Arhive etichetă: resurse umane

In cautarea ascultarii pierdute

Ce presupune ascultarea

Posibilitatea fiecarui om de a-si indeplini nevoile prin intermediul tehnologiei a ridicat urmatoarea minge la fileu: fiecare persoana care doreste sa se exprime are de infruntat o concurenta tot mai mare pentru o resursa tot mai indisponibila: atentia limitata a interlocutorului.

Una din functiile principale in ceea ce priveste ascultarea este validarea. Aceasta problema este foarte importanta in comunicarea organizationala, dar isi are radacinile in societate, asa ca o voi trata din aceasta perspectiva, cu mai multe exemple.

Citește în continuare In cautarea ascultarii pierdute

Cele mai bune articole de Ștefan Alexandrescu pe Economia Online (2013-2017)

În perioada ianuarie 2013-martie 2017, am fost guest author publicat în revista Economia Online. Cu ocazia încetării apariției lunare a publicației, am alcătuit un bilanț și o ierarhizare a articolelor mele publicate de către Bogdan Căpraru, redactorul-șef, căruia îi mulțumesc pentru contribuția sa la dezvoltarea mea pe această cale. Aceste articole sunt ierarhizate nu după cât de mult am muncit eu la ele (cel mai mult am lucrat la un articol 30 de ore), nu după numărul de vizualizări, de like-uri sau de comentarii, ci după cât de mulțumit sunt eu de valoarea comunicată în respectivele articole.

41 de articole, constituite în 43 de post-uri, care ar popula 113 pagini în Microsoft Word doar cu textul.

Lună de lună, provocarea de a concepe ceva interesant, rafinat, la un nivel înalt, despre piețe, trenduri, strategie, fiscalitate, resurse umane, branding, sociologia organizațiilor îmi ridica mingea la fileu, uneori atât de mult încât în unele numere nici nu am mai ajuns să public.

Cred că există tendința pentru unii bloggeri, din momentul în care au propria platformă de publishing pe care o pun la dispoziția colaboratorilor, să lase la o parte perspectivele de colaborare cu reviste importante, pentru care să genereze conținut deosebit supus unor standarde editoriale diferite.

În cea mai mare parte din articole, am căutat să scriu despre subiecte care nu au mai fost abordate, să fac predicții pentru viitor pe baza trendurilor, să descriu mecanisme profunde care să-i aducă pe cititori cu picioarele pe pământ și să le ofere insighturi pentru propria dezvoltare personală și profesională. De aceea, ceea ce găsiți în unele din articolele de mai jos reprezintă ”the best of the best” din ceea ce pot eu concepe și le-am ales pentru unul sau mai multe din următoarele motive:

  • nu mai găsiți nicăieri în altă parte în limba română exprimate aceste idei pentru că pur și simplu nu a mai publicat nimeni despre ele, deși afectează largi categorii

  • reprezintă lecturi fundamentale pentru dezvoltarea personală sau profesională

  • reprezintă analize chintesențiale care fac deosebiri conceptuale fundamentale care, chiar dacă se mai găsesc și în altă parte, au fost sistematizate strategic ca să fie cât mai clare și cât mai scurte

  1. În împărăția orbilor, omul cu un singur ochi e rege 
  2. Cu siguranță, dragă colectivitate, de la un liber-profesionist cu vervă
  3. Prostituarea psihologiei în România sau Despre cum concurenţa neloiala poate distruge credibilitatea unei profesii 
  4. Pledoarie pentru branding în civilizaţia Disneyland. Partea I. Companiile  și Partea II. Consumatorii
  5. Perspectivele schimbării organizaţionale din paradigma nivelurilor valorilor în Romania 
  6. De ce relaţiile publice nu sunt marketing
  7. Specificarea posturilor, document fundamental pentru fişa postului şi anunţul de angajare
  8. Cultura ascultării la români
  9. Contractul psihologic în relaţiile de muncă 
  10. Ce am învăţat din exerciţiul lui Brian Tracy 

 

Mulțumesc, Bogdan și Marius!

Lectură plăcută!

Ștefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare și resurse umane

Lista de articole despre acte administrative în resursele umane

Copyright (C) Blue Diamond Gallery. Licenţa CC-By SA 3.0 NY
Copyright (C) Blue Diamond Gallery. Licenţa CC By-SA 3.0 NY

De-a lungul timpului, am scris mai multe materiale de specialitate pentru utilizare în resurse umane, atât pe partea de organizare juridică internă, cât şi pe partea de psihologie organizaţională. Atunci când vorbim despre acest aspect, cei mai mulţi din cei care absolvă formările de inspector de resurse umane cu diplome oferite de statul român caută modele tipare, pe care să le preia în activitatea lor fără să gândească prea mult. Asta înseamnă că ei vor să cumpere peşte în loc să înveţe să pescuiască. Cele mai ample şi cele mai multe asemenea materiale pe care le-am lucrat au fost personalizate pentru clienţii mei. Totuşi, am oferit şi câteva mostre despre „cum se face”. Din numărul mare de vizualizări pe articolele care „oferă peşte” le au, faţă de cele care îi învaţă pe oameni „să pescuiască”, înţeleg că există un anumit număr de oameni care intră pe blogul acesta doar pentru că găseşte „mocăciuni”. Totuşi, pentru cei care vor să înveţe să gândească asemenea documente interne pe termen lung, astfel încât să evite banii aruncaţi pe fereastră din cauza incompetenţilor angajaţi aiurea, timpul şi nervii irosiţi pe campaniile de recrutare aiurea şi un turn-over rate inacceptabil, vă invit, aruncaţi o privire caldă aici.

Articolele sunt prezentate în ordinea cronologică a publicării lor în limba română, în varianta în care sunt publice acum. Articole originale scrise de Ştefan Alexandrescu. Copyright (C) 2004-2016. Lectură plăcută!

  1. De ce e importantă fişa postului (15.07.2011)

  2. Obligativitatea fişei postului (12.07.2012)

  3. Specificarea posturilor, document fundamental pentru fisa postului si anuntul de angajare (30.06.2013)

  4. Fişa postului pentru assistant manager pentru o companie de consultanţă mică din Bucureşti (25.09.2013)

  5. Contractul psihologic in relatiile de munca (31.05.2014)

  6. Model de fişa postului pentru manager resurse umane (16.01.2015)

  7. Etica in designul si structurarea posturilor (31.10.2015) traducere a articolului “The Ethics in Job Design & Structure” (21.07.2010)

    Ştefan Alexandrescu, fondatorul blogului colectiv Discerne

    Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Cum am să te sprijin să te dezvolţi personal

Respect

Respectul inerent

Am decis astăzi să scriu despre ceva puţin mai abstract dar care are un mare impact asupra vieților noastre. Noțiune mea de respect ar putea fi destul de particulară.

Cred că fiecare persoană, ca ființă umană, merită respect ca un drept implicit. Desigur, uneori drepturile pot fi suspendate, dar nu a priori. Eu nu condiţionez respectul de respectul altora. Cred că fiecare persoană are propria sa percepţie despre respect, și că ar putea fi diferită de a mea.

Respect viziunea fiecărei persoane despre lume. Această viziune, inclusiv convingeri, atitudini, valori, experiență, potențial, principii, perspective, expresie, este suma influentelor fiecărei persoane. Asta înseamnă că tot ce s-a întâmplat în viața acelei persoane a avut o influență care determină, în cele din urmă, viziunea acelei persoane.

O viziune poate fi incorectă, ar putea să nu fie în conformitate cu realitatea funcțională și în mare parte, foarte probabil, diferită de a mea. Totuși, Această viziune merită respect. Acum… respectul este o valoare … traducerea unei valori într-un comportament este ceea ce o face vizibilă în ochii altora.

 

Atunci când măsurăm respectul diferit

Este mai degrabă posibil ca lipsa de respect să iasă în evidență, mai mult decât respectul. Între timp, există situații în care considerăm că ne-am comportat respectuos, cu toate că alte persoane nu s-au simţit respectate. De ce se întâmpla aceasta?

În primul rând, se întâmplă ca cineva să creadă că este respectat/a atunci când primeşte acordul celorlalţi. Nu este aşa. Este ușor să arăţi lipsa de respect față de cineva care nu are aceleași convingeri ca şi tine. Dar oamenii nu sunt opiniile lor. Și comunicarea este mai mult decât acordul. Unii oameni vorbesc să fie ascultaţi și pun întrebări la care ceilalţi să fie de acord, însă aceasta nu se numeşte comunicare. Și, cu siguranță, nu este o dovadă de respect.

Un alt lucru care s-ar putea întâmpla ar fi tendința de a trata un refuz ca pe o jignire personală. De exemplu, o persoană pe care o cunosc mi-a cerut să trimit mai departe un link despre un protest care a avut loc în urmă cu puţin timp în Bucureşti. I-am răspuns: „Eu nu cred în această cauză, nu vreau s-o promovez.”. Am înțeles punctul ei de vedere și că a fost afectată, şi în acelaşi timp, când mi-am exprimat respectul pentru convingerile sale, m-am simțit judecat, deoarece ea a luat- ca pe o respingere personală. În astfel de situaţii trebuie să ştii că: „dacă cineva nu este de acord cu (unele) dintre ideile tale, asta nu înseamnă că nu este de acord cu tine ca persoană, nu înseamnă că TU eşti refuzat(ă) / respins(ă) / ignorat(ă) / interzis(ă).” Aceasta înseamnă doar că există o diferenţă de opinii. Acolo unde sunt diferenţe, trebuie să existe respect.

Copyright (C) Irina Chirita, 2015
Copyright (C) Irina Chirita, 2015

 

Când nu eşti de acord cu ce respecţi

Să luăm un exemplul unui obicei social la care majoritatea oamenilor poate face referire. Este bine cunoscut faptul că fumatul dăunează sănătăţii. Asta înseamnă că oamenii care fumează îşi cresc şansele de îmbolnăvire. Dacă fumezi, eşti, probabil conștient(ă) de faptul că îţi pui în pericol sănătatea şi, înainte de asta, buzunarul.

De exemplu, dacă cineva fumează, eu respect dreptul acestei persoane de a-şi face rău, pentru că este dreptul ei de a alege ce să facă cu propria sănătatea şi cu proprii bani.

Copyright (C) Irina Chiriţă, 2015
Copyright (C) Irina Chiriţă, 2015

La fel cu oameni care se mint pe ei înşişi sau orice altă situație similară. În timp ce îi respect, nu susţin alegerea făcută în niciun fel. Asta înseamnă că dacă cineva îmi cere să-i dau un foc, chiar dacă am, nu mă mişc deloc. Le respect drepturile şi nu sunt de acord cu manifestarea lor.

De ce fac asta?

De exemplu, dacă cineva face ceva greşit pentru el/ea, dar este interesat/ă să schimbe ceva, pot afla asta punând nişte întrebări și pot “planta” mici sugestii mici sau informații.

 

Nu ajuta baba să treacă strada dacă ea nu vrea

În schimb, dacă persoana respectivă nu este cu adevărat interesată, nu vreau să o conving. Foarte mult timp se pierde cu discuții de genul: „Cred că X!”, „O, nu, eu nu cred X”!. Nu vreau să conving pe nimeni că am dreptate, doar nu deţin eu adevărul suprem sau primesc o bomboană de fiecare dată când determin pe cineva să-şi schimbe părerea… Cu toate acestea, unii oameni continuă să se comporte astfel…

Cred că fiecare persoană are dreptul de a face descoperiri proprii, la timpul potrivit, în ritmul propriu. A înfrunta o persoană care crede că nu este pregătită să înțeleagă sau să accepte înseamnă a lua de la ea ceea ce ar putea fi descoperit, pe cont propriu, cu o mai mare importanţă pentru ea însăşi. De exemplu, mama mea are o părere foarte proastă despre România. În acelaşi timp, nu sunt de acord cu opinia ei de rău, dar îi respect viziunea, așa cum am înțeles că acest fapt se datorează experienței sale. Ea nu a încercat să-mi impună propria opinie, însă se aştepta să să ajung la o concluzie similară. După câțiva ani, m-am decis să mă mut din România, dar nu din motivele EI, ci din motivele MELE personale. În acest fel, eu sunt în întregime responsabil pentru decizia mea. Ulterior am revenit, de asemenea tot din motivele mele.

Îţi voi da un exemplu despre cum am învăţat acest fapt din propria mea experiență. În liceu, am avut o colegă. Obişnuiam să avem o mulțime de contradicții, pe diferite teme. Acele contradicții nu duceau nicăieri. Am încercat să-i explic, printre altele, influența situației familiei sale privind oportunitățile ei de dezvoltare. Aproximativ șase ani (!) mai târziu, mi-a spus că începuse să să înțeleagă ceea ce i-am spus atunci. Acum imaginați-vă: am fi putut divaga 6 ani pe subiect … Poate aș fi convins-o, dar apoi, i-aş fi luat responsabilitatea și meritul de a înţelege singură. Da, uneori, poate fi un lucru bun să intervii în viața cuiva … dar asta se întâmpla, de multe ori, atunci când oamenii spun că ei știu mai bine ce este potrivit pentru alții.

Să crezi că ştii mai bine ce este potrivit pentru alții este o lipsă profundă de respect, e ca și cum ai spune: „Nu știi cum să-ți trăiești viața, lasă-mă să-ți arăt”. Chiar dacă ai dreptate, aceasta nu este o abordare corectă decât atunci când viaţa acelei persoane este pusă în pericol prin cum se comportă (de exemplu este bolnavă, dependentă de droguri, etc.). Îmi permit să folosesc această abordare doar cu prieteni apropiaţi care apreciază opiniile sincere, oneste.

 

Diferenţele care ne provoacă la respect

Un alt lucru pe care îl consider lipsit de respect este etichetarea oamenilor, judecându-i după experiențe parțiale, de moment, în special cele de „idiot”. Există o prezentare clasică din anii ’80, „cum poate fi cineva un idiot?”, care ajunge la concluzia că, atunci când cineva tinde să creadă că o persoană este “idioată”, înseamnă, de fapt, că are o gândire foarte diferită de a celui care judecă. Deci, ceea trebuie să descoperim, atunci când tindem să etichetăm pe cineva într-o manieră neelegantă, este ce anume este atât de diferit în ceea ce susţine acea persoană.

În cele din urmă, să faci altora ceea ce vrei să ţi se facă ţie, uneori, poate fi o formă de lipsă de respect, actualizând un adevăr fundamental: oamenii au diferite motivații, considera diferite lucruri ca fiind importante și au valori și așteptări diferite. De exemplu, mie îmi place să fiu treaz la 6 dimineața, să ascult cărți audio în timp ce merg pe stradă și să joc joc șah, să scriu pe bloguri și să ascult muzică în același timp. Mă îndoiesc că toată lumea şi-ar dori acelaşi lucru.

PS: Ce am scris aici nu se aplică atunci când cineva ar putea răni pe altcineva printr-un anumit comportament. Un lucru pe care nu-l pot respecta este ca tu să intervii prin libertatea ta călcând drepturile altcuiva. Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci te invit să citeşti şi aceste articole despre stima de sine.

Traducere a articolului „Respectde Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Analytic Vision la 20 mai 2010. Copyright text © Ştefan Alexandrescu 2010 pentru versiunea în limba engleză. Traducere de Ştefan Alexandrescu şi Alexandra Ioana Mateiciuc. Copyright text © Alexandra Ioana Mateiciuc, 2015, pentru versiunea în limba română. Copyright imagine © Irina Chiriţă, 2015