Construcţia chestionarului sau cum să pui întrebările deranjante corect

Acest articol se adresează studenţilor care au de realizat cercetări de tip survey şi este al patrulea din seria de articole despre cercetare pentru începători

Articole anterioare în această serie:

Ideea de cercetare sau Drumul spre iad e pavat cu intenţii bune…

Documentaţia de cercetare sau cum te fereşti de a reinventa roata

Sistematizarea informaţiilor sau cum să faci creativ dezordine în mintea celorlalţi

În primul rând, gândeşte-te cui i se adresează chestionarul. Mai exact, care este populaţia vizată prin configuraţia eşantionului sau a lotului (eşantion pe care se presupune că l-ai stabilit cu ajutorul/părerea unui specialist şi ţinând cont de realitatea concretă). Dacă aplici chestionare la gimnaziu sau în managementul firmelor, nu vei folosi formulări de genul “vă solicităm să bifaţi variabila dihotomică care se potiveşte opţiunilor dvs. în mediul specificat”, decât dacă vrei să îi faci zile negre celui care aplică chestionarele. Foloseşte KISS (Keep It Simple, Stupid!) şi cele două categorii profesionale definite în articolul iniţial pentru a testa nivelul de înţelegere al publicului, pe de-o parte, şi pe de altă parte, că ceea ce întrebi te ajută să măsori ce ai nevoie să măsori.

Generează o listă mai mare de itemi care să corespundă dimensiunilor pe care le ai stabilite pentru cercetare, ca să ai de unde alege. Dacă lucrezi în echipă, foloseşte brainstormingul! Foloseşte regula de aur “Write hot, edit cold!”, adică apucă-te să concepi itemii atunci când eşti creativ şi ai inspiraţie, şi elimină atunci când poţi gândi cu spirit critic. Lasă timp să trecă, gândeşte-te puţin azi, mai ieşi la o plimbare (timp în care te gândeşti la ALTCEVA decât cercetarea), revino mâine, pentru că acest este un proces care te va ajuta să-ţi dai seama unde greşeşti mai bine decât te-ar putea ajuta altvineva. Dacă lucrezi cu mai mulţi oameni, ai grijă să nu fie prea mulţi, ţine minte că dacă vrei să desfiinţezi un proiect bun, trebuie doar să alcătuieşti o comisie!

Fii sigur, înainte de toate, că întrebările pe care le pui sunt percepute cum vrei să fie percepute şi că măsoară ce vrei tu să măsoare, acesta este o componentă strategică ce ţine de designul cercetării şi dacă greşeşti aici, vei genera multă muncă de prisos pentru cei care analizează ce ai realizat.

După ce consideri ai terminat chestionarul, aplică-ţi-l ţie în primul rând, vezi ce observaţii şi idei îţi mai vin, apoi mai plică-l a câteva persoane despre care ai încredere că pot să-ţi dea un feed-back care să te ajute, întreabă doi-trei specialişti despre ce părere au, APOI PRETESTEZI CHESTIONARUL!

Pretestarea trebuie să fie făcută pe o populaţiei de cel puţin 33 de subiecţi, care corespund descrierii realizate pentru populaţia din eşantionul tău. Pentru a munci eficient şi eficace în acest sens, gândeşte-te: cum prinzi mai mulţi iepuri deodată? Gândeşte-te bine, e o întrebare practică. Răspunsul îl găseşti la sfârşitul articolului.

Atunci când chestionarele sunt aplicate, asigură-te că persoana care le aplică, dacă nu eşti tu acela, are cunoştinţele necesare să răspundă la orice întrebări care ar putea fi puse de către subiecţii cercetării. Aplicare chestionarelor este un aspect deosebit de important, şi pentu acest lucru trebuie să te asiguri că persoana care se ocupă de acest aspect are abilităţi bune sau foarte bune de comunicare şi a fost instruită în a aplica chestionarul.

Pretestarea te va ajuta să înţelegi ce trebuie să modifici pentru ca instrumentul tău de cercetare să măsoare mult mai accurate ce vrei să măsoare. Fii sigur să introduci în chestionar o rubrică de feed-back şi cel care aplică chestionarele să insiste pe aspectul de obţinere de feed-back, aceasta este o pretestare, etc., astfel vei putea să ai o imagine mult mai bună asupra impactului pe care l-au avut întrebările tale.

Dacă cercetarea va fi realizată pe internet, asigură-te că instrucţiunile sunt clare, iar pretestarea… fă-o tot pe net!!!

Pretestarea este o etapă în realizarea chestionarului deoarece te ajută să înţelegi mai bine cum să adaptezi formularea itemilor la universul cercetat. Asigură-te că realizezi bine acest pas, pentru că următorul după integrarea feed-back-ului în îmbunătăţirea insturmentului, este aplicarea instrumentului final de cercetare.

Răspunsul la întrebarea din acest articol este “Afli că toţi mănâncă morcovi, faci un ţarc în jurul morcovilor şi aştepţi iepurii să vină!”. O bună aplicare a acestui principiu este să abordezi oamenii când sunt la cozi (la poştă, la Sfântul Dumitru, etc.) sau cînd oricum îşi petrec timpul într-o manieră care le permite să se concentreze asupra altceva. Spre exemplu, o aplicare a acestui principiu: o universitate americană, când a aflat că majoritatea studenţilor sunt dintr-o anumită zonă a oraşului şi călătoresc cu metroul 45 de minute până la facultate, a închiriat un vagon de metrou, iar studenţii luau un curs la venirea la facultate şi unul la plecarea de la facultate.

Ţine minte!

Ştii ce se întâmplă când pui întrebări greşite în cercetare?

(gândeşte bine, vezi mai jos…)