Cenuşărese de valoare gratis!

26 02 2015

 

Din când în când, culeg “Cenuşăresele” de pe acest blog, adică articole de valoare, dar puţin citite şi le ofer spre lectură într-o listă ca aceasta.

Îţi împărtăşesc 10 articole extraordinare încă publice pe Discerne, pline de conţinut care să-ţi îmbogăţească discernământul şi chiar să-ţi schimbe perspectiva asupra vieţii şi asupra comunicării cu toţi oamenii. Aceste articole au fost scrise şi rescrise cu mare efort şi atenţie, cu documentaţie şi argumentare. Este suficient material pe acest blog despre care sunt convins că nu l-ai citit sau merită să-l reciteşti. Dă şi la alţii!

Am aruncat o privire peste statistici şi am decis că articolele de mai jos, chiar dacă au mai puţin de 40 de vizualizări, merită păstrate. Te invit să arunci o privire asupra lor şi să le dai mai departe – s-ar putea să descoperi informaţii care să-ţi ofere o perspectivă nebănuită!

Oare câte din aceste articole vei citi?

Oare câte din aceste articole vei citi?

 

Top articole de citit – în ordinea calităţii şi relevanţei, după părerea mea:

 

  1. Câteva ponturi ca să eviţi problemele cu somnul
  2. Autocunoaşterea în oglindă
  3. Refracţia şi reflexia sinelui în oglindă partea I şi partea a II-a.
  4. Creativitatea este supraevaluată. Limitele sunt necesare.
  5. Brandingul şi religia
  6. De unde stii ca nutrimentele pe care le consumi pentru ochi îsi fac treaba?
  7. Premiere românesti la festivalul ASTRA 2014. Partea I şi partea a II-a
  8. Cum se poate folosi constructivismul social în diagnoza organizaţională
  9. Vederea slabă mai mult se dobândește decât se moștenește
  10. Patru sfaturi referitoare la sindromul privitului la monitor​

Îţi mulţumesc că ne citeşti. Pentru autorii Discerne, contează. La fel şi pentru cei cărora le vei împărtăşi ce ţi-a plăcut pe acest blog!

Lectură plăcută!

Ştefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane





Cum pot angajaţii să schimbe organizaţia

25 02 2015

“Dacă nu te motivezi, te dau afară!”

La un moment dat, un manager i-a povestit unui trainer despre o problemă în compania sa, era vorba despre un climat neplăcut, nervos, în care oamenii erau demotivaţi. Trainerul i-a propus să vină la el în firmă şi să ţină un curs despre cum să-şi motiveze angajaţii. Din cauza unei desincronizări între programul firmei şi al trainerului, cursul nu s-a mai ţinut, iar acesta l-a întrebat pe manager ce s-a mai întâmplat, acesta răspunzându-i încântat:

- Am rezolvat problema!

- Minunat! Mă bucur pentru tine! Cum?

- Foarte simplu. Am data afară angajaţii demotivaţi şi am angajat pe alţii motivaţi în locul lor.

Acesta este un contraexemplu de a realiza managementul resurselor umane. Imaginează-ţi cum ar suna următorul mesaj din partea unui manager către subalterni: “dacă nu te motivezi în următoarea lună, te dau afară!”. Cu toate acestea, este valabilă constatarea din piaţa americană de resurse umane, aceea că “preselection beats training”, adică mai bine alegi bine de la bun început oamenii potriviţi decât apoi să investeşti resurse în training care nu va funcţiona pentru oameni care nu sunt dispuşi să înveţe. Altfel spus, dacă în exemplul (real) citat, managerul a ajuns la concluzia că eroarea a fost una de selecţie a personalului şi a învăţat cum să-şi selecteze personalul mai bine, atunci aceasta a fost decizia cea mai bună pe care a luat-o atunci. Impactul unor asemenea decizii se poate observa doar în timp.

Triunghiul lui Kotler

Triunghiul lui Kotler

Triunghiul lui Kotler

După cum arată acest model de mai sus, adaptat în conţinut şi formă după cel propus de Philip Kotler, poţi observa cum imaginea companiei, dată de comunicarea în exterior, este comunicată primordial de la companie la clienţi, identitatea organizaţiei este cea percepută în interior, de către oamenii care formează cultura şi valorile organizaţiei, iar ambele sunt comunicate între angajaţi şi clienţi. Este acea componentă a comunicarii numită “marketing interactiv”, cea pe care compania nu o poate controla.

Daca oamenii sunt motivati sa lucreze pentru o anumita companie, o vor spune si altora, iar imaginea companiei va avea o conotatie pozitivă pentru potenţialii clienţi, în caz contrar, promovând o imagine nedorită. Acest lucru nu poate fi controlat decât printr-o politică pe termen lung de susţinere a motivaţiei interne a oamenilor care lucrează în companie.

La un moment dat, un specialist de la o agenţie de branding recunoscută pe piaţa românească, s-a dus la o companie care avea nevoie să fie percepută mai deschisă. Discutând cu mai multe persoane din companie, şi-au dat seama cum aceasta era o misiune imposibilă: pentru că majoritatea angajaţilor percepeau directorul economic ca un zbir care lua toate deciziile financiare în companie şi orice cheltuială depăşea 100 de lei trebuia să se constituie într-un act care să treacă prin biroul ei.

Ca o concluzie, atributul “deschis” nu avea cum să fie o parte a identităţii companiei atâta vreme cât identitatea ei, definită şi percepută de şi prin angajaţi, crea senzaţia de îngrădire constantă a libertăţii de mişcare şi de control, nicidecum de “deschis”, prin urmare, oricât de mult ar fi investit compania în image-change, nu avea şanse să vopsească cioara de faţă cu angajaţii.

Omul sfinţeşte locul

Există companii care fără o anumită persoană sunt pierduţi, fie din cauza competenţelor specifice pe care le are acea persoană (mai ales raportată la compania aceea în mod deosebit), fie din cauza abilităţilor de lider ale acelei persoane. Spre exemplu, atunci când Marie Saatchi a părăsit conducerea companiei Saatchi & Saatchi, acţiunile companiei au scăzut la jumătate şi alte persoane din organizaţie şi-au dat demisia.

Un fenomen interesant a început să se petreacă pe piaţa resurselor umane din România în ultimii ani, persoane care conduceau departamente de resurse umane la companii multinaţionale dându-şi demisia şi înfiinţându-şi propriile firme de consultanţă, ceea ce a dus la înmulţirea firmelor care oferă asemenea servicii pe piaţa românească. Acest fenomen ilustrează importanţa leadershipului pe care, o companie, observând-o la timp, o poate folosi pentru a realiza schimbări în organizaţie.

Aşadar, protejează echipa! În momentul în care ai un grup sau o echipă deja formate, este important să iei în considerare ce anume este comun pentru toţi membrii echipei şi să iei o decizie şi în funcţie de aceasta pentru cei care urmează să se alăture echipei. În acest fel, păstrezi o viziune unitară în firmă, sporind sinergia şi evitând conflictele.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi:

Cum să-ţi păstrezi echipa motivată

  Tipurile motivaţionale McClelland, pe scurt

 Diferenţa între motivare şi motivaţie  

Rugăciuni pentru motivaţie şi inspiraţie 

Direcţia motivaţiei

Mult succes în motivare!

Ştefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

 





Antrenaţi-vă longevitatea prin alimentaţie!

24 02 2015

Continuare de aici.

17. Ciocniţi paharele. Pentru dr. Leonard Guarant de la Institutul de tehnologie din Massachusetts, consumul zilnic de vin (1 pahar) prelungeşte speranţa de viaţă cu aproape 30%.

18. Limitaţi consumul de carne. De aproape 50 de ani, studiile epidemiologice atrag atenţia oamenilor de ştiinţă asupra anumitor patologii cronice asociate consumului de carne. La modul ideal, un adult n-ar trebui să ingereze mai mult de 120 g de carne de vită pe săptămână.

19. Consumaţi oţet de mere. Utilizarea ca remediu a oţetului de mere a fost popularizata de un medic american din Vermont, dr. Jarvis. Acesta a constatat longevitatea excepţională a persoanelor care-l consumau şi a început să îl prescrie pacienţilor săi (în doze moderate) datorită virtuţilor sale drenante.

20. Mâncaţi ciocolată. Prestigiosul “British Medical Journal” a publicat recent un studiu efectuat pe 8000 de subiecţi, demonstrând că cei care consumau o cantitate mică de ciocolată (între 1-3 tablete pe lună), riscul mortalităţii era mai scăzut cu 36% decât la cei care nu consumau ciocolata deloc.

21. Nu neglijaţi usturoiul! După ce-au descoperit un număr foarte mare de centenari în comitatul Jinshan, specializat în cultura usturoiului, cercetătorii chinezi au ajuns la concluzia că acesta prelungeşte viaţa. Usturoiul are capacitatea de a reduce tensiunea arterială.

22. Consumaţi nuci, tofu şi fasole. Cercetătorii din Toronto au descoperit faptul că la persoanele care au introdus timp de o lună în alimentaţia lor obişnuită, nuci, tofu şi fasole, nivelul colesterolului a scăzut cu 30%.

23. Nu săriţi peste micul dejun! La persoanele care obişnuiesc să mănânce dimineaţa, cazurile de obezitate sunt cu 44% mai puţine decât la cele care se abţin.

24. Consumaţi banane în fiecare zi. O banană pe zi aduce 400 mg de potasiu, care permite reducerea cu aproape 40% a riscului unui atac cardiac!

25. Consumaţi mere în fiecare zi. La persoanele care cedează în mod regulat tentaţiei de a muşca dintr-un măr, riscurile unor boli cardiace sunt cu 30% mai mici decât la persoanele care rezista acestei tentaţii.

26. Consumaţi salata zilnic. Foile de salată verde conţin luteina, o substanţă din familia carotenoidelor, puternici antioxidanţi. Luteina pare să joace un rol benefic pentru sănătatea inimii şi pentru sistemul imunitar.

27. Savuraţi desertul “anti-imbatranire”. Luaţi doi pumni de fructe roşii (cireşe, căpşuni, zmeura, coacăze etc.) şi stropiţi-le cu lapte acru. Îndulciţi desertul – după gust cu miere şi veţi obţine un adevărat regal de flavonoide, substanţe care combat oxidarea, cea care ne îmbătrâneşte celulele.

  

Material primit pe e-mail cu autor necunoscut.





Începutul cărţii

23 02 2015

20_advertising in bus clock.2

Cam în perioada în care ai prezentat cartea unor editori şi ai primit răspunsuri favorabile, este timpul să faci ultimele adăugiri, la începutul cărţii. O carte are, de obicei, la început următoarele părţi, în ordine:

  • pagina de titlu;

  • descrierea CIP (Catalogarea înaintea publicării) a Bibliotecii Naţionale a României;

  • (opţional) testimoniale de la diferiţi cititori ai volumului, specialişti; Vezi în această listă articolele despre testimoniale.

  • mulţumiri;

  • (uneori) cuprins;

  • prefaţa;

  • cuvântul înainte al autorului.

 

Prefaţa.

Prefaţa e unul dintre aspectele formale cele mai importante ale unui volum. O prefaţă realizată de o autoritate în domeniu poate contribui semnificativ la succesul cărţii, mai ales dacă poţi să foloseşti renumele prefaţatorului în promovarea volumului. În momentul în care trimiţi manuscrisul editurii, sau chiar înainte, este bine să-l trimiţi pentru prefaţare unui specialist din aria pe care o tratezi, care să îşi facă timp să studieze cartea ta (nu doar să o citească) şi să-şi aştearnă gândurile pe hârtie într-o manieră analitică – astfel încât să scoată în evidenţă punctele ei forte, dintr-o perspectivă diferită faţă de cea a autorului. Prefaţa se plasează înainte sau după cuvântul autorului.

Dacă tu crezi că editura poate să îţi faciliteze accesul la un prefaţator de renume, atunci merită să încerci. Dar în orice caz, este bine să ai şi tu o listă scurtă de specialşişti pe care să îi poţi aborda.

 

Mulţumiri.

Lista mulţumirilor de la începutul cărţii este una foarte vizibilă şi este predispusă, din nefericire, la extreme.

Dacă nu ai nicio rubrică de mulţumiri, nu este nicio problemă – denotă doar că eşti un egoist plin de sine şi lipsit de recunoştinţă care crede că totul i se datorează :) . Prin urmare, vei dori să ai măcar câteva rânduri. Dacă nu ştii de unde să începi, inspiră-te de aici.

În general, lista celor cărora le mulţumeşti nu trebuie să depăşească o pagină. În general, evită să nominalizezi:

  • persoanele care te-ar înjura din diferite motive dacă şi-ar găsi numele în paginile cărţii tale;

  • persoane cu care nu te cunoşti aşa de bine;

  • morţi;

  • persoane care din diferite motive nu doresc să fie menţionate – deşi nu e obligatoriu, poţi să întrebi pe cineva înainte de a fi trecut/ă la lista de mulţumiri;

  • cei care nu te-au ajutat concret la realizarea cărţii.

Persoanele cele mai des menţionate la această categorie sunt: editorul/editorii, familia, 1-2 prieteni, colaboratorii pe parcursul etapelor descrise în această serie de articole. Această pagină trebuie să existe în carte încă de la începuturile ei, dar ea va fi completată, în timp, cu nume. Ultimele nume trecute în această listă vor fi, probabil, ale editorului sau ale persoanelor care ţi-au facilitat publicarea manuscrisului.

Astfel, dacă în primul articol ţi-am sugerat să începi procesul de scriere al cărţii gândindu-te la final, acum îţi sugerez că spre sfârşitul procesului de scriere, este momentul să te gândeşti la început.

Chiar dacă aproape am terminat cu descrierea procesului de scriere a unei cărţi de specialitate, procesul de concepere a cărţii abia este pe la jumătate, căci mai e mult până când rândurile tale vor ajunge în mâna cititorului obişnuit. Te invit să continui să citeşti cu interes această serie pentru a afla cum să explorezi cu succes paşii care urmează în procesul editorial!

 

Îţi urez începuturi atractive!

Ştefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

autorul cărţilor Căile persuasiunii în negociere şi Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală

PS: Această serie este dezvoltarea unei serii de 3 articole anterior publicate pe Discerne care a avut peste 2000 de vizualizări. Acest articol a mai fost publicat în ziarul on-line Jurnalul Bucureştiului aici.





Mălăiaţă în gura lui fleaţă, v.2.0: Universul în vizualizarea credulilor

21 02 2015

Mulţi din cei care îşi imaginează că sunt preocupaţi cu „dezvoltarea personală” îşi recomandă şi apreciază o mică trilogie de filme ce se vor documentare, dar nu sunt. Mă refer la filmele What the #$*! Do We (K)now!? (2004, R: William Antz, Betsy Chasse, Mark Vincente), The Secret (2006, r: Drew Heriot, Sean Byrne, Marc Goldenfein şi Damian McLindon) şi What the Bleep!?: Down the Rabbit Hole (2006, R: William Antz, Betsy Chasse, Mark Vincente)..

Au câteva idei bune. Cineva care vede aceste filme şi aplică UNELE idei de acolo, îşi poate schimba viaţa în bine. Dar mai este şi cealaltă latură a adevărului: aceste filme conţin idei neconforme cu ştiinţa – o amestecare a adevărului cu minciuna.

Din punctul de vedere al sugestiilor spirituale pe care le implică, această trilogie oferă analogii nefondate şi duc spectatorul pe drumul unor credinţe pornite din New Age, cum ar fi că Dumnezeu este de fapt energia universului, pe care fiecare din noi o poate controla şi face ce vrea cu ea. Aşadar, omul înlocuieşte voia lui Dumnezeu cu voia proprie şi „Universul răspunde”.

V-aţi întrebat vreodată, de exemplu, dacă un avion se prăbuşeşte şi mor 100 de oameni, rezultatul gândurilor negative al cui dintre el a fost? Este o întrebare care nu se pune în vreunul din aceste trei filme nici unuia dintre « specialişti ».

Un detaliu picant este că unii dintre ei nici nu au văzut modul în care secvenţele cu ei vor fi folosite în montajul final, pentru că dacă ar fi văzut, nu ar fi fost de acord cu realizarea. « Legea atracţiei » funcţionează, într-adevăr, dar nu aşa cum se elucubrează în asemenea filme.

Acestea sunt nişte vehicule excelente ca cei care vorbesc să-şi promoveze produsele şi serviciile, mai ales dacă vorbim despre sisteme de multi-level-marketing sau de promovarea unor cursuri cu tot felul de aşa-zişi „maeştri spirituali” – în fapt nişte şarlatani, de cele mai multe ori.

Gândeşte-te puţin: dacă doar gândirea noastră ar avea capacitatea, prin vizalizare, să ne aducă către rezultatele dorite în mod inerent, ce nevoie am mai avea să acţionăm, să trecem ceea ce credem în comportament?

Nu ştiţi oameni care au visat toată viaţa şi au murit doar cu visul, sau poate chiar visul a murit odată cu ei? Credeţi că ei nu foloseau vizualizarea? Da, sigur că este ceva care ajută. Dar autosugestia, vizualizarea ş.a.m.d. Nu ajung. Sunt doar instrumente utile.

Responsabilitatea schimbării aparţine celui care deţine aceste cei. Iar dacă acesta este « orb pe dinăuntru », aşa cum scrie în Biblie, cum va putea acesta să lumineze în exterior?

PS: Poveste reală de la un amic. Vorbea cu o prietenă care spunea:

- Universul este plin de abundenţă şi generos! Nu-ti mai face probleme cu banii!

- Auzi, mă împrumuţi şi pe mine cu 100 de euro pentru o săptămână?

 

- Ăăăă, nu pot, că dacă te împrumut, rămân fără şi nu-mi mai dă mama

http://www.youtube.com/watch?v=u5um8QWWRvo

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi Critica gândirii pozitive.

Ştefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

ocazional, critic de film








Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 826 other followers

%d bloggers like this: