Implicit în consultanță. Aproape 60 de sarcini gratis.

29 03 2017

[Actualizat în 16 mai 2017]

Pentru clienții mei în consultanță, ceea ce fac este destul de clar. Totuși, pentru unii prieteni, cunoscuți, apropiați, rude, poate să pară ceva foarte ”lejer” să am ședințe individuale pe Skype sau față în față pe care sunt plătit acum cu 50 de euro pe 60 de minute. Despre consultanta aceasta am scris aici și aici dar nu este deloc așa.

Astfel, am ales să scriu acest post în care să descriu, atât pentru cei care nu știu ce presupune munca de consultanță în afaceri sau în dezvoltare (personală, profesională), cât și pentru cei care sunt la inceput de drum si cred este ceva atât de simplu încât și ei ar putea face asta.

Pentru fiecare ședință de consultanță, există o anumită pregătire pe care este important să o realizez. Această pregătire poate să fie diferită, de la a scrie un e-mail la a citi cărți de sute de pagini sau a întocmi rapoarte de zeci de pagini. Depinde, de asemenea, de la client la client, de la obiectiv la obiectiv, dar în continuare găsești principalele categorii și sarcini care sunt implicite, indirect, în costul consultanței, dar niciodată facturate direct clientului (deocamdată, cel puțin).

Se poate întâmpla chiar să muncesc o zi întreagă pentru a mă pregăti pentru o ședință de consultanță cu un client. Iată o parte din acțiunile care pot fi necesare în cadrul acestei pregătiri de către un consultant.

Dacă ești consultant, atunci trebuie să fii pregătit să faci zilnic, la orice oră din zi și din noapte, următoarele:

 

Depășirea rezistențelor

  • Adu-ți aminte de pe vremea când lucrai în MLM sau vânzări de asigurări că orice refuz te apropie de un ”da”. Amintește-ți, de asemenea, că nu toți oamenii sunt motivați să se dezvolte, unii dintre ei așteaptă să dea de greu ca să-și aducă aminte de valoarea serviciilor pe care le oferi. 

  • Nu te supăra pe client dacă îți scrie în dimineața zilei în care aveai ședința că nu mai poate să vină că i s-a îmbolnăvit pisica, că i s-a spart o ţeavă, că a apărut ceva neprevăzut şi că nu mai poate să fie prezent pentru ședință. Poate tocmai ți-a stricat programul, dar tu ești înțelegător, că ești consultant, nu?

  • Nu te supăra pe clientul care amână ședințele cu săptămânile, cu lunile. Nu contează dacă tu ai pregătit deja ce aveai de lucru cu el și poate că nici că lui nu-i pasă de asta, mai știi?

  • Nu deranja clienții care au spus că au avut insighturi, ești cel mai bun, și nu-ți mai răspund la telefon nici ca să-ți dea un testimonial. Au prea mult succes ca să se gândească la tine, consultantul de rigoare!

  • Reușește să fii perseverent fără să pari agasant.

 

Gestiunea timpului pentru desfășurarea întâlnirilor

  • Trezește-te la 4 dimineața pentru o ședință cu un client de pe alt fus orar.

  • Sună clientul dimineața devreme ca să fii sigur că s-a trezit și și-a adus aminte că are ședință cu tine pe Skype.

  • Planifică și modifică întâlniri. Renunță la oportunități profesionale apărute pe moment pentru a respecta întâlniri deja stabilite.

 

Gestionarea sarcinilor

  • Pregătește materiale pentru tehnici (hârtii, cartoane, grafice, pixuri, culori, diferite obiecte).

  • Deleagă muncă către colaboratori (de exemplu design, traduceri, corectură, transcrieri) și verifică rezultatele muncii de la colaboratori pentru client.

  • Verifică dacă clienții au primit mailurile de la tine, adu-le aminte să intre pe contul de e-mail.

  • Trimite-i materialele clientului pe skype, facebook, mail, mailbigfile, google drive ca să fii sigur că le primește și apoi nu te mira că n-a avut timp să citească în 3 zile cele 3 pagini la care ai lucrat 3 ore (partea bună e că are timp să facă asta până data viitoare).

  • Explică clientului de ce nu te poți ocupa instantaneu de rezultatele de la un chestionar de care i-ai spus de săptămâna trecută să îl completeze în condițiile în care deja mai ai ceva de lucru pentru client.

  • Du-te în oraș și fă copii xerox la materiale dacă ți s-a stricat multifuncționala.

  • Tine evidența și actualizează excelurile din Google Sheets (câte unul sau mai multe pentru fiecare client, de mai multe ori pe săptămână sau pe lună).

  • Sună-i pe clienți să vezi dacă și-au îndeplinit obiectivele importante pentru ei.

 

Contabilitate

  • Fă și refă facturi. Dă explicații contabile din Codul Fiscal pentru contabilii clienților care nu au cunoștințele actualizate.

  • Reamintește-le clienților să-ți plătească în fiecare săptămână la timp.

  • Fă facturi de stornare la potențialii clienți care s-au răzgândit din motive (obiective sau mai puțin) și evită să-i înjuri după ce ai plătit deja la ele TVA-ul.

  • Explică-i politicos clientului că una e să depășească cu 3 minute timpul pentru o ședință de consultanță stabilită la o oră (60 de minute) și alta e să-ți mai ia încă 20 de minute.

  • Completeză aproape lunar declarații, du-te și depune-le la Finanțe.

 

Documentare

  • Documentează-te despre industria, domeniul, nișa în care operează clientul. Dacă cunoști nișa, actualizează-ți cunoștințele despre public. Dacă nu cunoști nișa, apucă-te să vezi despre ce este vorba și care sunt particularitățile sistemului.

  • Explorează înregistrările statistice analitice pentru site-ul clientului.

  • Uită-te la ce face concurența clientului și analizează.

  • Caută resurse pentru problemele clientului, potrivite pentru el/ea: cărți, articole, cercetări, documentare, video-uri. Dacă găsești ceva exact la fix, dar el nu vrea să citească, porționează-le ca să i le dai cu ”lingurița”.

  • Scotocește prin dosarul cu tehnici, caută graficul X din cartea Y citită acum nu știu câți ani, scotocește după articolul acela de cercetare de pe la nu știu care conferință de acum nșpe ani, vezi dacă e bun. Dacă îl găsești după o oră și nu e bun, mai caută altceva.

  • Bookmarkează cu tag-uri linkurile care ar putea fi de folos unor clienți și trimite-le acele linkuri prin e-mail sau prin rețele sociale.

  • Caută acea postarea pe Facebook pe care ai găsit-o la X care vine la fix pentru Y.

  • Învață să folosești softuri noi de care ai nevoie pentru clienți sau pe care clienții le folosesc și trebuie să le stăpânești.

 

Inovație

  • Proiectează tehnici de lucru noi sau adaptează instrumente pentru nevoiele fiecărui client în parte.

  • Găsește contraargumente scrise și instrumente concepute pentru convingerile limitatoare ale clientului.

  • Concepe întrebări valoroase, puternice care să-l sprijine pe client, în întâmpinarea nevoilor sale.

  • Concepe chestionare, apoi explică-i clientului cum să le folosească sau să le completeze.

  • Formulează soluții creative la obiecțiile potențialilor clienți, ai tăi și ai clienților tăi. Alocă cel puțin 15 minute pentru fiecare obiecție. Înmulțește cu numărul obiecțiilor. Înmulțește cu numărul produselor/serviciilor. Înmulțește cu numărul clienților. Socotește tu timpul!

  • Dacă se întâmplă, explică de ce copywritingul primit de la client pentru o campanie care trebuie lansată mâine este bun de aruncat la gunoi și tu trebuie să refaci totul de la zero.

  • Scotocește prin desaga de creativitate pentru a găsi sau a inventa slujba ideală pentru un client care are vreo 10 talente și refuză angajatorii pe bandă rulantă pentru că sunt prea incompetenți să ia un interviu de angajare. Găsește argumente ca să-l încurajezi că până la urmă ar fi mai ușor pentru el și mai productiv pentru umanitate dacă ar fi liber-profesionist.

     

Redactare:

  • Realizează evaluări, fă socoteli, calculează punctaje, concepe excel-uri clare și corecte.

  • Fă schițe, demonstrații, studii de caz, tabele de comparație.

  • Verifică tema făcută de client. Corectează, fă notițe, pregătește tehnici de lucru.

  • Corecteză greșelile de tehnoredactare făcute de clienți în materiale și adu-le aminte politicos, dacă e cazul, să mai studieze limba română sau engleză. Accept asta la mine cum o accept și la alții.

  • Trimite tema clientului, cu feed-back (fie scris, sau audio, sau comentariu video).

  • Scrie articole despre subiecte care îi preocupă pe clienți ca să aibă posibilitatea să înțeleagă și să aplice soluții independent de tine. Nu te supăra când articolele ajung să fie atât de bune încât unii consideră că nu mai au nevoie să vină la consultanță. 🙂

  • Fă materiale promoționale pentru propriile servicii ca să ajungi să ai parte de clienți noi.

     

Simplificare, clarificare

  • Trimite-i clientului sinteză cu ce ai făcut până acum, ce mai e de făcut de acum încolo, ce progrese a înregistrat și ce mai are de atins până la obiectivul său și nu te mira dacă nu o citește.

  • Fă tabele de sinteză ca să fie cât mai scurte (căci clientul nu are timp pentru a citi detalii) și apoi petrece o oră și jumătate ca să le explici în detaliu deoarece clienții nu le-au înțeles.

  • Trimite-i clientului follow-up și remindere cu ce are de făcut după anumite ședințe.

  • Explică-i clientului în scris (nu audio), pe mail, cum să vorbească la telefon cu clienții lui, ca să aibă în față textul în caz că se pierde în timpul conversației.

  • Modifică și personalizeză materiale din training ca să fie adaptate nevoilor din consultanță.

  • Găsește pasajele care demonstrează ce știi că se găsește într-o carte pe care clientul a citit-o superficial.

  • Explică clientului cu cuvintele tale ceea ce poate să citească și într-un raport electronic de specialitate, obținut automat.

  • Tradu din altă limbă termeni de specialitate și explică-i. De fapt, fii dicționar ambulant.

  • Găsește-i clientului cursuri potrivite pe care să le urmeze pentru talentele identificate.

 

Confruntă-te cu alte roluri

  • Calmează clientul prin telefon ca să nu aibă un atac de panică înainte să rostească un discurs în public pentru care nu s-a pregătit.

  • Tratează blocaje și traume pe care le au clienții care vin în consultanță pe dezvoltare personală și nu vor să meargă la psihoterapie.

  • Intră pe calculatorul clientului și vezi de ce nu-i merge Skype-ul. Învață-l să bage mufele de la căști și microfon în locurile potrivite. Depanează-i calculatorul de viruși ca să poată vorbi cu tine. Plătește convorbiri internaționale pe telefon dacă nu reușești.

  • Apucă-te și restartează routerul când ți-a picat internetul tocmai când ai ajuns să discuți despre o chestie esențială cu clientul pe Skype. Adu-ți aminte de furnizorul de internet, privește luminița verde și speră să se aprindă cât mai repede în timp ce te uiți la ceas.

  • Explică-i clientului care vine acasă de la multinațională la ora 9 sau 10 PM despre faptul că să stai peste program la locul de muncă nu asigură că atunci când va fi disponibilizat/ă, va primi împreună şi o medalie pe care scrie: „cel mai bun angajat care n-a crăpat la locul de muncă”.

     

Toate astea, pe GRATIS. Pe clienți îi costă ZERO euro toate astea. Munca aceasta a mea nu este plătită, deoarece în sistemul meu se plătesc doar orele de consultanță propriu-zise și redactarea de materiale promoționale. Unele din astea clienții nici nu știu că se află în spatele orelor mele de consultanță propriu-zisă. Nici nu știu cum ar trebui să le contabilizez, mai ales că multe din ele nici nu am de unde să știu cât vor dura sau dacă vor fi necesare. Ar fi incorect să le trec pe nota de plată fără să îl întreb pe client mai întâi, fără să-i explic de ce sunt acolo. Mulți cred că acestea sunt subînțelese și naturale. Unele chiar sunt. Atâta doar că iau timp, mai ales când se adaugă de la vreo 10 clienți și colaboratori pentru care lucrezi într-o săptămână și pe mai multe direcții/proiecte.

Mulțumesc în avans pentru înțelegere.

Dacă nu ai avut deja parte de această experiență, solicită și tu o ședință gratuită de o oră de consultanță!

0729 034 883

Ștefan Alexandrescu

consultant 1 la 1 din 2005





Care este esența vieții?

2 12 2016

Motto:

Dacă vrei să te mântuiești, cu întrebarea să călătorești!”

povață ortodoxă

Aș vrea să scriu un articol care să surprindă esența vieții. Să aibă, cumva, toate răspunsurile posibile la întrebările cele mai bune pe care orice cititor le-ar putea gândi. Genul de experiență despre care cititorii să afirme: ”Asta este! Acest articol mi-a deschis ochii și mi-a schimbat viața!”.

 Trebuie să fie (cel puţin) o soluţie, oricare ar fi problema, nu?

Am crescut cu o preocupare puternică pentru funcționalitate. Oamenii au puțin timp, le place să se creadă pragmatici (fie că sunt sau sunt presați să fie) și de aceea bine ar fi să livrez conținutul cât mai repede, cât mai bine, cât mai direct.

Nu mi-am ridicat foarte puternic problema ”de ce nu au oamenii timp?”. Păi, pentru că nu-și gestionează bine resursele. Nu-i nimic! Meșterul timpului din mine a venit cu câteva articole șmechere despre cum să faci mai mult în mai puțin timp. Aici, aici, aici. Nu merge? Știu de ce! Am mai scris o serie de articole. Citește aici. Păi și dacă nu merge nici aia? Păi… pentru că ”personalitate”. Și ”personalitate” deoarece ”educație” și ”modele defectuoase”. Grozav!, mi-am spus. Găsesc soluţii şi pentru asta! Am scris și am publicat o carte despre educație. Și una despre modele. Și încă ceva despre cum să învățăm. Offf, tot nu merge? Poate că motivația e de vină. Poate că nu pui întrebările potrivite? Știu, știu! Inteligența emoțională, asta e soluția! Mda, dar nu ajunge! Ei, uite, poate merge asta! Sau, pentru numele lui Dumnezeu, dacă chiar ai încercat toate soluțiile astea și tot ți se pare că nu merge, vino la consultanță!

Există în viață o mulțime de situații în care soluțiile și resursele s-au cam terminat și te îndrepți spre un dezastru insuportabil. Și atunci parcă nimic nu mai funcționează. Îți vine să arunci pe fereastră tot ce știi, numai de-ai ieși din situația aia. Nu se poate să nu reușești să rezolvi asta! Fir-ar să fie, și doar te-ai străduit atâta, nu se poate să fi ajuns până în punctul ăsta și să fie totul degeaba!

  

Eşecul

Câteodată mai și pierzi. Îndrăznești, lupți, cauți și… eșuezi. Ai crezut că poți, ai folosit soluții deștepte, ai muncit… și ce dacă? Ai eșuat. E o senzație mizerabilă. Am trăit-o cu toții. Mi s-a întâmplat și mie și știu cum e. Uite, m-am apucat de exemplu să scriu acest articol fără să știu unde vreau să ajung, ceea ce este destul de rar pentru mine. Şi intuiţia îmi spune, după cum mă cunosc, că nici scurt nu va fi. Dacă tu, dragă cititor/cititoare, nu îl citești până la capăt, am eșuat, te-am pierdut ca cititor azi. Poate că de aceea e mai ușor a suporta eșecul ca autor: nu știi niciodată cum va interacționa fiecare cititor cu ce scrii, poate chiar și după ce ai murit.

În legătură cu asta, mi se pare relevant testul ”Kobayashi Maru” din universul filmic al seriilor ”Star Trek”, iată câteva extrase în acest sens.

 

Adesea, ceea ce pare sfârșitul este de fapt un nou început. Și ca să faci această trecere, este nevoie să îți dai seama că nu găseşti o soluție pentru fiecare problemă. De ce? Poate pentru că încă nu s-a descoperit. Poate pentru că nu ai căutat-o unde era cazul. Poate pentru că nu (mai) ai resurse să implementezi soluția. Poate pentru că nu e o problemă, ci un pas necesar în creșterea ta, care se cere acceptat.

Ți s-a întâmplat vreodată să te gândești la ceva din trecut care ai privit atunci ca o problemă și să-ți spui zâmbind sau chiar râzând: ”nu-mi vine să cred că m-am preocupat atâta de prostia aia!”? Și mie mi s-a întâmplat să nu am o soluție, o rezolvare pentru orice. Apoi am mai studiat, am căutat, am învățat, am încercat și acum am un orizont mai extins. Nu la fel de extins ca al altora, cu siguranță. Totuşi, orizontul meu pare suficient de extins ca să vin cu o mulțime de soluții creative în consultanță și training încât să mă întrebe unii clienți: ”de unde le tot scoți?”, iar eu răspund: ”nu știu, din subconștient!”.

Desigur, se întâmplă ca soluțiile unora să se termine uneori mai repede decât ale mele și să se oprească în niște convingeri limitatoare, spunându-și: ”Asta e! Ăsta-i capătul liniei pentru mine”. Până acum ceva ani, aș fi avut tendința să vin, ca un salvator, și să spun: ”NU! Poți să faci asta, și asta, și cutare!”. Însă ceea ce eu acum știu și mulți din noi preferă subconștient să uite este că acceptarea poate fi o binecuvântare, nu un blestem. Să accepți nu înseamnă neapărat să te predai. Acceptarea este diferită de abandon. Acceptarea este diferită de resemnare. Acceptarea este diferită de disperare. Acceptarea este diferită de a fi de acord. Acceptarea este diferită de a lăsa armele jos. Acceptarea este diferită de a te consola că ai făcut tot ce-ai putut. Acceptarea înseamnă pur și simplu să privești un adevăr inconvenabil din realitate în loc să te lupți cu acesta și cu tine.

  

Harta şi teritoriul

După ce au căzut în mare parte de acord că Pământul este un fel de sferă (elipsoid de rotaţie) , oamenii de ştiinţă au considerat: gata cu arsul pe rug, gata cu exilarea necredincioșilor, gata cu vechile hărți. Și totuși, tot ei se găsesc în mare dificultate în a avea, conform acestei teorii, o hartă corectă a Pământului.Cum aşa?

Am descoperit această jucărioară simplă și genială. Dacă şi tu crezi că Pământul e un fel de sferă, îți arată cum diferite țări situate într-o parte sau în alta pe harta cunoscută ar apărea pe harta convenţională mai mari sau mai mici în funcție de distanța pe care o au față de Ecuator. Rusia, spre exemplu, care este cea mai mare țară la nivel mondial, pare mult mai mare față de continentul african. Și totuși, în această proiecţie, Federaţia Rusă suprapusă peste Africa, abia încape cât jumătate. Proiecția Mercator, cu care ne-am obișnuit la școală, este diferită de proiecția Gall-Peters. Conform teoriei Pământului sferic, proiecția Gall-Peters conține o reprezentare mai conformă a dimensiunii reale a țărilor și continentelor, dar sacrifică anumite distanțe și liniile drepte de care navigatorii pe mări și oceane au nevoie.

Păi dacă, având toată știința sa milenară, omul nu poate nici măcar să producă o hartă clară a planetei pe care crede că trăiește, cum ne putem aștepta să avem o reprezentare clară și fidelă a minților noastre? Sau o soluție pentru tot ceea ce considerăm ”problemă”? Acest articol nu este despre forma Pământului şi hărţi, deşi poate cândva aş fi încântat să scriu unul sau mai multe articole pe această temă. Am folosit asta ca exemplu despre dificultăţile de a reprezenta teritoriul pe o anumită hartă.

 

Acceptarea

Ce se schimbă când accepți? În primul rând, ți se schimbă starea. Lași la o parte așteptările (am publicat o serie de articole și despre asta), standardele și regulile. Privești adevărul, evaluat cu cele mai bune instrumente de care dispui. Îți dai seama că poate nu ai o soluție şi e OK. Îți dai voie să simți tot ce ai nevoie să simți. Și apoi, cumva, existența merge mai departe. Îți dai voie să schimbi perspectiva.

Dacă problema ține de trecut, nu-l poți schimba, ci doar percepția asupra sa. De fapt, toate problemele țin de trecut, pentru că ne confruntăm în prezent doar cu acele situații cărora ne opunem, pentru care încă nu am dezvoltat abilități de rezolvare. De aceea, călătoria fiecăruia printre problemele vieții este diferită.

Acceptarea poate să te ajute să descooperi un nou sens al vieții. Poate să te sprijine să conștientizezi că nu tu ai controlul asupra a ce ți se întâmplă. Poate să te ajute să schimbi perspectiva și să descoperi o rezolvare sau, dimpotrivă, să descoperi că ce credeai că e o problemă nu e o problemă, ci un punct de pornire. Poate că este vorba despre acceptarea celorlalţi, cine ştie?

  

 

Discernământul, cheia de boltă…

Eh, să fie oare acceptarea soluția universală, cheia de boltă pentru toate problemele vieții la care nu găsești răspuns? Nu, mai ai nevoie și de înțelegere. Și de iertare. Și de pace. Și de dragoste. Și de învățare. Și de încredere. Și de credință. Și de angajament. Și de modele. Și de curaj. Și de perspective. Și de viziune strategică. Și de creativitate. Și de sisteme. Și de proceduri. Și de reguli. Și de oportunități. Și de modestie. Și, și, și, și…

Carl Gustav Jung, care a contribuit la bazele psihologiei personalității, considera cumva că țelul omului este să ajungă cumva să fie echilibrat în toate. Ironia este că pentru un asemenea om, categoriile sale de personalitate ar fi complet irelevante. Chiar mă distram deunăzi la un test tip 16PF că pe baza rezultatelor, la mine se potriveau vreo 4 tipuri de personalitate 🙂 . 

Sfântul Spiridon a argumentat că discernământul este cea mai mare virtute creștină deoarece niciodată nu poate fi exagerat în dreapta sa socoteală.

În goana după obținerea unei calități sau a unei resurse, avem tendința să dezechilibrăm altele. Și asta e normal. Nu e bine, dar e normal.

Călătoria mea despre a scrie un articol perfect despre esența vieții mă tem că se limitează deocamdată la soluțiile pe care eu le-am găsit, și nu-mi propun să le ofer pe toate aici, pentru că nu are sens pentru cititori. Cred, cu adevărat, că această călătorie nu se oprește în această viață.

  

Diferenţa care face diferenţa

Am căutat să îmi răspund la întrebarea: ”ce explică diferența între clienții care au rezultate rapide și clienții care au rezultate după multe, multe ședințe?”. Poate că schimbarea metaprogramelor nu este chiar cea mai puternică soluție strategică ce se poate folosi, mi-am spus eu, chiar dacă am reușit să-mi dublez veniturile aplicând una din tehnicile implicată de acestă soluție în viața mea. Desigur, o asemenea tehnică poate să aibă rezultate revoluționare pentru clienții care sunt orientați spre rezultate și sunt motivați în dezvoltarea lor personală, cum a pățit clientul meu care a venit în consultanță ca să obțină o slujbă și-a obținut o companie.

Însă nu este doar asta. Apoi am descoperit Spiral Dynamics și mi-am spus: ”Aha! Iată în final ceva care îmbină cu succes sociologia cu psihologia”, mulțumit că am obținut o hartă profundă și fină a dezvoltării umane și am scris și despre asta un articol. Și totuși asta nu mi-a răspuns la întrebarea: ”cum asist clienții să se dezvolte repede?”

Am ajuns la un moment dat la modelul structural din schema therapy și mi-am spus: ”Aha! Asta acoperă inclusiv spectrul tuturor problemelor psihologice umane și se poate aplica pentru aproape oricine!”. Mulțumit că am sprijinit un client cu care am lucrat pentru 2 probleme și i s-au rezolvat 7 (din care una inițială), am mers mai departe și am combinat schema therapy cu Spiral Dynamics și programare neuro-ligvistică încă la un nivel și mai avansat. Ce am lăsat în urma mea sunt o serie de mici succese pe care unii încep să le culeagă și să le studieze, întrebându-se: ”oare cum a reușit omul ăsta să facă asta?”.

  

Concluzii „esenţiale”

Ei, şi? Și tot nu am obținut un răspuns satisfăcător (pentru oricine) la întrebarea mea inițială: ”ce explică diferența între clienții care au rezultate rapide și clienții care au rezultate după multe, multe ședințe?”. Mai caut. Probabil, dacă am să ajung la un răspuns mulțumitor pentru mine, am să mai scriu și am să public o carte 🙂 .

Dacă ar fi să mă iau după ce mi-au spus unii oameni, acum ar trebui să fiu mort, bolnav, singur sau la ”casa de nebuni” (vezi şi seria „How to Live a Perfect Life”). Nu am ajuns nici așa, și nici să am soluția pentru orice problemă (deși am soluții pentru multe, multe probleme: cele mai multe din cele comune). Și eșecul face parte din munca mea, așa cum se întâmplă pentru oricine, chiar dacă e mai greu de acceptat. Nu am obținut tot ce mi-am propus, dar măcar am aflat de ce. Însă dacă cineva mi-ar fi spus acum 15 ani că am să știu și am să pot să fac unele din lucrurile pe care le-am reușit până acum sau pe care le fac acum săptămânal, mi s-ar fi părut de neconceput, de neimaginat. Am descoperit ceva mult mai puternic decât orice am visat sau planificat vreodată, mai mult și mai frumos decât orice am descoperit într-un seminar, sau o formare, sau o anumită carte. Cum rămâne atunci cu ceea ce (încă) nu am realizat? Unele din ele nici nu meritau a fi realizate. Pentru altele, este deja târziu. Însă cele mai prețioase pot fi realizate în continuare – cele care contează cel mai mult! 🙂

Cam atât deocamdată despre esența vieții. Nu există un singur răspuns corect, pentru că fiecare are întrebări, probleme și hărți ale realității diferite. Măcar am reușit unele pe care alţii încă le mai cred imposibile și descoperit sensul vieții (dacă nu ești de acord, atunci poți selecta și de aici). Esența vieții? Eh, esența încă o mai caut. Vrei să o căutăm împreună?

Ștefan Alexandrescu

consultant în dezvoltare personală și profesională

0729 034 883

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci te invit să citeşti şi seria recent scrisă de mine

„How to Live a Perfect Life”

Partea I.

Partea II. Paşii 1-4.

Partea III. Paşii 5-8.

Partea IV. Paşii 9-12.

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu, decembrie 2016

Mulţumiri Corinei Andreea Popa pentru inspiraţia şi sugestiile pe marginea acestui material.





Ce mi-a inspirat filmul The Ultimate Gift. Partea II

16 07 2016

Unul din filmele frumoase care pot fi recomandate în acestă perioadă, despre care am mai scris aici, este The Ultimate Gift. În această poveste modernă, personajul trece printr-o călătorie iniţiatică de-a lungul căreia descoperă mai multe daruri. În acest post, voi scrie despre încă două din aceste daruri.

 

3. Darul prieteniei

Unul dintre darurile cele mai de succes pe care le-am făcut a fost o ceaşcă de cafea. În 2006, obişnuiam să petrec destul de mult timp pe internet, cu Yahoo Messenger (pe vremea aceea, unul din serviciile favorite ale României pentru IM, instant messaging). Mi-am făcut mulţi prieteni pe internet, iar Iasmina Iordache era unul dintre ei. Ea se specializa în traduceri în română, engleză şi franceză. Locuia în Timişoara pe atunci. Nu ne-am întâlnit niciodată, dar i-am făcut unul dintre cele mai surprinzătoare cadouri primite de ea vreodată, după câte mi-a mărturisit.

Nu era vorba de conţinut, ci de formă. Într-o zi, era puţin supărată şi demoralizată şi atunci am întrebat-o: ” Ce te-ar face să te simţi mai bine?” Ea a răspuns „O cafea. Dar nu orice fel de cafea”. Şi mi-a descris cu detalii cum şi-ar dori să fie preparată cafeaua respectivă. I-am cerut adresa locuinţei, după care am contactat o altă prietenă de-a mea care locuia pe atunci în Timişoara. I-am spus reţeta cafelei şi adresa, apoi i-am cerut o favoare neobişnuită: „Ai vrea te rog să îi duci cafeaua aceasta Iasminei, şi să-i spui că e din partea mea?” şi, ta-daaaam, ea a acceptat! 🙂 Andreea a fost absolut încântată de idee. A pregătit deci, cafeaua, cu ajutorul iubitului ei, Andrei şi au dus-o direct la Iasmina acasă. Când mama Iasminei a deschis uşa, aceştia au spus: „Avem o cafea pentru Iasmina. E de la Ştefan!” Vă puteţi imagina uimirea!

S-au aşezat, au început să discute şi au povestit întreaga întâmplare. După câteva momente, Iasmina a postat că status pe YM „incredibil” şi am întrebat-o: „Cum ţi se pare cafeaua:)?”. Ea a răspuns:”mulţumesc foarte mult! Este exact cum mi-am dorit-o!”. Şi a continuat să se bucure de acea zi memorabilă, pe care am reuşit s-o pregătesc cu ajutorul unui prieten, pentru un alt prieten. Este darul pe care l-am făcut cu cea mai mare bucurie din întreaga mea viaţă. Însă nu era vorba de cafea, ci de darul prieteniei.

 

4. Darul învăţării

Am petrecut foarte mult timp învăţând într-un mod în care credeam că e corect. Dar, în 2003, am descoperit că exista în Iaşi un profesor minunat care îi învăţa pe studenţi să înveţe mai repede. Am fost intrigat de aceasta, aşa că m-am dus să-l caut. Din păcate, cursul începuse deja şi toate locurile erau ocupate. Dar am început să frecventez alte cursuri, gratuite, pe care el le ţinea: creativitate. Viaţa mea se împarte în două etape majore: înainte de a-l cunoaşte pe unul din mentorii mei, inventator, prof. ing. Radu Budei, şi după.

Totul din viaţa mea şi din mintea mea s-a transformat. M-a învăţat cum să învăţ, cum să citesc în mod eficace şi rapid, cum să mă concentrez. Cum să memorez. Cum să-mi organizez materialul de studiu şi timpul de învăţare. Darul său pentru mine şi pentru alte sute de persoane a fost să ne înveţe cum să învăţăm pentru a reţine şi folosi ceea ce învăţăm. Folosind metodele sale, mi-am îmbunătăţit calitatea întrebărilor pe care le puneam şi creativitatea dincolo de aşteptările mele. Mulţumită domnului profesor, formării şi suportului său emoţional, am reuşit să ating viteza de 10.000 cuvinte pe minut. Acum sunt un expert în învăţare eficientă şi am antrenat şi alţi oameni, dând mai departe ceea ce am primit de la mentorul meu. Mai multe despre această experienţă, te invit să citeşti în cartea mea, Modelarea din NLP, o cale rapidă spre excelenţă, în capitolul 23. Etapele verbului „a şti”. Cadranele cunoaşterii.

Mulţumesc domnule profesor Budei!

PS: Următoarele seminarii de citire rapidă, memorare şi concentrare vor avea loc în Bucureşti în weekendul 14-15 noiembrie.

 

Traducere a articolului The Ultimate Gift de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Analytic Vision la 11 septembrie 2012. Reprodus de aici. Copyright © Ştefan Alexandrescu 2012 pentru versiunea în limba engleză. Traducere de Alexandra Ioana Mateiciuc. Copyright © Alexandra Ioana Mateiciuc, 2015, pentru versiunea în limba română





Cronica animaţiei Micul prinţ / Le petit prince (2015)

7 12 2015

regia: Mark Osborne

scenariul: Irena Brignull şi Bob Persichetti, după romanul omonim de Antoine de Saint-Exupéry

produs de: Dimitri Rassam, Aton Soumache şi Alexis Vonarb

Le petit Prince

Pentru astfel de filme s-a inventat animaţia! Prima ecranizare animată a poveştii celebre beneficiază de eforturile unor echipe internaţionale, din Franţa, Canada, Italia şi SUA. Combinaţia inovatoare de animaţie stop-cadru şi animaţie computerizată 3D reprezintă o genială aplicare a creativităţii de care filmul debordează şi a imaginaţiei pe care o transmite la nivel de mesaj.

Realizată pornind de la un buget impresionant de 77.5 milioane de dolari, această producţie europeană încă nu a avut premiera în SUA şi încă nu şi-a recuperat banii, ceea ce înseamnă că ar putea candida la premiile Oscar abia în 2017, dacă îşi mai aminteşte cineva de ea până atunci.

Luând în considerare că nu am citit în întregime Micul prinţ, acest film mi-a oferit prilejul unui deliciu scenaristic şi a unui festin vizual de o imaginaţie şi o frumuseţe debordantă. Mă bucur să afirm că Micul prinţ este unul dintre cele mai frumoase filme de anul acesta şi cu siguranţă între cele mai bune 20 (să ţinem minte, 2015 a fost un an cu filme foarte bune şi încă nu s-a terminat).

De obicei, o ingerinţă laterală pe lângă linia principală narativă a unui film poate să fie riscantă, însă aici riscul asumat este câştigat cu perfecţiune. Povestea fetiţei supradisciplinate care îşi face un nou prieten învăţând să fie copil este nu doar cuceritoare, ci şi necesară.

Micul prinţ este un film pentru adulţi, deghizat în poveste pentru copii. În fapt, din nefericire, copiii cu neuronii făcuţi praştie de tot felul de gizmo-uri digitale cam riscă să nu înţeleagă mare lucru din povestea fetiţei ce ar putea să pară cam retrogradă: nu e niciun calculator prin preajmă.

Ce mi-a plăcut cel mai mult este aluzia la Hollywood ca fabrică de staruri folosită de personajul numit Omul de afaceri, cu scopul de a mai da un impuls nefericiţilor care lucrează în cubicles, oferindu-le speranţa că poate ceea ce fac s-ar putea finaliza mai repede. Metafora o percep ca reliefând rolul efemer al entertainmentului în cultura corporatistului prizonier la birou, care îşi neglijează copiii acasă.

Cu influenţe de la Kung-Fu Panda la Kafka, de la The English Patient la Brazil, filmul este o pledoarie debordantă la adresa inocenţei, a inovaţiei, a curiozităţii, a prieteniei şi a dragostei.

Fetiţa este supusă unui program foarte exigent de învăţătură, însă ceea ce a scăpat din vedere mama obsedată de control e tocmai faptul că pentru a fi siguri că ceea ce este de îndeplinit va fi îndeplinit, e nevoie şi de leisure time, iar pauzele şi prietenii trebuie de asemenea planificaţi. E nevoie, desigur, şi de timp de odihnă şi pentru situaţii neprevăzute (de exemplu, când cineva se îmbolnăveşte). Partea bună e că în final educaţia primită de la mamă şi educaţia primită de la aviator se îmbină, iar fetiţa devine un factor de influenţă socială.

Tipologiile groteşti prezentate în film arată cum copiii ale căror nevoi emoţionale nu sunt satisfăcute în primă instanţă în copilărie, atunci când ajung adulţi, rămân prizonierii acelor nevoi nesatisfăcute.

Dragostea este prezentată într-o manieră înduioşătoare: micul prinţ este îndragostit de o floare (un trandafir), despre care ştim că este specială pentru timpul pe care el l-a investit în ea. Părăsirea ei a fost doar primul pas pentru călătoria înapoi spre ea. Trandafirul ajunge să fie expresia catharsisului creator ce reaşează universul la loc. Micul prinţ este expresia inocenţei regăsite în manifestarea visului nu doar pe planeta proprie (universul copilăriei) ci şi pe tot cerul stelelor.

Sunt multe, multe idei frumoase care merită descoperite. Micul prinţ este o poveste nemuritoare ce merită să fie văzută pe marile ecrane în 3D, urmărită cu sufletul la gură, simţită cu inima şi memorată cu pixul în mână, spre a scrie pe hârtia sufletului fiecăruia dintre noi: aminteşte-ţi de visele pe care le aveai despre tine când erai copil. Eşti mulţumit/ă de cine ai ajuns?

Punctajul meu: 9/10

Trailer

Melodii de pe soundtrackul original – intepretate de Camille

Ştefan Alexandrescu,

ocazional, critic de film

Copyright text © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.





DISCERNE TV, de Ştefan Alexandrescu

21 10 2015

În toamna lui 2004, am realizat acest draft de proiect pentru un format de emisiune, pe care i l-am propus atunci directorului TVR Iaşi. După câteva luni, a apărut pe TVR 1 un format de emisiune surprinzător de asemănător cu ce am scris eu aici. Emisiunea se intitula „Generaţia Contra”. Mie nu mi s-a spus nici măcar „mulţumesc”. Să fie vorba oare de o coincidenţă? Am actualizat proiectul la zi şi astăzi vi-l prezint public pentru prima dată.

Duelul inteligenţelor în scopul cunoştinţelor, elevării, randamentului net şi eficienţei,

Dezbaterea inteligentă a situaţiilor conflictuale şi emblematice ridicate la nivelul eficienţei,

Dezvoltarea importanţei scopurilor comunicării eficiente raportate la necesităţile efective

Obiectiv: competiţia a două echipe de tineri pentru rezolvarea unei probleme alese dintre cele trimise de public spre rezolvare.

Ideea de bază: echipele îşi vor dezvolta creativitatea şi ideile asunmându-şi anumite poziţii şi schimbând punctul de vedere şi astfel abordând o serie de perspective diferite.

Baza: Mulţi tineri nu ştiu să abordeze problemele pe care le întâlnesc. Această emisiune nu numai că le va oferi un model pentru analiza lor, dar le va permite şi să-şi dezvolte abilităţile intelectuale şi creative pentru a veni cu strategii şi soluţii originale.

  

Descriere detaliată:

Cele două echipe vor fi alese de la licee şi facultăţi, pe baza unui proces de selecţie stabilit în colaborare cu acestea. Comisia de evaluare va fi eficientizată pe baza unui sistem de priorităţi care va fi pus la punct din momentul în care emisiunea va fi aprobată. Poziţiile în fiecare echipă vor fi fiecare în număr de 9: implementatorul, coordonatorul, modelatorul, inovatorul, responsabilul cu resursele, evaluatorul, coechipierul, finalizatorul, specialistul (evaluaţi cf. testului Belbin). Fiecare va avea un rol în prelucrarea informaţiilor şi folosirea lor în mod eficient. Deşi unele indicaţii vor fi oferite şi idei desfăşurate, echipele va trebui să găsească soluţiile pe cont propriu.

La începutul emisiunii, datele problemei vor fi prezentate. Apoi va urma prezentarea participanţilor şi a poziţiilor asumate de aceştia. Va urma o şedinţă de brainstorming (în primele luni se recomandă cel simplu, apoi trcerea la cel avansat) şi se vor lua două întrebări din public la care se va răspunde punctual de către coordonatorul fiecărei echipe. Urmează o şedinţă Phillips 66, în jurul unor mese rotunde. Şedinţa Phillips 66 este o formă de buzz group – citeşte mai multe aici şi aici.  Câte un minut alternativ, camera se va concentra asupra fiecărei echipe spre a surprinde cum se descurcă.

După cele 6 minute, fiecare echipă va prezenta soluţia pentru problemă în câte 3 minute. În cele ce urmează, se va organiza o dezbatere pentru care echipele vor organiza, din nou o şedinţă Philips 66.

Desfăşurarea dezbaterii va fi următoarea: fiecare membru al echipei va susţine o idee timp de un minut. Corespondentul lui din cealaltă echipă va da un răspuns de un minut. Rolurile apoi se inversează. Durata totală a dezbaterii este astfel de 36 de minute. După dezbatere, reprezentanţii dau din nou răspunsul asupra întrebărilor puse la început, publicul votează echipa, în acest sens în public existând un purtător de cuvânt care să argumenteze votul, apoi se prezintă situaţia voturilor prin telefon, după care moderatorul emisiunii dă verdictul final în 2 minute. Înainte de sfârşitul fiecărei emisiuni, se va prezenta modul în care soluţia prezentată la emisiunea anterioară a fost utilă la rezolvarea problemei ridicate. La sfârşitul emisiunii, fiecare membru al echipei va spune care a fost provocarea şi ce a învăţat din situaţiile în care a fost pus.

  

Publicul-ţintă:

  1. Adolescenţii şi tinerii cu vârstele între 12-25 ani, despărţit în următoarele segmente de audienţă:

  • 12-14 ani adolescenţii care au foarte mult timp să se uite la televizor

  • 15-19 ani liceenii care sunt interesaţi să-şi dezvolte gândirea

  • 19-25 ani studenţii care îşi selectează cu grijă programele după criterii exigente, din cauza timpului limitat, dar au interesul practic cel mai mare, din motive pedagogice

  1. Profesorii cu vârste între 25 şi 56 de ani, care au timp să se uite la asemenea emisiuni, despărţit în următoarele segmente de audienţă:

  • 25-35 ani profesorii cei mai înclinaţi spre adoptarea unor noi forme de comunicare eficientă – cei care vor fi cel mai receptivi

  • 36-56 ani profesorii care au deja un sistem format şi nu sunt aşa de receptivi la tehnicile educaţionale moderne – cei care se vor uita de dragul spectacolului, fără să-şi propună neapărat să implementeze ceva din ce văd

  1. Reprezentanţii păturii inferioare şi medii a clasei mijlocii, care ştiu să aprecieze ideile inovatoare şi tehnicile educaţionale şi manageriale folosite în emisiune, cu deosebire se disting în cadrul acestei categorii oamenii de afaceri în căutarea ideilor inovatoare pentru afacerile lor. Vârsta estimativă a acestui public ţintă e

  • 24-35 ani oameni care încearcă să optimizeze procesele în cadrul firmele, instituţiilor şi organizaţiilor în care lucrează sau pe care le conduc.

  • 36-45 ani persoanele interesate să înveţe pe alţii să facă acest lucru.

      

Strategia de marketing

Din momentul în care dezbaterea s-a încheiat, telespectatorii au numerele de telefon şi adresa de e-mail la care pot vota echipa care a adus soluţia optimă, în viziunea lor. Câştigătorul va fi extras la sorţi şi va primi un telefon/apel pe Facebook (cei care votează on-line va trebui să precizeze şi numărul de telefon la care vor fi de găsit atunci sau să stea pe Facebook în continuare), prin intermediul căruia va trebui să argumenteze alegerea lui. Dacă nu va reuşi să facă acest lucru, se va mai încerca un apel la telefon/pe Facebook. În timpul în care se votează prin telefon şi on-line, se va prezenta soluţia de săptămâna trecută, se va difuza publicitate şi va vota publicul. După pauza de reclame, reprezentantul publicului, ales prin tragere la sorţi la începutul emisiunii, va trebui să argumenteze decizia luată. După ce echipele vor fi ascultat argumentarile oferite de purtătorul de cuvânt din public şi de respondentul prin telefon/on-line, vor vota cu privire la câştigătorul premiului pus la dispoziţie. Echipa câştigătoare va beneficia de un premiu pus la dispoziţie de unul din sponsorii emisiunii. La fiecare sfârşit de emisiune, se va alege căştigătorul tombolei ideilor. Din cei care au trimis idei de soluţionare (care vor fi filtrate de o comisie special numită în acest sens) a problemelor pentru emisiunea anterioară, va fi extras un câştigător de către coordonatorul echipei câştigătoare.

Firmele vor fi interesate să-şi pună la dispoziţie serviciile şi să-şi facă reclamă în timpul emisiunii pentru că aceasta este interactivă, accesibilă şi se adresează mai multor publicuri- ţintă.

Mixul de marketing vine în sprijinul obiectivelor emisiunii, prin stimularea tuturor celor implicaţi.

  

Structura pe scurt

Genericul ½ minut

Deschiderea ½ minut

Prezentarea problemei 3 minute

Prezentarea echipei 18 oameniX 10 secunde = 1 ½ minute

Şedinţa de brainstorming 6 minute

Întrebările şi primele variante de răspunsuri 6 minute

Prima şedinţă Philips 66 6 minute

Prezentarea soluţiilor 6 minute

A doua şedinţă Philips 66 6 minute, peste care se suprapune pauza de reclame

Dezbaterea 36 minute

Startul voturilor ½ minut

Reclame 5 minute

Al doilea răspuns la întrebări 2 minute

Soluţia din emisiunea anterioară 3 minute (între timp se votează în public)

Purtătorul de cuvânt argumentează 3 minute

Apelul prin telefon/pe Facebook– argumentare 3 minute

Decizia şi argumentaţia moderatorului 3 ½ minute

Votul echipei în privinţa câştigătorului 3 minute

Impresiile echipelor 20 secundeX18 oameni 6 minute

Tombola ideilor 2 minute

Tombola oportunităţilor (se alege problema pentru săptămâna viitoare) 2 minute

Încheiere ½ minut

Durata totală 1 h 45 min.

  

Motivaţie/efecte

Avantajele pe care această emisiune vizează să le ofere sunt accesibile pentru fiecare din publicurile emisiunii:

Grupuri de interes:

Partenerii de afaceri:

  • Promovarea strategică şi eficientă a produselor folosind accesul la publicul-ţintă printr-o emisiune interactivă.

  • Strategii de poziţionare

  • Mijloace de comunicare

Mass-media

  • Posibilitatea de a gestiona mai bine informaţia

  • Posibilitatea de a sprijini tinerii

Publicul extern:

Telespectatorii şi publicul emisiunii din studiou:

  • Cunoştinţe practice de logică, argumentare, comunicare şi psihologie organizaţională

  • Implicare

  • Premii

Cei care au trimis idei sau probleme:

  • Aprecierea practică a utilităţii

  • Modalităţi de abordare a unei tematici

  • Premii

  • Soluţii bine gândite

Membrii echipelor:

  • Afirmare,

  • cunoaştere,

  • eficienţă,

  • ordonare a gândirii,

  • capacitate de concentrare

  • viziune strategică

  • premii

  • confirmarea abilităţilor

  • cunoştinţe teoretice şi practice

  • notorietate

Viitorii membri ai echipelor:

  • Modalităţi de abordare a unei tematici

  • ordonare a gândirii,

  • premii

  • cunoştinţe teoretice

  • posibilitatea de a învăţa din greşeli într-un mediu nesolicitant

Clienţii efectivi (firmele care plătesc publictatea televizată):

  • Asigurarea accesului la publicul-ţintă

  • Cunoştinţe de strategizare organizatorică

Clienţii potenţiali:

  • Aprecierea practică a utilităţii

  • Posibilitatea de a învăţa din greşeli într-un mediu nesolicitant

  • Încrederea în oportunitatea investiţiei

Public intern:

Realizatorii emisiunii:

  • Experienţă practică

  • cunoaştere,

  • eficienţă,

  • ordonare a gândirii,

  • capacitate de concentrare

  • viziune strategică

angajaţii televiziunii:

  • experienţă teoretică

  • cunoaştere,

  • eficienţă,

  • ordonare a gândirii,

  • capacitate de concentrare

  • viziune strategică

Copyright © Ştefan Alexandrescu, 26.09.2004.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.








%d blogeri au apreciat asta: