De la virtuți sociale la virtuți economice

Motto:

„Dacă îţi permiţi să crezi că poţi pierde puţini bani, vei ajunge să pierzi mulţi”

Societatea românească, din punct de vedere economic, a experimentat capitalismul de la 1991 pana in 2019 cel putin, într-una din formele sale specifice în ţările din spatele fostei Cortine de Fier. Una din trăsăturile capitalismului este că oamenii contractează credite, îşi asumă împrumuturi, cu scopul de a realiza activităţi economice. Unii fac investiţii, planificând sau sperând să obţină un sistem funcţional profitabil, din care să îşi acopere cheltuielile curente, datoriile şi să obţină un surplus satisfăcător pentru munca investita (împreună cu banii). Se ştie, dacă îţi recuperezi doar investiţia, înseamnă că munceşti pe gratis. Alţii cheltuie, acoperind bunuri şi servicii de consum care nu le aduc alte capitaluri materiale, ci satisfacţia unor experienţe. În cele din urmă, ceea ce poate părea iniţial o cheltuială poate să se dovedească în cele din urmă o investiţie, iar ceea ce poate să fie iniţial o investiţie se dovedeşte a fi o cheltuială. Mai curând se întâmplă a doua.

Capitalismul s-a dezvoltat ca sistem economic în epoca modernă şi contemporană în contul protestantismului, care a sprijinit, între altele, bunăstarea socială construită pe baza creditului. Astfel, pentru protestanţi, a lua bani cu dobândă nu este a acţiune judecabila critic. Acesta este adevărul istoric. În cele din urmă, atât catolicii cât şi ortodocșii au acceptat în mare parte sistemul capitalist aşa cum este, luat ca atare, drept mediul în care mirenii îşi desfăşoară activitatea lumească (si de aici pana la ”Mitropolia Moldovei si Bucovinei te ajuta sa-ti iei un credit cu dobanda minima” mai e doar un singur pas).

Totuşi, există două vorbe româneşti care încă planează că judeăţi asupra celor care îndrăznesc să se îndatoreze cu credite (depinde şi pentru ce): „a te întinde mai mult decât ţi-e plapumă” şi „a fugi în urma căruţei”. Astfel, există în preconcepţiile sociale, înrădăcinate mai mult în caracteristicile culturale ale poporului român decât în tradiţia religioasă, câteva stereotipuri:

  • E bine să îţi faci un credit pentru a achiziţiona o locuinţă pentru familie, „ca să ai un acoperiş deasupra capului” şi să existe siguranţă şi stabilitate în familie, chiar dacă, în cazul acesta, casa nu e chiar a ta, ci a băncii, şi nici nu o poţi închiria legal pentru a transforma cheltuiala într-o potenţială investiţie. De fapt, si in sens material, nu doar spiritual, toate posesiunile materiale sunt bunuri trecătoare.
  • E rău să-ţi faci credit ca să te duci să te huzureşti în vacanţă în străinătate, mai ales dacă nu dai pe la Sf. Liturghie în zilele libere pe care le ai de la lucru. Îţi aduci tu aminte de Doamne-Doamne când dă o boală peste tine sau îţi moare cineva drag.
  • E rău să te încrezi în averile tale materiale şi să petreci timp muncind pentru reuşite materiale în detrimentul timpului pentru familie şi pentru Dumnezeu.
  • E rău să te îmbogăţeşti (adică să acumulezi profitul) fără să dai ceva şi pentru săraci. Nu conteaza ca in profetii scrie ca spre sfarsitul timpurlor bogatii vor saraci si saracii vor muri, important de retinut aici e ca e mai usor sa fii sarac decat bogat si virtuos. De aici si pana la unii care se cred superiori altora prin saracia lor nu mai e decat un singur pas.
  • ”Mai bine sărac şi cinstit” (decât ”bogat şi vinovat”).

Ceea ce nu vei auzi prea curând nici de la institutiile de creditare şi nici de la conducătorii bisericești însă este despre virtuţile economice mai viabile decât cumpătarea (adică restrângerea cheltuielilor): educaţia financiară, economisirea şi investiţiile. Acestea sunt comportamente care implică nişte eforturi. Cine este dispus să depună aceste eforturi şi de ce? Cu siguranta nu cei care cred ca ”banul e ochiul dracului”, ei sunt scutiti de riscurile unor asemenea eforturi datorita „moralitatii” pe care si-o insusesc.

Actualii adulti in floarea varstei care lucrează în câmpul muncii au crescut în vreme de restrişte, când părinţii lor spuneau, mai mult sau mai puţin justificat: „n-avem” sau „nu este” chiar şi atunci când venea vorba de cele necesare pentru supravieţuire, sănătate şi dezvoltarea normală. Drept compensare, pentru că produsele şi serviciile se găsesc din abundenţă, pentru că sunt mai ieftine, mai bune şi mai multe, frânele mentale şi materiale ale cumpărătorilor pot să dispară cu uşurinţă. Mai lent in perioade de inflatie, dar satisfacerea instantaneee a nevoilor şi dorinţelor este facilitata de mijloacele de plată şi fondurile disponibile pentru împrumut (cu dobândă). Atâta vreme cât eşti un om cinstit, nu furi de la nimeni şi munceşti pentru ceea ce obţii, nu este cazul să te judece nimeni pentru modul în care îţi cheltui banii, nu-i aşa? Şi totuşi asta se întâmplă. De ce oare?

În acelaşi timp, grija pentru ziua de mâine, insecuritatea ancestrală a romanului joacă un rol important în limitarea economisirilor şi creşterea cheltuielilor: dacă tot ai bani, e bine să ai şi aia, şi aia, pentru orice eventualitate, chiar dacă este vorba despre nişte cheltuieli a căror utilitate nu o poţi evalua decât post-factum. Un exemplu banal mi se par lanternele cu baterii reincarcabile sau mai rau, la care nici nu poti incarca bateria. Mai ales cei care îşi amintesc, sau ai căror părinţi au trăit coşmarul interuperilor dese ale energiei electrice pe timpul comunismului, au nevoia de precauţie: „ce ne facem dacă este o pană de electricitate?”. De obicei, ce se întâmplă este că furnizorul de energie restabileşte aprovizionarea cu electricitate în maxim câteva ore, iar asemenea probleme se petrec destul de rar. Iar daca urmeaza un mini-apocalips energetic, bine ar fi sa ai un incarcator solar pentru bateriile din lanterna (si niste lumanari de asemenea). Majoritatea lanternelor funcţionează cu acumulatori sau cu baterii (mai sunt şi cele cu dinam, la care trebuie să învârti sau să apeşi un buton). Totuşi, acumulatorii trebuie încărcaţi, iar bateriile se descarcă şi dacă sunt lăsate cu anii în dispozitivele eletronice, se descopun şi le pot strica. Si daca ramai fara electricitate cateva zile, unde iti mai reincarci bateriile pentru lanterna? În caz de până de curent, până să ajungă orăşeanul la debaraua în care şi-a aruncat colecţia de lanterne cumpărate la oferta, foloseşte mai degrabă lanterna de la telefonul mobil şi/sau aprinde nişte lumânări (dacă nu cumva are o asociere negativă cu ele ca însemnând sărăcie cruntă).

O dimensiune psihologică ce apare în contextul modului în care persoanele fizice îşi gestionează banii este toleranţă la incertitudine. Incertitudinea se manifestă sub formă: „nu ştiu ce poate să apară”. Totuşi, incertitudinea este un efect care depinde de monitorizare si  planificare.

Astfel, spre exemplu, un cetăţean conştient financiar care aplica o monitorizare minimă a cheltuielilor sale, ştie că, deşi anumite cheltuieli nu sunt lunare, ci ocazionale (să spunem au o ocurenta de o dată sau de două ori pe an, nu se ştie când). De exemplu: o nuntă, un botez, o reparaţie/înlocuire a unui obiect sau mecanism stricat, o mică inbolnavire, mici împrumuturi urgente oferite unor cunoștințe apropiate, cadouri de ocazii speciale, oportunităţi economice care trebuie valorificate în timp scurt (oferte speciale, reduceri), periferice şi accesorii pentru electronice, soft-uri, cheltuieli de transport rapid (gen taxi sau avion). Toate acestea, deşi nu pot fi estimate mai curând de câteva săptămâni sau luni, se vor întâmpla cu siguranţă, astfel încât deşi nu pot fi trecute în bugetul de lună cu luna, vor figura cu siguranţă măcar o dată în bugetul anual. Deci, cu toată onestitatea, nu sunt neprevăzute, ci sunt foarte previzibile… pentru cei care ştiu să facă un buget realist (care este rezultatul unei minime educaţii financiare).

Cei cu o toleranţă ridicată la incertitudine nu se vor demoraliza atunci când cheltuieli ocazionale apar şi eventual vor realiza economii. Cei cu toleranta scăzută la incertitudine vor căuta să-şi facă provizii, chiar şi raportat la eventualităţi puţin probabile să se întâmple în viitor. In plus, daca nu stii cum sa-ti faci provizii, cel mai probabil vei cumpara ce nu trebuie.

O altă dimensiune psihologică este disponibilitatea vs aversiunea la risc. Astfel, cei care au aversiune mare faţă de risc, vor prefera să ia alegeri prudenţe în legătură cu posibilitatea de pierdere. Cei care au o disponibilitate, o apetenţă pentru risc, se vor angaja în mai multe investiţii şi vor considera că banii trebuie să circule, nu este cazul să facă neapărat economii.

Aşadar, apar 4 posibile combinaţii ca urmare a celor două dimensiuni, care explica în general comportamentele de cheltuire/investiţie.

(continuă să citești după media ↓)

Grafic risc și incertitudine de Diana Andreea Bădrăgan
Grafic risc și incertitudine de Diana Andreea Bădrăgan

Toleranţa scăzută la incertitudine şi aversiune faţă de risc.

Există garanţia unor cheltuieli consumate pentru a „sufla şi-n iaurt”. Rezultatul este că acest consumator îşi va umple casa de mărunţişuri mai mult sau mai puţin utile, a căror utilitate în caz de nevoie este direct proporţională şi cu cât de ordonat sunt gestionate. Nu realizează nici economii, nici investiţii, în schimb se sperie sau chiar intra în panică atunci când orice altceva afectează bugetul în afară cheltuielilor lunare. Probabilitate foarte mare de a contracta împrumuturi, pentru că nicio „plapumă”, chiar şi întinsă, nu este suficient de mare pentru a se proteja de „drobul de sare”. Aceste persoane nu reuşesc niciodată să obţină un confort psihologic legate de bani şi vor fugi mereu „în urma căruţei” fără să înţeleagă cum propriul mod de gândire îi autosaboteaza. Probabilitate mare de stress şi supracompensare. Poate avea convingerea că totul depinde de propria persoană. Daca la aceasta componenta mai exista si o tulburare de hoarding, cel mai probabil consumatorul va aduna atat de multe posesii incat se va impiedica de ele si nu va reusi sa aiba la indemana ce are nevoie cand trebuie.

Toleranţa crescută la incertitudine şi aversiune faţă de risc.

Acest consumator va prefera să facă economii şi eventual îşi va face planuri (planul B, planul C) şi nu va fi o surpriză chiar dacă apar cheltuieli cu adevărat neprevăzute. Totuşi, nu are apetenţa pentru investiţii şi este destul de probabil să rămână în poziţia dominantă de consumator. Poate fi un client pentru credite pe care şi le alege cu moderaţie, pentru planuri pe termen mediu şi lung, pentru că preferă să nu „se întindă mai mult decât îi este plapuma”. Poate avea convingerea că viaţa este imprevizibilă, dar chiar dacă nu poate să controleze totul, va reuşi să găsească resurse să se descurce dacă îşi face temele întrucâtva. Va experimenta distress daca trebuie sa ia multe decizii repede deoarece nu va reusi sa calculeze riscul. Poate considera că Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă şi în traistă.

Toleranţa scăzută la incertitudine şi apetenţa faţă de risc.

Anumite oportunităţi sunt privite ca un joc aş şanselor. Într-o anumită măsură, cel care prezintă aceste înclinaţii psihologice prefera să ia propriile hotărâri cu privire la care lucruri neprevăzute sunt acoperite cu prioritate (de exemplu, prin economii) şi cauta să păstreze banii sau să-i inmulteasca, dar numai cât se satisface un anumit nivel al confortului. Poate avea convingerea că merită să facă nişte eforturi până „se vede cu sacii în căruţă”. Poate contractă credite, eventual printr-un broker, şi numai după o documentare destul de serioasă asupra detaliilor. Uneori, dacă nu are o viziune de ansamblu suficient de bine documentată, se poate „întinde mai mult decât îi este plapuma”. Rezultatele pe care le obtine pot fi destul de fluctuante de la o perioada la alta.

Toleranţa crescută la incertitudine şi apetenţa faţă de risc.

Aceştia sunt de obicei investitorii autentici, cărora oportunitatea unor profituri satisfăcătoare li se poate părea adesea că merită provocarea unor riscuri calculate care să îi scoată din zona de confort. Nu le place să facă prea multe economii, pentru că aceasta este o formă prin care banii se devalorizează prin inflaţie. Profiturile obţinute trebuie investite mai departe pentru a produce şi mai mult. Nu este o problemă dacă cresc cheltuielile atâta vreme cât cresc veniturile. Investitorii de succes avea convingerea că Dumnezeu îţi dă şi îţi bagă şi în traistă. În urma unor experienţe de eşec pe care nu le înţeleg că lecţii, pot pica în oricare din celelalte 3 categorii. Totuşi, cei care au succes reuşesc să furnizeze capitalul pe care îl pot folosi toate cele 4 categorii.

Aşadar, modul în care fiecare optează pentru investiţii sau pentru economii, respectiv pentru credite respectiv proprii bani depinde foarte mult, între altele, de:

  • nivelul toleranţei la incertitudine (virtute sau păcat economic)
  • atitudinea faţă de risc (virtute sau păcat economic)
  • modul în care este definit neprevăzutul (virtute sau păcat social)
  • nivelul de educaţie şi cultura financiară (virtute sau păcat economic)
  • prejudecăţile pe care ei şi ceilalţi şi le fac pe marginea modului în care aleg să folosească banii (virtute sau păcat social).

În mod ideal, statul ar trebui să încurajeze investiţiile şi educaţia financiară, deoarece acestea, prin taxele încasate din afaceri, pot creşte baza de cheltuieli din care statul trebuie să sprijine pe cei care fac decizii financiare proaste (virtute socială) şi scade dependenta celorlalte categorii de banii primiţi de la stat (virtute economică). Clasificarea unor costuri drept cheltuieli sau investiţii nu se face doar prin prisma intenţiilor, ci după un timp, pe baza rezultatelor.

  

Îţi mulţumesc!

Happy finances!

Marcus Victor Grant

Text copyright © Marcus Victor Grant 2016-prezent, toate drepturile rezervate. Versiunea inițială a acestui articol a publicată în revista Economia Online (nr. 54, 31/10/2016, în categoriile Finante, Gandire economica) aici. Articol actualizat in 2022.

Copyright grafică © Diana Andreea Bădrăgan 2016-prezent, toate drepturile rezervate

Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.