Am scris concluziile mele şi cum am ajuns la ele în partea I a acestui articol. Acum, a venit vremea să aruncăm o privire de ansamblu, pentru ultima dată, asupra acestor filme de ficţiune din 2013.
1. Când se lasă seara peste Bucureşti sau metabolism/
Métabolisme ou Quand le soir tombe sur Bucarest
Ficţiune, lung-metraj
Coproducţie România-Franţa
Scenariul şi regia: Corneliu Porumboiu
produs de Marcela Ursu
nominalizare la Leopardul de Aur, Locarno; 7 nominalizări la Gopo
Cronici: aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici
N-au înţeles filmul: aici, aici, aici, aici, aici
Notiţe de la întâlnirea cu regizorul.
Un film genial despre limbajul cinematografic şi, mai ales, despre cinematograful românesc. Un meta-film, o autoreferinţă ironică, o producţie experimentală care a fost înţeles de puţini cinefili şi încă mai puţini critici.
Punctajul meu: 10/10
Trailer:
(continuă să citești după media ↓)
2. Poziţia copilului / Child’s Pose
Ficţiune, lung-metraj
Producţie România
produs, scris şi regizat de: Călin Peter Netzer
scenariul: Răzvan Rădulescu
produs de Ada Solomon
liste de recenzii: aici, aici, aici
Ursul de aur şi FIPRESCI la Berlin, 2013.
9 premii Gopo 2014 pentru cel mai bun film de ficţiune lungmetraj, cel mai bun regizor de lungmetraj ficţiune, cel mai bun scenariu de lungmetraj ficţiune (aceste 3 premii au fost luate de Călin Peter Netzer, ultimul şi de Răzvan Rădulescu, coscenarist), actriţă principală (Luminiţa Gheorghiu), actor secundar (Vlad Ivanov), actriţă secundară (Inlinca Goia), montaj lung-metraj (Dana Bunescu), sunet lungmetraj (Cristian Tarnoveţchi, Dana Bunescu, Cristinel Şirli), costume (Irina Marinescu), machiaj şi coafură (Domnica Sava, Dana Roşeanu), premiul publicului.
O veritabilă pagină de psihologie est-europeană. Al treilea film al regizorului Călin Peter Netzer, după Maria (2003) şi Medalia de onoare (2009) şi reprezintă un progres remarcabil, luând în considerare că primul lui film a fost criticat pentru lipsa de înţelegere a psihologiei vestice. Am văzut de asemenea Medalia de onoare şi mi s-a părut foarte bun. Aştept cu interes ce alte filme va mai face dl. Netzer, acum că a depăşit statutul de regizor debutant în lung-metraj.
Punctajul meu: 8/10
Trailerul oficial al filmului.
(continuă să citești după media ↓)
3. O vară foarte instabilă / A Very Unsettled Summer
Ficţiune, lung-metraj
coproducţie Suedia-Marea Britanie-România-Cehia
produs, scris şi regizat de Anca Damian
scenariul: Philip Ó Ceallaigh
produs de: Grant Keir
Premiile UCIN pentru regie, muzică şi montaj. Nominalizat la marele premiu al festivalului de la Varşovia. 3 nominalizări la Gopo.
Cronici: aici, aici, aici, aici
Punctajul meu: 7/10
Un film foarte bun, a cărui punct forte stă în scenariul inovator. Cei care se aşteaptă la un divertisment trecător nu vor înţelege filmul, după cum din păcate consider că nu au reuşit chiar mulţi jurnalişti.
Trailer:
(continuă să citești după media ↓)
4. La limita de jos a cerului /The Unsaved
Ficţiune, lung-metraj
Coproducţie România/Republica Moldova
Regia: Igor Cobileanski
Scenariul: Corneliu Porumboiu, Igor Cobileanski
produs de: Alexandru Teodorescu
Premiul FIPRESCI la Cottbus. Gopo pentru cel mai bun debut şi imagine.
Cronici: aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici şi aici
Selecţia Republicii Moldova pentru a fi luat în considerare la premiile Oscar din 2015. Un scenariu care ia ce e mai bun atât de la Cobileanski cât şi de la Porumboiu, are o atmosferă apăsătoare, personaje bine conturate şi un final previzibil.
Punctajul meu: 6/10
Trailer:
(continuă să citești după media ↓)
5. Carmen
Ficţiune, lung-metraj
Producţie România
regia: Doru Niţescu
scenariul: Tudor Voican, Doru Niţescu, după o idee de Cătălin Cocriş
produs de: Constantin „Titi” Popescu
Premiera mondială: cinema „Union”, ianuarie 2013; Bosnia şi Herzegovina – festivalul de film de la Sarajevo, august 2013
Premiera naţională în reţeaua din România: 22 mai 2015
Participare la festivalul de film de la Sarajevo, 2013. Filmul a fost lansat în avanpremieră în România în ianuarie 2013.
Am văzut filmul în săptămâna în care a avut premiera la cinema Studio. Sincer, mă aşteptam la mai mult (adică o capodoperă), dar filmul este în mod clar unul bun, care face uz de calităţile scenariului în conturarea personajelor şi de calităţile actorilor în a face povestea să înainteze cu multă delicateţe. Cazul ilustrat, preluat din realitate, reprezintă o poveste universală despre suferinţa unui copil care este şi mai profund resimţită în vieţile adulţilor. Mi-ar fi plăcut ca personajul titular să aibă mai multă substanţă. În acelaşi timp, marele merit al filmului este că ilustrează fără să condamne, relatează lucruri tragice fără să cadă în melodramă, arată fără să scoată ochii. Un mare merit al eleganţei, care se simte atât din regie, cât şi din scenariu. Totuşi, luând în considerare travaliul lung al filmului până în cinematografe şi mai ales cine l-a produs, trebuie să spun că a aştepta un alt film bun de pe aceleaşi mâini prea curând este a cere prea mult de la viaţă. „Carmen” este unul din acele contraexemple, care verifică regula, aceea că în ciuda sifonării de fonduri de la CNC şi din alte părţi, se mai fac şi filme bune cu bani de la stat. NU FOARTE bune, dar bune. Ceea ce este totuşi mare lucru.
Punctajul meu: 6/10
Trailer:
(continuă să citești după media ↓)
6. Roxanne
Ficţiune, lung-metraj
Coproducţie România-Ungaria
Regia: Valentin Hotea
Scenariul: Valentin Hotea, Ileana Muntean.
Produs de Ada Solomon
Premiu pentru afiş. Nominalizare la Locarno.
2 nominalizări la Gopo, o nominalizare la festivalul de la Locarno. Participare la festivalul de film „Anonimul”
Un film despre tăcerea, mai mult sau mai puţin voită, asupra ororile comunismului şi a efectelor pe care încă le mai pot avea în societatea de astăzi asupra vieţilor celor care în anii ’80 erau în liceu.
Punctajul meu: 6/10
Trailer:
(continuă să citești după media ↓)
7. Déjà Vu
Ficţiune, lung-metraj
Producţie România
Scenariul şi regia: Dan Chişu
produs de Dan Chişu şi Codin Maticiuc
Nominalizare la Gopo 2014 pentru Cea mai bunǎ actriţă într-un rol principal într-un film de lungmetraj ficţiune – Ioana Flora
Cronici pozitive: aici, aici, aici
Un experiment reuşit, după părerea mea, prin prisma interpretării Ioanei Flora şi a umorului replicilor şi al situaţiilor. Un film onest, care nu promite mult şi nu livrează mult, dar poate fi o vizionare drăguţă pentru unele cupluri. În comparaţie cu anterioarele lungmetraje de cinema regizate de Dan Chişu, mi s-a părut mai bun decât Website Story şi Ursul şi cam la acelaşi nivel cu Şi caii sunt verzi pe pereţi. Cu o menţiune importantă: mie îmi place umorul autorului – ceea ce este o notă subiectivă.
Punctajul meu: 6/10
Trailer:
(continuă să citești după media ↓)
8. Domestic
Ficţiune, lung-metraj
Coproducţie România-Germania
Scenariul şi regia: Adrian Sitaru
produs de Monica Lăzurean-Gorgan
Cronici pozitive: aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici
Cronici negative: aici
Premiul Gopo pt. scenografie. Nominalizat la festivalul de film de la Mar del Plata.
Un film inovator prin stil, ceea ce se vede şi în afişul original. O comedie onestă, bine jucată şi atât. Sunt unii care s-au apucat să îl ridice în slăvi. Că filmul e peste medie, asta e clar, dar nu e chiar cazul (încă) să-i ridicăm o statuie lui Adrian Sitaru. Mie mi-a plăcut mai mult Pescuit sportiv de acelaşi autor. Mă întreb dacă ar fi fost tot atât de apreciat dacă ar fi fost coproducţie Germania-Franţa în loc de România-Germania. O menţiune de love totuşi din partea mea: campania promoţională a fost excelentă. Nota 10! Aşa se face!
Am avut oportunitatea de a vedea filmul în prezenţa regizorului şi a câtorva actori, care au fost diponibili pentru discuţii după vizionare. Sala era mai degrabă tăcută. Reacţia mea onestă la film ar fi fost: „Aşa, şi?”, doar că pe moment nu reuşeam să mă dau bătut, aşa că mi-am scotocit prin mintea pe care o aveam la momentul respectiv şi am pus vreo două întrebări cretine, după care m-am grăbit să prind ultimul metrou.
Poate că mi-a scăpat mie ceva, dar nu mi s-a părut genial, ci doar un film bun şi foarte amuzant. Îmi doresc să mai văd aşa umor în filmele româneşti!
Punctajul meu: 6/10
Trailer
(continuă să citești după media ↓)
9. Condamnat la viaţă / A Farewell to Fools
Ficţiune, lung-metraj
Coproducţie România-Germania-Belgia
Regia: Bogdan „Dreyer” Dumitrache
Scenariul: Anuşavan Salamanian, după nuvela „Moartea lui Ipu” de Titus Popovici
produs de Daniel Zuta, Giuliano Doman
Cronici (toate negative): aici,,aici, aici, aici, aici, aici, aici
Premiul Gopo pt. scenografie. Nominalizat la festivalul de film de la Mar del Plata.
Filmul a ajuns în ştiri pentru că producătorul Giuliano Doman s-a certat cu regizorul Bogdan Dreyer pentru final.
Nu mai scriu poveşti. I-am făcut cronica aici. Nu mi se pare chiar un film prost, aşa cum l-au considerat americanii, dar mult nu lipseşte. În orice caz, este un film pe care îl pot vedea cu plăcere unii spectatori.
Punctajul meu: 5/10
Trailer
(continuă să citești după media ↓)
10. Câinele japonez/The Japanese Dog
Ficţiune, lung-metraj
Producţie România
Regia: Tudor Cristian Jurgiu
Scenariul: Ioan Antoci, Gabriel Gheorghe, Tudor Cristian Jurgiu
Produs de Tudor Giurgiu
Cronici negative: aici, aici, aici, aici, aici
Cronici pozitive:aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici,
Gopo pentru rol principal: Victor Rebengiuc; premiu la Varşovia; Premiul Zilelor Filmului Românesc – debut la TIFF. Alte 7 nominalizări la Gopo.
Am avut nefericirea să văd acest film, căruia i-am făcut o cronică aici. Pe scurt, e prost. E un film artsy cu pretenţii incredibil de mari.
Punctajul meu: 4/10
Trailer
(continuă să citești după media ↓)
A Long Story (2013)
Ficţiune, lung-metraj
Coproducţie România-Olanda
Regia: Jorien van Nes
Scenariul: Lotje Ijzermans
Produs de Stienette Bosklopper
Punctaj aşteptat pe baza cronicilor: 6/10
Filmul a avut premiera doar în Olanda, ţara co-producătoare, în toamna 2013.
Nu am văzut filmul, dar cu siguranţă ar intra în top 10 filme româneşti de ficţiune din 2013.
Trailer:
(continuă să citești după media ↓)
Am publicat prima dată un draft al acestui articol în mai 2014 şi l-am rescris în mai 2015, datorită faptului că pe 22 mai 2015 a avut premiera filmului Carmen.
ocazional, critic de film
Copyright © Marcus Victor Grant 2015-prezent, toate drepturile rezervate.
Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.
DISCERNE 