Am început aici această serie de articole, din care public astăzi partea a II-a.
1. Cunoaște-te pe tine însuți.
Știu că acest tip de sfat, „cunoaşte-te pe tine”, este foarte vag încât pentru unii poate însemna meditaţie, călătorie în jurul lumii, sau să citești horoscopul. La ce mă refer eu nu are nimic de-a face cu toate acestea. Abandonează gândul că ești o victimă și devino strategic, acţionează cu inteligenţă, începe sa înțelegi cum funcționează mintea ta, și, mai mult decât atât, cum funcționează mintea oamenilor. Asta poate fi făcut prin muncă ce poate fi scumpă, în timp și bani, și nu-ți va plăcea tot ceea ce vei descoperi. Asta înseamnă să completezi chestionare extensive de personalitate, să plătești interpretarea lor experţilor, să afli care sunt punctele tale slabe și punctele forte, slăbiciunile și talentele și să citești cărți de specialitate despre cum funcţionează și cum să folosești această informație pentru a-ți găsi calea.
Din experiența mea de viață și lucrând cu clienți, să te înfrunţi cu o evaluare la 360 de grade sau/şi cu evaluările psihometrice te poate consuma emoțional, dar merită pentru că ajută la luarea deciziilor importante, cum ar fi în ce oraș/stat să lucrezi, ce să studiezi și ce carieră să alegi.
Necunoscându-te pe tine sau întârziind aceste momente înseamnă sute de ore posibil pierdute făcând ceva ce nu-ți place, sau la care nu te pricepi, sau care, pur și simplu, îți irosește resursele.
Sunt unii oameni care spun că „nimeni nu poate să-ți spună cine eşti” și „experiența vieții este cea mai bună” pentru că „fiecare are viața sa”. În opinia mea, o astfel de perspectivă poate fi legată ori de faptul că acești oameni nu vor să audă adevărul, ori nu au fost învățați să învețe ori au avut parte de multe critici despre drumul pe care ar fi vrut să-l aleagă și vor să-și impună punctul de vedere pentru a crește în ochii celorlalți. Și aceasta este o cale, una care poate forma caracter, (în cel mai bun caz), poate irosi foarte mult timp și oportunităţi pentru dezvoltare și nu respectă obiectivitatea, profesionalismul și experiența de viața a profilatorilor de resurse umane.
În mod normal, părinții ar trebui să se preocupe de educația copiilor, ar trebui să-i ajute să-și cultive talentele, iar dacă nu fac asta, copiii ar trebui să poată avea încredere într-un fel de autoritate pentru ghidarea lor în carieră.
2. Învaţă să înveți.
Există diferenţe între a crește, a educa și a dresa, dar, într-un fel sau altul, acestea vin amestecate în procesul pe care îl numim „școală”. Se întâmpla exact când adevărata învăţare ar trebui să aibă loc, preferabil prin modelare pentru învăţarea practică și învăţarea teoretica eficientă, prin citire rapidă, tehnici de memorare și concentrare. De asemenea, în ultimii 10 ani și, chiar mai mult, în următorii ani, abilitățile copiilor de învăţa, a lua modele și a se concentra vor dispărea înainte de a ajunge la liceu.
Desigur, poți învăţa aceste lucruri și mai târziu în viață, dar până atunci, este destul de sigur că vei deveni frustrat/ă sau traumatizat/ă de ceea ce este numită „educaţie formală”, vei pierde un considerabil număr de resurse (mai ales timp și bani) în luarea proastelor decizii, a muncii ineficiente și a libertăţii limitate. Întotdeauna am considerat că a ști cum să înveți este regula fundamentală pentru inceput a dezvoltării personale.
În timpul aceste perioade, copiii sau adolescenţii ar trebui să aibă un echilibru între nevoile lor psihologice de a învăţa, explora, dezvolta și modela, și celelalte nevoi emoţionale pe care e normal să le aibă. De exemplu, trebuie să aibă libertatea să se exprime și să se joace în timp ce fac greșeli fără a fi prea criticaţi.
Să înveți cum să înveți abia după liceu deschide de obicei ușa către traume emoţionale sensibile conectate cu ineficienţa educaţiei școlare sau/și în familie. Din experienţa mea, oamenii care nu au fost învățați să iubească învățarea și/sau care au fost traumatizaţi de către îngrijitori, profesori, învăţători sau colegi, nici nu vor să citească și ignoră pentru totdeauna conceptul ”dezvoltării personale”. Ca urmare, ei pot munci ca niște animale, fără să gândească prea diferit de ce li se spune.
3. Învaţă să te schimbi, începând cu ceea ce te împiedică
Acesta este un alt pas aparent contra-intuitiv, spre deosebire de concentrarea în primul rând pe calitățile tale și eliminarea punctelor slabe. Însă pana acum s-au dezvoltat și au fost descoperite nenumărate tehnici și abordări în domeniile psihoterapiei și dezvoltării personale (cum ar fi terapia centrată pe scheme, analiza tranzacționala, coachingul și programarea neurolingvistică), ce sunt resurse pentru rezolvarea problemelor, indiferent cât de grave ar putea fi acestea. Dacă ești tânăr/ă, este posibil ca, în ciuda unei educaţii excelente în familie, să nu ai o viață perfectă, să fi suferit traume sau să ai convingeri limitatoare. Cu cât pierzi timpul evitându-le, nu le rezolvi și nu lupți cu ceea ce nu-ți place, cu atât îți va fi mai greu când vei cădea din succesul pe care încerci să-l construiești pe o fundație de nisip.
Dacă dezvolţi, de exemplu, abilitățile tale profesionale, dar neglijezi chestiunile familiale, performanța ta va fi limitată la un anumit punct pentru că nu ai învățat la momentul potrivit lecțiile și va trebui să te întorci la un anumit nivel al dezvoltării pentru a te accepta cu adevărat, necondiționat, cu toate problemele teribile prin care ai trecut. Cu cât aștepți mai mult, cu atât sunt mai mari șansele să pierzi cel puțin ceva din ce ai construit, pe baza vinovației. După ce te cunoști pe tine, trebuie să te accepți și să decizi ce trebuie schimbat și în ce ordine. Este esenţial. Nu există alternative. În funcție de cât de serioase sunt probleme tale, vei avea nevoie de ajutorul unui psihiatru, sau al unui psihoterapeut sau de consiliere psihologică.
În unele cazuri, mai „uşoare”, un coach sau un consultant în dezvoltare personală pot fi de ajuns. Te poți consulta cu un Facilitator de Sănătate Mintală (MHF, Mental Health Facilitator) pentru a putea decide. Ignorând aceste aspecte, sunt mari șansele de a dezvolta boli mintale mai târziu în viață.
Părinții care vor să faciliteze succesul copiilor trebuie să dea exemple de echilibru în diferite aspecte, contexte și nevoi în viață, de exemplu între muncă și joacă, între nevoile lor și nevoile celorlalți, între frumuseţea exterioară și cea interioară, între explorare și exprimarea lumii lor interioare și ascultare și cunoaşterea lumii exterioare. Acest fapt este foarte dificil și nu poate fi mereu obținut pentru că niciun părinte nu este perfect, dar orice vei inspira în direcția pozitivă de schimbare personală, trebuie să fie trăit ca un exemplu potrivit.
4. Cultivă-ţi potențialul prin învăţare și practică
Cei mai mulți oameni se dezvoltă prin confruntarea problemelor, sau împinși de la spate. Dar cei ce spraviețuiesc pasului următor cunosc valoarea orientării spre obiective.
După ce, sau în timp ce schimbi aspecte cheie ale problemelor tale, merită să faci un antrenament specific pentru talentele tale naturale, înclinațiile și darurile tale. Evaluările psihometrice înainte de facultate te vor ajuta să alegi o carieră potrivită și să te pregătești pentru universitate, ceea ce te va sprijini să excelezi. Următorul pas este să studiezi pe cont propriu teoriile care te vor ajuta să fii un bun practicant și să exerciţi pentru a-ți antrena abilitățile și să obții experiență. Să te cunoști pe tine însuți, de asemenea te ajută să îți iei o slujbă care să fie potrivită pentru tine, la locul potrivit, într-o organizaţie, sau să-ți alegi o nişă pentru afacerea ta ca freelancer sau antreprenor.
Merită să învesteşti undeva la 10.000 – 100.000 $ pentru educația ta formală + informală pentru domeniul în care ești talentat/ă (prin formala mă refer doar la universitate + masterat).
Dacă nu te cunoști pe tine înainte să studiezi, înseamnă să-ți asumi riscul să pierzi (cel mai probabil) mai mulți bani și ani din viața sau din tinerețea ta, să faci ceva ce nu vei practica foarte bine mai târziu, și asta te va duce la dezamăgire, mediocritate (în cel mai bun caz) și uneori, la mare eșec.
De asemenea, dacă nu-ți rezolvi provocările interioare în timpul în care îți cultivi potențialul, înseamnă că vei fi la fel de puternic/a precum cea mai slabă componentă a ta (ce se va rupe mai devreme sau mai târziu).
De asemenea, ca o alternativă sau o parte complementară la training, acum poți învăţa citind, uitându-te la video seminarii, participând la webinarii și în special obținerea de consultanță personalizată, coaching sau mentoring de la specialiștii din nișe în care dorești să modelezi succesul.
Oamenii care se bazează doar pe facultate sau pe pregătirea la locul de muncă vor fi în curând înlocuiți de roboţi și de forța de muncă a imigranţilor în acest secol. Ai putea, de asemenea, să-ți dai seama prea târziu, când deja va fi prea scump să mai poți schimba ceva. Mă confrunt cu asta când vorbesc cu persoane de 30-40 de ani care își dau seama că au ales cariera greșită și se chinuie să performeze la o slujbă pe care o urăsc. Aceștia vor rezultate foarte rapide, ca și cum ar trebui să fac într-o sesiune ceea ce ei nu au înțeles singuri, să învețe și să practice, sau ce se întâmplă în toată viața lor. Progresul se poate face la orice vârsta, dar mai greu și cu costuri mai mari (mai ales de timp și bani) și sacrificii (mai ales pentru cine are familie).
PS: Mulțumesc Corinei Andreea Popa pentru sugestiile practice și pentru feed-back, acordate înainte de a publica acest articol.
Copyright © Marcus Victor Grant 2016-prezent. Traducere și adaptare de AIM a articolului „How to Live a Fulfilling Life, part II. The First 4 Out of 12 Steps, In the Right Order“ publicat inițial în limba engleză la 13.11.2016 pe Analytic Vision. Copyright © Marcus Victor Grant, toate drepturile rezervate.
Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.
DISCERNE 