Bianca Roxana Ionel este o tânără multivalentă care caută clienţi ca programator, a studiat economie şi în timpul liber interpretează cu vocea ei extraordinară melodii celebre. Puteţi să aflaţi mai multe despre Bianca de pe site-ul ei .
1. De ce ai ales programare, economie şi muzică?
Am ales exact ce mi-a plăcut și ceea ce am simțit că am nevoie. Uneori cred că ele m-au ales pe mine. M-au fascinat pur și simplu. Programare am început să fac din clasa I, Pascal pe vremea aceea. Muzică am început în clasa a V-a cu lecții de pian. Economie din facultate, pentru că era ceva diferit de tot ce făcusem până atunci. Voiam o schimbare, dar nu una radicală. Norocul meu a fost specializarea Informatică-Economică.
- Care este cel mai important lucru pe care consideri că l-ai făcut până în prezent în muzică?
Am avut curajul să cânt după un spectacol la care nu am fost apreciată. Nu pentru că nu aș fi meritat, ci pentru că sunt oameni din orașul în care eu m-am născut, Roman, știu să distrugă vise, să descurajeze și chiar să jignească pe concetățenii lor. Din fericire, visul meu nu poate fi distrus prea ușor.
- Ce îţi aduce bucurie sau mulţumire cel mai mult, în activitatea ta de programator?
Activitatea în sine mă face să zâmbesc zilnic. Cea mai mare bucurie e în momentul în care rezolv singură un task care inițial îmi părea imposibil. Ca web developer ești supus zilnic la noi provocări. Apar noi modalități de a realiza anumite efecte în site și nu e întotdeauna ușor. Eu sunt la început, nu le știu pe toate deși aș vrea. Acumulez zilnic cât mai multe informații și recunosc mi-e greu de foarte multe ori. Sunt lucruri de finețe, sunt virgule sau ghilimele sau un simplu spațiu care îți poate da totul peste cap. În momentul în care reușesc să rezolv aceste erori totul se luminează și sunt cu adevărat mulțumită de mine și de munca mea.
- Care sunt cele mai importante 3 valori profesionale pentru tine? Cum îţi influenţează activitatea?
E destul de dificil să aleg doar 3, dar cele mai importante ar fi învățarea, pasiunea și provocarea. Învățarea pentru că domeniul ales de mine pe partea de programare (web developing) implică o continuă învățare. Cerințele unui site se schimbă de la o zi la alta în funcție de evoluția limbajelor de programare și a dispozitivelor de pe care acestea pot fi accesate. Dacă la începutul lui 2012 să poți vizualiza un site de pe un smartphone putea fi considerat un moft, acum e obligatoriu. Permanenta schimbare în acest domeniu duce implicit și la provocare. Dacă nu ești capabil să faci față, nu reziști și nu în cele din urmă pasiunea. Poți fi cel mai bun programator din lume, poți face față oricărei provocări, dar dacă nu-ți place ceea ce faci, totul e zero.
- Cum te defineşti pe tine şi în raport cu cine?
În raport cu persoanele cu care interacționez zi de zi, pot spune că sunt o combinație bine proporționată de lider, pacifist și câștigător și am să-ți explic de ce.
În prima fază, sunt pacifistă convinsă. Obișnuiesc să aduc echilibru în grupul în care mă aflu, indiferent de caracterele care există în acel grup. Cum nu mă mulțumesc doar cu armonie în cadrul grupului simt mereu nevoia să intervin pentru a face lucrurile să fie mai bune, perfecte, chiar dacă jumătate din cei prezenți mi-ar putea spune că e imposibil acest lucru sau prea riscant.
Mereu am muncit din greu pentru ceea ce mi-am dorit, pentru că doar prin muncă ajungi la standarde înalte și îmi place să mă autodepășesc zilnic pentru a fi o câștigătoare.
În cadrul echipelor cu care am lucrat am reușit să-mi implementez cu ușurință propria viziune și strategie și mereu am considerat că exemplul personal este cea mai bună metodă pentru a impulsiona oamenii să te urmeze. Îmi place să ascult și îmi place să văd dincolo de omul cu care lucrez. Să aflu ce își dorește și ce-l reține în anumite momente să atingă performanțe maxime. Consider primordială cunoașterea în detaliu a oamenilor din echipă, pentru că suntem caractere diferite și reacționăm diferit. Dacă nu îi cunosc nu pot să-i motivez sau să le creez un cadru proprice de lucru. Îmi place să le dau încredere, să-i fac să gândească peste așteptările lor, să se relaxeze și să pună suflet în ceea ce fac, pentru că, dacă faci un lucru cu dragoste acesta va fi cu sigurață ceva măreț.
- Povesteşte-ne puţin despre activitatea ta din LSE
Liga Studenţilor Economişti (LSE) este organizația studențească în care fac voluntariat de 3 ani de zile. La început am fost un simplu membru activ, dar după un an mi-am dorit mai mult și am candidat ca Responsabil Educațional. După un mandat pe această poziție am vrut o schimbare și am ales una radicală, dacă privești din interior, dar înțeleaptă, aş spune eu, pentru că mi-a permis să îmbin două din lucrurile care îmi plac: scrisul și programarea. Astfel, în prezent sunt Responsabil Media & IT și pot spune că este exact ceea ce mi-am dorit și intenționez să candidez și anul aceasta pe aceeași funcție pentru că mai am lucruri de făcut și un mandat nu îmi este suficient.
LSE este familia care îmi lipsește la Iași. Nu a reușit să țină locul părinților mei, dar a reușit să mă facă să cred că am frați și surori, lucru ce mi l-am dorit mereu, dar din păcate sunt singură la părinți. LSE a dat un aer unic studenției mele.
- Care sunt avantajele de a avea o specializare economică şi una informatică simultan, pentru cariera ta?
Cred că îmi formează o perspectivă diferită și sparge mitul legat de informaticieni, acela că ar fi solitari și insociabili. Am o gândire economică, fără să vreau gândesc procesul economic și implicit gândesc și ca un programator. În prezent se caută foarte mult studenții care au terminat Informatică-Economică; asta mă bucură și clar e un avantaj. Când mi-am ales specializarea, știam că voi concura cu studenții care termină Informatică și Automatizări și Calculatoare. Ei sunt mai buni pe partea de informatică decât noi care terminam specializarea dublă, dar ei nu pot gândi economic. La firma unde fac practică mi s-a explicat foarte clar că ei pot angaja doar studenți care au terminat Informatica-Economică pentru că noi gândim procesul economic. Programarea se învață în jumătate de an, dar economia nu. Ca să fii economist ai nevoie de o facultate.
Dincolo de toate acestea, poți vorbi chiar tu cu un client, poți să îi prezinți un site încât să îl atragi și să-l faci să înțeleagă tot ceea ce îi oferi. Un informatician nu știe să vândă ceea ce face. El îți explică totul din punct de vedere tehnic, iar dacă tu dacă nu ai cunoștiințe de programare nu înțelegi și pleci speriat. Poți da cu piciorul la o ofertă bună.
Specializarea dublă te ajută să gândești și din perspectiva vânzătorului și din cea a clientului. Chiar dacă nu ești cel mai bun de pe piață ca programator, dacă știi să îți vinzi produsul, câștigi.
- Cum te-a format până acum activitatea de vânzare a asigurărilor?
Mi-a dezvoltat abilitățile de comunicare, negociere și persuasiune. Am început la 17 ani să fiu broker de asigurări RCA și CASCO și pe atunci nu știam nimic despre ce înseamnă să vinzi. Fără să am teoria în spate am făcut practică și cred că m-am descurcat destul de bine. Îmi amintesc și acum că în prima săptămână am vândut 11 asigurări. În facultate m-am bucurat cel mai mult de tot ceea ce dobândisem fără să-mi dau seama și am înțeles mai ușor decât colegii mei teoria pe această direcție la marketing și management. Pot spune că atunci când vreau ceva, sunt imposibil de refuzat.
- Care este sistemul tău de luare a deciziilor şi cum funcţionează acesta pentru tine? Cum anume iei în considerare criteriile importanţei şi urgenţei?
Întrebarea ta mă face să-mi amintesc de vorbele unui domn profesor de la facultate care mereu ne spunea că viața este ca o structură din programare: „IF ( Condiție) THEN (Varianta 1) ELSE (Varianta 2)”.
Personal nu m-am gândit niciodată dacă iau deciziile după o anumită regulă sau nu, dar până acum pot spune că, indiferent de situație, am reușit să fac alegerile potrivite.
Am şansa că reacționez foarte bine în condiții de stres și indiferent dacă trebuie să iau o decizie urgentă sau nu, gândesc totul pe termen lung și scurt. Îmi imaginez unele scenarii privind evoluția lucrurilor în bine sau în rău. Mai exact, nu contează dacă e ceva important sau urgent pentru că pentru toate aplic aceeași strategie. În ultima perioadă încerc să mă desprind și să privesc lucrurile și din exterior, într-un mod cât mai obiectiv. Niciodată nu cer sfatul nimănui când iau o decizie și chiar dacă există persoane care încearcă să mă direcționeze într-un fel sau altul nu țin cont decât de ceea ce cred și implicit simt, pentru că deciziile le iau întotdeauna și cu mintea și cu sufletul.
Ca o concluzie, pot spune că tratez în egală măsură totul în viață, pentru că degeaba iau o decizie importantă bine, dacă una urgentă o voi lua greșit sau invers. Toate au rostul lor și se leagă mai devreme sau mai târziu și consider că merită tratate în mod egal, în ordinea în care apar.
- Ce anume studiezi, de obicei? Cum şi când preferi să studiezi?
În ultimul an m-am axat mai mult pe tot ceea ce era obligatoriu la facultate, dar în timpul liber alegeam să mai citesc și să învăț lucruri care m-ar putea ajuta ca programator. Web developing-ul și licența au fost prioritățile mele în perioada august 2011 – iulie 2012 și m-am străduit să rămân fermă pe aceste direcții deși mi-ar fi plăcut să învăț și altceva. Nu mă pot axa numai pe ce am nevoie la facultate pentru că e puțin. Sunt doar bazele pentru a înțelege mai mult și atunci când îmi place un domeniu nu mă las până nu știu tot ce se poate pe acea direcție. În general, dimineața îmi place să învăț pentru că am creierul odihnit și prind mai repede totul, dar și după – amiaza. Obișnuiesc să fac pauza la două ore, să mă plimb 10 minute sau să citesc altceva pentru a mă deconecta. Sunt genul de om care stă cu hartia și creionul lângă, ia notițe, face scheme și desene și pot spune că am o memorie vizuală foarte bună. La final recitesc notițele mele, recitesc materialul și din tot aleg maxim zece cuvinte cheie care sintetizează ce e mai important.
- La ce ai renunţat pentru a-ţi antrena talentele şi cunoştinţele?
Dacă m-ai fi întrebat asta acum un an ți-aș fi răspuns că nu am renunțat niciodată la nimic. Din păcate am fost nevoită să renunț la o propunere foarte tentantă. Urma să fac parte dintr-un proiect ce m-ar fi ajutat enorm să mă dezvolt pe partea muzicală. Din păcate am fost nevoită să renunț după trei luni pentru că prioritară a fost facultatea și licența. Aș fi putut să fiu prezentă la București în fiecare săptămână de vineri până duminică și să iau cursuri intense de canto și teorie muzicală. Am ales să renunț pentru că nu voiam să fac două lucruri pe jumătate. Atât licența cât și pasiunea mea pentru muzică merită implicare 100% și am fost conștientă cu nu aș fi putut face acest lucru. În rest, tot ce am făcut a fost pentru mine și nu am considerat că renunț la ceva atâta timp cât mi-am dorit să fac acel lucru. Vara aceasta nu am avut vacanță și nu pot spune că am renunțat la vacanță pentru internshipul pe care îl fac în prezent. Am ales ceea ce mă face să mă simt împlinită. O excursie poate fi amânată, dar șansa de a fi 2 luni de zile într-o companie mare, nu.
Aș putea să mă izolez de lume și de tot pentru a-mi împlini visele și nu m-aș gândi nici o clipă că am renunțat la tot. Pentru mine a renunța este egal cu a sacrifica și nu pot spune că îmi sacrific timpul liber sau timpul petrecut cu prietenii. Pur și simplu mă lipsesc de anumite lucruri și momente care nu mă ajută să cresc sau să realizez ceea ce îmi propun.
- Ce îţi propui să realizezi prin blogging?
Pe partea de blogging nu mi-am propus ceva anume, e doar refugiul meu și varianta electronică a unui jurnal. De multe ori simt nevoia să împărtășesc anumite sentimente sau evenimente din viața mea și cred că acestea pot ajuta pe alții. Mi-aș dori să am câțiva cititori fideli care să mă și critice, să mă înțeleagă și să se regăsească printre rândurile scrise de mine. Pentru mine, blogul e umărul pe care pot plânge și locul unde mă pot întoarce să văd cum am gândit la un anumit moment dat, unde am greșit și unde am acționat așa cum trebuie. Lumea de azi e prea grăbită ca să te asculte, iar blogul ține loc de acel om care ar da din cap și mi-ar spune „Ai dreptate!”, la orice oră din zi și din noapte.
Din tot ce scriu acolo, sper ca măcar poeziile mele să impresioneze și să ajungă să fie citite de cât mai multe persoane și de ce nu, chiar publicate într-o carte.
- Ce îţi inspiră imaginaţia?
Nu cred că este ceva anume care mă inspiră, e ceva care vine din interior, de obicei când mă aștept mai puțin. Am pățit de multe ori să învăț, să mă trezesc noaptea, să merg pe stradă și din senin să îmi vină versuri în minte. Am un carnețel care îl am mereu lângă mine și notez tot. Când simt că am adunat destule idei le leg pentru a avea o formă. Nu pot să mă așez la masă și să spun „Ok! Azi am imaginație! Scriu, desenez, compun o melodie!”, sau să privesc luna și să-mi vină idei. Nu! Inspirația mă ia prin surprindere de fiecare dată și cele mai frumoase lucruri din punctul meu de vedere le fac în momentele în care sunt concentrată pe cu totul altă directive. Aș putea spune că sunt aproape involuntar făcute.
- Ai prefera să lucrezi în România sau într-o altă ţară? De ce?
Eu încă mai visez la un viitor frumos în România. Aș vrea să lucrez în altă țară și să mă întorc în România și să implementez ce e mai bun de acolo, să încerc să schimb mentalități și să fac și aici lucrurile să fie bune, să fie toată lumea mândră de România. Poate sunt eu genul prea „prins” de rădăcini, dar cred că putem evolua în România, putem avea un viitor bun, dacă sunt oameni care știu să sprijine tinerele valori ale țării și să le aprecieze. Peste tot în lume, studenții români sunt cei care fac lucruri extraordinare și alte țări cresc datorită nouă. Ar trebui să refuzăm să mai oferim din ceea ce știm străinilor și să investim în țara noastră. Eu chiar vreau să am un viitor în România, să cresc aici și să demonstrez tuturor că se poate.
- Consideri că este mai potrivit pentru tine să lucrezi ca freelancer sau ca angajat?
Pentru mine contează foarte mult mediul și oamenii cu care lucrez. Eu mă pot adapta oricând și ca angajat și ca freelancer. Aș vrea să fie o variantă de mijloc. Să fiu freelancer, dar să am un sediu unde să mai existe măcar 20 de persoane ca mine. Îmi place să lucrez printre oameni și chiar dacă viața unui web developer implică muncă în fața unui PC, e frumos să ai și colegi în jurul tău. Nu-mi place să mă izolez. Îmi place ideea de a merge dimineața la un birou, de a zâmbi colegilor mei, de a socializa cu ei și, de ce nu, în momentele în care nu știm ceva, să ne ajutăm reciproc. Într-un final, aș putea lucra și ca angajat dacă aș avea un job care să-mi permită să evoluez și un șef care să nu mă trateze cu superioritate.
- Ce limbaje de programare cunoşti, cât de bine şi de ce le-ai ales?
Le-am ales pentru că mi-au plăcut, nu știu cum, dar mi-au plăcut și ar fi cam următoarele:
HTML 5 și 4, CSS 3, SQL/MySQL le cunosc la nivel avansat, C++ ar trebui să fie tot la nivel avansat dar nu am mai practicat de 3 ani, JavaScript, Jquery, PHP la nivel mediu, iar la nivel de începător Java și ABAP. O parte din ele le-am învățat în facultate, o parte le-am învățat singură pentru că am dezvoltat o pasiune pentru ele și nu m-am putut opri. M-au făcut să mă simt ca un copil care învață să meargă și treptat descoperă lumea și îi place și vrea să afle tot mai multe și mai multe lucruri.
17. Care a fost visul tău în copilărie? Cum te raportezi acum la acesta?
În copilărie mi-am dorit să fiu astronaut sau astrolog și evident că nu se leagă de nimic din prezent. Aș putea spune doar că am fost o visătoare de mică și am rămas la fel, dar pe măsură ce am crescut am luptat să-mi transform visele în realitate. Acum nu-mi doresc să fiu nici astrolog și nici astronaut ci un web developer de succes și un mic star pe scena muzicii măcar la nivel local și undeva în sufletul meu ar fi dorința de a ajunge pe Lună.
- Ce te face să te simţi mândră, cel mai mult?
În primul rând să-mi văd părinții fericiți și cu sclipiri în ochi atunci când mă privesc și apoi e senzația care o am pe scenă când primesc aplauze. Ambele sunt la fel de intense și îmi dau o mulțumire sufletească greu de explicat.
- Ce te enervează cel mai tare şi de ce?
Oamenii care au un orgoliu prostesc și care sunt dispuși să calce peste orice doar pentru a rămâne ei intacți în fața tuturor. Oamenii care nu au curajul să recunoască ceea ce simt și oamenii egoiști. De ce? Pentru că astfel de oameni distrug tot ce mai e frumos pe lumea aceasta, distrug vise, sentimente și din cauza lor mergi pe stradă și vezi tot mai puțini oameni zâmbind, auzi tot mai puține persoane spunând „Te iubesc” și tot mai puține cupluri fericite.
20. Cum ţi s-au părut întrebările? Ce atitudine ţi-au trezit?
Inițial credeam că mă voi simți ca la un interogatoriu, dar mi-au plăcut. Au fost bine structurate și cred că ai reușit să atingi cam tot ce e mai important în viața mea prin ele. Au fost câteva care m-au pus pe gânduri și chiar aș putea spune că au fost introspective.
Pe Bianca o găsiţi:
Telefon: 0745 489 566
E-mail: bianca [punct] ionel25 [at] gmail [punct] com
Copyright © Marcus Victor Grant 2012-prezent, toate drepturile rezervate.
Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.
DISCERNE 
off m-a emotionat pana la lacrimi…..mai ales ca o cunosc pe Bianca ,am fost colegi de liceu….si inca de atunci se vedea ca are voce si ca orice si-ar fi propus ea a reusit indiferent de obstacolele intampinate si de rautatea concetatenilor dansei romascanii….persoane dure si „care știu să distrugă vise, să descurajeze și chiar să jignească pe concetățenii lor”.
te sustin Bianca si mereu o sa fiu alaturi de tine si de indeplinirea viselor tale ,mai ales ala cu luna!!!!!
ApreciazăApreciază
Bună! Blogul acorduridinsuflet.wordpress.com s-a mutat pe http://blog.biancaionel.com. Te invit să mă urmăreşti şi acolo!
ApreciazăApreciază
Multumesc ca mi-ai adus aminte, am modificat linkurile.
ApreciazăApreciază
Cu drag.
ApreciazăApreciază