Vindecare en gros vs medicină en detail, partea I. O soluție pentru 7 probleme, se poate?

 

Ți-ai pus vreodată întrebarea: ”Cine este stăpânul sănătății mele?”?

Contextul psihologic implicit, asocierea cea mai pregnantă în societatea occidentală către care mulți români aspiră în privința sănătății este ”absența bolii”. Menținerea sănătății pare să nu fie o prioritate decât în momentul în care există niște efecte nedorite, iar atunci calea cea mai rapidă pentru eliminarea unui disconfort pare să fie apelul la un medic, sau doctor, o autoritate în ceea ce privește eliminarea problemelor de sănătate. Un doctor va prescrie/recomanda niște analize, va observa niște indicatori și apoi va prescrie un tratament, pe care pacientul îl urmează fără să pună prea multe întrebări. Apoi, dacă pacientul observă că se simte mai puțin rău, atunci va fi mulțumit. Dacă nu merge, atunci încearcă la un alt doctor/medic. Această poveste se repetă până când se termină ori efectele nedorite, ori banii pacientului, ori răbdarea sa. Sună familiar?

Pentru mine ce am descris mai sus sună foarte familiar. Cea mai mare parte a vieții mele am avut în aria sănătății o motivație ”away from”, adică de evitare în ceea ce privește problemele (citește mai multe aici despre direcția motivației). Ce ușor ar fi fost dacă tratamentul pe care îl primeam de la dr. medic se reducea la niște pastile care se pot lua fără ca să fac prea mult efort pentru a obține beneficiile, a înțelege relațiile între cauză și efect, și fără prea multe restricții și sacrificii! Nu e cazul să mă ascund pe după deget că așa făceam. Am uneori senzația că timpul pe care îl petrec aflând despre diferite abordări, posibile soluții și tratamente, precum și unele din obiceiurile sănătoase este irosit, este furat din cel pe care mi-aș dori să îl aloc făcând alte lucruri, cum ar fi să trăiesc (ceea ce este diferit de subzistență).

Dar ce înseamnă de fapt ”sănătate”? Definiția din dicționar pare să fie una funcțională: ”stare bună a unui organism la care funcționarea tuturor organelor se face în mod normal și regulat”. ”Casă de sănătate” înseamnă un ospiciu, un sanatoriu, un loc unde cineva se duce ca să fie un subiect ”reparat”. Din acest punct de vedere, fiecare cetățean este sănătos până la proba contrarie, adică un diagnostic de boală. Statistic vorbind, o persoană sănătoasă se îmbolnăvește doar de vreo 2-3 ori pe an. Dar este asta oare sănătate?

Se poate numi așa viața trăită fără bunăstare fizică, psihologică, sufletească? Dacă nu avem senzația că trăim dispunând de energia care ne oferă posibilitatea de a ne bucura de ceea ce facem și realizăm, mai suntem sănătoși? Dacă viața pare că este mai degrabă ceva care trebuie suportat, prin care trebuie să te ”târăști” pentru a supraviețui în virtutea inerției pentru că te trezești dimineața, atunci cât de sănătos/sănătoasă ești? Dacă nu reușești să dormi, să mănânci, să te odihnești, să te bucuri, cât ai nevoie, atunci cât de mult timp poate să treacă până când primești un diagnostic de boală?

Acestea sunt doar câteva din ideile cu care pornesc la drum într-o serie de articole în care intenționez să împărtășesc cum mi-am recâștigat controlul asupra sănătății mele folosindu-mă de ceea ce consider cea mai importantă descoperire a secolului al XX-lea. Este o călătorie pe care intenționez să o abordez în detaliu, și una prin care te invit și tu să treci, cu mențiunea încă de la început că această serie de articole, Vindecare en gros vs medicină en detail, nu este pentru toată lumea.

 

Nu cred că are rost să citești această serie de articole dacă…

… atunci când ai o problemă, preferi să primești o rețetă fără să înțelegi legăturile complexe dintre cauză și efect;

… nu ai citit niciodată în viața ta o carte despre sănătate sau vindecare (atenție, nu am specificat o ”carte de medicină”);

… iei medicamente farmaceutice fără să citești lista de posibile efecte adverse înscrise pe prospect;

… îți este frică să faci ceva pentru sănătatea ta fără să primești încurajare de la un medic;

… nu ai răbdare sau atenție să urmărești cu atenție experiența unui pacient care nu este calificat să ofere sfaturi medicale;

… tu consideri că sănătatea publică este mai importantă decât dreptul fiecărei persoane de a alege pentru sine;

… ești nemulțumit/ă de cât de puțin acoperă statul sau asigurarea din tratamentele de care ai (putea avea) nevoie;

… încă mai aștepți să citești într-o revistă medicală pentru a crede că s-a descoperit tratamentul care poate să vindece SIDA în câteva zile sau cancerul în câteva luni.

Dacă ți se pare că te încadrezi în oricare din aceste criterii de mai sus, atunci lectura acestor articole s-ar putea să fie o pierdere de timp pentru tine.

 

Oare suedezii știu ceva diferit?

Suedia a fost în cadrul crizei COVID-19 una din puținele țări europene care nu a impus restricțiile care au fost generalizate în majoritatea restului țărilor. Pentru cei care nu sunt familiari cu sistemul de sănătate a statului suedez, explicația că deciziile cu privire la sănătate nu sunt luate de politicieni, ci de medici a fost luată ca acoperitoare (ceva stipulat în contituția țării, veche de un secol). Totuși, eu am știut că nu asta este singura explicație. Sistemul de asigurări de sănătate de stat funcționează în Suedia după un principiu exact opus față de România și alte țări din fostul lagăr comunist. În momentul în care pacientul suferă de o boală sau un simptom, statul suedez îl obligă să își achite tratamentele în primul rând din buzunarul său. Abia atunci când demonstrează statului cum cheltuielile și eforturile pacientului nu au fost suficiente, sistemul de asigurări îi oferă o subvenționare a unor tratamente. Această abordare pune accentul pe responsabilitatea pacientului pentru propria sănătate în primul rând, așadar sănătatea individului nu e un bun public la cheremul medicului sau al statului. Suedezii știu că nu-și pot permite să se îmbolnăvească pe banii lor. Românii atunci când constată la medic că au o boală se așteaptă ca statul să plătească pentru fiecare cheltuială, de parcă sănătatea individului ar aparține statului, nu pacientului. Oare ce anume din această mentalitate cultivată de-a lungul generațiilor poate fi utilă și pentru alții?

 

Totul a început cu o carte, un documentar și multe întrebări

În 2015, în toiul unei activități profesionale intense și solicitante, am fost diagnosticat cu o tiroidită autoimună și chisturi pe glanda tiroidă, pe baza analizelor la sânge interpretate de un hematolog și a unei ecografii interpretate de un endocrinolog. Diagnoza era clară și evidentă și la momentul respectiv mi s-a comunicat că nu există niciun tratament, iar prognoza este că situația se poate doar înrăutăți în timp. Impactul evident asupra vieții mele urma să fie că energia pe care o aveam pentru a face diferite activități urma să scadă puternic, până la momentul în care voi avea nevoie de medicație constantă pentru ca organismul meu să poată continua să funcționeze. Tot în 2015, la indicațiile unui dentist, am ales să-mi fac un tratament de canal pentru a ”salva” un dinte. În vara lui 2016, am ajuns într-o stare de burnout în care mă simțeam epuizat fizic și psihic, iar în iarna 2016-2017 am avut o severă pneumonie de care cu greu am scăpat, care a avut efecte foarte neplăcute. A trebuit să renunț să mai lucrez o vreme, să mă mut din apartamentul unde locuiam într-o zonă semicentrală din București către un oraș mai mic, în care să îmi revin.

Dintr-un anumit punct de vedere, problemele de sănătate pe care le experimentasem în 2015-2017 nu păreau să fie amenințătoare la adresa vieții mele, dar trebuie să spun că numai bine nu mă simțeam. Pentru mine, ca adult care se dorea independent, nu era acceptabil să pierd controlul asupra oganismului meu și nici să mă îmbolnăvesc la fiecare câteva luni într-o manieră care să îmi ruineze planurile profesionale și obiectivele personale.

Alte persoane s-ar fi resemnat și eventual ar fi intrat în depresie. Eu m-am hotărât să separ diagnosticul medical de prognosticul medical, pentru că știam că medicul nu este un profet. Prin urmare, m-am apucat în mod activ să caut niște remedii alternative și naturiste, care să mă ajute nu doar să rezolv o parte semnificativă (sau chiar toate) problemele pe care le aveam, ci și să previn alte potențiale probleme ulterioare, cu atât mai mult cu cât mi-am asumat conștient decizia de a nu plăti o asigurare medicală și de a-mi asuma integral costurile ce ar putea apărea legate de analize, consultații medicale, tratamente și suplimente de care aș putea avea nevoie, adică să urmez modelul suedez pe cont propriu într-un sistem medical comunist.

Cu ocazia acesta, am descoperit, pe baza recomandărilor primite prin comentariile de pe un site agregator românesc, sugestia de a mă informa cu privire la descoperirile și tehnologia chimistului american Jim Humble și cum pot fi folosite pentru a remedia anumite boli și afecțiuni și a optimiza starea de sănătate în general. Din acest punct de vedere, pot spune că lectura cărții Breakthrough. The Miracle Mineral Solution of the 21^st century, 4^th edition, part I de Jim Humble mi-a schimbat mie și mai multor persoane din jurul meu viața și starea de sănătate într-o manieră neașteptată.

La astea, s-a adăugat documentarul Understanding MMS. Conversations with Jim Humble (2008) de Adam Abraham. Pot spune că viața mea se împarte în două etape: înainte să citesc această carte și să văd acest documentar, și după. Am avut niște insight-uri care la momentul respectiv mi se păreau uimitoare, făcând legăturile cu ceea ce deja știam pe bucăți, dar nu înțelesesem în ansamblu. Acum, stau și mă întreb cum am putut vreodată să cred altceva.

În esență, Jim Humble a pornit în secolul XX o tehnologie chimică, a explicat-o pe înțelesul omului obișnuit și a pus-o la dispoziția tututor celor interesați la un cost atât de mic încât a produs o revoluție în domeniul sănătății care a atins deja viețile a zeci de milioane de oameni.Mai mult, dezvoltarea domeniului s-a făcut în sistem open source, ceea ce a permis unor alți experți să contribuie cu cercetările lor și să vină cu soluții mai bune pornind de la principiile și tehnologia deja bine pusă la punct de Jim Humble. Aș putea compara revoluționarea adusă de Jim Humble în domeniul sănătății prin tehnologia dioxidului de clor cu cea adusă prin programarea neuro-lingvistică (NLP) de Richard Bandler și John Grinder în psihologie în anii ’70-’80. Apoi, așa cum în NLP după fondatori au urmat dezvoltatorii (de exemplu Tad James, Robert Dilts, Wyatt Woodsmall și L. Michael Hall), tot așa lui Jim Humble i-au urmat Andreas Kalcker, Kerri Rivera și Mark Grenon.

Citind cărți și articole pe acest subiect, vizualizând documentare, reportaje și interviuri cu specialiști și ulterior luând legătura cu profesioniști specializați (mai multe despre asta, în artcolul al 5-lea al seriei), am ajuns la concluzia personală și subiectivă că tehnologia folosirii dioxidului de clor este cea mai importantă descoperire din secolul XX, cel puțin în domeniul sănătății. Viața mea a fost radical schimbată folosind ceea ce urmează să descriu și am fost încurajat, împărtășind cu alții, să fac publice rezultatele pe care le-am obținut. Desigur, nu susțin că acesta este un panaceu universal și ultimul lucru pe care a trebuit să-l învăț pentru a avea o viață lipsită de boală, ci mai curând primii pași pe drumul cel bun pentru mine. Oare care e drumul cel bun pentru tine?

Scriu această serie de articole mai ales pentru cei care nu sunt familiari cu ce este MMS (Miracle Mineral Supllement, sau Miracle Mineral Solution sau Master Mineral Solution sau Multi Mineral Solution) sau poate au auzit însă nu au folosit. Cum funcționează asta pentru sănătate, pe baza experienței mele și pe baza a ce am văzut și citit din documentația parcursă care se poate găsi pe internet?

Subiectele complexe, precum corpul și sănătatea umană, dacă nu sunt abordate cu atenția necesară, devin complicate. Așadar, trebuie expuse cât mai simplu posibil, dar nu mai simplu de atât. Deoarece aceasta e o serie de articole și nu o carte (cel puțin deocamdată), chiar dacă ofer multe detalii, fac ceea ce eu consider a fi un rezumat, pe cât posibil, a ceea ce am parcurs, cu invitația ca oricine este interesat să se informeze să parcurgă un drum similar cu cel pe care l-am parcurs eu pentru a înțelege cum această soluție revoluționează anumite tratamente pentru sănătate.

 

Ce probleme de sănătate aveam eu în 2015-2017

Problemele de sănătate pe care le experimentam înainte de a începe primul meu tratament cu dioxid de clor erau următoarele.

1. Tiroidită autoimună, cu chisturi pe glanda tiroidă, diagnosticată cu ecografie și analize hormonale. Din 2015 până în 2018 am identificat și monitorizat periodic chisturile/nodulii observați la glanda tiroidă ca urmare a unei afecțiuni autoimune cu sprijinul a cel puțin 5 medici diferiți (3 endocrinologi, 1 hematolog și mediucl de familie de la vremea respectivă). Analizele hormonale la sânge, precum și ecografiile, indicau un dezechilibru care creștea sigur și încet la nivelul glandei tiroide, care impunea conform medicului de specialitate ca la un moment dat să am nevoie de medicamentație pentru tot restul vieții pentru a preveni hipertiroidita și hipotiroidia ca extreme posibile. Formațiunile identificate, numite de unii chisturi și de alții noduli, au crescut în dimensiune în 2016 și în 2017. Aceasta părea să fie problema cea mai puternică și evidentă, pe fondul căreia celelalte probleme puteau să devină mai grave.

2. Psoriazis pe fond de leaky gut. Psoriazisul este considerat în medicina modernă efectul unei malabsorbții la nivel intestinal. Cum funcționează, pe scurt? Curând după consumul anumitor alimente sau anumitor preparate (de exemplu, roșii sau prăjeli în exces) apar pe piele (inițial la mine, în zona capului și în dosul urechilor, ulterior și pe mâini, picioare și torso) pete de culoare albă, zone în care pielea devine uscată, dură. Apoi, aceste formațiuni se cojesc, creând măncărimi iritante și rană după decojire. Dacă formațiunile sunt scărpinate, sângerează și riscă să se infecteze. Psoriazisul mi-a fost diagnosticat încă din copilărie, când aveam între 9-12 ani și mi s-a explicat că este o afecțiune moștenită genetic de care voi suferi pentru tot restul vieții mele și care impune o dietă foarte precaută. În ciuda menținerii acestei diete, nu era ușor de explicat de ce lucrurile se înrăutățeau. Mi se pare uimitor cât de mulți oameni se obișnuiesc cu această problemă fără să facă eforturi utile de a o reduce sau elimina: cu siguranță că există pe undeva grupul masochist al bolnavilor de psoriazis care sunt mulțumiți să-l păstreze.

3. Intoleranță la dulce artificial. Din 2015 începusem să sufăr de o intoleranță inexplicabilă la dulciuri artificiale: bomboane de ciocolată, biscuiți, etc. Gustul mi se denaturase atât de puternic, încât preferam să mănânc foarte acru și nu suportam deloc dulcele, decât din fructe. Nici măcar miere nu suportam să mănânc. Deși analizele nu indicau vreo preoblemă severă (încă) în această direcție, exista un dezechilibru care începea să fie deranjant, cu atât mai mult cu cât începusem să nu mai suport nici măcar unele fructe.

4. Formațiuni negre plutitoare în ochi. Din când în când, o dată la câțiva ani, îmi apăreau o serie de puncte și dungi negre plutitoare prin ochi, care mă încurcau în special la lectură. Un oftalmolog mi-a explicat că acești ”eye floaters” apar ca urmare a procesării eronate a colesterolului în organism și tratementul recomandat era cu Vitreoxigen. Vitreoxigen ca supliment alimentar funcționează pentru repararea problemei pe termen scurt. Totuși, costă destul de mult și tratamentul durează 3 luni, iar în acest interval am primit interdicție să iau aproape orice alt supliment alimentar – ceea ce riscă să producă alte carențe. În trecut, înainte să descopăr Vitreoxigen, am folosit o combinație de suplimente alimentare și preparate naturiste pentru a scăpa de această problemă (lemn dulce, păpădie, luteină, tinctură de silur și altele) însă a lua un tratament cu atât de multe variabile pentru o singură problemă mi se părea o bătaie de cap (fără să știu care e adevărata cauză ce nu avea nicio legătură cu ce mi-a spus medicul inițial), iar problema nu trece repede (și nici nu dispare definitiv! – dacă nu e tratată cauza), timp în care îmi încetinește consistent viteza de lectură. Această problemă a dispărut și revenit în mod constant între 2012-2017. Am scris despre asta inițial în 2012, apoi în 2022. Citește articolul Cum am început să-mi rezolv problemele de vedere .

5. Nisip la rinichi. De mulți ani, aveam nisip la rinichi, așa cum arătau niște analize făcute la recomandarea medicului de familie de atunci. Mi s-a prescris Rowatinex însă din diferite motive nu am simțit potrivit să iau acest medicament ca tratament. Nu era prima dată când fusesem diagnosticat cu această problemă. În 2008, avusesem pietre la rinichi, care după multe luni chinuitoare de preparare și consum a diverselor ceaiuri, mi-au trecut. Nisipul la rinichi se formase ca urmare a consumului de sare alimentară (neiodată) și de calciu excesiv.

6. O altă problemă latentă, de care nu eram pe deplin conștient, era sinuzita recurentă, pe fundalul unor pneumonii recurente în timpul iernilor și a unei predispoziții fiziologice. În 2016, avusesem sinuzită (din nou) în condițiile în care medicii mi-au tot spus încă din 2008 că sunt predisupus la asta. În plus, în fiecare an răceam cel puțin o dată (ca orice om ”normal sănătos”), ceea ce îmi ocupa cel puțin una-două săptămâni cu tot felul de tratamente, mai mult sau mai puțin intense. În iarna 2016-2017 am prins chiar o pneumonie virală cu complicații care a durat mai multe luni. De când a devenit acceptabil social ca cineva să se îmbolnăvească frecvent fără să-și rezolve problemele la rădăcină?
   

7. În 2017 nu știam asta, însă în perioada 2010-2011, am suferit niște intervenții stomatologice la câțiva dinți, iar o lucrare în mod deosebit a presupus un ”tratament de canal” peste care s-a montat o plombă imensă cu amalgam. Dentistul care mi-a făcut lucrarea nu mi-a comunicat din ce e pmaterialul folosit la plombă. Amalgamul este compus metalic care conține întotdeauna mercur și alte metale grele. Lucrarea a fost făcută foarte prost și a fost înlăturată încă și mai prost, constituindu-se într-o provocare majoră de sănătate.

Problemele # 1 și 7, netratate în profunzime, au fost cele care mi-au dat peste cap socotelile după cum urmează să împărtășesc în articolul al III-lea din seria Vindecare en gros vs medicină en detail.

Așadar, fiecare acestea 7 de mai sus nu sunt probleme mari de sănătate (așa cum ar fi paraziții, intoxicația cu metale grele, SIDA, Alzheimer’s sau cancer), dar împreună formează o idee despre motivația mea de a căuta să le rezolv printr-un tratament. Cu siguranță, îmi spuneam eu, dacă aș reuși să rezolv cu un singur tratament chiar și numai una din cele 6 probleme de care eram conștient, această investiție va merita banii și timpul.

 

Dioxidul de clor, cea mai eficientă soluție pentru detoxifiere

În esență, problemele din organism se pot suprasimplifica în două categorii:

• din corp lipsește ceva care trebuie introdus sau suplimentat (de exemplu prin vitamine, minerale sau tratament chimic);

• în corp există ceva care trebuie eliminat (de exemplu agenți patogeni, toxine, otrăvuri, paraziți, elemente chimice dăunătoare).

Mare parte din tratamentele farmaceutice cu care eu am interacționat în viața mea se concentrează mai degrabă pe prima categorie. Cum, nu știai că dacă ești deprimat ai o deficiență de Xanax în organism 🙂 ? De partea cealaltă, se află tratamentul cu dioxid de clor (ClO₂) care sub diferite forme, dozaje și aplicații, poate fi folosit pentru a elimina din corp o parte semnificativă din agenții străini. Această serie de articole se focusează exclusiv pe experiența mea din 2017, atunci când am folosit MMS1, una din formele de livrare a dioxidului de clor în corp cu efecte benefice asupra stării de sănătate. La momentul de față, folosesc mai puțin MMS1 și folosesc CDS (chlorine dioxide solution), un derivat al MMS1 care are alte specificații despre care nu intenționez să intru în detalii.

Odată ce am înțeles cum funcționează și cum se prepară dioxidul de clor pentru consum intern, a devenit un obicei destul de simplu să îl folosesc cu regularitate atunci când am nevoie și din 2017 am devenit un utilizator frecvent al dioxidului de clor.

 

Te invit să citești mai departe în următoarele articole:

• cum a decurs tratamentul meu cu MMS1 prima dată;

• cum am făcut față efectelor secundare;

• care din probleme au fost rezolvate și cât;

• care sunt limitările utilizării dioxidului de clor;

• cum funcționează compoziția chimică a dioxidului de clor în corp;

• observații practice pentru eficiența și eficacitatea unui tratament cu dioxid de clor;

• precauții recomandate în administrarea tratamentului;

• beneficii și dovezi în privința tratamentelor cu dioxidul de clor;

• combaterea unor mituri nejustificate în privința dioxidului de clor;

• recomandări de materiale pe care să le parcurgi pentru a te familiariza în profunzime cu subiectul;

• o listă de alte probleme de sănătate ce pot fi rezolvate cu dioxidul de clor;

• întrebări și răspunsuri legate de mentalitate;

VA URMA

 

Disclaimer

Seria din care acest articol face parte oferă o perspectivă subiectivă și informații personale despre tratamente alternative și complementare, fără a pretinde valoare științifică sau medicală certificată. Autorul nu este calificat în vreun domeniu medical, nu a urmat un tratament în scopul realizării unui studiu de caz sau a unui material promoțional și nu a fost remunerat pentru acest material.

Acest material nu are avizul sau recomandarea vreunui medic sau specialist medical, neavând ca scop furnizarea de sfaturi medicale calificate. Cititorii sunt îndemnați să-și realizeze propriile cercetări și să se consulte cu specialiști pentru o opinie avizată.

Informațiile din articole au caracter educativ și informativ și nu înlocuiesc sfatul medical profesionist, diagnosticul sau tratamentul. Se recomandă consultarea unui specialist calificat pentru orice întrebări referitoare la starea de sănătate specifică a unui pacient.

Seria de articole nu susține sau recomandă teste medicale, servicii, proceduri sau opinii specifice și se bazează pe cunoștințele disponibile autorului la data redactării. Cititorii sunt avertizați să nu neglijeze sfatul medical profesionist din cauza informațiilor prezentate și să își asume răspunderea și responsabilitatea pentru deciziile legate de sănătate.

Estimările exprimate în articol pot varia în funcție de istoricul medical și condițiile individuale. Se subliniază că anumite condiții medicale preexistente pentru un pacient pot influența utilizarea anumitor substanțe menționate în articol. Orice îmbunătățiri ale stării de sănătate se recomandă a fi documentate clinic, iar monitorizarea tratamentului merită efectuată sub supravegherea medicului.

Cititorii sunt de acord să elibereze autorul și publicistul de orice pretenție sau răspundere legată de deciziile luate în baza informațiilor furnizate. Se recomandă consultarea unui medic înainte de utilizarea tratamentelor alternative.

 

Marcus Victor Grant

Copyright text © Marcus Victor Grant 2017-prezent, toate drepturile rezervate.

Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.