Securitatea, între iluzie şi control

Later update.Datorită faptului că multe din linkurile inițiale ale acestui articol nu mai erau actuale în 2020, am ales să le înlocuiesc cu versiunile lor din 2012 din Internet Web Archive Wayback Machine. Unele ar putea avea versiuni actuale care se găsesc la altă adresă. De aceea, vă invit să aveți răbdare cu linkurile care se deschid greu, pentru că nu se deschid imediat. Linkurile originale valabile în decembrie 2020 au fost păstrate.

Trăim în al doilea deceniu al celui de-al treilea mileniu. Din momentul în care identitatea online a cuiva şi securitatea datelor personale au fost deja puse sub ameninţare prin PCIP, ACTA, PIPA, SOPA, CISPA , ITU se cuvine să aruncăm o privire asupra încotro se îndreaptă societatea modernă, din punct de vedere tehnologic.

Desigur, tentativele şi iniţiativele pentru cenzurarea internetului nu sunt noi, avertizam în legătură cu acestea încă de acum 2-3 ani, dar unii din antreprenorii online pe care îi cunosc au luat această idee în râs. Acest articol nu este însă despre ACTA, aşa cum cenzura internetului nu este despre a limita accesul pedofililor la traficul de materiale cu minori, sau despre a-i opri pe terorişti să acceseze centrale nucleare care oricum nu sunt conectate la internet, sau despre a proteja drepturile autor sau pentru a proteja patentele marilor corporaţii. Este vorba despre mult mai mult de atât.

Şi nu se mai petrece la nivel local: China, Iran, Egipt, Nepal, Siria, Columbia, Birmania, Thailanda, India, Canada, Pakistan, Peru, Filipine, Panama, Brazilia, Bangladesh, se petrece la nivel supra-statal

Argumentarea mea se face pe 2 paliere, în funcţie de considerentele fiecăruia:

 

1. Drepturile civile la libertate şi intimitate privată

Cine are acces la datele biometrice, va putea avea acces şi la informaţiile care ţin de securitatea personală. O bancă rusească, spre exemplu, vrea să folosească ATM-ul ca detector de minciuni. O firmă japoneză a lansat în Polonia (vezi şi aici) şi România primele bancomate care folosesc tehnica biometrică a scanării venelor.

Deşi:

în România se întâmplă următoarele:

Asta nu e o problemă doar la nivelul României, devreme ce o lege similară a intercepării comunicaţiilor urmează să fie adoptată şi în Irlanda.

 

2. Drepturile de libertate a manifestării conştiinţei religioase

Există motive pentru care unii creştini consideră că acceptarea anumitor tipuri de cipuri în documentele personale constituie o formă de supunere în faţa satanei. Parţial corect, parţial fals. Să înţelegem mai exact cum şi cât.

Corolând ceea ce interpretează ortodoxia în Biblie şi ceea ce anumite tehnologii pot crea acum, se poate concluziona că:

Corelând într-adevăr ce scrie în Biblie cu progresele tehnologice actuale, nu încape îndoială cum concluziile de mai sus sunt corecte, pentru creştini. Simbolurile, prin definiţie, au o asociere primară, care nu poate fi contestată. Un simbol înseamnă ceva, indiferent dacă oamenii sunt sau nu conştienţi de alegerea lui.

Nu există contra-argumentare care să stea în picioare împotriva celor patru puncte de mai sus. Cu toate acestea, ele capătă o importanţă personală, individuală, pentru fiecare om, în măsura în care alege să creadă în Biblie – altfel spus, pentru cei care cred, punctele de mai sus reprezintă cel puţin semnale pentru atenţionare, iar pentru cei care nu cred, cel mult curiozităţi. Indiferent cum sunt privite, democraţia, ca un concept modern, presupune dreptul fiecărei persoane la a-şi urma convingerile religioase. Iar dacă ortodocşii cred şi argumentează că aceste concluzii sunt reale, atunci toate autorităţile şi toţi cetăţenii sunt obligaţi să respecte această percepţie şi să se comporte în consecinţă, fără a-i marginaliza pe cei care o urmează. Mai ales că 1 milion de români au semnat o petiţie prin care au cerut referendum pe tema actelor cu cipuri biometrice. Preşedintele Traian Băsescu a ignorat petiţia.

Dreapta socoteală este cea mai înaltă virtute ortodoxă, după cum scriam şi aici. Este, aşadar, important să discernem între nuanţe ale problemelor. O mare dispută în interiorul ortodoxiei a fost şi rămâne pentru unii, dacă actele cu cipuri RFID şi cardurile bancare cu cipuri RFID/NFC (cu întrerupător sau fără) pe care e imprimat numele reprezintă lepădare de credinţă sau doar un act premergător adevăratei lepădări, despre care unii consideră că este/va fi implantarea cipurilor RFID în mână sau pe frunte, exact aşa cum scrie în Biblie. Dacă analizăm strict ce scrie în Biblie, este clar că lepădarea este explicită în cazul acordului pentru implantarea sub o formă sau alta a semnului 666 în corp.

Problema diferenţei între un cip RFID într-o pereche de blugi din mall (aici un exemplu din tehnologia web 4.0) şi un act de identitate este totuşi aceea că numărul 666 corespunzând fiarei se aşează împreună cu numele de botez creştin al persoanei, numele după care se identifică în faţa lui Dumnezeu pentru că s-a unit cu El prin taina Sf. Botez – astfel, realizarea unui paşaport biometric (care conţine semnul explicit al fiarei), deşi nu este o lepădare în sensul strict explicat în Apocalipsă, este un păcat şi un act premergător – pentru care unii duhovnici nu mai primesc la spovedanie enoriaşi şi nu îi mai pomenesc în rândul drept-credincioşilor. Aceeaşi dispută este valabilă şi pentru tot felul de alte carduri (ex: bancare, de bibliotecă), ce folosesc fie tehnologia RFID, fie NFC, fie EAN-13.

Acestea sunt datele. De aici, acei creştini pentru care dreapta socoteală nu este o virtute, ci un concept străin, se înregistrează exagerări lipsite de logică şi de corespondenţă cu scrierile Sf. Scripturi şi ale Sf. Tradiţii. Ei se panichează în legătură cu orice fel de cipuri şi carduri, în orice fel de document. Întâlnim astfel, din lipsă de informare, aberaţii precum:

  • Îndemn la greva fiscală împotriva semnăturii electronice (nu am găsit nicăieri explicat ce legătură are semnătura electronică în mod specific cu 666)
  • Card=drac scris invers. Nu e la fel şi în limba engleză, iar cuvântul e de origine engleză. Această interpretare e o particularitate a limbii române.
  • Prezenţa cipului RFID împiedică pe om să se roage – cel mai probabil, li se întâmplă celor care suferă de efectul placebo şi de o cădere de calciu.
  • Orice român va avea în lumea virtuală o identitate – adică una din elucubraţiile scoase de la Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor, care nu are niciun plan realist de a face sistemul e-guvernare să funcţioneze – minunat pentru persoane juridice, îngrozitor pentru persoane fizice.

Oricum ar fi, există câteva lucruri pe care le poate face oricine pentru a-şi proteja securitatea.

 

Cum să se protejeze o persoană fizică:securitatea şi intimitatea prin folosirea tehnologiilor de comunicare interpersonală şi gestiune financiară.

1. să adauge un număr de telefon sau un cod suplimentar, la contul de google

2. să se ferească de plata cu telefonul mobil – sistem lansat de Google, iar lista telefoanelor prin care se va putea face plata este deja disponibilă. Tehnologia NFC, despre care se spune că va arunca la gunoi afacerea cardurilor, oferă o pradă şi mai uşoară pentru hoţii de buzunare
3. să plătească pe cât se poate de mult din ce cumperă cash. Există speculaţii că în Suedia sau Italia s-ar intenţiona în timp, pe scară largă, renunţarea la plăţile cu bani lichizi pentru valori mai mari de câteva sute sau o mie de euro.

4. alege alte sisteme de operare pentru mobil decât Android (care sunt supuse unui număr mare de atacuri informatice) sau Microsoft.Exemplu: Symbian.

5. Cum identitatea posesorilor de iPhone, iPad și iPod Touch se află datorită unui număr unic, poate folosi alte tipuri de telefoane şi să aibe grijă ce face pe iPad!

6. Dacă are de gând să participe la vreun protest public, să se pregătească să renunţe la drepturile civile … În Londra, poliţia metropolitană foloseşte un software pentru a identifica utilizatorul fiecărui telefon mobil din mulţime, iar în Bucureşti, participanţii la o manifestaţie în Piaţa Universităţii au fost fotografiaţi şi filmaţi fără permisiunea lor.

7. Să opteze pentru laptopuri fără cameră video încorporată. Camera poate fi folosită de la distanţă pentru spionaj.

8. Să ţină smartphone-ul protejat cu o parolă, dacă este posibil. După cum scrie aici şi arată aici, pentru orice tip de telefon mobil, există posibilitatea – nu de către companii sau spioni, ci de către utilizatori obişnuiţi – de a te spiona la distanţă chiar şi dacă nu-ţi foloseşti telefonul mobil. Atâta timp cât are bateria şi SIM-ul în acelaşi loc, nu serveşte doar ca geolocalizator…

9. Să evite brăţările GPS. Dacă ieri erau folosite brăţări GPS pentru puşcăriaşi şi azi microcipuri RFID pentru câini, mâine vor fi folosite pentru copii, chipurile pentru a le da de ştire părinţilor unde sunt tot timpul. Oricum fiecare poate fi localizat prin intermediul telefonului mobil, măcar cine vrea să ştie peste tot pe unde umbli să depună puţin efort…

10. Dacă va călători în SUA, Australia, Canada, Japonia, Maroc, Noua Zeelandă şi Coreea de Sud, unde încă sunt în vigoare proviziile ACTA, să ţină cont de aceasta.

11. Din moment ce WiFi-ul poate fi folosit ca mijloc de urmărire în propria casă, este o idee bună să închidă router-ul wireless atunci când nu îl foloseşte

12. Să nu folosească telefoanele pe post de carduri de acces: e ca şi cum ai umbla cu cheile după tine la vedere, cu o adresă pe ele.

13. Să se întrebe cât de sigură este reţeaua de telefonie mobilă în faţa atacurilor electronice. Oricum, să nu răspundă la SMS-uri dubioase şi să le raporteze

14. Să evite cardurile de fidelitate. Pot fi folosite pentru a mări preţurile artificial la produsele cele mai cumpărate.

15. Să îşi şteargă cookie-urile din când în când. Sau să-şi instaleze CCleaner, un program free care îţi curăţă urmele din programele pe care le foloseşti.

16. Să îşi Folosească pentru partiţiile PC-ului/laptopului Vera Crypt, alt program free care are ca scop să-i oprească pe alţii să acceseze conţinutul calculatorului fără permisiunea ta.

17. Să nu folosească iTunes. Află aici de ce.

18. Să-şi dezactiveze web history de la google. De fapt, nu naviga pe internet cât timp eşti logat la contul Google (aplicaţii comune: Gmail, Youtube, Google+, Google profile)

19. Dacă totuşi foloseşte un card bancar cu cip RFID, să-şi cumpere un dispozitiv care previne accesarea lui de la distanţă.

20. în cazul că va fi vreodată creat, să refuze cardul de asigurare medicală cu date biometrice. A fost criticat până şi de preşedintele Colegiului Medicilor în România (video aici).

 

Alte referinţe:

Listă de linkuri în engleză pentru documentare în ceea ce priveşte pericolele folosirii tehnologiei RFID (nu le-am parcurs pe toate, dar lista mi se pare exhaustivă pentru domeniul în chestiune, atât dpdv al drepturilor cât şi dpdv al semnificaţiilor)

istoria dezvoltarii eID in UE

7 metode prin care telefonul tău este ascultat

Video Youtube – ce înseamnă să ai numărul 666 pe buletin

Vezi cum pot afla operatorii de telefonie unde eşti, ce faci şi cu cine vorbeşti

Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns că Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) supraveghează blogosfera – fapt care în sine ridică întrebări interesante, s-a făcut SRI-ul internetului! Citeşte şi aici care sunt premisele pentru Sistemul de Informaţii Integrat (SII) şi aici care sunt premisele pentru CERT-RO (centrul naţional de răspuns la incidente de securitate cibernetică). SRI-ul are accesul la bazele de date de la 52 de instituții ale statului.

Facebook şi Google+: anonimatul trebuie să dispară pe internet

UE va renunta, în timp, la toate CARDURILE CU BANDA MAGNETICA, inlocuidu-le cu cele CU CIP

Tehnologia umană a pus stăpânire pe planetă

  

Marcus Victor Grant

Copyright © Marcus Victor Grant 2012-prezent, toate drepturile rezervate.

Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

8 gânduri despre „Securitatea, între iluzie şi control

  1. […] Facebook poate fi o sursă nefiltrată de atacuri cibernetice și phishing, unde utilizatorii pot fi vizați de atacatori care încearcă să fure date personale sau să acceseze conturile lor. Softurile de securitate de tipul antivirus, antimalware, anti spyware și anti adware nu pot să filtreze pe dinafară amenințările la fel de eficient dacă utilizatorul a desemnat că tot ceea ce se întâmplă pe Facebook e considerat sigur. De fapt, by default, unele browsere și aplicații marchează în mod corect tot ce este pe Facebook ca o potențială amenințare și nu permite afișarea conținutului în cadrul navigării în afara Facebookului. Pe o scară mai largă, utilizând datele adunate, agențiile de spionaj ar putea crea atacuri cibernetice mai precise și direcționate împotriva unor ținte specifice, cum ar fi organizații guvernamentale sau corporații. Citește mai multe în articolul Securitatea, între iluzie şi control […]

    Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.