Contributia, între dărnicie și complex de salvator

  Se spune că înainte de a te apuca să contribui, este important să construiești pentru tine, de parcă satisfacerea nevoii de contribuție intră în concurență cu satisfacerea propriilor nevoi. Pentru cei care nu au avut o reprezentare a echilibrului între satisfacerea nevoilor altora și propriile nevoi și nici un echilibru pentru a respecta propriile… Citește mai mult Contributia, între dărnicie și complex de salvator

Teoria puişorului şi a hamsterului – o fabulă modernă. Partea II.

Să recapitulăm de săptămâna trecută teoria puişorului şi a hamsterului Propun un nou model de explicare al relaţiilor dintre părinţi şi copii în România. Este teoria puişorului şi a hamsterului. Nu se aplică tuturor, ci doar unora. Cui? Celor care uită să îşi trăiască viaţa proprie şi caută să trăiască viaţa altora. Cine mai potrivit… Citește mai mult Teoria puişorului şi a hamsterului – o fabulă modernă. Partea II.

Teoria puişorului şi a hamsterului – o fabulă modernă. Partea I.

Când spui „stop!” După ce am publicat cartea mea din 2014, „Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală”, am avut bucuria ca discuţia pe temele propuse să se continue cu cititori, specialişti, potenţiali cumpărători şi critici. Cum una din temele principale – alături de sistemul de învăţământ preuniversitar din Ro – este relaţia dintre generaţii, mi… Citește mai mult Teoria puişorului şi a hamsterului – o fabulă modernă. Partea I.

Aşteptările – otrava sufletului nostru

Aşteptările ne otrăvesc sufletul mai mult ca orice altceva. Ne aduc numai frustrare, nemulţumire, neîmplinire, nefericire şi ne distrug viaţa şi relaţiile cu ceilalţi. Din păcate asta ni se întâmplă tuturor, pentru că aşteptările sunt idei limitative venite la pachet cu percepţia asupra realităţii şi cu mentalitatea şi se infiltrează în mintea noastră fără să… Citește mai mult Aşteptările – otrava sufletului nostru

Ce ne spunem de fapt când ne criticăm aproapele „spre binele său”. Partea I. Copii şi părinţi.

Mitul respectului între generaţii „Dar fiecare generaţie e datoare să corespundă respectului, oarecum cultic, pe care i-l acordă generaţia ce-i urmează. În învăţăturile, pildele, îndemnurile, ce le transmite aceleia, trebuie să fie condusă de un acut sentiment de răspundere, nu numai pentru soarta acelei generaţii, ci şi pentru a tuturor celor ce îi vor urma.… Citește mai mult Ce ne spunem de fapt când ne criticăm aproapele „spre binele său”. Partea I. Copii şi părinţi.