Tu de ce fugi?

woman_running_away-600x250

Fiecare tinde să fugă de ceva. Unii fug de responsabilitate, alţii de singurătate, alţii de locuri aglomerate şi fum, iar cel mai adesea oamenii fug de sentimente.

Eu cred că fugim de ceva diferit în fiecare zi şi cred că această fugă e strâns legată de fricile noastre cele mai ascunse. Din păcate, acele frici le purtăm tot timpul în noi şi fără să conştientizăm, ele ne formează pista pe care alergăm. E o pistă care la fiecare metru parcus are a altă frică. Alergăm zile, ani, alergăm toată viaţa şi prea târziu conştientizăm că acea pistă e rotundă.

Sunt oameni care fug în momentul în care îţi deschizi sufletul în faţa lor. Cred că acei oameni sunt cei mai dificili de înţeles, mai ales când orice tu simţi devine o bombă care explodează pe o pistă minată şi îl aruncă pe acel om la kilometri distanţă de tine.

La început ai impresia că tu declaşenzi fiecare bombă, de fapt, toate bombele sunt coordonate de el. Ai spus un “îmi pasă de tine“, BUM!De fapt, tu eşti cel care zbori forţat din viaţa acelui om pentru că orice sentiment pozitiv şi orice ai putea simţi pentru el îi declanşează fricile cele mai ascunse, frici de care fuge şi nu are curajul să le accepte şi să le înfrunte.

Ce poţi face? Nu prea multe. Manualele de psihologie nu o să te ajute, pentru că în acest caz nu tu eşti problema, ci el, cel care fuge. Poţi încerca treptat să te apropii, să risti şi să speri că nu va declanşa bomba,  nu azi.
Ei sunt oamenii care au nevoie de cea mai mare afecţiune şi cu cât îşi neagă această nevoie, cu atât mai multe bombe pun pe pista lor. Uneori, ei sunt cei care se transformă într-o bombă. Explodează de fiecare dată când încearcă să îşi înfrunte o frică alături de omul neprotrivit. Fiecare pas în plus poate fi uneori echivalentul a 100 de kilometrii în minus în momentul în care acel om decalanşează bomba de îndepărtare, dar uneori sentimentele tale sunt atât de puternice încât rişti tot. Dacă asta simţi, fă-o, dar ai grijă să nu o faci pentru a fugi de propriile tale frici.
Asta facem toţi. Fricile noastre ţin oamenii care ne iubesc la distanţă. Îi alungăm, îi înderpărtăm, îi ignorăm. Totuşi, ei rămân acolo, până când ne vom decide să ne înfruntăm frica lângă ei. Dar dacă nu vom face asta niciodată?

Acum ceva timp, am primit un sfat: “Fă din cea mai mare frică a ta, cel mai mare atu!” şi vreau ca azi să-l împart cu voi şi să sper să vă fie folositor.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci te invit să citeşti şi aceste articole despre stress & inteligenţa emoţională 

Guest post de Bianca Roxana Ionel. Publicat iniţial aici. Copyright (C) Bianca Roxana Ionel, 23 februarie 2015. Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci te invit să citeşti şi acest interviu cu ea şi blogul ei.

biancaionelwebdeveloper

Anunțuri

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s