Implicit în consultanță. Aproape 60 de sarcini gratis.

29 03 2017

[Actualizat în 16 mai 2017]

Pentru clienții mei în consultanță, ceea ce fac este destul de clar. Totuși, pentru unii prieteni, cunoscuți, apropiați, rude, poate să pară ceva foarte ”lejer” să am ședințe individuale pe Skype sau față în față pe care sunt plătit acum cu 50 de euro pe 60 de minute. Despre consultanta aceasta am scris aici și aici dar nu este deloc așa.

Astfel, am ales să scriu acest post în care să descriu, atât pentru cei care nu știu ce presupune munca de consultanță în afaceri sau în dezvoltare (personală, profesională), cât și pentru cei care sunt la inceput de drum si cred este ceva atât de simplu încât și ei ar putea face asta.

Pentru fiecare ședință de consultanță, există o anumită pregătire pe care este important să o realizez. Această pregătire poate să fie diferită, de la a scrie un e-mail la a citi cărți de sute de pagini sau a întocmi rapoarte de zeci de pagini. Depinde, de asemenea, de la client la client, de la obiectiv la obiectiv, dar în continuare găsești principalele categorii și sarcini care sunt implicite, indirect, în costul consultanței, dar niciodată facturate direct clientului (deocamdată, cel puțin).

Se poate întâmpla chiar să muncesc o zi întreagă pentru a mă pregăti pentru o ședință de consultanță cu un client. Iată o parte din acțiunile care pot fi necesare în cadrul acestei pregătiri de către un consultant.

Dacă ești consultant, atunci trebuie să fii pregătit să faci zilnic, la orice oră din zi și din noapte, următoarele:

 

Depășirea rezistențelor

  • Adu-ți aminte de pe vremea când lucrai în MLM sau vânzări de asigurări că orice refuz te apropie de un ”da”. Amintește-ți, de asemenea, că nu toți oamenii sunt motivați să se dezvolte, unii dintre ei așteaptă să dea de greu ca să-și aducă aminte de valoarea serviciilor pe care le oferi. 

  • Nu te supăra pe client dacă îți scrie în dimineața zilei în care aveai ședința că nu mai poate să vină că i s-a îmbolnăvit pisica, că i s-a spart o ţeavă, că a apărut ceva neprevăzut şi că nu mai poate să fie prezent pentru ședință. Poate tocmai ți-a stricat programul, dar tu ești înțelegător, că ești consultant, nu?

  • Nu te supăra pe clientul care amână ședințele cu săptămânile, cu lunile. Nu contează dacă tu ai pregătit deja ce aveai de lucru cu el și poate că nici că lui nu-i pasă de asta, mai știi?

  • Nu deranja clienții care au spus că au avut insighturi, ești cel mai bun, și nu-ți mai răspund la telefon nici ca să-ți dea un testimonial. Au prea mult succes ca să se gândească la tine, consultantul de rigoare!

  • Reușește să fii perseverent fără să pari agasant.

 

Gestiunea timpului pentru desfășurarea întâlnirilor

  • Trezește-te la 4 dimineața pentru o ședință cu un client de pe alt fus orar.

  • Sună clientul dimineața devreme ca să fii sigur că s-a trezit și și-a adus aminte că are ședință cu tine pe Skype.

  • Planifică și modifică întâlniri. Renunță la oportunități profesionale apărute pe moment pentru a respecta întâlniri deja stabilite.

 

Gestionarea sarcinilor

  • Pregătește materiale pentru tehnici (hârtii, cartoane, grafice, pixuri, culori, diferite obiecte).

  • Deleagă muncă către colaboratori (de exemplu design, traduceri, corectură, transcrieri) și verifică rezultatele muncii de la colaboratori pentru client.

  • Verifică dacă clienții au primit mailurile de la tine, adu-le aminte să intre pe contul de e-mail.

  • Trimite-i materialele clientului pe skype, facebook, mail, mailbigfile, google drive ca să fii sigur că le primește și apoi nu te mira că n-a avut timp să citească în 3 zile cele 3 pagini la care ai lucrat 3 ore (partea bună e că are timp să facă asta până data viitoare).

  • Explică clientului de ce nu te poți ocupa instantaneu de rezultatele de la un chestionar de care i-ai spus de săptămâna trecută să îl completeze în condițiile în care deja mai ai ceva de lucru pentru client.

  • Du-te în oraș și fă copii xerox la materiale dacă ți s-a stricat multifuncționala.

  • Tine evidența și actualizează excelurile din Google Sheets (câte unul sau mai multe pentru fiecare client, de mai multe ori pe săptămână sau pe lună).

  • Sună-i pe clienți să vezi dacă și-au îndeplinit obiectivele importante pentru ei.

 

Contabilitate

  • Fă și refă facturi. Dă explicații contabile din Codul Fiscal pentru contabilii clienților care nu au cunoștințele actualizate.

  • Reamintește-le clienților să-ți plătească în fiecare săptămână la timp.

  • Fă facturi de stornare la potențialii clienți care s-au răzgândit din motive (obiective sau mai puțin) și evită să-i înjuri după ce ai plătit deja la ele TVA-ul.

  • Explică-i politicos clientului că una e să depășească cu 3 minute timpul pentru o ședință de consultanță stabilită la o oră (60 de minute) și alta e să-ți mai ia încă 20 de minute.

  • Completeză aproape lunar declarații, du-te și depune-le la Finanțe.

 

Documentare

  • Documentează-te despre industria, domeniul, nișa în care operează clientul. Dacă cunoști nișa, actualizează-ți cunoștințele despre public. Dacă nu cunoști nișa, apucă-te să vezi despre ce este vorba și care sunt particularitățile sistemului.

  • Explorează înregistrările statistice analitice pentru site-ul clientului.

  • Uită-te la ce face concurența clientului și analizează.

  • Caută resurse pentru problemele clientului, potrivite pentru el/ea: cărți, articole, cercetări, documentare, video-uri. Dacă găsești ceva exact la fix, dar el nu vrea să citească, porționează-le ca să i le dai cu ”lingurița”.

  • Scotocește prin dosarul cu tehnici, caută graficul X din cartea Y citită acum nu știu câți ani, scotocește după articolul acela de cercetare de pe la nu știu care conferință de acum nșpe ani, vezi dacă e bun. Dacă îl găsești după o oră și nu e bun, mai caută altceva.

  • Bookmarkează cu tag-uri linkurile care ar putea fi de folos unor clienți și trimite-le acele linkuri prin e-mail sau prin rețele sociale.

  • Caută acea postarea pe Facebook pe care ai găsit-o la X care vine la fix pentru Y.

  • Învață să folosești softuri noi de care ai nevoie pentru clienți sau pe care clienții le folosesc și trebuie să le stăpânești.

 

Inovație

  • Proiectează tehnici de lucru noi sau adaptează instrumente pentru nevoiele fiecărui client în parte.

  • Găsește contraargumente scrise și instrumente concepute pentru convingerile limitatoare ale clientului.

  • Concepe întrebări valoroase, puternice care să-l sprijine pe client, în întâmpinarea nevoilor sale.

  • Concepe chestionare, apoi explică-i clientului cum să le folosească sau să le completeze.

  • Formulează soluții creative la obiecțiile potențialilor clienți, ai tăi și ai clienților tăi. Alocă cel puțin 15 minute pentru fiecare obiecție. Înmulțește cu numărul obiecțiilor. Înmulțește cu numărul produselor/serviciilor. Înmulțește cu numărul clienților. Socotește tu timpul!

  • Dacă se întâmplă, explică de ce copywritingul primit de la client pentru o campanie care trebuie lansată mâine este bun de aruncat la gunoi și tu trebuie să refaci totul de la zero.

  • Scotocește prin desaga de creativitate pentru a găsi sau a inventa slujba ideală pentru un client care are vreo 10 talente și refuză angajatorii pe bandă rulantă pentru că sunt prea incompetenți să ia un interviu de angajare. Găsește argumente ca să-l încurajezi că până la urmă ar fi mai ușor pentru el și mai productiv pentru umanitate dacă ar fi liber-profesionist.

     

Redactare:

  • Realizează evaluări, fă socoteli, calculează punctaje, concepe excel-uri clare și corecte.

  • Fă schițe, demonstrații, studii de caz, tabele de comparație.

  • Verifică tema făcută de client. Corectează, fă notițe, pregătește tehnici de lucru.

  • Corecteză greșelile de tehnoredactare făcute de clienți în materiale și adu-le aminte politicos, dacă e cazul, să mai studieze limba română sau engleză. Accept asta la mine cum o accept și la alții.

  • Trimite tema clientului, cu feed-back (fie scris, sau audio, sau comentariu video).

  • Scrie articole despre subiecte care îi preocupă pe clienți ca să aibă posibilitatea să înțeleagă și să aplice soluții independent de tine. Nu te supăra când articolele ajung să fie atât de bune încât unii consideră că nu mai au nevoie să vină la consultanță. 🙂

  • Fă materiale promoționale pentru propriile servicii ca să ajungi să ai parte de clienți noi.

     

Simplificare, clarificare

  • Trimite-i clientului sinteză cu ce ai făcut până acum, ce mai e de făcut de acum încolo, ce progrese a înregistrat și ce mai are de atins până la obiectivul său și nu te mira dacă nu o citește.

  • Fă tabele de sinteză ca să fie cât mai scurte (căci clientul nu are timp pentru a citi detalii) și apoi petrece o oră și jumătate ca să le explici în detaliu deoarece clienții nu le-au înțeles.

  • Trimite-i clientului follow-up și remindere cu ce are de făcut după anumite ședințe.

  • Explică-i clientului în scris (nu audio), pe mail, cum să vorbească la telefon cu clienții lui, ca să aibă în față textul în caz că se pierde în timpul conversației.

  • Modifică și personalizeză materiale din training ca să fie adaptate nevoilor din consultanță.

  • Găsește pasajele care demonstrează ce știi că se găsește într-o carte pe care clientul a citit-o superficial.

  • Explică clientului cu cuvintele tale ceea ce poate să citească și într-un raport electronic de specialitate, obținut automat.

  • Tradu din altă limbă termeni de specialitate și explică-i. De fapt, fii dicționar ambulant.

  • Găsește-i clientului cursuri potrivite pe care să le urmeze pentru talentele identificate.

 

Confruntă-te cu alte roluri

  • Calmează clientul prin telefon ca să nu aibă un atac de panică înainte să rostească un discurs în public pentru care nu s-a pregătit.

  • Tratează blocaje și traume pe care le au clienții care vin în consultanță pe dezvoltare personală și nu vor să meargă la psihoterapie.

  • Intră pe calculatorul clientului și vezi de ce nu-i merge Skype-ul. Învață-l să bage mufele de la căști și microfon în locurile potrivite. Depanează-i calculatorul de viruși ca să poată vorbi cu tine. Plătește convorbiri internaționale pe telefon dacă nu reușești.

  • Apucă-te și restartează routerul când ți-a picat internetul tocmai când ai ajuns să discuți despre o chestie esențială cu clientul pe Skype. Adu-ți aminte de furnizorul de internet, privește luminița verde și speră să se aprindă cât mai repede în timp ce te uiți la ceas.

  • Explică-i clientului care vine acasă de la multinațională la ora 9 sau 10 PM despre faptul că să stai peste program la locul de muncă nu asigură că atunci când va fi disponibilizat/ă, va primi împreună şi o medalie pe care scrie: „cel mai bun angajat care n-a crăpat la locul de muncă”.

     

Toate astea, pe GRATIS. Pe clienți îi costă ZERO euro toate astea. Munca aceasta a mea nu este plătită, deoarece în sistemul meu se plătesc doar orele de consultanță propriu-zise și redactarea de materiale promoționale. Unele din astea clienții nici nu știu că se află în spatele orelor mele de consultanță propriu-zisă. Nici nu știu cum ar trebui să le contabilizez, mai ales că multe din ele nici nu am de unde să știu cât vor dura sau dacă vor fi necesare. Ar fi incorect să le trec pe nota de plată fără să îl întreb pe client mai întâi, fără să-i explic de ce sunt acolo. Mulți cred că acestea sunt subînțelese și naturale. Unele chiar sunt. Atâta doar că iau timp, mai ales când se adaugă de la vreo 10 clienți și colaboratori pentru care lucrezi într-o săptămână și pe mai multe direcții/proiecte.

Mulțumesc în avans pentru înțelegere.

Dacă nu ai avut deja parte de această experiență, solicită și tu o ședință gratuită de o oră de consultanță!

0729 034 883

Ștefan Alexandrescu

consultant 1 la 1 din 2005





Cronica documentarului YouTube Bazaar (2015)

11 11 2015

Aceasta este pentru mine o cronică subiectivă dificilă la a cărei scrieri am întârziat nejustificat de mult: o lună şi jumătate, faţă de momentul în care am văzut filmul, prin amabilitatea producătorului şi regizorului său, Dan Chişu.

Parte din această dificultate vine dintr-un conflict pe marginea impresiilor mele despre omul Dan Chişu şi autorul de film Dan Chişu. Dar, despre asta, într-un articol viitor pe care îl promit pe blog.

 

Semnele unui progres

Primul film al lui Dan Chişu în calitate de regizor a fost un eşec pe care l-am disecat aici. Între notele pe care le făceam atunci, ţin să scot în evidenţă faptul că (1) mă îndoiam că Dan Chişu ar fi înţeles sau ştie să folosească web 2.0, dar (2) era evident că ne aflam în faţa unui talent experimental care merită să fie încurajat pentru a crea şi altfel.

YouTube Bazaar este primul documentar de lungmetraj regizat de Dan Chişu şi ajunge în cele din urmă pe ecrane după o mare întârziere faţă de momentul în care a fost anunţat, aşteptat, terminat. Din fericire, este şi cel mai bun film al lui. Dan Chişu, care a fost intervievat şi în documentarul Facebook, reţeaua care ne-a schimbat viaţa (2014) , demonstrează aici că reuşeşte să înţeleagă cum funcţionează mecanismul puterii sociale a individului prin intermediul web 2.0. Documentarul YouTube Bazaar oferă perspective de la sociologi, oameni de film, specialişti în internet şi oferă în cele din urmă un veritabil model de iniţiativă individuală care ajunge să transforme un sat.

Stilul îndrăzneţ al documentarului îi prinde excelent şi pe Dan Chişu, şi pe Bahoi, personajul său principal, care nu se dă înapoi de la cele mai riscante şi trăznite cascadorii, pentru a atrage sute de mii sau milioane de vizualizări la videourile sale postate pe YouTube (câteva se găsesc aici). Montajul, muzica şi ritmul sunt originale, proaspete şi profesionist făcute. O excelentă adaptare la subiect.

Personajul principal al filmului este Alexe Daniel, cunoscut ca Bahoi, din Peninsula, o localitate din judeţul Constanţa populată din plin cu ţigani care joacă în filmuleţele sale, îl ajută şi învaţă de la el. Cu un contagios simţ al umorului, un veritabil talent muzical şi cu o rezistenţă extraordinară la ridicol, Bahoi este unic prin ce oferă, prin experienţa pe care o creează, fiind uneori invitat şi pe la TV.

Însă filmul depăşeşte nivelul de documentar-portret şi îl ridică pe Bahoi la rangul de exponent al puterii mediatice virale, un studiu de caz care nu poate fi ignorat. Rând pe rând, specialiştii se pronunţă, explicând cum tehnologia facilitează accesul la celebritate cu fonduri zero, în condiţiile în care tehnologia facilitează accesul la crearea de conţinut.

 

Schimbarea la film a României

Într-un fel, YouTube Bazaar ajunge să fie o metaforă a întregii cinematografii româneşti: tot mai mulţi amatori sau începători fac film în timpul liber, improvizând, lăsând la o parte rigorile şi procedurile, reuşind să facă public acolo unde nu te aştepţi, iar aici exemplele ar putea să curgă: Usturoi (2014), Tătă lumea din comuna noastră (2015), Colţuri de Bucureşti (2014), Îndrăznesc să nasc aşa cum vreau (2014), Paşi spre conştientizare (2014), 7 cuvinte (2015). Mai mult, mulţi din aceştia reuşesc să facă filme mai bune, mai repede şi mai multe decât regizorii români de film, cei consacraţi, care ne-au obişnuit cu pauze de 5-7 ani între filmele lor. Este, din fericire şi cazul lui Dan Chişu care fie a învăţat din experienţele filmice mai puţin reuşite din trecut, fie a reuşit să găsească mediul şi subiectul excelent: poate că Dan Chişu ar excela în producţia de documentar de lung-metraj.

Filmul a fost proiectat la festivalul internaţional de film documentar ASTRA, unde, probabil, a fost tratat ca o glumiţă, cum a fost de altfel (pe nedrept) considerată întreaga filmografie a lui Dan Chişu. Însă puţini au observat că Dan Chişu vine dintr-o zonă, dintr-un curent cu totul aparte, în ciuda faptului că are 60 de ani: noul cinematograf românesc, cinematograful cu adevărat independent (căci deja Tudor Giurgiu este mainstream), care nu are nevoie de premii pe la festivaluri ca să placă, nu are nevoie de seriozitate mormântală sau subiecte sobre şi dramatice ca să stârnească reacţii pozitive şi nici de bani de la CNC ca să dea bine pe sticlă.

YouTube Bazaar îmi pare, cu sau fără voia lui, o expresie a direcţiei în care se duce cinematografia românească, cu bune şi cu rele şi, prin aceasta, o capodoperă ce riscă să treacă neobservată. Partea bună este că acest curent pe care îl reprezintă şi din care face parte va continua, indiferent dacă YouTube Bazaar va avea succes de public sau de casă.

Punctajul meu: 8/10

Vă invit să vizionaţi un montaj promoţional realizat din conţinutul filmului

 

 Ştefan Alexandrescu

ocazional, critic de film

Copyright text © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.





Unde e butonul de restart pentru aşteptări?

31 10 2015

Motto:

„Vorbeşti cu unul zâmbind, iar el îţi răspunde răstit, şi de aceea te mânii. Mare naivitate. Grşeală grosolană. Îi spui altuia: „te rog, adu-ţi aminte şi de mine cândva”, dar acela te uită. Aşa e el, aşa o minte are. Ce altceva să aştepţi? Dacă vrei să bei apă, nu mergi la o stâncă seacă, ci te duci la un izvor […] Aşadar, când vedeţi pe cineva că se ceartă cu altul şi că nu înţelege ce poate şi ce trebuie să ceară, puteţi să-i faceţi rugăciune de pomenire, să-l plângeţi pe acela. […] Să nu cerem ceva pe care celălalt nu poate să ni-l dea, pentru că ne amărâm inima, ne întristăm duhul, ne pierdem pacea, ne separăm de Dumnezeu.”

Stareţul/arhimandritul Emilianos Simonopetritul, Cum să trăim frumos, fragment din Sfântul Isihie. Cuvânt despre trezvie (Editura Sf. Nectarie, 2008), publicat în Familia Ortodoxă nr. 7 (78)/2015, pp 48-49. Traducere de ieromonah Agapie (Corbu)

 

Halucinaţiile noastre cele de toate zilele

Găsesc întotdeauna cu desăvârşire fascinantă capacitatea oamenilor de a halucina pozitiv (adică văd lucruri care nu sunt acolo) şi negativ (adică să nu vadă lucruri care sunt acolo). Desigur, există unii care îşi câştigă existenţa din abilitatea lor de a genera halucinaţii pozitive pentru alţii: designerii de interioare sunt obişnuiţi cu asta. Se plimbă printr-o încăpere complet goală şi spun: „iată, aici punem şifonierul, iar dincolo patul. Candelabrul va fi aici, desupra mesei, iar şemineul dincolo”, iar cei ce îl ascultă nu protestează, ci participă la această halucinaţie, care devine astfel colectivă. Totuşi, sub rezerva utilităţii finale (cineva urmează să scoată bani din buzunar ca aceste halucinaţii să se întâmple), acest exerciţiu se numeşte planificare, sau, pentru cei mai filosofi, folosirea productivă a imaginaţiei.

Atât halucinaţia pozitivă cu privire la calităţi pe care le aşteptăm, cât şi halucinaţia negativă cu privire la defecte reale, sunt mult mai comune decât suntem adesea dispuşi să recunoaştem. Avem în mintea noastră modele despre cum ar trebui să fie ceilalţi, mai ales cei dragi, şi ne permitem să fim cu atât mai critici şi mai duri şi mai sinceri în calificările pe care le emitem asupra lor, pentru că „îi iubim şi le vrem binele”. Atât de mult le vrem binele, încât ne permitem, pentru sinceritatea şi dăruirea noastră, să ţipăm, şi să facem scandal, şi să-i facem chiar cu ou şi oţet, aşa cum nu ne-am permite faţă de un străin, pentru că… „la naiba, chiar nu înţelegi că aşa e mai bine, cum zic eu?”. Şi care ar trebui să fie reacţia la un asemenea discurs? Reacţia dorită subconştient, de obicei, este „ai dreptate. am greşit. am să fac aşa cum zici tu”. La urma urmei, dacă spui lucrurile aşa cum sunt, cuvântul tău o să devină literă de lege în univers!

De fapt, modelele din mintea noastră sunt atât de perfecte, atât de puternice, atât de durabile încât nici dacă am dori nu am reuşi să găsim pe cineva care să se potrivească cu acestea.

 

Spune-mi cât (te) accepţi ca să-ţi spun cât de mult te poţi transforma

Putem face însă altceva. Putem să îi acceptăm pe ceilalţi aşa cum aleg să fie, aşa cum aleg să devină şi să observăm cum cu o floare nu se face primăvară. Există ceva profund greşit şi patologic în dorinţa de a transforma pe alţii sau pe noi pentru a fi în corespondenţă cu nişte aşteptări străine sau împrumutate de la alţii. Dorinţa de transformare, de creştere, de dezvoltare, este una sănătoasă, care cu atât mai mult merită pusă în seama unor obiective personale, pe care să le hrănim cu propria motivaţie de a deveni oameni mai buni în faţa noastră, nu a altora, nu pentru alţii.

A transforma, a creşte, a evolua, a schimba, presupune să porneşti de la ceea ce este, de la ce există, aşa cum este. Fără supărări, fără suferinţă, fără resentimente, fără halucinaţii, fără iluzii. Nu poţi să te aştepţi să ajungi de la Iaşi la Bucureşti dacă tu eşti la Giurgiu şi pleci spre Călăraşi.

În plus, oamenii nu sunt comportamentele lor, deşi comportamentele le determină abilităţile, abilităţile le determină atitudinile, atitudinile le determină valorile, iar valorile le determină caracterul.

Pentru a ajunge la transformarea profundă a cuiva, primul pas de pornire este schimbarea comportamentului, instalarea unor obiceiuri. Cu cât avansăm în vârstă, cu atât este mai greu să ne instalăm noi obiceiuri în propria viaţă, pentru că lucrurile pe care le-am făcut dintotdeauna şi-au creat nişte reţele neuronale de asociere puternică cu stabilitate, siguranţă, ceea ce numim în termeni comuni comoditate, confort şi normalitate. Partea şi mai interesantă este cât de greu se renunţă la obiceiurile nocive chiar şi atunci când conştientizăm că sunt nocive.

 

Culegem, dar cu ce ne alegem?

Dacă ceva nu funcţionează în propria viaţă, singurul mod sigur în care ne putem schimba, independent de voinţa noastră, este o traumă: o boală, un abandon, o pierdere, un accident, un conflict. De obicei, aceste schimbări sunt necontrolate şi nefericite. În urma lor, învăţăm nişte lecţii, în funcţie de cât de pregătiţi suntem să învăţăm. Aceste lecţii pot fi corecte sau greşite. Dacă învăţăm lecţii greşite, atunci viaţa, ca un profesor răbdător, ne obligă să luăm alte lecţii. Lecţiile greşite repetate duc la patologie psihică: este ca şi cum folosim o hartă greşită pentru realitate şi ne aşteptăm ca realitatea să se schimbe în loc să schimbăm noi harta. Dacă învăţăm lecţii corecte, atunci principiile noastre de viaţă se confirmă într-o manieră care ne hrăneşte sănătatea fizică, emoţională şi psihică pe termen lung.

Chiar şi dorinţa de a nu învăţa merită să fie respectată. Şi asta e o alegere, ce adeseori poate veni din lipsa de alegere. Desigur, ceilalţi te pot accepta, dar asta nu înseamnă că sunt de acord cu tine. Respectul real pentru ceilalţi trebuie să pornească de la înţelegerea şi acceptarea lor aşa cum sunt, aşa cum gândesc, aşa cum simt ei, lăsând la o parte scuzele, declaraţiile şi dorinţele (din orice parte ar veni ele). Uită-te mai degrabă la ce fac oamenii decât la ceea ce spun. Uită-te la ce fac ei zi de zi, cum îşi petrec timpul, căror motive atribuie succesul şi eşecul, cât de mult îşi asumă responsabilitatea pentru viaţa proprie.

Respectul pentru ceilalţi porneşte de la acceptarea diferenţelor: ceilalţi sunt mai mult decât oglinzi ale noastre. Au propriile valori. Fiecare om are valori, doar că nu sunt neapărat aceleaşi cu ale noastre. De fapt, nu există doi oameni cu aceeaşi structură a valorilor. Chiar dacă ar avea exact aceleaşi valori, le-ar avea într-o ordine diferită. Există valoare şi în afara valorilor pe care le preţuim noi. Există modele şi în afara modelelor pe care ni le imaginăm şi pe care le aşteptăm noi. Ceilalţi pot fi frumoşi, unici şi minunaţi şi dacă sunt altfel decât îi vrem noi. De fapt, poate că tocmai din cauza acestor diferenţe, ne este mai uşor să-i iubim îi iubim. Când spunem altcuiva: „te accept”, înseamnă că „eşti OK aşa cum eşti”.

Învăţăm să vrem prea mult de la ceilalţi încă din familie, când, copii fiind, resimţim dorinţa de a fi pe placul mamei şi al tatălui. Dacă tata vrea fim ingineri şi mama medici, singura modalitate de a-i satisface măcar parţial este să alegem una din acestea. Dar dacă nouă ne place dreptul?

Dacă mama şi tata vrea să ne angajăm, dar noi vrem să devenim liber-profesionişti sau să ne construim propria afacere, vom ajunge să fim pedepsiţi, pentru că nu merităm, în ochii lor, să fim ajutaţi. În schimb, fratele sau sora care s-a angajat sau a devenit ce a vrut mama şi/sau tata merită să fie ajutat/ă. Astfel, cel care plasează locul controlului în exteriorul său, la angajatorul care stabileşte cu cât să-l plătească pe oră, este răsplătit şi ajutat pentru că „face tot ce-i stă în putinţă”, iar cel ce munceşte zi-lumină ca să câştige mai mult pentru serviciile de un înalt profesionalism, având tot atâţia şefi câţi clienţi serveşte, merită luat la mişto, privit cu neîncredere şi exclus, trimis la marginea societăţii.

În cele din urmă, dragostea şi sprijinul altora par a fi condiţionate de alegerea de a ne supune cel puţin formal aşteptărilor lor. Acceptarea lor condiţionată devine o formă de invaziune în viaţa proprie: „trebuie să faci aşa, că de nu, atfel…”, adică o formă de control şi şantaj. Ba chiar, ajungem să credem că aşa este normal să gândim şi căutăm să transformăm iubitul/a ca să fie aşa cum suntem noi, şi/sau să ne transformăm pe noi înşine ca să fim aşa cum vor părinţii noştri. Dar asta nu are legătură cu respectul şi cu atât mai puţin cu înţelegerea sau acceptarea.

Este cunoscut dictonul: „în viaţă trebuie să faci şi ce trebuie, nu numai ceea ce îţi place”. Cel mai adesea, cei care îl folosesc sunt oameni care nu se cunosc pe sine, nu ştiu la ce sunt buni, care le sunt talentele şi care nu au reuşit să se depărteze de capcana aşteptărilor celorlalţi. Alegerile şi părerile lor nu mai contează, pentru că că ei nu se simt responsabili pentru nimic din ce s-a întâmplat în viaţa lor: „asta e, aşa e viaţa, trebuie să suporţi” este discursul resemnatului care şi-a asumat în viaţă pietrele de moară ale altora şi caută eventual să i le plaseze pe ale sale celor dragi. Această plasare în exterior a locului controlului este comodă multora, deoarece astfel nu li se va putea reproşa niciodată că nu au făcut mai mult. Păi dacă nu au putut, că „aşa au fost vremurile”, că „aşa e scris în stele”, „aşa a fost să fie”, „fir-ar ei de soartă”. Ce e scris în frunte ţi-e pus. 🙂 Mai ales când cei dragi semnează etichetele cu aşteptările lor.

Te-ai săturat de acest carusel al aşteptărilor? Cauţi butonul de „eject” ca să ieşi din această situaţie? Ahhhh, unde este butonul de restart?

 innovation finger

VA URMA

 

Ştefan Alexandrescu

consultant în dezvoltare personală şi profesională

autorul cărţii „Modelarea din NLP, o cale rapidă spre excelenţă

Modelarea din NLP, o cale spre excelenta coperta I

Copyright text © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.





Recenzia cărţii „Decizii radicale pentru oameni deştepţi” de Andy Szekely

21 07 2014

decizii-radicale~4965797Am scris deja despre cum mi-a schimbat viaţa Andy Szekely. Aşadar, nu este nevoie să intru în detalii cu privire la de ce este Andy unul din cei mai importanţi autori de cărţi de dezvoltare personală din România.

Dup experienţa mea de 10 ani în domeniul dezvoltării personale şi profesionale (incluzând clienţi, formări, publicistică şi comunităţi non-formale de învăţare), la nivel de informaţie, Andy deja nu îmi mai spune nimic nou prin majoritatea articolelor şi cărţilor sale în format tipărit, e-book şi audio. Însă întotdeauna l-am citit cu interes pe Andy şi pentru partea de structură/strategie şi pentru partea de marketing. Ador modul în care scrie/spune ceea ce exprimă. Stilul lui Andy este atât de fermecător şi pătrunzător încât îţi intră pe sub piele şi devine o voce în capul tău, odată ce te obişnuieşti cu discursul său. Abordarea lui este una care combină ingeniozitatea cu eleganţa şi relevanţa limbajului şi exemplelor alese pentru a transmite clar şi de impact idei importante şi invitându-l pe cititor la acţiune.

Cartea tratează subiecte legate de partea superioară a piramidei nivelurilor neurologice: valori, identitate, misiune. Este una din cele mai importante cărţi despre valori pe care am citit-o vreodată şi mi-a oferit câteva insight-uri foarte puternice de autocunoaştere şi funcţionarea mecanismelor psihologice în ce priveşte valorile. Ideile pe care le transmite sunt foarte concentrate şi îmbrăcate cu exemple, metafore şi exerciţii, împărtăşite din viziunea şi experienţa de viaţă a autorului, un antreprenor încercat în afaceri.

andy-szekely-siteCartea a fost inspirată de o călătorie la mormântul părintelui Arsenie Boca pe care Andy a realizat-o în urmă cu câţiva ani. Timpul uimitor de scurt în care a fost scrisă (5 zile) mărturiseşte despre importanţa revelaţiei pe care Andy a avut-o şi tocmai de aceea, cu atât mai mult, avem de-a face cu o lucrare de o claritate uimitoare şi o profunzime care te va pune pe gânduri.

După o parte introductivă sănătoasă, volumul de faţă conţine trei secţiuni: decizii radicale, alegeri înţelepte şi aplicaţii practice. Împărţirea este una pe care o consider şi eu optimă din punct de vedere editorial. Din punct de vedere tipografic, cartea mi se pare genială. Spaţierea între rânduri şi paragrafe face lectura extrem de clară şi prietenoasă, uşor de parcurs, la care se adaugă faptul că volumul are 186 de pagini (puţin sub 200) – deci o lectură ce este cum nu se poate mai potrivită pentru perioada de vară, în care românii merg în concediu şi îşi fac timp pentru a-şi aşterne ordine între gânduri.

Prima parte a cărţii, decizii radicale este cea mai amplă şi este, în fapt, o recadrare a gândirii tipice a românului. Astfel, autorul îl invită pe cititor să adopte un nou model de tipare mentale, care mută accentul de la termenul scurt spre termenul lung, de la trecut spre viitor, de la probleme la obiective, de la lispuri la resurse, de la locul controlului extern, la locul controlului intern, de la convingeri conflictuale şi limitative la convingeri ce deschid orizonturi. Separaţia conceptuală pe care Andy o propune încă de la început este aceea că deciziile se referă la ruperea legăturilor cu trecutul, iar alegerile la deschiderea de orizonturi pentru viitor. De obicei, a decide înseamnă a renunţa, iar a alege înseamnă a include prin explorare. Aici, Andy explică 7 moduri în care este abordată dezvoltarea personală în general şi concluzionează că cea mai importantă dintre ele este modelarea. Dar, dincolo de acestea, Andy propune o a opta abordare, care porneşte de la o serie de întrebări pe care le vei găsi doar în această carte. Răspunsurile pe care le oferi la aceste întrebări îţi pot schimba viaţa!

În a doua parte a cărţii, Andy scrie despre cum să faci alegeri înţelepte pentru viitor. El face o serie de remarci geniale, care ţin de structura tiparelor de gândire şi de personalitate, explicate simplu şi la obiect. Nu am întâlnit o asemenea claritate şi strategie pură în niciuna din sutele de cărţi de psihologie şi NLP pe care le-am citit în toată viaţa! Andy introduce conceptul de ierarhie a valorilor şi oferă o metodă simplă, nesofisticată, neştiinţifică şi la îndemâna oricui pentru a-şi „cântări” propriile valori şi a le aşeza în ordine, într-un exerciţiu de autocunoaştere. Astfel, autocunoaşterea se conturează clar ca o piatră de hotar a dezvoltării personale. Andy acordă atenţie şi punctează excelent modul în care valorile pot fi ordonate diferit în contexte individuale. Mai mult, Andy oferă un model de negociere cu sine şi cu ceilalţi în ceea ce priveşte ceea ce contează cel mai mult pentru fiecare: valorile şi criteriile.

Andy continuă demersul început în NLP – Calea succesului (2002) în ceea ce priveşte alinierea nivelurilor neurologice şi explică în profunzime în această secţiune strategică şi centrală a cărţii cum să iei decizii înţelepte în viaţă pornind de la conştientizarea valorilor personale. Capitolul „De la ambiţie la semnificaţie” mi-a oferit o revelaţie în mod deosebit cu privire la psihologia poporului român. Dacă înlocuim cuvintele „ambiţie”, „semnificaţie” şi „viziune” cu „comportamente”, „valori” şi „misiune” obţinem imaginea unei alinieri a nivelurilor neurologice despre care Andy scria acum 12 ani.

Ultima secţiune a cărţii conţine un program practic pentru 30 de zile, cu scopul de a lua decizii radicale. Este vorba despre un adevărat arsenal de stimuli pentru autocunoaştere şi dezvoltare personală, după care oferă un rezumat complet al cărţii, expunând ideile principale şi listând metaforele, referinţele şi exerciţiile.  Această parte este cea mai valoroasă din întreaga carte şi are sens ca o încununare a teoriilor şi strategiilor expuse pe larg în acest volum.

Pe scurt, Andy ne pune la dispoziţie mijloace preţioase de a ne schimba software-ul mental, fără să avem cunoştinţe de specialitate în psihologi, coaching sau NLP. Investiţia în această carte este atât de preţioasă, încât ar putea fi favorabil comparată cu 1000 de ore  de training, 100 de şedinţe psihologice sau 10 ore de coaching cu un expert de top. Preţul ei este unul peste medie (49 de lei), dar calitatea cărţii „Decizii radicale pentru oameni deştepţi” este astronomică.

Cumpără-o acum de aici!

Ştefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

Copyright © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.





Luna antreprenoriatului şi a inovaţiei

4 07 2013

Îţi ofer aici o privire de ansamblu asupra subiectelor despre care am scris în iunie 2013. Luna trecută ţi-am oferit 19 post-uri de Discerne – este un record absolut, depăşind oricare altă lună individuală. Imaginează-ţi, pentru perioada primăvara lui 2011, când am lansat blogul, sunt publice doar 19 articole în trei luni!

Apoi, trebuie să menţionez, luna ce tocmai s-a încheiat am restucturat din temelii categoriile blogului, operaţiune laborioasă care mi-a luat două zile întregi. Tot cu ocazia asta, am anunţat depăşirea a 100.000 de vizualizări all-time pe Discerne! Am continuat să scriu despre blogging, pentru că toate cele trei bloguri ale mele au avut ceva de sărbătorit: Discerne a depăşit 200 de abonaţi şi 250 de post-uri, Analytic Vision a împlinit 4 ani de existenţă, iar Debug Your Mind 2 ani. La mulţi ani le urez şi la cât mai mulţi cititori care să le folosească pentru dezvoltarea lor personală şi profesională şi pentru creşterea awareness-ului în legătură cu subiectele care îi interesează. Şi mai ales ţie 🙂

Aşadar, am continuat, după cum am promis, seriile începute în lunile anterioare:

Un subiect “fierbinte” pentru mulţi tineri în ziua de astăzi este antreprenoriatul şi mirajul lui. Cum se ajunge acolo, ce îţi trebuie, cum să convingi investitorii, cum să-ţi gestionezi finanţele şi mai ales, poveşti de succes de la oameni dispuşi să-şi împărtăşească experienţa cu începătorii. Toate acestea se desfăşoară într-o pleiadă de evenimente, care de care mai atrăgătoare, care de care mai ieftine (sau chiar gratuite) şi, bineînţeles, pe internet. Totuşi, pe acest subiect, puţine cărţi se găsesc, mai ales în limba română, căci – nu-i aşa? – antreprenorii sunt destul de ocupaţi să facă afaceri, nu cărţi. Desigur, familiarele cărţi ale lui Robert Kyiosaki şi Donald Trump sunt elementare la acest nivel, dar ele vin dintr-o altă cultură şi dintr-un alt timp. Cartea lui Marius Ghenea şi efortul celor de la Money Express (acum a dispărut revista) să creeze volumul “Lidero” (mai 2008) oferă nişte repere, şi recomand mai ales site-urile arenabiz.ro şi startups.ro.

E adevărat că mă tot gândeam de mai bine de o lună scriu mai multe articole despre antreprenoriat şi inovaţie, dar nu mă aşteptam ca în 35 de zile să public 10 articole, m-am surprins plăcut şi pe mine :). Luna iunie 2013 a fost cu adevărat luna antreprenoriatului şi a inovaţiei pe Discerne. Am continuat seria despre antreprenoriat şi inovaţie începută aici şi aici cu 8 articole noi, din care îţi recomand puternic „Premisele antreprenoriatului„, „6 lucruri pe care să le iei în considerare înainte de a deveni un antreprenor sau un liber-profesionist” şi „Alte 6 lucruri pe care să le iei în considerare înainte de a deveni un antreprenor„. Aceste articole, care de asemenea te-au invitat să participi la caravana Start Me Up,  îşi propun să surprindă elementele psihologice & economice şi trăsăturile de personalitate care îi caracterizează pe antreprenori şi liber-profesionişti, diferenţiindu-i în mod deosebit de angajaţi. Voi continua această serie luna aceasta, cu un articol despre ce îi deosebeşte în profunzime pe liber-profesionişti şi antreprenori între ei. De asemenea, ţi-am dat bune exemple de antreprenoriat şi inovaţie: Holcim (articolul Abilităţi evergreen„), Arctic (articolele „Aceşti bani care sunt timpul nostru” şi „Cum să vinzi o investiţie pe termen lung”, partea I şi partea a II-a)  şi am scris un articol-exemplu chiar din propria mea experienţă.

Aşadar, fiind un aşa de mare interes pentru acest subiect, am creat de ceva vreme categoria “Antreprenoriat şi inovaţie “, din care vă prezint mai jos, în ordine logică, doar articolele care se referă strict la antreprenoriat.

  1. Premisele antreprenoriatului (10.06.2013)
  2. 6 lucruri pe care să le iei în considerare înainte de a deveni un antreprenor sau un liber-profesionist (23.06.2013)
  3. Alte 6 lucruri pe care să le iei în considerare înainte de a deveni un antreprenor (25.06.2013)
  4. Ce ar trebui să ştie un antreprenor/manager despre promovarea afacerii pe internet (26.08.2011)
  5. Care sunt trăsăturile unui inventator de succes – studiu de caz, Mircea Tudor (26.05.2013)
  6. De ce costă atât de mult cărţile în România. Studiu de caz din experienţă proprie. (21.06.2013)
  7. Agroturismul, fezabil în România? (27.07.2011)

Am publicat aici a patra parte din seria „De la Ana la Caiafa„, împărtăşindu-vă experienţa umilitoare prin care am trecut personal pentru a obţine vizarea actelor de studii universitare pentru recunoaşterea lor în străinătate, mergând mai departe astfel în periplul practic început cu partea I, „Cum să îţi obţii şi vizezi actele de studii de licenţă şi master din România pentru a fi recunoscute în străinătate”  şi continuată în „Cum să îţi apostilezi, traduci şi legalizezi actele de studii pentru a fi recunoscute în străinătate” şi în „Mâţa fierbinte din curtea SNSPA„. Voi continua seria în luna iulie, mi-am tot propus să o termin, sper că în săptămânile ce urmează voi reuşi.

Am continuat în categoria „împotriva incompetenţei” seria despre profesionalism în promovarea NLP-ului şi psihologiei cu articolul intitulat “Standardele ştiinţifice şi profesionale ale programării neuro-lingvistice“. Deocamdată, atât îmi propun să mai scriu vara aceasta pe acest subiect al standardelor. Cele patru articole (celelalte sunt aici, aici şi aici) consider că acoperă după părerea mea excelent subiectul încât să te ajute să discerni între profesionişti şi incompetenţi care vând servicii similare.

Am publicat patru articole despre viitorul educaţiei în România, ca răspuns la campania „Lecţia verde” pentru Holcim organizată de Blogal Initiative. Mi-a plăcut la nebunie subiectul! Am promovat ideea ca educaţia formală să îmbrăţişeze tehnologia digitală ca pe o necesitate, începând cu realizarea unor manuale digitale, care prezintă 10 avantaje competitive faţă de manualele pe suport tipărit. Am continuat ideea, de data aceasta în registrul seriei „Documente psihografice ale societăţii contemporane” şi am scris despre o nouă dinamică a generaţiilor – unul din articolele cele mai bune pe care le-am publicat anul acesta pe acest blog, după părerea mea. Am legat viitorul educaţiei de antreprenoriat, deoarece consider că din mediul privat vor veni soluţiile şi v-am împărtăşit mai multe păreri de-ale mele în „Abilităţi evergreen„. Am concluzionat (deocamdată) pe acest subiect cu articolul Educaţia, această traumă colectivă. Acestea sunt articole scrise din suflet, la care ţin foarte mult şi pe care ţi le recomand cu căldură.

Am continuat seria „Documente psihografice ale societăţii contemporane” cu un videoclip al unei trupe de peste Prut pentru melodia cunoscută de mult, „Moldovenii s-au născut„, pentru a sublinia un exemplu pozitiv despre cum se poate face branding de ţară. Contextul despre care videoclipul vorbeşte (este, de fapt un scurt film) ar putea fi valabil şi în România – dar românii nu sunt atât de mândri de tradiţiile lor aşa cum sunt cetăţenii Republicii Moldova, după părerea mea.

În afară de aceste şase subiecte (blogging, recunoaşterea studiilor, viitorul educaţiei, standarde de profesionalism în NLP, antreprenoriat & inovaţie, documente psihografice) abordate în mai multe articole, ţi-am mai împărtăşit acum o lună şi o mică păţanie 🙂 pe care am avut-o pornind de la anunţuri imobiliare la mica publicitate pe internet: Apartamentul horror. Sper că te-a distrat.

În cele din urmă, ţi-am reînnoit invitaţia de a te alătura atelierului Scrie despre tine, cu Vera Ion şi Sorin Poamă, care a avut din mai până în iunie multe reprezentaţii la scenă deschisă şi multe workshopuri şi proiecte, despre care te invit să citeşti mai multe aici. M-a întristat că nu ai mers.

Ziua cea mai aglomerată a fost 4 iunie , când am primit 345 de vizualizări pe blog. Articolul cel mai vizualizat în această zi a fost Active şi pasive.

Aşadar, în luna iunie am continuat să scriu despre antreprenoriat şi inovaţie, cu diverse aplicaţii: în NLP, educaţie şi mai ales în afaceri. Ţi-am împărtăşit bucuriile mele în ceea ce priveşte reuşitele în blogging. Ţi-am oferit text, video, muzică, imagini, teme de meditaţie şi umor. Rămâi şi în luna iulie alături de Discerne pentru a-ţi îmbogăţi discernământul! Miezul verii mă va prinde bloguind cu spor, pe placul tău! Mă bucur că îmi urmăreşti blogul şi te felicit pentru că îţi faci timp să îmi citeşti articolele. Te invit să rămâi cu mine şi în perioada verii. Te aştept luna aceasta să descoperim împreună despre subiecte precum responsabilitate, carieră şi dezvoltarea personală & profesională. Am început deja cu articolul „Imaginea caracterului, acum şi pe Facebook

Lectură plăcută!

Îţi mulţumesc!

Ştefan Alexandrescu

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.








%d blogeri au apreciat asta: