Arhive etichetă: dezvoltare

Despre conștiința de oaie din turmă

 

Mândria de obicei funcționează în opoziție cu rușinea, aflându-se în percepția populară la capete extreme ale unui continuum. Astfel, este destul de improbabil ca cineva să se simtă mândru și rușinat de același lucru la un moment dat. Motivele pentru care se întmplă asta pot fi logice, dar, mai ales, psihologice. Pentru a înțelege cum funcționează mândria, e important să înțelegem cum funcționează rușinea, luând în considerare premisa că dacă s-ar găsi pe o monedă, pe fața opusă ar fi rușinea.

Aplicația pe care o aduc astăzi în analiză cu această ocazie este cea referitoare la conștiința patriotică.

De exemplu, eu, ca și alte vreo 20 de milioane de oameni, sunt român, deoarece m-am născut în România. Înainte de mă naște, nu am făcut cerere să mă nasc în România. Nu este ca și cum am avut de ales mai multe posibile alternative și am spus: ”România să fie!”. Așadar, eu nu am niciun merit personal că sunt român. Nu am făcut nimic deosebit ca să fiu român – este un fapt dobândit prin naștere. Aș putea, de exemplu, să-mi schimb cetățenia, teoretic vorbind, dar nu aș putea să-mi schimb originea și etnia.

De obicei, pentru ca cineva să se arate ”mândru” de o serie de fapte, se presupune că aceste fapte implică un merit sau o calitate, personale. Așadar, spre exemplu, la o extremă, părintele se poate arăta mândru de rezultatele copilului său dacă a investit niște eforturi, iar copilul a obținut o calitate. Un membru al unui partid poate fi mândru de partidul său dacă acesta a reușit să atingă un obiectiv propus. Asemănător, un părinte poate să-i spună copilului său că îi este rușine cu el dacă acesta alege să facă ceva care implică inferioritate, incompetență, viciu, eșec și risipirea eforturilor personale investite în educație. Un membru al unui partid se poate simți rușinat ca mebru dacă partidul per ansamblu ratează lamentabil un obiectiv ori se folosește de imaginea sa într-o manieră ce îl umilește. Rușinea proprie trebuie să determine o conștientizare a propriilor greșeli.

Până aici, lucrurile sunt clare.

Să analizăm așadar fenomenele următoare:

Cutare elev sau gimnastă reușește să câștige o medalie la o olimpiadă internațională. Un român primește o distincție internațională importantă (premiul Nobel, Palme D’Or). Prin urmare… dacă ești român trebuie să fii mândru‽‽‽‽‽ Pe bune‽‽‽ Păi de ce?

Știai tu cumva de românul acela că există înainte să afli că a câștigat acel premiu?

Tu cu ce l-ai ajutat ca să ajungă acolo? Prin ce efort l-ai susținut?

Ce calitate denotă asta despre cine?

Cu ce îl ajută pe el mândria ta?

Ce ai fi spus despre el dacă ai fi citit în ziar că se antrenează pentru acea performanță, dar încă n-a obținut-o?

Cutare român (aflat într-o funcție importantă) ”trage un tun financiar” sau dă o lege care este aspru criticată de societatea civilă sau prin proteste de stradă. Prin urmare, dacă ești român, trebuie să-ți fie rușine‽‽‽‽‽ Pe bune‽‽‽ Păi de ce?

L-ai ajutat tu să fure?

Ai dat tu legea aia?

Cu ce îl încurcă sau îl ajută pe el rușinea ta?

L-ai sprijinit în vreun fel?

Ce ai fi făcut dacă ai fi citit în ziar că se pregătește să dea cutare lege?

Dacă este să pornim de la premisa că oamenii sunt responsabili pentru propriile fapte, ei ar trebui să primească consecințele naturale ale acestor fapte: răsplată pentru performanță, rușine pentru eșec și viciu. De asemenea, dacă luăm în considerare că factorii de personalitate influențează mai mult decât factorii de mediu, cine a ajuns olimpic ar fi ajuns olimpic și dacă se năștea în Japonia, iar cine avea de furat, fura și dacă se năștea în Luxemburg. Etnia, naționalitatea, nu are nicio legătură cu performanța. Că unele sisteme educaționale sunt mai performante în anumite culturi decât în altele, e indubitabil. De exemplu, în cultura evreiască, există o preocupare pentru inteligența copiilor încă de când mama este însărcinată. În fața unor asemenea realități, este important pentru unii români să transmită mesajul ”și noi putem”. Desigur că și românii pot, dar nu pentru că românitatea lor ar fi vreo calitate inerentă în codul succesului. De ce oare nu se pune problema: ”persoana care a câștigat olimpiada este brunetă, sunt și eu brunet, prin urmare sunt mândru”? Deoarece asta nu e relevant?

Atunci când societatea este construită pe temelii competitive, superioritatea unor români în fața altor nații, prin reprezentarea lor politică, sportivă sau de altă formă, merită celebrată atunci când nu știi de fapt ce să celebrezi. Nu am citit în niciun articol despre performanța vreounui campion român de care se cuvine ”să fim mândri” care anume a fost elementul-cheie concret și specific ce l-a dus la acel succes și care poate fi folosit, cu antrenamentul corespunzător, de orice altă persoană.

Dacă nu este sănătos psihologic (și nici corect, cultural) să ne comparăm ca români cu alte nații, ce fel de comparație este sănătoasă? O comparație cu trecutul. De exemplu, dacă Ștefan cel Mare trăind astăzi ar fi dat sfoară în țară că vin rușii peste noi, cu un patriotism ca cel regăsit în mediul online românesc, ar fi obținut probabil rezultate de genul următor:

  • #vinrusii @Moldova (re-tweet de la Stefan cel Mare)

  • #unfriend_rusilor!

  • militarii în rezervă ar insista cu mărirea pensiilor sau eliberarea de jurământul militar

  • refugiații români din Europa de Vest ar deveni mai mulți decât cei africani

Se spune că românii se mândresc cu Eminescu. Asta nu i-a servit deloc lui Eminescu pe timpul cât trăia, chiar a avut parte de o moarte umilitoare. Se spune că românii se mândresc cu Brâncuși, Eugen Ionescu și cu Mircea Eliade. Dar aceștia ar fi vost vai și-amar de steaua lor dacă ar fi trăit în România în loc de Franța.

Revenind la mândria și rușinea de toate zilele, subtextul lor vine în raport cu realizările proprii pe care fiecare om consideră că le realizează în viață. Un om cu adevărat independent ce reușește să își îndeplinească obiectivele fără să conteze pe stat sau fără să se aștepte de la stat la mare lucru (în afară de taxe, piedici, birocrație și incompetență) nu stă să acorde prea multă atenție la ceea ce spun sau fac cei care nu au legătură cu domeniul lor, nici măcar olimpicii sau sportivii. Sunt prea preocupați să-și pună interesele la adăpost și să-și antreneze abilitățile necesare prin eforturi susținute spre a-și atinge obiectivele. Foarte adesea, progresele în societate se obțin ca urmare a eforturilor acestor oameni, în timp ce recunoașterea lor poate să se manifeste sau nu de către cei ce beneficiază de pe urma muncii lor. Mândria poate fi pentru ei o modalitate de manifestare în raport cu aceste eforturi. Cei care nu au motiv să se mândrescă sau nu găsesc motiv să se rușineze analizând propriile acțiuni se pot simți parte a unui întreg mai mare, nedeterminat, o turmă de oi români, ce reacționează la ce face unul sau altul, dar nu are suficient motive să iasă din amorțeala cotidiană pentru că treburile merg nici prea-prea, nici foarte-foarte. Lasă că merge și-așa!

O modalitate și mai comodă de a se depărta de posibilitatea de a obține rezultate similare este atribuirea unor calități greu obtenabile performerilor: ”nu oricine poate”, când în realitate poate oricine vrea să muncească. E adevărat că anumite culturi au înclinații mai puternice de a reuși în anumite domenii (de exemplu, persoanele de culoare în domenii sportive, atletice), deoarece există un fond genetic și cultural de performanță care favorizează obținerea succeselor, dar nu scutește de efort pe nimeni. Problema apare atunci când se produc exagerări. Nu vorbim de ontologia și metafizica păcatului strămoșesc moștenit de la Adam și Eva. Nu mai trăim în Evul Mediu, în care greșelile morale ale părinților ”pătau” întreaga familie. Fiecare se cuvine să fie responsabil pentru propriile greșeli și merite.

Un alt subiect comun este înfierarea unor români pentru ”nepatriotismul” de a prezenta aspecte negative ale societății românești în exterior, ca și cum nu am ieșit încă din vremea comunismului, în care divagarea de la planul cincinal chiar și prin presupunere era interzisă.

”Străinii” știu despre aspectele negative ale României și se așteaptă la aceastea, mai ales că sunt destul de similare cu ale altor țări din regiune și sunt destul de transparente și bine documentate. Ascunderea unor aspecte nu ar face decât să creeze o discrepanță între ceea ce se poate constata odată ce ajung în România și ceea ce a fost promovat.

Vorbind cu o familie de americani stabilită în București, care a locuit și în Republica Moldova, am constatat că tolerarea birocrației era o parte a specificului cultural și nu o sursă de nervi. Mulți români consideră inacceptabile și iau emoțional lucruri care nu pot fi schimbate de ei și care se manifestă din plin și în alte culturi. ”Ca la noi, nicăieri” nu trădează decât o ignoranță datorată lipsei de cunoaștere culturală și standardelor prea ridicate, care nu au nicio legătură cu realitatea, ci cu importanța pe care unii și-o dau propriilor viziuni.

Partea și mai interesantă mi se pare cea care se manifestă în relațiile interpersonale: se cuvine să te mândrești cu ce crede vecinul sau să te rușinezi cu ce crede iubitul.

De exemplu, îmi povestea cineva că e mândru că are un vecin credincios care este în Oastea Domnului (de parcă apartenența la o organizație ar fi un merit inerent în sine). L-am întrebat:

-L-ai încurajat tu să intre în Oastea Domnului?

-Nu.

-Ești și tu membru acolo?

-Nu.

-Vă vedeți duminica la Biserică?

-Nu, nici nu merg la Biserică.

-Ai ales să te muți aici pentru că vecinul era în Oastea Domnului?

-Nu.

-Și-atunci nu înțeleg unde e meritul tău de te mândrești cu el.

Altă scenă. Într-un grup de cunoștințe care au făcut o ieșire din oraș, am fost atenționat că prietena cu care am mers are niște convingeri diferite de ale mele și acestea se reflectă negativ asupra mea, deoarece cine se aseamănă să adună și cu o asemenea persoană vreau eu să-mi petrec timpul? La această abordare, eu am reacționat în felul următor:

Scuză-mă, dacă vrei ca în mașină cu tine să nu urce oameni care au convingeri diferite, cred că e o idee bună să le dai un chestionar în care să îi întrebi care sunt viziunile lor pe toate subiectele care te interesează și apoi să stabilești dacă au permisiunea să se urce cu tine în mașină. Eu nu sunt responsabil pentru ce crede prietena mea și nici tu nu ești responsabil pentru alegerile mele cu privire la cu cine îmi petrec timpul. Poate că nici mie nu-mi place prietena ta, dar respect alegerea pe care ai făcut-o fără să te judec pentru asta. Un om este mai mult decât suma convingerilor sale pe un anumit subiect cu care se întâmplă ca tu și eu să nu fim de acord.

Așadar, în spatele mecanismului rușinii și al mândriei, se ascunde dorința subconștientă de a controla ca tot ceea ce intră în spectrul atenției să fie exact așa cum crede fiecare că se cuvine sau trebuie să fie, iar cei care îndrăznesc să gândească altfel, sunt excluși, judecați, de parcă oamenii ar trebui să gândească sau să se comporte toți la fel. Ferească Sfântul să aibă cineva o gândire opusă față de curentul majoritar de opinie, sau față de curentul de opiniei al presei, căci corectitudinea politică nu admite opoziție. Nici dictatura nu admite opoziție. Prin amenințarea rușinii, orice atitudine sau gândire care nu este conformă cu ce decretează o autoritate, este pusă la zid, împreună cu cei ce îndrăznesc să nu își reformeze gândirea.

Dau un exemplu de discuție redundantă de pe Facebook messenger:

-Sunt multe comentarii la articolul despre elevul olimpic!

-Nu mă interesează subiectul.

-Cum poți să spui așa ceva? Nu ești patriot?

-Păi tu ce gest patriotic ai făcut? Ai dat post, share și like? Wow, cred că Ștefan cel Mare se răsucește în mormânt de emoție de patriotismul tău! Cu oameni ca tine, Imperiul Otoman ar fi fost învins încă de acum jumătate de mileniu!

Eu sunt român și nu mă mândresc cu asta, nici nu mi-e rușine, așa cum nu mă mândresc și nu mi-e rușine că sunt brunet. Așa m-a făcut mama și nu am niciun merit în asta 🙂 . Nu mă consider patriot, deși am făcut pentru drepturile românilor mai mult decât mai fiecare din cei pe care îi cunosc (propuneri de modificare și inițiere legi, lobby, participare la proteste, petiții, informare publică, încurajarea procesului de vot electoral). Și ce? Patriotismul, chiar de-ar fi un merit, nu e ceva care se manifestă așa cum cred unii.

Pentru informația celor care consideră că patriotismul constă în a-ți afișa pe toate ”gardurile virtuale” mândria față de campionii români și rușinea față de politicienii români, țin să aduc aminte:

  • partidele care au afișat o platformă ”patriotică”, de dreapta, naționalistă, au avut de-a lungul timpului rezultate mizerabile în alegerile parlamentare și au fost ridiculizate de mass-media;

  • politicienii votați de marea majoritate a celor care au fost la urne au dat și aplicat legi care i-au protejat pe cei care au subminat economia națională, au trădat interesele economice și teritoriale ale României (vezi Insula Șerpilor, Ucraina, datoria Germaniei la România, Tezaurul de la Moscova), au incitat la război civil (vezi Revoluția, Mineriadele) și i-au protejat pe foștii torționari comuniști;

  • prin politica de distrugere a învățământului românesc, cei care ar fi putut avea performanțe intelectuale și științifice în România au fost încurajați să se afirme în străinătate;

  • aproape orice inițiativă politică cu iz naționalist riscă să fie asociată cu eticheta ”legionară”;

  • statul român, de-a lungul timpului, a demonstrat că nu merită nici măcar încrederea propriilor cetățeni.

În aceste condiții, manifestarea patriotismului (vezi soții Teodorovici, Teo Peter, Antonie Iorgovan și alții) poate dăuna grav sănătății. Statul român nu te vrea patriot, căci asta e împotriva intereselor politicienilor. Așadar, ca să parafrazez un alt blogger, dacă nu vrei să te calce avionul în timp ce te plimbi prin pădure sau să te înjunghii accidental în inimă de trei ori, bine ar fi pentru tine să nu fii (prea) patriot. Sau să primești telefoane în miez de noapte, așa cum a primit și Cornel Mihalache de la Gelu Voican Voiculescu: ”Se găsește un glonț și pentru tine!”. E OK să fii patriot de turmă, patriot de social media. Nici prea mult, nici prea puțin. Așa cum e PSD-ul: puțintel înainte de alegeri, că dă bine în poză.

PS: Ține minte să dai post, like și share, că altfel s-ar putea să-mi fie ”rușine” cu tine că nu ești suficient de ”patriot” 🙂

Anunțuri

Etica în resurse umane

În fiecare a treia miercuri din luna octombrie, se sărbătorește ziua mondială a eticii (Global Ethics Day), anunță Carnegie Council. Astăzi 18 octombrie 2017, celebrăm etica în toate domeniile, așa că vă ofer un articol despre etica în resurse umane.

Dincolo de faptul că mulți dintre oamenii de resurse umane din România nu știu de fapt ce facă sau nu au de fapt o strategie reală, cred că etica în HR este considerată ca „modul în care ar trebui să acționam, sau dacă nu…”, care este mai degrabă determinat de un cadru intern de referință, dezvoltat în perioada de formare. Nu îmi pot imagina cu adevărat specialiști HR de la companii românești care ajung la…, să zicem, formare etică. De obicei, participarea la o anumită pregătire de resurse umane a unui specialist este privită de către angajați mai mult ca lipsă a eticii decât ca un efort pentru îmbunătățire.

De aceea, inițiativa SNSPA, de a include astfel de curs la un master în resurse umane (cel mai bun din România) este importantă. Și este, de asemenea, foarte târziu. Când a început organizarea de studii SNSPA a masterului de comunicare managerială și resurse umane în cadrul Facultății de Comunicare și Relații Publice (FCRP), existau deja muuulţi „specialiști” fără nicio formare sau certificare, care au văzut mai degrabă aceasta ca pe mijloc pentru a justifica sau a-şi asigura poziția prin a achiziţiona o altă diplomă.

Haideţi să aruncăm o privire la cum tratează acest curs o universitate din SUA.

Nu știu dacă acest tip de etică poate fi promovat ca „reducere a stresului”, „sănătate organizațională” sau „etică”. E pur și simplu prea târziu să fie etichetat ca atare în piață. Dacă va costa, nu vor fi bani. Dacă va fi gratis, nu va fi timp. Dacă aş fi fost profesor la un astfel de curs, eu aș iniţia un proiect ca organizarea formării eticii în HR pentru specialiştii în HR sau pentru studenţi (după cum îmi amintesc, o asociaţie a studenţilor din Bucureşti a făcut asta).

Ai putea crede că e idealist să gândeşti așa. Ei bine, te va costa mai mult dacă nu faci asta. Și nu vorbesc despre amenzile de la ITM (Inspectoratul Teritorial al Muncii).

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le iau în considerare în etică sunt integritatea și respectul. Este mult mai ușor să ai încredere în etica interioară a unui specialist în resurse umane decât în ceea ce el/ea însuși/însăşi susţine pentru a reacţiona astfel: „oh, acest lucru se face aşa pentru că se spune că e corect”.

Una dintre cele mai importante decizii pe care cei de la HR le iau în companii este achiziționarea de produse și servicii. Cum poți avea încredere în cineva care nu știe cum să-l convingă pe șeful său, ori  care se lasă păcălit/ă prea repede de către oricine care aruncă informaţii despre, să zicem, testare psihologică? Cât de multă integritate arată asta? Nu prea multă. Integritatea nu este definită de intențiile bune ale unei persoane, ci de abilitatea de a da declaraţii obiective şi convergente cu interesele societății. Cum poate cineva să aibă interese convergente cu orice altă entitate, atunci când lipsesc persuasiunea şi criteriile?

Un lucru important este respectul [ro, blog]. Oricine ar fi de acord că este important, mai ales în România. Ei bine, mă refer la un nivel mai profund. Specialistul HR are o imensă responsabilitate într-o companie, mai ales fiind între conducere și angajaţi. La fel, consultantul se găsește între conducerea agenției și interesele clientului. Unde e respectul pentru persoană și pentru organizație? Pur și simplu a lua în considerare: „care sunt nevoile acestei entități și cum le pot sprijini?”, nu va ajunge.

Discursul pentru fiecare persoană, organizație, trebuie să fie ajustat în termeni pentru fiecare ca o dovadă de respect față de viziunea acelei persoane despre lume. Ca un semn de excelență, un practician în domeniul domeniul resurselor umane trebuie să aibă capacitatea de a-şi da seama cum gândesc alţi oameni și a răspunde cu termenii lor, cu propriile lor cuvinte și stiluri de gândire. Asta înseamnă că dacă un manager se gândește la date, atunci oferă și tu  figuri, numere. Dacă un consultant vorbeşte în resurse, atunci vorbeşte și tu în bani, timp, oameni, echipament, locație, informații. Dacă subiectul unui test vorbeşte despre emoţie, atunci vorbeşte și tu despre emoţie!

În resurse umane nimeni nu te angajează să fii tu însuți/însăţi. Acţionează ca ceilalţi, gândeşte ca ceilalţi și foloseşte-ţi integritatea și intuiția în luarea deciziilor! Ştii că asta ar putea duce la un mai profund respect. Pentru sine, pentru client, pentru consultant, pentru manager, pentru oameni, şi pentru organizație.

Ca o distincție importantă la ceea ce este declarat la sfârșitul video-ului încorporat, „tratează pe alții aşa cum te aştepţi să fi tratat”, nu este respect, este lipsă de respect, pentru că se susţine că ceilalţi au aceleași așteptări sau valori la fel ca tine într-o organizație. Munca unei persoane de la HR este foarte specială în comparaţie cu toate celelalte domenii. Oamenii de la resurse umane ar trebui să știe (sau ştiu) mai bine.

„Etica înseamnă luarea unor decizii ce reprezintă ceea ce susţii.” (Alysa Lambert, Indiana University Sud-Est, Curs de etică).

Ceea ce subliniez aici sunt valorile. Înainte de a instrui oamenii despre etică, este cel mai bine să ştii care sunt valorile lor. Și nu în general, ci mai ales în resurse umane. Abia aici, modificările reale au un impact. Desigur, nu pot aștepta ca asta să se întâmple participând la un program academic, ci vorbesc despre formare. Acum, poți găsi informații oriunde. Poți vinde cel mult informații filtrate. Dar nicio persoană inteligentă nu mai cumpără informații, în formare. Se pot găsi în cărți. Dezvoltarea de valori, pe de altă parte, este ceva mult mai de impact.

PS: Ca să arunci o privire la etică în Statele Unite ale Americii, țara resurselor umane, ar trebui să verifici  acest studiu [en, html].

Traducere a articolului „The Ethics in HR” de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Analytic Vision la 7 decembrie 2009. Copyright © Ştefan Alexandrescu 2009 pentru versiunea în limba engleză. Traducere de Alexandra Ioana Mateiciuc. Copyright © Alexandra Ioana Mateiciuc, 2017, pentru versiunea în limba română

Întrebări și răspunsuri despre consultanța în inteligență financiară

Am scris săptămâna trecută despre o nouă oportunitate pentru cei care doresc să se dezvolte profesional în direcția inteligenței financiare. Răspund aici, pe larg, mai multora din întrebările pe care e posibil ca tu să le ai în legătură cu acest serviciu.

 

Care este propunerea, în esență?

Tu aduci evidența (cheltuieli, proiecte, obiective), iar eu îți explic și îți arăt, pas cu pas, care sunt principiile pe care să le folosești pentru a reuși să rămâi la sfârșitul exercițiului financiar cu mai mult decât reușești să faci acum, fie reducând cheltuielile, fie crescând veniturile, fie (ideal) ambele. Tu aduci evidența, eu aduc experiența și tot ce aplici rămâne la tine. Mă plătești pentru o oră pe săptămână, de consultanță prin Skype sau prin telefon, în care discutăm în detaliu, personalizat, despre finanțele tale, cu cărțile deschise. 

Cât trebuie să investesc în acest proiect?

150 de lei/săptămână, în fiecare săptămână, cel puțin 3 săptămâni și cel mult 3 luni.

 

Ce primesc de acești 150 de lei/săptămână?

În medie, îmi propun să îți ofer o oră pe săptămână sau aproximativ 4 ore pe lună. Aceste ore pot fi distribuite cum vrei tu: 2 ore odată la 2 săptămâni, o oră o dată pe săptămână, 2 jumătăți de oră de 2 ori pe săptămână. Dacă vrei ca o săptămână să facem pauză sau ai o activitate importantă, putem să recuperăm și să compensăm mai târziu (de exemplu după o pauză de 2 săptămâni, dacă era convenția că ne vedem o dată pe săptămână, poți să primești 2 ședințe de câte o oră și jumătate în a treia săptămână, sau poate vrei mai multe ore spre sfârșitul perioadei stabilite de tine). Pe parcursul săptămânii, în afară de zilele de sărbătoare, mă poți apela, pe mail, in Skype sau prin telefon, la orice moment din zi și din noapte ca să discutăm despre finanțele tale.

Îți ofer de asemenea materiale de lectură de specialitate, în engleză sau în română, care să te sprijine să îți atingi obiectivele.

Îți dau teme de lucru, pe care le monitorizez, ca să îți antrenezi abilitățile și progresul pe care ai nevoie să îl faci pentru a ajunge unde îți propui. Eu urmăresc aceste progrese, analizez, comentez și îți trimit răspuns la toate întrebările.

BONUS! Dacă te înscrii în acest program în 2017, primești și o evaluare gratuită a nivelului tău de cunoștințe financiare. Îți trimit prin e-mail un test de cultură generală în finanțe, iar la sfîrșit primești un scor și un verdict legate de rezultatele tale.

 

Este disponibilă o reducere?

Da, dacă achiți cel puțin 5 sau 10 ore în avans.

 

Ce se întâmplă dacă vreme de mai multe săptămâni nu reușim să ne întâlnim în timpul în care eu lucrez pentru obiectivul meu?

Serviciile pe care le plătești se consumă în momentul în care tu primești orele de consultanță. Acestea sunt disponibile pentru tine, din momentul în care le plătești în avans, până când le primești.

 

Pot amâna realizarea unor plăți pentru serviciile de consultanță în inteligența financiară?

Poți să amâni, dar asta implică două lucruri: cu cât trece mai mult timp vei avea de plătit mai mult pentru că plata serviciilor este în avans, săptămânală și al doilea, dacă nu ai plătit, atunci nu beneficiezi de consultanță.

 

Cine e Ștefan Alexandrescu ca să învețe pe alții despre finanțe?

Eu reușesc să economisesc cel puțin 10% și să investesc cel puțin 20 % din cât câștig. Nu am datorii nici la stat, nici la bănci, nici la firme, nici la alte organizații nici la prieteni. Am o firmă din care obțin profit. Dacă poți spune cel puțin același lucru despre tine, atunci hai să stăm de vorbă pentru altceva: caut parteneri cu care să lucrez și de la care să învăț. Dacă nu poți spune același lucru despre tine, atunci poate ai ceva de învățat de la mine.

 

De ce o asemenea valoare a investiției? 150 de lei pentru o oră pe săptămână?

Aceasta este mai puțin decât jumătate din cât cer pe o oră de consultanță în alte arii cu mine (70 euro) ș implică mai mult de o oră de lucru pe săptămână pentru mine pentru ficare client, deoarece este un serviciu pe care îl introduc pentru prima dată ca oportunitate de investiție în dezvoltarea personală. Aruncă o privire aici ca să afli câte ceva din câtă muncă de zi cu zi se găsește de obicei în spatele serviciului pe care-l ofer, în afară de experiența mea și cunoștințele mele acumulte în peste 12 ani, în afară de valoarea materialelor pe care le primești.

 

Se poate face barter pentru obținerea acestui serviciu?

Nu. Acest serviciu, prin natura lui, este exclus de la posibilitatea de a fi oferit la schimb pentru primirea unor alte servicii. Banii primiți pentru acest serviciu trebuie plătiți în avans și nu se mai returnează.

 

Dacă mă înscriu în acest program acum și plătesc săptămânal, există posibilitatea ca ce mi se cere să crească, din punct de vedere financiar?

Dacă te înscrii până la 15 decembrie 2017, atunci îți garantez că pentru serviciile pe care le primești până la 15 martie 2018, nu voi crește eticheta pe care o pun pe valoarea acestei investiții. Dacă te înscrii mai târziu, creșterea este o posibilitate foarte mare. Depinde de mai mulți factori.

De asemenea, dacă ajungi la concluzia că ai nevoie de mai mult timp sau preferi să lucrăm mai intens, nu mă deranjează dacă lucrăm mai mult de o oră pe săptămână, caz în care timpul extra care este dedicat strict consultanței în inteligență financiară se calculează prin raport la echivalența 150 de lei pentru o oră, cel puțin până la 15 martie 2018.

 

Sună grozav acest serviciu, dar eu nu am de unde să plătesc 150 de lei pe săptămână pentru că nu reușesc să am de unde să fac rost de acești bani. Nu pot să economisesc dacă nu câștig suficient.

Acesta este poate unul din cele mai bune motive pentru care chiar ai nevoie de acest serviciu. Provocarea mea este: arată-mi pe ce se duc banii tăi actualmente și am să-ți arăt unde sunt cei 150 de lei cu care să mă plătești săptămânal și cum să-i faci să rămână în buzunarul tău după ce lucrezi cu mine. Desigur, acest program se adresează persoanelor care vor să păstreze și eventual să investească o parte din ce câștigă. Dacă nu câștigi, atunci nu ai din ce economisi. În schimb, chiar dacă nu câștigi, reușești să supraviețuiești. Dacă reușești să faci rost de bani direct sau indirect fără să fie ai tăi, pentru a supraviețui, nu crezi că merită să faci rost de bani pentru a trăi? Dacă aș fi în locul tău, aș împrumuta banii aceștia pentru a face o investiție în crearea unui stil de viață.

 

Ce se întâmplă dacă nu sunt de acord cu ceea ce primesc ca soluții, exerciții sau sfaturi?

Este minunat dacă nu ești de acord, pentru că astfel îmi dai obiecții și contraargumente pe care eu le pot întâmpina eficient spre a fi mai convingător. Sugestiile și sfaturile mele se bazează pe studii și pe experiență, prin urmare, când respect părerea fiecăruia, nu pot garanta decât pentru creativitatea mea de a găsi soluții adaptate fiecăruia. Dacă nu vrei să aplici nicio soluție, atunci înseamnă că nu ești dispus/ă să încerci programul pe care ți-l propun și nu ai cum să-ți dai seama dacă funcționează sau nu. Categoric, dacă faci ce ai făcut până acum, vei obține ce ai obținut și până acum. Dacă vrei rezultate diferite, înseamnă că va trebui să renunți la ceva, să plătești ceva pentru a obține altceva. Asta se numește schimbare. Dacă ai aversiune la schimbare, atunci nu cumpăra acest program.

 

De ce 3 luni? Nu pot să-mi aleg un orizont de timp mai mare?

Ba da, însă numai dacă acest orizont de timp presupune un obiectiv intermediar care să fie marcat la 3 luni. Aleg să fac asta deoarece am o experiență de lucru îndelungată cu persoane care la început își propun marea cu sarea și pe parcurs ce se apucă să implementeze se demoralizează și renunță. 3 luni reprezintă un interval suficient pentru a marca niște rezultate încurajatoare.

Un alt motiv este că mai mult de 3 luni nu sunt dispus să blochez valoarea investiției tale pentru acest serviciu la o sumă fixă. Aceasta este o testare. Îmi propun ca până în decembrie 2018, prețul pentru acest serviciu să ajungă la cel puțin 100 de euro/oră, pe baza rezultatelor tale și/sau ale celor care vor fructifica oferta.

 

Exemple de cauze opuse (ce mi-a venit prin minte când am scris articolul acesta)

Ca recompensă ori pedeapsă pentru (ne)atingerea obiectivelor, 10% din valoarea serviciilor de consultanță financiară se duc în contul unei cauze. Dacă atingi obiectivul, atunci e o cauză la care ții. dacă nu-l atingi, atunci e o cauză opusă.

Memoria Holocaustului vs neonazism

Promovarea vaccinurilor vs opoziția față de vaccinuri

organizații pro-viață sau organizații ce sprijină avortul și sterilizarea

terapii naturiste vs. terapii convenționale

protejarea mediului vs. forarea pt fracționare hidraulică

dezarmare vs dreptul pt înarmare

Organizațiile nu trebuie neapărat să fie din România. Prin Paypal, se pot face donații în contul oricărei organizații din lume. Ajunge să stabilim exact ce contează pentru tine și găsim cu siguranță ONG-urile.

 

În ce situații e o idee bună să nu primesc acest serviciu?

Dacă ești un expert în finanțe ce reușește mai mult decât reușesc eu, atunci ești supracalificat pentru a primi acest serviciu, care se adresează celor care vor să economisească mai mult, mai bine și să înceapă să investească.

Dacă de asemenea, ai ceva împotrivă să împărtășești cu mine personal anumite informații, cum ar fi monitorizarea propriilor tale finanțe sau discuții pe marginea lor în scopul de a observa ce poate fi optimizat, este de asemenea lipsit de sens să primești acest serviciu. Informațiile pe care le împărtășești cu mine vor rămâne confidențiale, doar între mine și tine (cu excepția cazului în care dorești să discutăm împreună și cu alte persoane în care ai încredere privind finanțele tale).

Dacă socotești că nu ai cel puțin 4 ore pe săptămână pentru viitorul tău financiar (cel puțin o oră pentru consultanță + cel puțin 3 ore pentru teme), atunci acest serviciu îți este inutil.

Dacă te aștepți ca eu în calitate de consultant să îți ofer totul pe tavă sau să-ți pun la dispoziție vreun serviciu automat de făcut bani, e o idee bună să cauți în altă parte. Nu ofer așa ceva.

Dacă tu consideri că nu poți face nimic pentru a-ți îmbunătăți situația, atunci chiar așa este: ai dreptate, poți să mori sărac/ă, dacă asta alegi. Eu lucrez cu persoane care vor să își schimbe stilul de viață prin propriile eforturi și care nu dau vina pe factori externi pentru rezultatele proprii.

Dacă tu consideri că deciziile tale sunt nemaipomenite în legătură cu banii, dar nu reușești să economisești și nu suporți să fii contrazis/ă, iarăși nu e o idee bună să mă apelezi, pentru că eu sunt disponibil să îi servesc pe clienții mei pentru nevoile pe care le au, nu să le fac pe plac.

Dacă ai cîștigat bani ”dând tunuri” sau comercializând droguri sau scăpând de cadavre ori alte asemenea activități ilegale, îmi pare rău, nu te pot ajuta. Dacă în schimb, ești un om corect și muncitor care dorește să evite să fie jecmănit, jupuit de stat, furnizori și angajatori, merită să încerci serviciul meu.

Dacă ți se pare prea scump, atunci e o idee bună să te mai gândești. În curând, poate deveni și mai scump. Cât valorează pentru tine inteligența ta financiară?

 

Cum pot să-mi dau seama că ceea ce oferi e de calitate?

Pentru a afla, este important să valorizezi investiția din timpul tău pentru a afla cum te pot sprijini cunoștințele și concepțiile mele despre bani. Îți ofer, ca posibilitate, fie să te întâlnești cu mine și să afli într-o discuție gratuită pe Skype, fie să citești câteva articole scrise de mine mai jos, fie amândouă!

  1. Daca vrei sa castigi bani dintr-o afacere, incepe cu buzunarul tau!

  2. Cum să câştigi bani UŞOR. Citeşte aici!

  3. Ten myths about financial independence and the truth that will set you free. Part I.

  4. Ten myths about financial independence and the truth that will set you free. Part II.

  5. Cât costă viaţa în Bucureşti

  6. Cum sa găseşti chirie ieftin în Bucureşti

  7. De la virtuti sociale la virtuti economice

  8. Dependenţa de cumpărături
  9. Vrei să faci bani cu lopata? 
  10. 10 motive ca să fii liber-profesionist
  11. Premisele antreprenoriatului
  12. Optimizarea fiscala, intre tehnica si abordare
  13.  Dacă gândeşti foarte bine, atunci nu te gândi prea mult 

Aici poți accesa mai multe articole scrise de mine care au legătură cu inteligența financiară. Cele de sus sunt doar cele mai importante.

Dacă ai de gând să pui un bookmark și să revii mai târziu la această pagină pentru a citi articolele ca să-ți faci o impresie și mai târziu să te hotărăști, ține minte:

Dacă aștepți momentul potrivit, te depășesc cei care nu-l așteaptă.”

Woody Allen

 

Rezervă-ți o întâlnire acum!

Sună acum la 0729 034 883 sau trimite un e-mail la stefan.alexandrescu [at] yahoo [punct] com

Câștigă inteligență financiară cu Ștefan Alexandrescu!

 

Prețuiești banii suficient încât să-ți propui serios să faci economii și investiții?

Îți dorești să realizezi schimbări radicale în viața ta și să te apropii de stilul de viață dorit?

Vrei să afli cât de mult poate să facă pentru tine inteligența financiară ca arie a dezvoltării personale și profesionale?

Îți dorești să îndeplinești un scop prețios legat de visele, aspirațiile, pasiunile tale?

Ești dispus/ă să te angajezi pentru a lucra cu tine constant și periodic pentru a ajunge unde îți propui?

Vrei să realizezi o contribuție în lumea din jur?

Ei bine, atunci cu siguranță te va interesa această ofertă, deoarece vei reuși cât de curând să descoperi cum funcționează pentru tine!

Încă mai ești interesat/ă de a descoperi metode simple care au efecte puternice?

Rezultatele sunt mai aproape decât crezi!

 

Mă gândesc în primul rând la tine

Probabil că unii se întreabă de ce au mai mulți bani decât alții, dar o senzație familiară pe care o cunosc este că ceea ce câștigi nu-ți este de ajuns, ție și familiei tale, pentru ce ai nevoie, pentru ce vrei să realizezi, pentru ce îți propui să faci. Muncești și muncești și iar muncești, ca în cele din urmă să nu reușești să te bucuri decât puțin timp de ceea ce meriți și ți se cuvine. Poate că undeva e ceva greșit, dar nu știi unde sau chiar dacă știi, ai senzația că este în afara controlului tău și nu știi ce se întâmplă că nu izbutești mai mult, deși parcă s-ar putea. Știu cum e: facturile sunt prea mari, statul te suprataxează, șeful, partenerul sau clienții te exasperează, mereu apar cheltuieli neașteptate și din când în când trebuie să-ți permiți și o vacanță, că altfel nu se mai poate!

Tocmai de aceea, pentru că tu, ca om educat, muncitor și corect, consideri că meriți mai mult, iar eu sunt de acord. În viață, nu obții ceea ce meriți, ci ceea ce îți planifici și negociezi. Așadar, pentru a păstra mai mult din cât câștigi, a multiplica banii prin investiții și ca să-ți permiți mai mult din ce meriți, am o oportunitate pentru tine, care să te sprijine să-ți alimentezi proiectele și visele. Ți-a trecut vreodată prin minte să apelezi la un consultant în dezvoltarea ta personală și profesională?

 

Îți ofer în premieră serviciile mele de consultanță în inteligență financiară!

Sunt trainer și coach din 2005, am studiat o sumedenie de formări și domenii ale dezvoltării personale și am avut sute de clienți de-a lungul timpului pe care i-am sprijinit să fie mai performanți în carieră, la școală, la locul de muncă, în viața personală și în relațiile cu alții. Serviciile mele de evaluare, analiză, consultanță, coaching și training au reușit să facă diferența din nou și din nou. De acum și în finanțele personale!

De-a lungul timpului, am sprijinit rude, prieteni, antreprenori, liber-profesioniști și angajați să economisească bani, să aleagă inteligent servicii și produse, să valorifice și să atragă oportunități de carieră și afirmare care să-i pună în valoare. Reușesc în mod constant să obțin oferte și prețuri de invidiat, informându-mă, negociind și planificând. Toate aceste skilluri, precum și toate informațiile pe care le-am învățat, pe care le-am deprins din 2005 de când am început să studiez acest domeniu, sunt puse la dispoziția ta, la o valoare ofertant de economică pentru momentul de față. De asemenea, tot ceea ce învăț pe drumul independenței mele financiare, îți ofer într-un timp mult mai scurt decât mi-a luat mie să învăț, cu accentul pe diferențele care fac diferența.

 

Care sunt posibilele beneficii?

Împreună, putem lucra la direcții și povocări de genul:

Provocări

Direcții

Nu ajung banii

Cum să câștigi mai mult

Nu reușesc să pun bani deoparte

Cum să păstrezi mai mulți bani

Lucrez prea mult pentru puțin

Cum să faci banii să lucreze pentru tine

Nu știu în ce să investesc

Cum să prioritizezi oportunitățile financiare în funcție de importanța și relevanța pentru tine

Nu mă pot opri din cumpărat nimicuri

Cum să alegi din ce ai și să păstrezi doar ce îți place

M-am săturat să muncesc pentru alții

Cum să fii propriul tău șef

Sunt dependent/ă financiar de altcineva

Cum să te dezvolți mai întâi independent, apoi în interdependență financiară folosind sisteme inteligente

Nu reușesc să respect ce-mi propun financiar

Cum să te disciplinezi financiar pornind de la monitorizarea cheltuielilor

Nu-mi găsesc ceva ca lumea de lucru

Cum să-ți folosești abilitățile și talentele pentru a câștiga bani ușor

Nu reușesc să strâng o sumă fixă de care am nevoie

Cum să gestionezi finanțele pe bază de unități și procente pentru a face rost de toți banii de care poți avea nevoie vreodată

Construiesc o casă și nu știu cum să mă asigur că îmi mențin cheltuielile în buget

Cum să economisești bani încă din partea de planificare a casei pe care o construiești

Cheltuielile pentru probleme de sănătate afectează major bugetul

Cum să previi rezonabil unele din bolile comune și să le tratezi cât mai ieftin

Ce-ar fi să risipești aceste frici?

  • frica de a pierde (bani, oportunități, relații);

  • frica de a nu fi de-ajuns;

  • frica de eșec;

  • frica de afirmare;

  • frica de succes;

  • frica de rușine în fața judecății altora sau a ta;

  • frica de a delega;

  • frica de a alege.

 

Ceea ce îți propun este mai degrabă o provocare pentru a stabili noi direcții:

Îți fixezi un obiectiv ce ține de inteligența financiară, cum ar fi obținerea unor reduceri/gratuități, realizarea unor economii, strângerea unei sume, respectarea unui plan financiar, într-o primă perioadă de până la 3 luni.

Eu lucrez săptămânal cu tine pe parcursul intervalului fixat de tine și urmărim progresele. Dacă reușești să îți atingi obiectivul măcar 80%, atunci 10 % din banii pe care mi i-ai dat MIE pentru consultanța financiară de până la acel moment merg ca donație la o cauză pe care TU o iubești. Dacă NU reușești să îți atingi obiectivul, atunci pe lângă banii pe care tu mi i-ai plătit, 10 % din valoarea plătită mie până la acel punct, îi vei plăti la o caritate care sprijină o cauză pe care tu o urăști.

Prima oră de consultanță este gratuită.

 

Să luăm un exemplu concret.

Dacă te înscrii în acest program de inteligență financiară până la 15 decembrie 2017, atunci plătești doar 150 de lei/săptămână. Să spunem că îți propui să faci economii (sau să îți majorezi veniturile și să păstrezi) în valoare de 2500 de lei în 3 luni. Reușești să păstrezi 2000 de lei, ceea ce este 80 %, pragul inferior minim acceptabil sau de mai mult. În acest caz, pentru cele 3 luni, mă plătești 13 săptămâni * 150 de lei=1950 lei. 195 de lei din această sumă reprezintă 10%. Pentru că tu ai reușit să îți îndeplinești obiectivul, eu voi dona suma de 195 de lei pentru o cauză aleasă de tine (să zicem că apreciezi drepturile animalelor și donația se duce către o asociație ce militează pentru asta), oferindu-ți dovada acestei plăți. În schimb, dacă tu nu reușești să economisești cel puțin 80% din cât ți-ai propus (dacă acesta a fost obiectivul stabilit), atunci pe lângă cei 1950 de lei plătiți mie, va trebui să mai scoți din contul tău încă 195 de lei pentru a sprijini o cauză opusă celei apreciate de tine sa una pe care o urăști (să zicem, de exemplu, către o organizație care sprijină testarea produselor farmaceutice pe animale).

În exemplul de mai sus, te poți întreba: ”Bine, dar cam cât reușesc să pun deoparte, tot atât îți dau ție. Unde-i afacerea aici?”. Afacerea constă, în acest exemplu în următoarele fapte:

  1. Tu stabilești cât vrei să câștigi și cât să economisești. Cu cât depui mai mult efort în a învăța și aplica ce vorbim studiezi, cu atât ai rezultate mai bune. Tu poți să îți propui să conomisești 2000, și să reușești să economisești 3000 sau 3500. Idei sunt, oportunități de asemenea, dacă știi cum să gândești ca să le observi.

  2. Tu îți antrenezi o serie de abilități care îți rămân și după perioada de timp în care noi lucrăm. Dacă reușești să economisești să zicem 2000 de lei în 3 luni, atunci vei reuși să faci asta și în următoarele luni după ce colaborarea noastră se încheie, iar toți acei bani și toți cei pe care îi vei păstra, vor rămâne în contul tău.

  3. Acest program te motivează, pentru că dacă reușești să atingi obiectivul, atunci îți facilitează posibilitatea de a contribui pentru o cauză la care ții într-o manieră clară și planificată. Iar dacă nu îți atingi obiectivul, vei fi motivat/ă de perspectiva proprie de a fi contribuit pentru a face lumea mai rea odată cu eșecul tău.

  4. Chiar dacă nu reșești să îți atingi obiectivul din prima, poți aplica ideile pe care le primești și lecțiile pe care le înveți mai târziu.

Această investiție săptămânală (150 de lei) merită să fie împărțită la numărul de ore lucrătoare dintr-o săptămână, să zicem 40. Asta înseamnă că plătești 3.75 de lei din fiecare oră de lucru pe care o muncești.

Să presupunem că ai un salariu de 2000 de lei pe lună. 45.5 % din această sumă se duce din contul angajatorului la stat cu ocazia salariului tău, adică 910 lei pe lună, adică 5.42 de lei pe ora de lucru. Dacă eu îți pot arăta cum să păstrezi sau să câștigi mai mult decât mă plătești pe mine, tot îți solicit mai puțin decât oricum dai la stat indirect din ora ta de lucru chiar și dacă ai avea salariul minim pe economie.

Să presupunem că ai o firmă din care câștigi prin dividende. Înainte de a ajunge la tine dividendele, banii care sunt încasați sunt, de regulă, taxați astfel: mai întâi, 20 % TVA, 3 % impozit pe venit. Din ce rămâne, se plătește impozitul pe dividente 10% (dacă vrei să și iei partea ta; dacă nu, doar 5 %) și CASS-ul (5.5%). Rezultatul este că cel puțin 35% din valoarea muncii se duce la stat. La aceeași săptămână de lucru de 40 de ore, 2000 de lei lunar implică cheltuieli de 698.7 lei (care de data asta se scad din cei 2000), adică 4.16 lei la ora de muncă. Nu mai introduc în ecuație cât te-a costat pe tine să produci acel bun sau serviciu vândut, în afară de timp.

Ce-ar fi dacă, în mod legal, o parte din banii care se duc oricum la stat ar putea să rămână în fluxul tău financiar pentru a te susține în ce îți propui să realizezi? Ce-ar fi dacă, chiar dacă acești bani se duc la stat, să reușești să plătești pentru ceea ce contează pentru tine?

 

Ce ofer în primele săptămâni și care sunt pașii

În prima lună cel puțin și mai ales în primele 2 săptămâni nu îmi propun ca acest program să livreze foarte mari rezultate în viața ta, motiv pentru care condiția este ca după prima oră gratuită să stabilim ședințe pentru o perioadă de minim 3 săptămâni. De ce?

Parcursul este următorul: prima dată vom avea o întâlnire pe Skype în care vom vorbi despre nevoile și obiectivele tale și îți voi prezenta ce anume îți ofer eu și de asemenea îți voi răspunde la întrebările pe care ai putea să le ai. După această întâlnire care îmi propun să dureze între 1-2 ore, îți ofer o ședință de o oră consultanță gratuit, în care stabilim clar ce îți propui, de ce, cât și cum vom lucra (ritmul, perioada). Aceste două prime întâlniri au rolul de a ne familiariza. Pe mine mă familiarizează cu care sunt zonele în care e nevoie de mult lucru și care sunt exercițiile și materialele de care ai nevoie, iar pe tine cu abordarea mea. Mergând mai departe, pe perioada asumată, ne vom întâlni pe Skype cu regularitatea stabilită și vom lucra pentru a reuși să te antrenăm pentru obiectivul în care te-ai angajat.

Pașii pe care îmi propun să-i urmez sunt următorii:

Verificarea nivelului tău de cunoștințe cu privire la inteligența financiară (terminologie, convingeri).

BONUS! Dacă te înscrii în acest program în 2017, primești și o evaluare gratuită a nivelului tău de cunoștințe financiare. Îți trimit prin e-mail un test de cultură generală în finanțe, iar la sfîrșit primești un scor și un verdict legate de rezultatele tale.

Explorarea direcțiilor în care mergem (de exemplu, trebuie stabilite priorități între: creșterea veniturilor, scăderea cheltuielilor, crearea sau urmărirea unui plan procentual, schimbarea preponderenței unor anumite zone financiare în detrimentul altora, realizarea de economii, alegerea investițiilor, antrenamentul abilităților de negociere, informare, etc.). Obiectivul se alege în funcție de direcție.

În funcție de direcția și nivelul de inteligență financiară, urmează 1-2 ședințe în care discutăm intens pe marginea cadrului strategic pe care te invit să îl folosești (tabele, programe, documentație) și să reflectăm împreună pe marginea rezultatelor exercițiilor propuse.

Realizarea unei organizări și ordini generale de priorități care să permită etapizarea scopului propus.

Implementarea, de la o săptămână la alta, a deciziilor luate în primele săptămâni, pe baza ordinii și a prioritizării, în direcția obiectivului propus. După a treia săptămână de lucru împreună și mai ales din a doua lună, mă aștept să văd rezultate clare în direcția obiectivului propus, care se poate să fie mai mari decât cele așteptate inițial.

Monitorizarea performanțelor și a întârzierilor raportate la planul propus, precum și explorarea unor idei și găsirea unor soluții eficace.

La finalul perioadei de lucru, evaluarea procentuală a rezultatelor obținute și stabilirea a cât trebuie să fie achitat, cui și de către cine în termeni de caritate.

Ai întrebări? Citește aici pentru a afla răspunsuri la cele mai probabile chestiuni care te-ar putea preocupa. Dacă mai ai și alte întrebări, te invit să le adresezi prin comentariu la acest post, sau e-mail sau telefon.

 

Vrei și tu?

Vrei și tu să faci parte din grupul select de persoane care vor beneficia cu prioritate de această ofertă? Vrei să obții rezultate anul acesta? Vrei să afli mai multe despre cum poate să funcționeze și pentru tine această oportunitate?

Sună acum la 0729 034 883 sau trimite un e-mail la stefan.alexandrescu [at] yahoo [punct] com

 

In cautarea ascultarii pierdute

Ce presupune ascultarea

Posibilitatea fiecarui om de a-si indeplini nevoile prin intermediul tehnologiei a ridicat urmatoarea minge la fileu: fiecare persoana care doreste sa se exprime are de infruntat o concurenta tot mai mare pentru o resursa tot mai indisponibila: atentia limitata a interlocutorului.

Una din functiile principale in ceea ce priveste ascultarea este validarea. Aceasta problema este foarte importanta in comunicarea organizationala, dar isi are radacinile in societate, asa ca o voi trata din aceasta perspectiva, cu mai multe exemple.

Citește în continuare In cautarea ascultarii pierdute