Să începem anul cu discernământ!

Sărbătorile au trecut

Moş Neculai, Crăciunul, Sf. Ştefan, anul nou, Sf. Vasile, Boboteaza şi Sf. Ioan Botezătorul au trecut. Astăzi este ultima zi a sărbătorilor de iarnă. De mâine, 9 ianuarie 2012, cine n-a reînceput deja munca, se întoarce la treabă. Dar cum?

O cititoare mi-a urat un an cât mai bogat, în care să împart cât mai mult din înţelepciunea mea cu alţii – ceea ce m-a făcut să zâmbesc, pentru că nu se poate spune că eu sunt un om înţelept. Iar astăzi pot spune că am înţeles mai bine ce înseamnă înţelepciunea. Acesta este un articol despre cea mai înaltă virtute – care este şi cea mai rar întâlnită.

La un moment dat, la un mare sinod ecumenic, s-a ridicat intrebarea “care este cea mai mare virtute?”. S-au dat tot felul de raspunsuri, precum credinta, iubirea, bunatatea, etc. Un singur om statea tacut de-a lungul discutiilor, fara sa aprobe, sau sa respinga sau sa propuna. Acel om era Sf. Antonie cel Mare. Intrebat de ce tace la final, el a luat pe rand fiecare din valori si a aratat ca, spre exemplu, credinta dusa la extreme poate deveni fanatism sau habotnicie, dragostea dusa la extrem poate deveni posesivitate si asa mai departe. “Si atunci care este cea mai mare virtute dintre toate?”, au intrebat sfintii. Si a raspuns Sfantul Antonie cel Mare, cu intelepciune: “darul deosebirii si dreapta socoteala”, adica abilitatea de a discerne extremele si a alege calea de mijloc cu cat mai putine compromisuri.

Înainte de a ajunge la dreapta socoteală, să aflăm ce înseamnă totuşi metania, plecăciunea care se face cu pocăinţă (aveţi puţintică răbdare, că se leagă lucrurile :=) ). Cuvântul „metanie” vine de la „metanoia”. „Meta” este cuvântul grecesc ce semnifică „deasupra” sau „despre”. Ex: Metaprograme = programe ale minţii care controlează alte programe; Metafizică = ceea ce este mai presus de realitate; metalimbaj = Limbaj deasupra limbajului vorbit sau scris, ce reflectă sensurile inconştiente transmise prin acesta. „Noia” înseamnă înţelepciune.

Dar ce înseamnă înţelepciunea?

„Podoaba naturala a celor rationali este ratiunea. Podoaba ratiunii este întelegerea, pe care o manifesta prin ratiune cei rationali. Podoaba întelegeriii este deprinderea si aptitudinea, pe care o manifesta prin virtutea strabatuta de ratiune cei rationali. Podoaba acestei deprinderi este contemplatia fara greseala, prin care se dobândeste cunostinta adevarata. Iar sfârsitul acesteia este întelepciunea, care e împlinirea cea mai adevarata a întelegerii. Caci ea e ratiunea care s-a desavârsit dupa fire, sau mintea curata, prin care unirea cu cauza sa au intrat într-o relatie mai presus de întelegere, datorita careia, odihnindu-se de miscarea si de relatia naturala si de multe feluri cu cele de dupa cauza, staruie în ea numai în chip neînteles. [..] Ajunsa aici mintea se bucura de odihna cea negraita a tacerii preafericite si mai presus de întelegere, pe care nu poate sa o descopere nici un cuvânt şi nici o întelegere, ci numai experienta prin participare a celor ce s-au învrednicit de posesiunea si gustarea ei mai presus de întelegere.Iar simtul acesteia, usor de cunoscut si vadit tuturor, este nesimtirea si distanta totala a dispozitiei sufletului fata de veacul acesta.” (Sf. Maxim Mărturisitorul, Filocalia, vol. III, pp. 37-39)

Bun. Deci „metanoia” înseamnă „deasupra înţelepciunii„, aşezând astfel gestul de pocăinţă deasupra înţelepciunii. Astfel, pocăinţa înseamnă o transformare, o transformare radicală. Dar pentru a ajunge la o asemenea transformare, a înţelege nu mai are sensul propriu-zis de a „înţelege”, ci a pătrunde pe o nouă treaptă a înţelegerii, la care se transformă însuşi modul de a înţelege.

Aşadar, calmul şi echilibrul care se regăsesc cu deplinătate în dreapta socoteală, îşi au originea în călătoria minţii şi a sufletului prin raţiune (reason), înţelegere (understanding), deprindere (habit), aptitudine (skill), cunoaştere (knowledge), înţelepciune (wisdom), a se transforma prin învăţarea din greşeli, până a ajunge cu discernământ la dreapta socoteală.

Citeam cu umor despre o zglobie jună care a declarat pe Facebook că a găsit pacea interioară. Scriu „cu umor” întrucât consider că are tendinţa nici măcar să nu asculte până la capăt puncte de vedere opuse faţă de ale ei fără să le desconsidere deranjant faţă de interlocutor. Adevărul este că drumul până la acel echilibru (fragil, de altfel), este lung şi greu. Am mai auzit gluma cu: „nu pot să fiu zen tot timpul” – care se traduce prin „din când în când sunt într-o pasă bună şi mai am răbdare – după standardele proprii”. Dacă înainte de fi „zen” sau alte orientalisme despre care nu ştim ce înseamnă, am căuta mai întâi drumul către discernământ (cuvânt românesc), probabil că viaţa noastră ar fi mai puţin anevoioasă.

„Toate marile tragedii ale vieţii vin din lipsa de disponibilitate a unui om de a sta liniştit cu gândurile sale într-o cămăruţă de unul singur„

Victor Hugo

Cam toată dezvoltarea personală, profesională şi organizaţională, se reduce la ce găsiţi în conţinutul acestui articol.

Şi, ca să vă împărtăşesc din punctul de vedere al unuia care este socotit de mulţi şi prin teste drept inteligent (IQ= 167.5, conform MindMi) şi dezvoltat personal, cred că cea mai mare calitate care m-a ajutat să „cresc” este disponibilitatea de a cere şi asculta feed-back-ul, critica şi feed-forward-ul altora. Asta mi se pare o condiţie esenţială. Apoi, ca o trăsătură personală, curiozitatea nesfârşită, care, după cum spunea Einstein, este mai importantă decât inteligenţa.

Aşadar, te invit pe tine, drag cititor al blogului Discerne, să nu crezi că lumea este aşa cum o vezi, auzi şi simţi tu! Ţine minte şi că paiele din ochii celorlalţi au colori diferite pentru fiecare! Poţi începe cu sensurile cuvintelor în dicţionar pe care te invit să le verifici pe Dex Online, Wikipedia şi Wiktionary, – sau, dacă vrei să treci la etapa următoare, dicţionarele Oxford. Poţi continua cu a-i asculta pe alţii activ, perseverând în a-ţi nota propriile gânduri şi a primi de la oameni selectaţi cu atenţie feed-back pe marginea comportamentelor tale şi finalizând cu o nouă stare de înţelegere, care să te aducă mai aproape de discernământ. Pe alt drum, nu te iluziona să găseşti linişte, căci liniştea nu se obţine nici întinzându-te în pat, nici punându-ţi dopuri în urechi, nici meditând, ci mergând pe calea cea grea a educării pulsiunilor interioare şi a raţiunii. Pacea se obţine prin confruntarea sinelui.

O însemnare deosebit de valoroasă pe marginea ideilor de aici, am găsit-o la Silvian Man.

Şi, ca să te pun la treabă, iată 4 întrebări pe care să ţi le pui la fiecare sfârşit de zi / început de zi pentru ziua anterioară:

1. Care este cel mai simplu lucru pe care, dacă l-aş schimba acum în viaţa mea, ar avea un uriaş impact pozitiv?

2. De câte ori am ieşit azi / ieri din zona de confort?

3. Ce pot aduce în viaţa mea acum pentru a fi mai fericit/ă?

4. CARE ESTE CEA MAI PREŢIOASĂ ÎNTREBARE PE CARE (ÎNCĂ) NU MI-O PUN ACUM?

Te-ai intrebat vreodata care este adevarul sau cum il determini? Cum iti dai seama daca ceva e adevarat sau fals? La ce concluzie ai ajuns? Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi:

secţiunea „ortodoxie” pe Discerne

Ce înseamnă “to discern”, “discerning” şi “discernment” în engleză

Metoda celor 6 palarii ganditoare

15 păcăleli media de succes

Îţi mulţumesc!

Happy personal & professional development!

Post publicat iniţial la 8 ianuarie 2012. Actualizat succesiv în martie 2013, aprilie 2014, mai 2018 și decembrie 2020

Marcus Victor Grant

Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.