Cum am început aventura citirii rapide

Am aflat de cursurile de citire rapidă iniţial în vara lui 2003, de la câţiva colegi la un curs de engleză care participaseră şi îşi crescuseră viteza de citire. Din curiozitate, în toamna lui 2003, m-am dus la cursurile pe care le ţinea dl. prof. conf. univ. ing. inventator Radu Budei, de citire rapidă şi tehnici de memorare, dar venisem prea târziu ca să mai pot participa. Am rămas totuşi pentru cursurile de creativitate cu domnul Budei (pe care le-am urmat, de asemenea, în 2004 şi în 2005).

În primăvara lui 2004, am început cursurile domnului profesor Budei, pe care le ţinea la Colegiul Naţional din Iaşi, pentru elevi şi studenţi. Mi se părea absolut minunat faptul că a primit atunci, la seria aceea, pe marea majoritate a cursanţilor, gratuit, inclusiv pe mine, iar cei care au plătit, au plătit mai degrabă o sumă modică, nici măcar de motivaţie, hilar de mică raportat la ce se făcea acolo. Din cele 10 module care trebuiau să se facă la stagiul I, s-au făcut atunci doar 7 pentru că majoritatea cursanţilor şi-au pierdut interesul şi nu au ştiut să aprecieze valoarea incomensurabilă a lucrurilor pe care domnul profesor ni le transmitea, nu numai în legătură cu dezvoltarea capacităţii noatre de a învăţa, ci şi cu privire la viaţă. Mi se pare unul din cei mai înţelepţi oameni pe care i-am cunoscut până acum, iar până acum am cunoscut zeci de oameni înţelepţi, importanţi şi deosebiţi. Iar între aceştia, domnul profesor Budei rămâne un model de referinţă, un adevărat mentor. Voiam să particip la tot ce organiza dumnealui.

Ţin minte că mulţi din prietenii mei de suflet de atunci îl apreciau şi veneau la cursurile lui şi avea zeci de referinţe de la foştii cursanţi: elevi, studenţi, oameni de afaceri şi companii. Majoritatea participanţilor au fost liceeni şi studenţi la seria la care am fost eu. Între 17 si 25 de ani, marea majoritate. Interesati, deschisi la minte, perseverenti, ambitiosi.

Toată lumea care a fost participată la curs s-a declarat încântată de ceea ce a învăţat acolo. Din păcate, foarte puţini aplicau aceste tehnici pe care le învăţau, pentru că asta solicita implicare, perseverenţa de a lucra în fiecare zi şi efortul depus în demersul responsabil de a obţine o abilitate pe termen lung.

La primul curs, mi s-a făcut o testare a vitezei de citire şi a coeficientului de asimilare. Citeam aprox. 238 cuvinte/minut şi reţineam vreo 40 din acestea, ceea ce însemnă vreo 16%. Deja de la lecţia a doua, folosind tehnicile descrise la curs şi lucrând cu aparatul de citire rapidă brevetat de dl. Prof. Budei, s-au observat progrese. După vreo lună, am trecut de bariera de 1000 de cuvinte pe minut, mărindu-mi coeficientul de asimilare între 30-70% unde s-a şi păstrat, apoi am ajuns, după evaluări periodice făcute de dl. profesor sau de mine: în iulie 2004 la aprox. 3000 cuvinte/minut, în septembrie la aprox. 5500 de cuvinte pe minut, în noiembrie la aprox. 8000 cuvinte/minut, iar în martie 2005 am constatat practic depăşirea pragului citirii fotografice, de peste 10.000 de cuvinte pe minut. Din câte am cunoştinţe, nu mai este vreun alt român care să fi atins acest prag. Am fost verificat de mai mulţi jurnalişti, care au scris despre mine în 2004, 2005, 2008 şi 2013.

În toamna lui 2004 deja mă duceam în librării şi citeam cărţile fără să mai trebuiasca să le cumpăr. Ţin minte că de Sf. Ştefan, în 2004, într-o după-amiază am citit în câteva ore 12 cărţi la Casa Cărţii în Iaşi. Apoi, îmi plăcea că la Diverta în Bucureşti era chiar de prin 2005 o masă pentru lectură şi puteam să stau toată ziua fără să mă întrebe nimeni nimic. Citeam mai ales cărţi de specialitate în marketing, relaţii publice, psihologie şi dezvoltare personală şi profesională. Cam la vreo 3 luni dădeam o raită ca să văd ce cărţi noi mai sunt. Astfel am putut să-mi aleg şi mult mai atent ce cărţi îmi cumpăram.

În toamna lui 2004, ţin minte că eram la bibliotecă şi era aproape de ora închiderii, iar bibliotecara mi-a atras atenţia că mai sunt 10 minute. Eu, absorbit de carte, i-am răspuns fără să-mi iau privirea din pagini: „Mai am doar o carte de terminat!”. Bibliotecara s-a alarmat, crezând că poate nu am înţeles. Văzând scena, o profesoară de la facultate s-a amuzat. I-a tradus bibliotecarei: „Mai are puţin doar, lăsaţi-l!”, asigurând-o că nu voi sta peste program şi mi-a spus mie zâmbind: „ştii, nu e bine să răspunzi chiar aşa, pentru că oamenii din jur nu îşi dau seama că citeşti aşa de repede!”.

Apoi, din vara lui 2005 am încetat să mai fac exerciţiile pentru citire rapidă şi viteza a scăzut treptat, iar acum, pentru că suportul pentru citirea rapidă este antrenarea vederii şi a muşchilor oculari, nu mai am decât o viteză de 1000-2000 de cuvinte pe minut cu exerciţiu ocazional, dar am socotit că deocamdată nu mai este prioritatea nr. 1 să acumulez informaţie (cu toate că oricum fac asta) cât să pun în practică ceea ce am învăţat deja şi să împărtăşesc din cunoştinţele mele prin ce scriu şi prin cursuri pentru tineri şi adulţi.

Mulţi oameni consideră ceea ce afirm ca o bravadă, pentru că gândirea multora nu poate concepe asta, nici viteza de 10.000 de cuvinte pe minut, nici cea de 2000 de cuvinte pe minut. Dar adevărul este că nu doar eu am beneficiat de efectele acestor cursuri, ci şi alte persoane din toată ţara. Iar cei care au pus mâna şi au făcut exerciţiile au observat că funcţionează.

Odată eram la un curs la facultate, prin 2006, şi în timp ce profesorul explica ceva, eu citeam o altă carte. Un coleg, la un moment dat s-a indignat şi mi-a atras atenţia de faţă cu toţi că e lipsă de respect faţă de profesor să frunzăresc cartea în timp ce profesorul vorbeşte. Profesorul i-a răspuns însă ceva de genul: „Nu, nu! El nu o frunzăreşte! El acuma o citeşte!”. Colegul nu a crezut şi mi-a dat un examen ad-hoc din ce citisem. Profesorul s-a amuzat.

ESTE UŞOR SĂ CREZI IMPOSIBIL CEEA CE ŢI-E LENE SĂ ÎNCERCI. ASTA SE ÎNTAMPLĂ ADESEORI (NU ÎNTOTDEAUNA) PENTRU CĂ MULŢI NU SUNT ÎN STARE SĂ-ŞI ASUME RESPONSABILITATEA PENTRU CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN VIAŢA LOR.

Românii ar trebui să fie bucuroși că o persoană atât de extraordinară precum dl. Prof. Budei, care a brevetat peste 250 de invenţii, a înfiinţat două cluburi de inventică, cel cu care a adus onoare României la Salonul Internaţional de Inventică de la Geneva în 2003 când ai noştri efectiv au măturat podiumul de medalii care s-au oferit pentru performanţa dovedită în a-şi pune ideile la lucru.

În ceea ce priveşte viteza pe care o aveam în 2004, pe vremea când foloseam vechiul nume (Ștefan Alexandrescu), mi s-a luat un interviu şi am fost şi testat în 2004, iar acestea au fost publicate într-un articol, Campionul citirii rapide, la secţiunea „Viaţa mea e un roman” publicat în Jurnalul Naţional.

Află mai multe despre citirea rapidă şi performanțele la care poţi şi tu ajunge!

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci te invit să vizitezi şi:

secţiunea „Citire rapidă” a blogului meu

Îţi mulţumesc!

Happy efficient learning!

Marcus Victor Grant

consultant și trainer în învățare eficientă (citire rapidă, memorare, concentrare, productivitate, modelare NLP)

Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.