Ce mi-a inspirat filmul The Ultimate Gift. Partea IV

Unul din filmele frumoase care pot fi recomandate în acestă perioadă, despre care am mai scris aici, aici, şi aici, este The Ultimate Gift. În această poveste modernă, personajul trece printr-o călătorie iniţiatică de-a lungul căreia descoperă mai multe daruri. În acest post, voi aborda încă patru din aceste daruri.

 

9. Darul de a dărui &

10. Darul recunoştinţei

Unul dintre cele mai frumoase daruri pe care pot să-l fac celor care m-au ajutat este acela de a le mulţumi, dând mai departe ceea ce am învăţat de la ei. Este un mod prin care poţi face diferenţa, pentru toţi cei care vor să facă o schimbare în viaţa lor, în cariera lor. Le sunt recunoscător tuturor celor cu care am lucrat, celor de la care am învăţat, precum şi acelora cu care am petrecut timp de calitate şi care m-au inspirat. Toate aceste daruri au făcut din mine o persoană mai bună, îmi place mie să cred. M-am bucurat pe deplin de darul dăruirii altora, într-o manieră folositoare, cum ar fi publicarea acestor articole şi blogurile pe care continui scriu.

 

11. Darul unei zile

Uneori, cel mai frumos dar pe care îl poţi face cuiva este să-i oferi o experienţă de neuitat. Prin urmare, menţionez iniţiativa site-ului românesc, dedicat celor ce sunt interesaţi să facă un asemenea cadou. Originalo.ro, care prin zeci de parteneriate în România, oferă o grozavă oportunitate adresată atât persoanelor fizice cât şi companiilor, interesaţi în experienţe creative şi memorabile, daruri materializate în aventuri, excursii, romantism şi spa. O experienţă de o zi perfectă pe care ţi-o poţi permite, şi ai putea s-o dăruieşti altora. Cum ar fi pentru tine să poţi să faci rafting, climbing, trekking, bungee jumping, karting, flying, scuba diving, rapel, paintball, dans, ciclism, şi multe multe altele? Imaginează-ţi doar o asemenea experienţă, ce impact ar avea asupra unui prieten! Este grozav, pentru că ai posibilitatea de a alege între multe activităţi, ai multe lucruri de învăţat, care ar putea să întreacă orice aşteptare. Cu siguranţă, este ceva ce ai putea măcar să păstrezi ca bookmark ca o grozavă resursă pentru cadouri de nuntă.

 

12. Darul dragostei

Acest dar, l-am primit cu siguranţă, de la mama mea, de-a lungul întregii vieţi, dar care mi-a fost model de urmat. Pentru majoritatea copiilor, dragostea părinţilor este primul model de dragoste pe care îl urmează, sentiment ce ar trebui să contureze concepţiile şi emoţiile, de-a lungul dezvoltării lor ca adulţi. Mama m-a învăţat că dragostea este răbdătoare, iartă, persistă în ciuda dificultăţilor întâlnite, dragostea înseamnă speranţa, grijă şi protecţie. Singurul mod în care o pot răsplăti este să iubesc aşa cum m-a învăţat ea. Sper că am învăţat bine.

Aşadar, dacă sunteţi în căutarea unui dar special, alegeţi unul dintre cele menţionate în acest articol! Acestea reprezintă esenţa oricărui dar minunat la care v-aţi gândit să oferiţi sau să primiţi!

Să aveţi o experienţă a dăruirii inspirată!

 

Traducere a articolului „The Ultimate Gift” de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Analytic Vision la 11 septembrie 2012. Copyright © Ştefan Alexandrescu 2012 pentru versiunea în limba engleză. Traducere de Alexandra Ioana Mateiciuc. Copyright © Alexandra Ioana Mateiciuc, 2016, pentru versiunea în limba română

Ce mi-a inspirat filmul The Ultimate Gift. Partea III

Unul din filmele frumoase care pot fi recomandate în acestă perioadă, despre care am mai scris aici şi aici, este The Ultimate Gift. În această poveste modernă, personajul trece printr-o călătorie iniţiatică de-a lungul căreia descoperă mai multe daruri. În acest post, voi aborda încă patru din aceste daruri.

 

5. Darul problemelor

De-a lungul vieţii am trecut prin următoarele:

• am fost accidentat de o maşină;

• am avut 3 accidente cu bicicleta şi am distrus 2 biciclete;

• am avut alergii la anumite mâncăruri;

• am avut probleme cu ochii, am purtat ochelari 11 ani;

• întreaga instalaţie electrică din apartamentul în care locuiam s-a defectat (a trebuit refăcută în totalitate, iar în alt apartament, a fost chiar şi un incendiu de la o priză de curent) – cireşte povestea aici;

• am urcat pe munte la altitudinea de peste 2700 metri

• am mers pe cărbuni încinşi de 3 ori;

• am eşuat în afaceri;

• am eşuat în cercetare;

• am pierdut toţi banii pe care îi aveam;

• am fost jefuit de câteva ori;

• m-am pierdut în ploaie şi întuneric, în mijlocul pustietăţii;

• am avut inima frântă, am fost înşelat, părăsit;

• am fost umilit în public de câteva ori;

• am suferit pierderea bunicilor, a doi unchi, unei mătuşă şi a unui prieten de familie apropiat;

• am suferit de o operaţie chirurgicală, de care depindea viaţa mea;

• am fost dat afară fără o justificare corectă din nu mai ţin minte câte grupuri şi instituţii;

• n-am avut unde să dorm (doar pentru o noapte);

• m-am făcut de râs în timpul vorbitului în public;

• am fost umilit pe internet;

• m-am mutat de vreo 10 ori (am locuit în 4 oraşe diferite);

• a trebuit să respect o dietă alimentară din cauza unor probleme de sănătate.

Mulţumită lui Dumnezeu, am trecut peste toate aceste dificultăţi care ar părea incomode, oribile sau deprimante pentru unele persoane, iar acum sunt sănătos, puternic, mai îmbogăţit în experienţă. Mai mult de atât, nu le mai consider probleme, ci provocări. Am învăţat din toate acestea şi am mers mai departe. Acum îi sprijin pe alţii să-şi rezolve problemele. Citeşte aici despre cum poţi să faci şi tu paşi în direcţia asta.

 

6. Darul familiei

Atât tatăl meu, cât şi mama mea, provin din familii numeroase, deci am multe mătuşi, unchi, verişori, nepoţi şi o soră vitregă. Cu toate că unele din aceste rude sunt de-a dreptul nebune, majoritatea sunt oameni bine intenţionaţi, care pot fi destul de afectuoşimcătre ceilalţi membri ai familiei, cu grijă şi cu ajutor, aşa cum ar trebui să fie o familie. Chiar dacă părinţii mei au fost divorţaţi aproape întraga mea viaţă, sensul mai amplu de a avea o familie mai mare există şi poate să fie un prilej de bucurie să-i întâlnesc pe unii din ei din când în când. Dintr-un asemenea mediu, cu siguranţă poate să existe un sentiment de securitate şi confort.

 

7. Darul râsului

Râsul este expresia sănătoasă a bucuriei. Bucuria este o emoţie minunată, iar în limba engleză Joy, numele emoţiei este chiar un prenume des întâlnit. Să faci pe cineva să râdă cu tot sufletul, să se bucure şi să facă haz de necaz este unul din secretele unei vieţi lungi şi sănătoase. Să faci oamenii să râdă activează centrul plăcerii în creier, fapt ce influenţează positiv sănătatea. A face oamenii să râdă şi să le dai o stare de bine este o mare calitate, nu neapărat spunând bancuri. Este o adevărată provocare, mai ales că fiecare persoană percepe în mod diferit umorul. Deci, oamenii pe care încerci să-i amuzi sunt în publicul tău-ţintă? Aceasta este adevărata întrebare… Dacă da, le poţi face un mare cadou.

 

8. Darul viselor

Oh, da, visele. VIZIUNE. INSPIRAŢIE. GÂNDIRE GLOBALĂ.

 

Traducere a articolului The Ultimate Gift de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Analytic Vision la 11 septembrie 2012. Reprodus de aici. Copyright © Ştefan Alexandrescu 2012 pentru versiunea în limba engleză. Traducere de Alexandra Ioana Mateiciuc. Copyright © Alexandra Ioana Mateiciuc, 2015, pentru versiunea în limba română

Intrebari si raspunsuri pentru suflet

Astazi este Sf. prooroc Ilie, cel care avea darul de a „lega şi a dezlega cerul” pentru ploaie. Cu ocazia aceasta, vă invit să citiţi acest text extrem de potrivit, din Sf. Nicolae Velimirovici din “Rugaciuni pe malul lacului” (preluat de aici):

Stii tu, copilul meu, de ce norii sunt inchisi cand campiile sunt insetate dupa ploaie si de ce sunt ei deschisi, cand campiile n-au nici o dorinta de ploaie? Natura a fost data peste cap de rautatea oamenilor si si-a parasit ordinea ei.

Stii tu, copilul meu, de ce campiile rodesc roade bogate primavara si sunt neproductive vara? Fiindca fiicele oamenilor au urat roada pantecelui lor si o ucid cand inca ea este in floare.

Stii tu, copilul meu, de ce primaverile au devenit uscate si de ce roadele pamantului nu mai au dulceata de odinioara? Din pricina pacatelor omului, a carui neputinta a cuprins intreaga fire.

Stii, copilul meu, de ce o natiune biruitoare sufera infrangeri drept pricina a propriei sale lipse de unitate si discordiei si isi mananca painea facuta amara de lacrimi si de rautate? Fiindca ea si-a biruit inamicii insetati de sange din jurul ei, dar n-a reusit sa-i biruiasca pe cei dinlauntrul ei.

Stii tu, copilul meu cum isi poate hrani o mama copiii fara sa le dea de mancare? Nu prin a le canta un cantec de dragoste in timp ce-i alapteaza, ci un cantec de ura impotriva aproapelui.

Stii, copilul meu, de ce oamenii au devenit urati si si-au pierdut frumusetea stramosilor lor? Fiindca ei au dat deoparte chipul lui Dumnezeu, care modeleaza frumusetea sufletului si da deoparte masca pamantului.

Stii, copilul meu, de ce bolile si cumplitele molime s-au inmultit? Fiindca oamenii au inceput sa socoteasca sanatatea drept un dar al firii si nu ca pe un dar de la Dumnezeu. Si ceea ce este daruit cu greutate trebuie protejat cu indoita dificultate.

 Stii, copilul meu, de ce oamenii se lupta pentru teritorii pamantesti si nu se rusineaza a se afla la acelasi nivel cu cartitele? Fiindca lumea a patruns in inima lor si ochii lor vad doar ceea ce creste in inima; si deorece, copilul meu, pacatele lor i-au facut prea slabi ca sa mai lupte spre a dobandi cerul.

Nu plange, copilul meu, Domnul Se va reintoarce curand si va pune totul in ordine.

 

Ce mi-a inspirat filmul The Ultimate Gift. Partea II

Unul din filmele frumoase care pot fi recomandate în acestă perioadă, despre care am mai scris aici, este The Ultimate Gift. În această poveste modernă, personajul trece printr-o călătorie iniţiatică de-a lungul căreia descoperă mai multe daruri. În acest post, voi scrie despre încă două din aceste daruri.

 

3. Darul prieteniei

Unul dintre darurile cele mai de succes pe care le-am făcut a fost o ceaşcă de cafea. În 2006, obişnuiam să petrec destul de mult timp pe internet, cu Yahoo Messenger (pe vremea aceea, unul din serviciile favorite ale României pentru IM, instant messaging). Mi-am făcut mulţi prieteni pe internet, iar Iasmina Iordache era unul dintre ei. Ea se specializa în traduceri în română, engleză şi franceză. Locuia în Timişoara pe atunci. Nu ne-am întâlnit niciodată, dar i-am făcut unul dintre cele mai surprinzătoare cadouri primite de ea vreodată, după câte mi-a mărturisit.

Nu era vorba de conţinut, ci de formă. Într-o zi, era puţin supărată şi demoralizată şi atunci am întrebat-o: ” Ce te-ar face să te simţi mai bine?” Ea a răspuns „O cafea. Dar nu orice fel de cafea”. Şi mi-a descris cu detalii cum şi-ar dori să fie preparată cafeaua respectivă. I-am cerut adresa locuinţei, după care am contactat o altă prietenă de-a mea care locuia pe atunci în Timişoara. I-am spus reţeta cafelei şi adresa, apoi i-am cerut o favoare neobişnuită: „Ai vrea te rog să îi duci cafeaua aceasta Iasminei, şi să-i spui că e din partea mea?” şi, ta-daaaam, ea a acceptat! 🙂 Andreea a fost absolut încântată de idee. A pregătit deci, cafeaua, cu ajutorul iubitului ei, Andrei şi au dus-o direct la Iasmina acasă. Când mama Iasminei a deschis uşa, aceştia au spus: „Avem o cafea pentru Iasmina. E de la Ştefan!” Vă puteţi imagina uimirea!

S-au aşezat, au început să discute şi au povestit întreaga întâmplare. După câteva momente, Iasmina a postat că status pe YM „incredibil” şi am întrebat-o: „Cum ţi se pare cafeaua:)?”. Ea a răspuns:”mulţumesc foarte mult! Este exact cum mi-am dorit-o!”. Şi a continuat să se bucure de acea zi memorabilă, pe care am reuşit s-o pregătesc cu ajutorul unui prieten, pentru un alt prieten. Este darul pe care l-am făcut cu cea mai mare bucurie din întreaga mea viaţă. Însă nu era vorba de cafea, ci de darul prieteniei.

 

4. Darul învăţării

Am petrecut foarte mult timp învăţând într-un mod în care credeam că e corect. Dar, în 2003, am descoperit că exista în Iaşi un profesor minunat care îi învăţa pe studenţi să înveţe mai repede. Am fost intrigat de aceasta, aşa că m-am dus să-l caut. Din păcate, cursul începuse deja şi toate locurile erau ocupate. Dar am început să frecventez alte cursuri, gratuite, pe care el le ţinea: creativitate. Viaţa mea se împarte în două etape majore: înainte de a-l cunoaşte pe unul din mentorii mei, inventator, prof. ing. Radu Budei, şi după.

Totul din viaţa mea şi din mintea mea s-a transformat. M-a învăţat cum să învăţ, cum să citesc în mod eficace şi rapid, cum să mă concentrez. Cum să memorez. Cum să-mi organizez materialul de studiu şi timpul de învăţare. Darul său pentru mine şi pentru alte sute de persoane a fost să ne înveţe cum să învăţăm pentru a reţine şi folosi ceea ce învăţăm. Folosind metodele sale, mi-am îmbunătăţit calitatea întrebărilor pe care le puneam şi creativitatea dincolo de aşteptările mele. Mulţumită domnului profesor, formării şi suportului său emoţional, am reuşit să ating viteza de 10.000 cuvinte pe minut. Acum sunt un expert în învăţare eficientă şi am antrenat şi alţi oameni, dând mai departe ceea ce am primit de la mentorul meu. Mai multe despre această experienţă, te invit să citeşti în cartea mea, Modelarea din NLP, o cale rapidă spre excelenţă, în capitolul 23. Etapele verbului „a şti”. Cadranele cunoaşterii.

Mulţumesc domnule profesor Budei!

PS: Următoarele seminarii de citire rapidă, memorare şi concentrare vor avea loc în Bucureşti în weekendul 14-15 noiembrie.

 

Traducere a articolului The Ultimate Gift de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Analytic Vision la 11 septembrie 2012. Reprodus de aici. Copyright © Ştefan Alexandrescu 2012 pentru versiunea în limba engleză. Traducere de Alexandra Ioana Mateiciuc. Copyright © Alexandra Ioana Mateiciuc, 2015, pentru versiunea în limba română

Ce nu ți-au spus până acum trainerii, partea IV. Organizarea timpului. Imagine. Comunicare.

Bine te-am găsit!

Inspirat de această listă, am hotărât să încep aici o serie de articole organizate sub formă tabelară, pornind de la experiențele mele:

• ca participant la formările/trainingurile ținute de alții

• drept consultant în subiectele pe care țin training

• ca trainer

Am organizat aceste ”manifestări de sinceritate” în 5 categorii principale, prezentate pe parcursul acestei serii:

1. Valoarea a ceea ce înveți

2. Experiența de învățare în sine

3. Aplicabilitatea a ce înveți

4. Organizarea timpului și imaginea care te-a convins

5. Comunicarea cu furnizorul de educație non-formală.

Lectură plăcută și dă mai departe!

Ce NU ți-au spus până acum trainerii, supervizorii, formatorii și facilitatorii, dar foarte probabil gândesc majoritatea	Ce nu ți-am spus eu ca facilitator/trainer până acum
IV. Despre organizarea timpului și imaginea care te-a convins
Când spun „să comprimăm pauzele”, de fapt lumea înțelege că plecăm acasă mai repede. E week-end, ce-i cu tine, vrei să stai toată ziua să înveți? Ce activitate nasoală!	La seminariile mele de obicei lumea vine mai devreme și pleacă mai târziu. La sfârșit, vor mai mult. Nu prea mi s-a întâmplat să fie invers, chiar dacă unele seminarii pot fi mai solicitante din punct de vedere intelectual. Efectele compensează efortul depus.
Durata cursului afișată pe site include și pauzele, inclusiv cea de masă. De fapt, acela nu e timp în care eu îți livrez servicii, dar dă bine să fie acolo mai mult, ca să ai impresia că lucrez mai mult.	În prezentarea seminariilor mele, există specificat câte ore durează timpul de lucru și pe ce perioadă se întinde (de exemplu, 8 h întinse pe parcursul a 11 ore cu tot cu pauze).
Nu am ținut toate evenimentele pe care le-am anunțat în trecut. Dar tu nu știi asta, prin urmare imaginea poate să-mi meargă în continuare. De fapt, week-endul trecut am jucat Counter Strike, că n-am avut suficienți participanți la seminar. Dar asta n-ai s-o afli de pe Facebook.	Nu țin toate seminariile pe care le anunț și nu păstrez o evidență strictă a celor pe care le-am organizat. În peste jumătate din cazuri, seminariile anunțate se țin. Dacă nu se țin, atunci mai aștept să se strângă un anumit număr de participanți pentru a le putea ține. Alteori, am avut foarte mulți participanți într-un interval scurt.
V. Despre comunicarea cu mine
Nu e o idee bună să mă contrazici, pentru că nu e frumos, și-n plus s-ar putea să mă întrebi ceva ce nu știu și nu vreau să recunosc. Tu ai venit să înveți de la mine, nu? Dacă m-ai ales pe mine, înseamnă că trebuie să mă suporți.	Dacă nu ești de acord cu mine sau ai o idee mai bună, vino în față și împărtășește-o! Îi încurajez pe participanții mei să-mi pună întrebări la care nu știu răspunsul, pentru că astfel continui și eu să învăț, inclusiv de la ei. Unele tehnici de memorare pe care le predau acum sunt învățate chiar de la cursanți! Dacă mă contrazici cu argumente, atunci următoarea ediție a seminarului poate să fie îmbunătățită. Desigur, s-ar putea să nu fiu de acord cu tine, dar din viziuni diferite cu siguranță că eu sau tu sau altcineva din sală poate să ia ce i se potrivește.
Eu îți cer feed-back-ul ca să te simți bine că te-ai exprimat. De fapt, arunc foile cu critici și păstrez doar afirmațiile care spun că sunt un geniu. Chiar vrei să fii în minoritate? În plus, mai știi? Poate dacă mă prinzi într-o pasă proastă nici nu-ți mai dau diploma sau te spun la șef!	Pentru mine, un feed-back echilibrat are în componență aspecte negative și pozitive. Pe mine nu mă deranjează în sine critica, ci critica lipsită de argumente. Dacă e ceva care te-a deranjat, poate pot să îmbunătățesc sau să explic acel lucru. Toate feed-back-urile sunt păstrate, atât cele pe hârtie cât și cele în format electronic. Am sute de feed-back-uri de la clienți. Chiar dacă am multe studii, certificări și formări, nu emit certificate și nu pun mare preț pe diplome. Cele de participare pe care le eliberez celor care insistă neapărat să aibă o hârtie colorată nu au vreo valoare care să fie recunoscută de altcineva. Consider că principalul motiv pentru care participi la seminariile mele este să aplici ce înveți în viața ta.
La mine în familie și în celelalte poziții trebuie să urmez regulile altora și să fac ce îmi impun alții. Acum, că ai venit la seminarul meu, nu-ți spun că aici e singurul colțișor din lume în care eu pot să-mi impun propriile reguli. Așa că ciocu’ mic!	De obicei, în experiența mea, oamenii vin la mine ca să le concep/recomand reguli pe care să le urmeze. Asta s-a întâmplat deoarece eu am fost nemulțumit când nu am găsit sisteme funcționale în ce voiam, așa că adesea a trebuit să le creez eu. Regulile mele duc la succesul clienților, dar fiecare aplică ce, cum și cât vrea.
Dacă îți spun că ești praf, poate vii pe la mine în consultanță. Dacă îți spun că ești grozav/ă, poate mai vii pe la vreun seminar. Ia să-ți studiez profilul! Tu cum stai cu banii?	Feed-back-ul meu este oferit celor care îl cer și de obicei este specific. Prefer să mă concentrez pe instrumentele potrivite și pe soluțiile cele mai avantajoase pentru fiecare client în parte.

Copyright © Ştefan Alexandrescu, 2016

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Ștefan Alexandrescu este trainer în dezvoltare personală și profesională. Vizitează aici pagina de prezentare a seminariilor lui!