Vindecare en gros vs medicină en detail partea a III-a. Cum a decurs primul meu tratament cu dioxid de clor

Introducere

În articolele anterioare:

Rezultatele și beneficiile personale de pe urma primei aplicări a tratamentului

am descris problemele de la care am plecat și rezultatele la care am ajuns în 2017-2018 ca urmare a aplicării unui protocol cu dioxidul de clor. În acest articol, îmi propun să intru în detalii cu privire la experiența, călătoria mea de la problemă la vindecare.

Dacă vrei să fii prieten cu corpul tău, împrietenește-te cu ceasul

Am descoperit și un blog în română care explică detaliat ce protocoale trebuie luate și cum pentru cele mai importante boli (nu pentru toate) și mi-am ales protocolul cel mai simplu.

În luna iulie 2017 am început să urmez protocolul 1000, luând conform tabelului de mai jos dozele indicate în număr de picături activate peste care se adaugă apă. Acest tabel nu mai corespunde cu recomandările curente, deoarece protocolul recomandat a fost actualizat și optimizat. Prezint în cele ce urmează experiența mea pe baza tabelului urmat în 2017.

(continuă să citești după media ↓)

Pentru mine, în 2017, orarul a fost puțin diferit dar a pornit de la tiparul din tabelul de mai sus. Luând în considerare că trebuia să spațiez luarea picăturilor din MMS1 de fiecare masă cu 2 ore și trebuia să iau în considerare ședințele de consultanță și întâlnirile cu colaboratorii pe Skype, care atingeau și chiar depășeau frecvent câte două ore, am ales să plasez intervalele de luare a picăturilor la o oră și jumătate la început, apoi chiar la o oră.

Iată cum mi-am împărțit tmpul cu un program obișnuit de luat dioxid de clor sub forma MMS1. Ajungând la 6 doze pe parcursul zile, ajungea să fie în a doua săptămână ceva de genul:

micul dejun de la ora 7.30 la ora 7.50
prima doză de MMS la 10
a doua doză de MMS la 11
a treia doză de MMS la 12
de la 12 la 14 o ședință / întâlnire
masa de prânz de la 14 la 14.30
a patra doză de MMS la 16.30
de la 17 la 19 altă ședință / întâlnire
a cincea doză de MMS la ora 19
a șasea doză de MMS la ora 20
de la 20 la 22 altă ședință / întâlnire
(eventual) masa de seară de la ora 22 la 22.30

Disciplina, o problemă chiar atât de mare?

După cum se observă, orele nu sunt bătute în cuie, iar orarul poate varia, atâta vreme cât se respectă regulile și principiile explicate de autorii de specialitate (recomand în mod deosebit lucrările lui Jim Humble, Andreas Kalcker și Kerri Rivera). Mai multe referințe, în articolul al V-lea din această serie.

Regulile de care am ținut cont în adaptarea orarului sunt următoarele:

din momentul finalizării fiecărei mese până la prima doză de MMS1, trebuie să treacă cel puțin 2 ore, altfel MMS1 interacționează cu mâncarea și rezultatul cel mai probabil va fi o diaree care poate ține de la câteva ore la jumătate de zi. Cu cât mai greu de digerat mâncarea, cu atât mai neplăcută va fi senzația dacă iau MMS1 prea devreme. Mâncarea trebuie să fie relativ ușor de digerat, dar masa nu poate fi superficială. Trebuie păstrat un echilibru.
din momentul luării unei doze de MMS1 până în momentul luării următoarei mese trebuie să treacă cel puțin 2 ore
intervalul dintre două doze este cuprins între 1 și 2 ore de regulă. Poate fi și mai mare, atâta vreme cât se respectă numărul de doze zilnice recomandate
se crește doza de la zi la zi, iar în zilele în care se iau de exemplu 4 sau 5 picături, se alternează: prima doză 4, a doua doză 5, a treia doză 4…

Sunt unele persoane care consideră că nu pot urma un tratament atât de riguros pentru că nu stau acasă toată ziua, sau programul lor este variabil, sau nu au accesul la un frigider la locul de muncă, însă acestea mi se par niște scuze străvezii și voi explica de ce:

Dacă cineva are o problemă de sănătate care presupune să ia antibiotice sau anumite medicamente la ore fixe pentru o perioadă determinată de timp, își poate organiza dieta și programul în așa fel încât să rezolve problema; în mod similar, tratamentul cu dioxid de clor nu este o sentință pe viață, ci un tratament care se face pentru un timp scurt. Desigur, dacă cineva oricum stă acasă, este mult mai simplu să țină în frigider substanțele și să meargă să le ia de acolo de fiecare dată când are nevoie
Pentru a funcționa, dioxidul de clor trebuie ferit de soare. În forma MMS1, trebuie ferit și de căldură. În schimb, în forma CDS poate fi preparat pentru o zi întreagă și ținut într-un recipient thermos cu interior de plastic (sau dacă afară este la fel de frig ca în frigider, poate fi pus într-o sticlă de plastic obișnuită.
Legătura cu un medic/doctor poate fi păstrată și prin telefon, astfel încât orice efecte pot fi monitorizate la distanță. Spitalul, clinica și sanatoriul nu sunt singurele locuri unde pacientul se poate vindeca.
Cel mai dificil este în primele zile, dar apoi, odată cu instalarea unei rutine, efortul perceput în urmarea tratamentului dispare
Probabilitatea ca cineva să aibă efecte atât de severe încât să aibă nevoie să meargă de urgență la spital este foarte scăzută. Din câte zeci de milioane de oameni care au urmat tratamente cu dioxid de clor, de-abia dacă se pot număra pe degetele de la o mână cazuri de persoane (care din cauza unor dozaje absurd de exagerate sau a unor probleme fără legătură cu dioxidul de clor) au ajuns la spital
Efectele secundare ale dioxidului de clor sunt mai puține și mai mici decât ale oricărui medicament farmaceutic patentat. Riscurile asumate de pacient sunt minore și reversibile, nu majore sau ireversibile, spre deosebire de unele substanțe farmaceutice.

Călătoria spre vindecare, pas cu pas

Masa mea în kilograme a cunoscut o mică variație, am avut pe parcursul tratamentului cu 2 kg în plus sau în minus față de ”greutatea” constantă. Știu că sunt unele persoane care înainte de a lua tratamentul se îngrijorează în legătură cu asta, dar nu cred că au de ce. De asemenea, variații în masa corporală nu sunt de obicei reportate ca efecte secundare în marea majoritate a cazurilor, din câte am citit. Variații de câteva kg în plus sau în minus îmi par normale în aceste condiții.

În prima săpătămână de tratament respectat, am observat că mi-au apărut pe mâini și pe picioare niște mici bubițe, ca de pișcături de țânțari, care mi-au dispărut în câteva zile și nu m-au preocupat prea tare. Am citit că unele toxine se elimină prin piele în cadrul tratamentului cu dioxid de clor, iar când eram mic țin minte că am mai avut bubițe de genul acela când urmam vreun tratament naturist. Mi-am zis: ”splendid! Înseamnă că organismul se curăță”.

Pe parcursul tratamentului, în primele două săptămâni, am observat efectul Herxheimer: de exemplu, îmi curgea nasul și strănutam ca și cum aș fi fost răcit. Efectul Herxheimer este un efect normal în cadrul diferitelor tratamente, inclusiv unele din cele cu farmaceutice și este un semn de detoxifiere a organismului. Nu am luat nimic pentru asta, iar efectul a dispărut imediat ce nu am mai luat MMS1 (adică în pauza de o săptămână și după întreruperea tratamentului). Ulterior, în a treia și a patra săptămână a protocolului activ de bază, nu am mai resimțit acest efect.

Spre sfârșitul celei de-a doua săptămâni de tratament, am avut supriza să constat o accelerare puternică a unei dureri ascuțite pe partea mea stângă, în jurul capului, mai exact în tâmplă și dedesubtul sprâncenei. De asemenea, într-o zonă din locul unde gâtul se întâlnește cu craniul, am început să simt durere și o umflătură. Asta este un efect posibil, însă puțin probabil în cadrul Herxheimer. Inițial, am crezut că va fi ceva trecător, dar într-un interval de timp destul de scurt, problema s-a accentuat, iar eu am ajuns în ultima zi a celei de-a doua săptămâni de doze MMS1, după care am luat vitamine și ACC (acetil cisteină) vreme de două zile, după cum era recomandat în protocol. Atunci nu știam, însă aceasta era o reacție a detoxifierii puternice din zona plombei cu amalgam ce îmi fusese montată de stomatologul menționat anterior în articolele precedente.

Problema s-a agravat în primă instanță, întrucât din interior, simțeam cum ceva caută cumva să iasă spre suprafață: patru pungi cu puroi în zona capului, în apropierea sinusurilor, iar durerea era destul de puternică. Nu am întrerupt protocolul și am așteptat câteva zile până să încep să iau antibiotice, mai exact ciprofloxacină (7 zile) și doxiciclină (5 zile) concomitent. Asta s-a suprapus peste săptămâna de pauză (fără MMS1). Antibiotice pot fi administrate concomitent cu MMS1 sau CDS (adică în aceeași zi, nu la aceeași oră), de aceea unii recomandă ca în aceeași perioadă să se ia și prebiotic și probioetic, deoarece combinația între MMS/CDS și antibiotic farmaceutic este deosebit de puternică. Aceasta a fost alegerea pe care am luat-o eu, însă în mod normal, nu este nepărat necesar să se ia probiotic și prebiotic în timpul tratamentului cu CDS, deoarece CDS în sine are un efect similar cu antibioticul, fără un impact atât de mare sau negativ asupra florei intestinale.

Inițial, la suprafață s-au format niște bășici care atunci când am început să iau tratamentul cu antibiotice, au început să se resoarbă și să se formeze o crustă groasă și adâncă în primele zile. Durerea a fost puternică iar eu nu știam ce sau de ce se întâmplă. Uitasem de sinuzită, care cel mai probabil a fistulizat frontal. Uitasem și că răcelile care n-au fost remediate complet lasă urme în organism și creează sensibilitate (de genul celor pe care le avusesem în ultimii ani). Mai mult, subestimasem ceea ce scrie destul de clar în documentația pe care o descărcasem despre dioxidul de clor: unele expulzări de toxine prin piele pot fi în cazuri rare destul de violente, deci ce pățisem eu din cauza plobei cu amalgam + sinuzitei nu trebuia să fie o surpriză.

Pentru a preveni genul acesta de problemă, ar fi fost util să aplic direct protocolul pentru infecție la sinusuri. Totuși, datorită faptului că încă nu parcursesem suficient din documentația despre dioxidul de clor ca să ajung până la remediile și explicațiile complete și faptului că fiind în Italia (unde nu mai există laboratoare preparare și împachetare a substanțelor de bază pentru dioxidul de clor) puteam primi pachete din România o singură dată pe săptămână și nu îmi permiteam să aștept, am remediat problema puțin mai creativ: am făcut o comandă de bentonită sodică activată de la o firmă care o comercializează la kg. pentru industria vinificației. Bentonita sodică este o argilă rezultată din cenușă vulcanică folosită cu succes pentru detoxifiere atât intern cât și extern (vezi aici, aici).

Imediat cum mi-a venit bentonita comandată prin curierat, am început să o iau atât intern (2 lingurițe la 220 ml de apă solarizată), o dată pe zi, trei zile pe săptămână, cât și aplicând-o prin comprese umede lipite pe față și pe gât vreme de câte două ore. Suplimentar față de obiceul de a uda bentonita cu rivanol în pansament, am mai pus și o soluție de MMS pusă într-o sticluță, obținută din 3 picături de MMS activat peste care am turnat apă. Am avut impresia certă că bandajele acestea au avut mai mult efect în primele 2 ore decât antibioticele în 2 zile.

La 3 săptămâni de la începerea tratamentului cu dioxid de clor, am finalizat tratamentul cu antibiotice și am reînceput runda a doua cu tratamentul de MMS, continuând simultan compresele zilnice cu bentonită câte două ore și luarea bentonitei intern. De data aceasta, în a doua rundă de încă două săptămâni, mare parte în august 2017, am modificat puțin dozele, în sensul că le-am crescut mai repede, astfel încât în ultima zi a tratamentului (cea de-a 28-a), nu am luat 6 doze a câte 6 picături, ci 3 doze a câte 9 picături și 3 doze a câte 10 picături. Nu recomand asta, chiar dacă pentru mine a fost benefic în situația respectivă.

La sfârșitul tratamentului, nu am mai observat saiu simțit niciun fel de problemă. Organismul meu a suportat foarte bine a doua rundă de tratament cu MMS și chiar am început să mă bucur de rezultate pe deplin din timpul său. Am întrerupt tratamentul intern cu bentonita sodică cu jumătate de săptămână înainte de terminarea primelor 5 săptămâni de protocol cu MMS1 în 2017, dar am continuat să aplic bentonită sodică pe piele în zonele afectat încă vreo câteva zile după ce am terminat tratamentul.

Dacă MMS1 ar fi avut în sine vreun efect negativ asupra mea, atunci ar fi trebuit ca în a doua rundă (adică ultimele două săptămâni din grupul de cinci săptămâni) să observ niște efecte și mai rele asupra sănătății mele decât în prima rundă, dar nu s-a observat nimic de genul acesta, chiar dimpotrivă. Zonele afectate s-au vindecat în câteva săptămâni, nu mi-a rămas niciun fel de cicatrice, iar durerea a dispărut în câteva zile

Deși în zilele în care eram bandajat la cap și umflat, prietenii și unii clienți s-au cam speriat că ”arătam de parcă m-ar fi tăiat vandalii” :)) (fără să știe că vandalii fuseseră de fapt în cazul respectiv stomatologi), în 4 săptămâni din momentul în care am avut erupția zona se vindecase complet.

Comentarii personale cu privire la erupția prin piele

Experiența mea cu erupția violentă prin piele este cea mai severă, din cele despre care am citit sau despre care am văzut testimoniale în ceea ce privește tratamentul cu dioxidul de clor. În același timp, trebuie să subliniez că dacă aș fi fost mai conștient de cauzele acestei reacții și de soluțiile disponibile, aș fi folosit protocolul MMS pentru sinuzită în primă instanță sau dacă aș fi comandat și aplicat bentonita sodică mai devreme, situația nu s-ar fi agravat atât de tare. De asemenea, detoxifierea ficatului de pietre și nisip este un tratament naturist de care nu eram conștient la momentul aplicării tratamentului pentru prima dată. Mai multe despre detoxifierea ficatului, se poate găsi în cărțile scrise de dr Andreas Moritz și de cele scrise de Hulda Clark

Ulterior, am ajuns la concluzia că acest efect a fost o sincronizare nefericită a mai multor factori:

ficat necurățat care nu elimină toxinele suficient de prompt prin căile obișnuite (care se poate rezolva printr-un tratament naturist);
infecție nediagnosticată în sinusuri (care nu s-a mai repetat);
plombă cu amalgam într-un dinte pe o obturație de canal prost făcută de care nu eram conștient (ulterior diagnosticată și remediată);
insuficientă informare cu privire la alternativele disponibile pentru a răspunde corespunzător la niște simptome înainte ca acestea să se agraveze (remediat ulterior prin lectură).

În mod normal, atunci când corpul este sprijinit să treacă printr-un proces de detoxifiere, aceasta este normal să se producă în mare parte prin rinichi (urină), intestine (fecale). Dacă o parte semnificativă, deranjantă a procesului de detoxifiere se produce prin piele, înseamnă că există ceva care nu funcționează în organism. Asta nu e un motiv pentru a ne opri, ci un prilej de a vindeca ficatul, a aplica soluții locale pentru protejarea pielii și a investiga mai profund cu privire la cauzele ce determină acest efect. Durerea nu este neapărat un simptom că faci ceva greșit, poate fi chiar un semn de vindecare (cum este în cadrul efectului Herxheimer). Durerea este un semnal că se întâmplă ceva în corp. Dacă vei folosi durerea ca pe o hartă cu indicați în locul unei alarme paralizante, vei ajunge să elimini atât durerea, cât și sursa ei. Scopul medicinei nu cred că ar trebui să fie eliminarea durerii, ci folosirea durerii pentru orientarea unui diagnostic care să ducă la alegerea unui tratament corespunzător.

În total, dacă ar fi să iau în considerare tratamentul cu MMS1, bentonită sodică și antibiotice, la care se adaugă taxele de transport, toată tărășenia m-a costat ceva în jurul echivalentului a 40 de euro în 6 săptămâni, din care mai puțin de jumătate MMS1 propriu-zis. La momentul 2017, asta mi s-a părut ceva remarcabil. Desigur, nu toate problemele remediabile cu dioxid de clor sunt chiar atât de ieftine. În funcție de gravitatea afecțiunii și durata tratamentului, costurile pot fi mai ridicate.

Chiar și în condițiile în care am suferit de mai multe efecte secundare nedorite, unele destul de puternice, chiar dacă o perioadă limitată, beneficiile obținute în scurt timp m-au încurajat să am și mai multă încredere în acest tratament și să explorez și alte protocoale și să recomand această soluție prietenilor și cunoștințelor care sunt deschiși la folosirea unor protocoale alternative.

Atunci când vine vorba de a explica mai precis cum și de ce a funcționat MMS1 pentru mine, care sunt câteva din precauțiile recomandate și mai multe considerente cu privire la de ce nu este încă acest tratament folosit pe scară mai largă, sunt mai multe aspecte de luat în considerare, despre care te invit să citești în articolele viitoare din seria ”Vindecare en gros vs medicină en detail”.

Te invit să citești în următorul articol din serie…

Ce nu este și ce nu face dioxidul de clor;
Compoziția chimică a MMS1;
Idei pentru eficiența și eficacitatea tratamentelor cu dioxid de clor;
Precauții recomandate în folosirea substanțelor recomandate;
ce strâng câteva întrebări la orizont, în lumina celor împărtășite;

VA URMA

Disclaimer

Seria din care acest articol face parte oferă o perspectivă subiectivă și informații personale despre tratamente alternative și complementare, fără a pretinde valoare științifică sau medicală certificată. Autorul nu este calificat în vreun domeniu medical, nu a urmat un tratament în scopul realizării unui studiu de caz sau a unui material promoțional și nu a fost remunerat pentru acest material.

Acest material nu are avizul sau recomandarea vreunui medic sau specialist medical, neavând ca scop furnizarea de sfaturi medicale calificate. Cititorii sunt îndemnați să-și realizeze propriile cercetări și să se consulte cu specialiști pentru o opinie avizată.

Informațiile din articole au caracter educativ și informativ și nu înlocuiesc sfatul medical profesionist, diagnosticul sau tratamentul. Se recomandă consultarea unui specialist calificat pentru orice întrebări referitoare la starea de sănătate specifică a unui pacient.

Seria de articole nu susține sau recomandă teste medicale, servicii, proceduri sau opinii specifice și se bazează pe cunoștințele disponibile autorului la data redactării. Cititorii sunt avertizați să nu neglijeze sfatul medical profesionist din cauza informațiilor prezentate și să își asume răspunderea și responsabilitatea pentru deciziile legate de sănătate.

Estimările exprimate în articol pot varia în funcție de istoricul medical și condițiile individuale. Se subliniază că anumite condiții medicale preexistente pentru un pacient pot influența utilizarea anumitor substanțe menționate în articol. Orice îmbunătățiri ale stării de sănătate se recomandă a fi documentate clinic, iar monitorizarea tratamentului merită efectuată sub supravegherea medicului.

Cititorii sunt de acord să elibereze autorul și publicistul de orice pretenție sau răspundere legată de deciziile luate în baza informațiilor furnizate. Se recomandă consultarea unui medic înainte de utilizarea tratamentelor alternative.

Marcus Victor Grant

Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.