomir. Articol reprodus cu permisiunea autorului de aici. Am făcut câteva mici modificări versiunii iniţiale. Cu ocazia sărbătorii de astăzi, urez la mulţi ani tuturor cititorilor care îşi serbează astăzi ziua onomastică!

Criza de la 30 de ani – „jumătatea vieţii” – partea III

jumatatea vietii

Continui în a treia şi ultima parte a acestui articol cu concluziile mele privind ce am realizat până la 30 de ani. Dacă nu am realizat unele lucruri din cele pe care mi le-am propus până la 30 de ani, atunci înseamnă că am făcut altceva cu timpul, între 20 şi 30 de ani. Dar mai întâi să vedem de unde am pornit.

 

Până la 20 de ani deja îndeplinisem următoarele reuşite:

1. Am atins viteza de citire de 10.000 de cuvinte pe minut. Un record nedepăşit până acum oficial, după informaţiile mele.

2. Am fondat propria companie, la care sunt administrator de atunci.

sigla MARE Artis Consulting & Training alb si negru

 

3. Mi-am stabilit principiile de viaţă şi o parte din obiective. Mai ales, mi-am ales direcţia principală a carierei, de care sunt mulţumit.

4. Am devenit trainer, ţinând seminarii de învăţare eficientă pentru zeci de studenţi.

5. Am publicat prima carte.

6. Am realizat o invenţie şi un design industrial.

7. Am învăţat să vorbesc şi să argumentez în public şi am câştigat un concurs în acest sens. 

8. Am ocupat două poziţii ca redactor şi am scris articole în mai multe publicaţii. Am povestit câte ceva despre experienţa asta în cartea mea de anul trecut Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală. De asemenea, am reuşit să obţin premii la conferinţe naţionale pentru proiecte studenţeşti la care am lucrat.

9. Am scris primele planuri de afaceri.

10. Am participat la cenacluri literare şi am fost actor într-o trupă de teatru.

  

Aşadar, restul de 10 ani între 20 şi 30 de ani trebuia să facă loc unor alte realizări, mai impresionante. Adică ar fi trebuit să fac mai mult decât să devin autor, consultant, coach, trainer. Acum… să vedem, ce am făcut… sunt trainer, consultant şi autor. Ţin frecvent seminarii la care participă zeci de clienţi mulţumiţi. Am în fiecare lună clienţi pentru serviciile mele de consultanţă. Am publicat în total 5 cărţi ca autor. Am apărut la TV, la radio şi pe internet vorbind despre acestea. Genul de chestii pentru care te observă lumea pe stradă. Sunt blogger apreciat, premiat, urmărit şi respectat. Am schimbat în bine viaţa câtorva oameni pe parcurs. Totuşi, prin ce anume simt că viaţa mea a câştigat maturitate, făcând trecerea de la adolescenţă la maturitate, de la încercare la reuşită, de la talent la carieră, de la creativitate la împlinire?

Dacă, aşa cum am scris aici, nu am făcut avere, nu am familie, nu sunt antreprenor, nici cercetător în psihologie, nici regizor de film, nici nu am lucrat suficient în branding şi nici n-am început doctoratul, înseamnă că am făcut alte lucruri mai importante, nu? Păi să vedem…

  

Educaţie

  1. Educaţie formală: am finalizat o licenţă (5 ani universitari – şef de promoţie) şi două mastere (ambele dizertaţii, nota 10).

  2. Educaţie non-formală: am devenit NLP Practitioner, trainer certificat, inspector de resurse umane, consultant licenţiat în LAB Profile şi Identity Compass, am urmat formare în prevenirea abuzurilor, analiză tranzacţională, mentorat şi cursuri în antreprenoriat, mecanisme de apărare, managementul emoţiilor şi inteligenţă emoţională, coaching, managementul evenimentelor, scenaristică şi regie de film. Astea şi multe altele.

  3. Am început să înţeleg şi să accept societatea, economia, psihologia, ca mecanisme în ansamblul lor; ocazional am constatat că sunt chiar mai bine documentat decât unii regizori de film documentar.

  4. Am scris în engleză (am obţinut nivel de expert la TOEFL iBT), am practicat franceza şi mi-am îmbunătăţit substanţial italiana; am început să învăţ portugheză. Am locuit în România (Iaşi şi Bucureşti), în Italia şi Belgia.

  5. Am co-organizat şi promovat o şcoală de film în Bucureşti (2008-2010). Iată doar o mică parte din realizările absolvenţilor acestei şcoli.

  6. Am învăţat copywriting, mi-am îmbunătăţit substanţial scrierea şi mi-am diversificat subiectele şi stilurile abordate în articolele şi materialele scrise.

      snspa

Reuşitele pe care le-am avut în ceea ce priveşte educaţia mea, între 20-30 de ani, s-au bazat pe patru lucruri:

  1. Succesul pe care l-am avut în direcţia învăţatului şi a abilităţilor de învăţare, până la 20 de ani, inclusiv abilităţile antrenate şi premiile obţinute.

  2. Faptul că am renunţat să devin un intelectual şi am ales să mă specializez (chiar dacă am ales mai multe direcţii de specializare, am lăsat astfel la o parte domenii de cunoştinţă generală, precum literatura, muzica sau artele grafice şi plastice).

     

    learn-64058_640

  3. Faptul că am corelat ceea ce am învăţat teoretic cu aplicarea lor în practică: am ales să mă concentrez după vârsta de 25 de ani mai mult pe aplicarea a aceea ce am învăţat decât pe acumularea de noi cunoştinţe, concentrându-mi studiul pe ariile pe care deja aveam experienţă.

  4. Paradoxal, faptul că nu am început doctoratul consider că m-a ajutat să mă concentrez pe partea de publicistică şi să aprofundez ariile de studiu în care începusem.

Toate aceste reuşite care ţin de educaţia mea au venit ca o îmbinare în primul rând a planificării obiectivelor pe care mi le-am propus până la 20 de ani, cu, în al doilea rând, oportunităţile care s-au manifestat în exterior pentru a-mi prilejui aceste experienţe.

 

Creativitate şi iniţiative

  1. M-am dezvoltat ca autor: sunt blogger – am publicat peste 1000 de articole în presa online şi scrisă, am câştigat Campionatul Naţional de Blogging în 2012 şi alte premii pentru lucrări de-ale mele, am fondat un blog colectiv.

  2. Am fondat o editură (primul meu plan de afaceri, de când aveam 10 ani), am publicat pe cont propriu încă 4 cărţi, un audiobook şi un produs multimedia, am primit aprecieri critice pozitive pentru ce am scris. Am devenit publicist, atât în mediul online cât şi în editorialistica tipografiată.

  3. Am dezvoltat 3 metodologii de cercetare şi evaluare (una în psihologie şi două în branding) pe care le-am pus în aplicare cu succes.

  4. Un proiect scris de mine a primit finanţare din bani publici; cu alt proiect am câştigat locul 2 la un concurs; am realizat un studiu de prefezabilitate pentru intrarea unei bănci străine pe piaţa din România.

  5. Sunt cofondator al Asociaţiei Române de Coaching şi ofer servicii de coaching, având 2 ani de experienţă cumulată în această arie.

  6. Am pus în scenă cu succes propria piesă de teatru. Iată aici un articol despre asta.

 light-681540_1280

Reuşitele pe care le-am avut în ceea ce priveşte creativitatea şi iniţiativele mele, între 20-30 de ani, s-au bazat pe trei lucruri:

  1. Experienţa până la 20 de ani în publicistică, scriere de proiecte şi prima carte publicată.

  2. Dezvoltarea abilităţilor creative antrenate în inventică.

  3. Nu mi-am făcut un nume în psihologia organizaţională şi nici în cercetare, în România, deoarece dacă aş fi reuşit asta, nu aş fi avut suficient loc pentru manifestarea creativităţii în goana după aprecierea unor specialişti a căror breaslă profesională este ameninţată constant de dispariţie (vezi aici, aici) şi umilire publică (vezi aici, aici). Am explicat mai pe larg aici.

Şi aici, a primat urmărirea unor obiective stabilite cu mulţi ani înainte, dar am răspuns unor oportunităţi create prin dezvoltare anumitor nişe şi pieţe în care activam încă înainte să se producă o concentrare a unor bresle şi comunităţi organizate de specialişti în arii alese de mine (de exemplu: blogging, coaching).

 

Reuşite personale

  1. Am găsit un duhovnic iscusit, iar în 2015 se împlinesc 10 ani de când mă călăuzeşte sufleteşte.

  2. Am ajuns să am peste 30 de prieteni şi amici cu care păstrez legătura constant.

  3. Pe la „douăzeci-şi-ceva-de-ani”, am reuşit, prin metode naturale, să scap de miopie şi de alte câteva mici probleme de sănătate (pietre la rinichi, alergie alimentară, reflux gastro-esofagian, etc.). Am scăpat până acum cu doar 5 dinţi plombaţi.

  4. Mi-am antrenat inteligenţa emoţională până când a depăşit inteligenţa intelectuală (conform testului MindMi).

  5. Am mers pe cărbuni încinşi.

  6. Am reuşit să-mi înţeleg şi să-mi accept părinţii.

     

    sparkler-677774_1280

Reuşitele pe care le-am avut în ceea ce priveşte viaţa mea personală, între 20-30 de ani, s-au bazat pe trei lucruri:

  1. Mi-am dat seama că zona în care este cel mai preţios să aplic ceea ce am învăţat este viaţa mea personală. De aceea se numeşte „dezvoltare personală”, nu altceva.

  2. Am înţeles ceea ce este mult prea greu realizabil în România şi am abandonat acele arii (deocamdată).

  3. Mi-am studiat cu mare atenţie valorile, pentru a aduce în viaţa mea cât mai mulţi oameni care gândesc similar.

În ceea ce priveşte planul personal, nu pot spune că am avut la fel de multe reușite precum cel profesional, iar ceea ce am reuşit să realizez au fost preponderent răspunsuri la circumstanţe şi oportunităţi exterioare în care să se manifeste dorinţele mele interioare. A fost o perioadă caracterizată prin schimbări majore şi constante, prin interacţiuni cu mii de oameni şi prin faptul că am descoperit câteva persoane care au avut bunăvoinţa să-mi îndrume paşii cu căldură sufletească şi competenţă.

 

Activitate profesională ca liber-profesionist

  1. negotiationtraininghome225Sunt liber-profesionist şi îmi câştig existenţa făcând ce-mi place: mi-am extins aria de consultanţă de la marketing la resurse umane şi dezvoltare personală şi profesională, şi aria de training de la învăţare eficientă la dezvoltare personală şi profesională în mai multe direcții. Ofer servicii faţă în faţă, în scris şi prin Skype.

  2. Am învăţat să fac vânzare prin studiu şi lucrând ca agent de asigurări şi în MLM-uri, prin telemarketing şi prezenţă la târguri, apoi vânzând servicii şi cărţi.

  3. Am apărut în presa scrisă, pe internet, la TV şi radio, ca invitat sau intervievat, pe subiecte profesionale (mai ales în ultimii 2 ani şi jumătate).

  4. Am lucrat ca voluntar (pe cont propriu şi în cadrul unor asociaţii) şi am oferit servicii pro-bono.

  5. Am devenit analist grafolog (am scris articole, ţinut prelegeri, oferit servicii, realizat un site, lucrat la un film).

 

Reuşitele pe care le-am avut în ceea ce priveşte activitatea mea ca liber profesionist, între 20-30 de ani, s-au bazat pe patru lucruri:

  1. Nu am devenit antreprenor, nici manager. M-am focusat în schimb pe ariile de competenţă în carieră: promovare, evaluare, consultanţă, vorbit în public (inclusiv traininguri şi workshopuri), branding personal, cercetare, scriitură, coaching.

  2. Nu am avut relaţii sentimentale de durată, iar cele pe care le-am avut au fost profunde şi accelerate ca urmare a abilităţilor de (auto)cunoaştere dezvoltate în timp. Faptul că nu mi-am întemeiat o familie m-a ajutat să mă focusez pe carieră. Cu toate acestea, datorită faptului că alţii au apelat cu succes la sfaturile şi părerile mele pe marginea relaţiilor, am ţinut acest seminar pe care îmi propun să-l repet.

  3. Deja îmi fondasem propria companie şi începusem activitatea de consultanţă, training şi coaching până la 20 de ani.

  4. Nu am urmărit cu orice preţ a câştiga bani: am căutat în primul rând să fiu de sprijin clienţilor mei şi mi-am permis să refuz clienţii şi proiectele care nu erau în linie cu valorile și principiile mele.

 

Ceea ce am realizat ca liber profesionist este un vârf al aisbergului şi reprezintă cu ce m-am ales după multe încercări nereuşite, experienţe ratate, vise spulberate şi amărăciunea de a accepta că societatea românească nu-şi va schimba tarele.

signs-416444_1280

Desigur, aş fi putut să fac mai mult, mai bine, mai repede. Am întârziat faţă de planurile mele, dar cu siguranţă sunt pe drumul pe care mi l-am propus. Încă simt că mai am ceva de făcut în România. Nu intenţionez să rămân aici prea mult timp, dar cât timp sunt, am de gând să mă mulţumesc cu ceea ce am şi să accept limitările situaţiei mele, împreună cu bucuriile care vin odată cu ea. În acelaşi timp, toate lucrurile şi mai ales persoanele care există acum în viaţa mea sunt rezultatul succeselor şi insucceselor pe care le-am avut până acum. Ceea ce nu am reuşit a stat la temelia a ceea ce am reuşit, pentru adesea succesele se construiesc pe învăţămintele obţinute din insuccese.

Nu sunt aici ca să trăiesc după aşteptările altora. Sunt aici ca să trăiesc după aşteptările mele, după cum am argumentat şi aici.

Iar pentru cei care aşteaptă cu înfrigurare venirea unei asemenea aniversări am o veste la care probabil nu v-aţi gândit: sunteţi pe Pământ încă de cu 9 luni înainte de a vă naşte, aşa că aniversarea rotundă a existenţei voastre deja a trecut. Relaxaţi-vă!

Natural-chemical-to-Reverse-Aging

Vă împărtăşesc, cu această ocazie, şi sesiunea de întrebări şi răspunsuri care a avut loc după prezentarea pe scurt a vieţii mele în video-ul împărtăşit pe 14 iunie.

 

Ştefan Alexandrescu,

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

Copyright © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.