Dezvoltarea, bat-o vina! Partea II

  

Dragă persoană interesată de dezvoltarea ta personală și/sau profesională, am început în partea I a acestui articol explicând care sunt câteva din caractertisticile unei nișe pe care am numit-o ”Cei care știu ce nu vor și nu știu ce vor (pe scurt, SCNV-NSCV).”

Uneori, repercursiunile de astăzi împotriva rațiunii se transformă în repercursiunile de mâine asupra sufletului. Am scris partea a II-a a acestui articol extrem de inconfortabil pornind de la scuzele penibile pe care le primesc ca obiecții pe care nu mă obosesc să le contrazic pentru că mi se par ridicole și nu sunt crezute nici măcar de cei care le spun.

  

Extreme ca niște blesteme

Lanțurile invizibile care îi poartă pe unii SCNV-NSCV de la alb la negru se numesc astfel: ”poți să faci orice vrei” și ”nu ești în stare de nimic”. Între aceste două extreme, se află majoritatea iluziilor pentru care cei care evită dezvoltarea se regăsesc. Cum? Hai să vedem câteva exemple.

Dacă poți să te întâlnești cu acest specialist deocamdată deoarece locuiește în același oraș, atunci ce rost are să te grăbești?”. O poți face oricând, și mai târziu, adică niciodată.

Oamenii au de lucru, ceea ce este treabă serioasă, iar dezvoltarea asta sună ca un hobby, la concurență cu o ieșire la munte. Mmmm, dă-o-ncolo de dezvoltare, hai să uităm de responsabilități! Poate altă dată!”

Dezvoltarea asta sună ca ceva serios care va consuma foarte mult timp. Vai de mine, cât e ceasul? E deja târziu! Și-așa nu voi reuși să le fac pe toate!”

Eu sunt mic, nu știu nimic, sunt o cauză pierdută. Nu are rost să-mi pierd timpul cu dezvoltarea. Hai să mă cain în legătură cu problemele mele pe gratis, nu vrei să mă asculți?”

Vai, dar eu practic dezvoltarea. Uite, învăț o limbă străină și cum să gătesc la aburi! A, dezvoltarea e ceva diferit de învățare? Cum adică?”

Eu nu știu să mă dezvolt personal și sună ca ceva străin. Eu sunt mulțumit așa cum sunt. Pot să fac orice îmi propun, atâta doar că nu vreau asta. Hai, mai dă o bere și schimbă canalul!”

Ah, grozavă treaba asta cu dezvoltarea personală: poți să faci orice îți propui. De exemplu, eu aș vrea niște tehnici care să îl facă pe copilul meu să mă asculte și pe soțul meu mai afectuos, că ei nu sunt în stare de asta. La mine lucrurile merg OK, nu e nimic în neregulă cu mine. A, și șeful meu ar trebui să fie mai deschis la ideile mele. EI ar beneficia cel mai mult, NU EU. ”

Săracul om, care se chinuie să organizeze seminariile ale de dezvoltare personală… Nu cred că e în stare de nimic. Nu mai bine să fac eu ce s-o nimeri în weekendul acela decât să merg la seminarul lui?”

Oricât de mult aș încerca, nu reușesc să mă ridic la standardele superiorilor. Alții pot să facă asta, dar eu nu. După ce am să fiu dat afară și înlocuit de tinerei mai energici și mai ieftini, am să primesc o medalie cu titlul <<cel mai bun angajat care n-a crăpat la locul de muncă>>”.

O oră liberă este un ocean de posibilități. O oră pentru dezvoltarea personală este o cămașă de forță.”

Fiecare este liber să facă ce vrea în cadrul unui program pentru dezvoltarea personală.”. La sfârșit, se dă un premiu pentru complezență, nu pentru prezență.

Cine știe ce se poate întâmpla până săptămâna viitoare, de ce să planifici atât de departe? Pisica ți se poate îmbolnăvi, țevile ți se pot sparge, te poate călca Garda Financiară, o mașină poate să dea peste tine, fratele tău ar putea fi răpit, Guvernul ar putea să cadă, un cutremur ar putea să măture tot orașul. Orice e posibil, numai o oră de dezvoltare personală tremură ca o frunză uscată secerată din arborele posibilităților tale! Totuși, bine-ar fi să nu plouă în excursia aia planificată la plajă peste 3 luni în Barcelona!”

Eu nu sunt în stare să învăț lucruri noi, sunt prea bătrân/ă. Nu sunt în stare să fac decât ce am făcut până acum, poți să-mi faci ce vrei, să mă tai, să mă spânzuri, să mă dai afară!”

Eu am dreptul să mă odihnesc, căci am muncit din greu și mi se cuvine asta! Eu nu vreau să muncesc inteligent. Asta e pentru alții. Eu mă odihnesc și așa mă dezvolt. Până sunt dat/ă afară, și apoi nu mă mai odihnesc și nu o să mai am nici timp, nici bani, nici pentru dezvoltare și nici pentru ce cred că mi se cuvine.”

Pentru cine oare o fi oferta asta? Nu mi se pare că rezonează cu mine, e cam inconfortabilă…”

Oh, dar asta ia prea mult timp, eu credeam că programul ăsta e ca un fel de download care mi se infiltrează în creier și produce efecte magice peste noapte. Eu nu sunt capabil/ă să aloc atâta timp…”.

  

O falsă dilemă

În realitate, oamenii în general au nevoie să-și satisfacă și nevoile de siguranță, de diversitate (divertisment) și de dezvoltare. De obicei, aceste nevoi nu este implicit să se contrazică. Ele pot fi îndeplinite și simultan, și în paralel, și consecutiv. Nu se exclud, decât pentru cei care nu știu să își planifice aceste activități și, cel mai important, ele se manifestă, fie într-o manieră pozitivă, fie într-una negativă.

În realitate, poate fi surprinzător cât de distractivă poate să fie activitatea profesională a unui consultant, coach, trainer. Constat asta din propria mea experiență atât în timpul ședințelor de consultanță, cât și în training, și pentru mine și mai ales pentru clienții mei. Aruncă o privire și pe acestă pagină de Facebook pentru a te convinge. După o vreme, ajung cu unii clienți ca pur și simplu să îmi spună problemele lor și în scurt timp să începem să râdem de ele și să le găsim soluții.

Unii profesioniști pot să gestioneze proiecte de milioane de euro, dar nu pot să își gestioneze propria viață. De ce? Deoarece consecințele negative în cazul proastei gestiuni a proiectelor profesionale se observă mult mai repede, mai pregnant, mai concret și mai amplu în existența lor decât lipsa de abilitate a gestionării propriei vieți.

Uneori, timpul pentru dezvoltare poate să nu mai fie de ajuns. Banii pe care e nevoie să-i investești s-ar putea să nu fie de ajuns. Însă uneori, insuficient este mai bine decât deloc: o jumătate de pâine este mai bine decât deloc, nu? O plată în rate e preferabil decât a amâna ceva de care ai nevoie, nu?

Citesc intr-o carte despre beneficiile meditatiei… Autorul zice sa meditezi cate douazeci de minute zilnic, apoi intreaba tot el: si daca nu ai douazeci de minute zilnic la dispozitie? Sunt bune si cinci-zece minute. Dar daca nu ai nici cinci minute? La care eu ma enervez si imi zic ca daca n-ai cinci minute libere intr-o zi atunci trebuie sa te impusti pentru ca ti-ai facut singur o viata imposibil de suportat.”

Iulia Bertea

  

Am o experiență îndelungată și o toleranță ridicată la comportamentele justificate din partea unor persoane care nu sunt familiare cu serviciile și produsele în dezvoltarea personală. Sunt unii SCNV-NSCV care consideră că refuzând sau amânând anumite oferte care țin de a lor dezvoltare personală și profesională menajează sentimentele celui refuzat, sau evită o discuție în contradictoriu pentru care nu se simt pregătiți (sau capabili).

Dacă și numai dacă gasești pe cineva care se întâmplă să se numere printre cei care cred că există o dilemă între distracție și dezvoltare, atunci dă-le de ales și între aceste extreme:

  1. Te distrezi acum. Cât poți. La maximum, cât te țin brăcinarii, cardurile cu identificare biometrică și împrumuturile pe care ți le permiți. Apoi îmbătrânești, te perimezi profesional, alții îți iau locul pe piața muncii sau în libera competiție pe piață. Pe la 40 sau 50 și ceva de ani, îți dai seama că ești cam în urmă, dar e cam târziu pentru tine. Șomajul și pensiile nu mai sunt ce-au fost. Ar putea fi foarte nasol, foarte repede pentru tine. Nota de plată va fi mai mare și oricum nu vei mai avea timp să recuperezi, pentru că ar putea deveni prea târziu. Te uiți la alții și te întrebi ce au ei și n-ai tu. De fapt, ai avut timp să te dezvolți, dar ai ales să plătești de cel puțin trei ori pentru timpul în care te-ai distrat: prima dată, când ai muncit ca să câștigi acei bani, a doua oară că ai cheltuit timpul cu distracția și a treia oară când ai primit consecințele (logice) pentru că nu te-ai actualizat profesional la timp. De fapt, în tinerețe ai mai fi avut timp să te distrezi când credeai că petrecerea s-a terminat, dar nu știai de unde îl plătești. Din viitorul tău. Inteligența artificială care te va înlocui în următorii 5 ani te salută și își face upgrade.

  2. Plătești acum cu timp și bani pentru dezvoltarea ta personală. E uneori mai provocator, solicită disciplină și perseverență, dar în maximum 5 ani poți ajunge să îți dublezi veniturile, ceea ce îți confirmă că a fost o idee bună să investești în tine. Ce chestie, ca bonus, ai și mai mult timp să te distrezi! Te uiți la alții și le explici ce ai tu și vrei să le oferi, dar dacă nu îi alegi bine, îți dai seama uneori că vorbești la pereți. Așa că mergi mai departe și găsești oameni care îți răspund.

      

Marcus Victor Grant

consultant în dezvoltare personală și profesională

Copyright © Marcus Victor Grant 2017-prezent, toate drepturile rezervate.

Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.