Model de scrisoare terapeutică adresată tatălui meu alcoolic

Intro:

Această scrisoare am scris-o în 2016 și i-am expediat-o tatălui meu atunci când aveam 30 de ani. Public această scrisoare, cu câteva editări importante ce țin de actualitate. Până în prezent, am păstrat această scrisoare privată, însă mai mulți prieteni și clienți au fost curioși să o citească, deoarece reprezintă un model bun de stabilire a granițelor (boundaries) ca adult pentru un părinte care are comportament abuziv. Așadar, sper ca acest conținut să vă inspire să stabiliți de asemenea granițe OK cu părinții voștri sau alte persoane cu comportament abuziv.

Dragă tata,

Motto:

„Părinții îi învață pe copii să vorbească. Copiii îi învață pe părinți să tacă.”

Proverb evreiesc

ți-ai exprimat dorința de comunicare cu mine prin telefon. Am înțeles că e important pentru tine ca asta să vină de la mine.

În acest sens, consider că a noastră comunicare disfuncțională de până acum merită să fie transformată radical, pentru îmbunătățirea calității vieților noastre. De aceea, îți propun și îți explic o serie de reguli pe care le propun.

Reguli.

Atâta vreme cât mă compari cu tine (de exemplu că tu la vârsta mea erai angajat de mult), te rog să nu-mi mai dai sugestii pe care nu le-ai încercat. Este OK să-mi dai exemple din experiența ta de viață fără să mă compari cu tine. Eu am standarde și obiective diferite. Atâta vreme cât mă compari cu alții de vârsta mea, atunci eu mă simt liber să te compar cu alți părinți. Crede-mă, nu ieși favorabil, deci e o idee bună să nu faci asta. Este important să înțelegi din poziția de părinte că a compara copiii reprezintă o formă de abuz emoțional. Înțeleg intențiile tale pozitive. Atunci când faci asta, chiar cu aceste intenții, eu resimt furie și neputință. Mai exact, nu pot fi cine îți dorești tu să fiu, pentru că eu deja am o identitate, care s-a creat în absența ta.
Atâta vreme cât tu mă vorbești pe la spate de față cu toată familia (publicul ales de tine), eu mă simt liber să încep să scriu public despre tine, de față cu toți cititorii blogului meu. ~~Am vreo 1100 de abonați, vreo 600 de vizualizări pe zi și numărul acesta cel mai probabil va crește~~. Ăsta ar fi publicul ales de mine. Deci cred că ar fi o idee mai bună să comunici direct cu mine și să-ți alegi mai bine cuvintele. Știu că nu ești obișnuit să-ți comunici deschis emoțiile. Nu-i nimic, poți să înveți. Te sprijin eu dacă vrei. Este important pentru mine să nu mă simt singur și oaia neagră în familia Alexandrescu. ~~Încă mă mai simt mândru că port acest nume.~~
Atâta vreme cât nu-ți cer bani, te rog să nu mă întrebi ce fac cu ai mei și cu ai altora. Simt că dacă vei reuși să accepți deciziile mele cu privire la bani, am să reușesc să câștig măcar în unele luni mai mult decât cheltui, așa cum deja s-a întâmplat de câteva ori în ultima vreme cât nu am mai comunicat cu tine.
Orice îmi dai acum, nu va compensa nici lipsa ta în viața mea când eram mic, nici contribuția emoțională negativă prin critică de când eram în facultate până acum, și nici banii pe care mama și cu mine am fi putut să-i obținem de la tine dacă nu o opream insistent pe mama de la a te da în judecată pentru pensia alimentară. Mă doare să aud scuzele tale pentru că pe de-o parte îmi comunică faptul că tu resimți asta ca pe o datorie a ta față de mine sau ca de o presiune din partea mea asupra ta. Te rog să te consideri eliberat. Așa, poate am să reușesc și eu să trăiesc mai liniștit.
Până acum, cu banii pe care i-aș fi primit pe baza drepturilor pe care le aveam legal și prin Codul Familiei ca pensie alimentară de la tine, aș fi putut să-mi cumpăr lejer o garsonieră sau un automobil. Deci te rog să nu mă mai întrebi de ce nu mă preocupă asemenea paralelipipede. Este important pentru mine ca tu să înțelegi că eu prețuiesc mai degrabă investiția în dezvoltarea mea personală. Nu mă aștept ca tu să înțelegi asta, pentru că pe termen scurt, dezvoltarea personală nu se măsoară în bani.
Am reținut că nu te interesează ce scriu eu. Nu am să-ți mai trimit de acum încolo cărțile mele. Știu că tu vrei altceva de la mine. N-ai să primești.
Nu este OK să comunici cu mine când ești beat sau amețit. Dacă percep asta, atunci sistez comunicarea. Înțeleg că în trecut ai fost crescut într-un mediu care favoriza asta. Știu că România în general prezintă probleme grave în legătură cu dependența de alcool. Știu că acum nu mai bei ca altă dată. În același timp, un alcoolic rămâne un alcoolic. Nu este OK să fii unul în preajma mea, nici când vb. la telefon. Te rog să nu răspunzi la telefon dacă știi că ești beat sau amețit.
Nu îți dau voie să spui ”dar”, ”însă”, ”totuși” și altele asemănătoare fără să-mi spui câte 3 lucruri (diferite) pozitive la mine înainte de fiecare folosire a unui asemenea cuvânt. Este important pentru mine să am mai multe chestii pozitive din partea ta. Până acum, estimez că au fost vreo 11 ani de feed-back negativ, cicăleli, critici, nemulțumiri și neîncredere. Gata. Ajunge!
Dacă vrei să ne vedem, ~~atunci vino tu pe la București pe cheltuiala ta. Dacă vrei, poți să stai la mine~~. Înțeleg și respect hotărârea ta de a-ți petrece partea mai importantă a restului vieții tale cu Manuela [a doua soție a lui tata]. Sper că vei înțelege și consecințele care decurg din asta.
Eu nu sunt dator să te sun, tu nu ești dator să-mi răspunzi. Dacă mă suni și nu răspund, este pentru că nu pot să vorbesc momentan. Atunci când pot să vb, încerc să te caut. Dacă ne sincronizăm, bine. Dacă nu, iarăși bine. Aceeași regulă funcționează cu tot restul lumii cu care vorbesc eu la telefon.
Eu îmi rezerv dreptul de a nu fi de acord cu tine, cu argumente. Dacă nu vrei să asculți aceste argumente și mai ales dacă repeți același refren din anii anteriori, înseamnă că de fapt îți dorești un monolog. Dacă vrei un monolog, înregistrează-te singur vorbind și roag-o pe Manuela să-mi trimită înregistrarea prin e-mail.
Îmi rezerv dreptul ca sugestiile nesolicitate să fie returnate expeditorului. Îmi rezerv dreptul să-ți închid telefonul în mijlocul conversației dacă nu respecți regulile 7, 8 și 11. Este important pentru mine să încep să-mi exprim refuzul și nemulțumirea în moduri mai directe față de tine. Te rog să te obișnuiești cu ideea și să-ți schimbi comportamentul și atitudinea dacă vrei în mod autentic să comunicăm, chiar și prin telefon.