Cărămizile fundamentale ale personalităţii

În pădurea cu alune,

Aveau casa trei pitici,

Vine pupăza şi spune:

„Simptomatic, idiosincrazia dilematică işi reverberează atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent şi disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievală, capsulând filonul crepuscular sincretic şi aluziv metempsihotic al transmigraţiei alchimice înspre circumvoluţiunile interioare ale epocii istorice care tind să formeze adevarate supape paleontologice înspre propensiunea paradigmelor de orientare paseistă. Umila mea părere….”

(continuă să citești după media ↓)

tram lines

Imaginează-ţi creierul tău. Acum imaginează-ţi că există nişte drumuri, ca nişte şine de tramvai. Unele sunt mai pronunţate, altele mai puţin. Iar altele sunt de-a dreptul invizibile. Aceste drumuri există pentru că tu sau alţii le-au creat în mintea ta, sunt bătătorite. Sunt bătătorite pentru că te-ai obişnuit să „mergi” pe ele din nou şi din nou. Foarte probabil, nici măcar nu ai început să le cunoşti, pentru că ţi-a fost greu să le observi. Ei bine, ele îţi definesc acţiunile, îţi construiesc abilităţile prin repetiţie, îţi conduc deciziile şi atitudinile în fiecare context. Experienţele de viaţă, familia, şcoala, societate şi mai ales tu însuţi/însăţi, ai scris aceste metaprograme fără să îţi dai seama.

Unele din aceste metaprograme sunt foarte cunoscute. Să luăm câteva exemple:

metaprogramul scenariul gândirii / scenario type: optimism – pesimism, care arată atitudinea cu care îţi conceptualizezi viitorul prin raport la probleme, aşteptările pe care le ai ca răspuns la aceste probleme
metaprogramul răspuns emoţional / movie position:: asociat (emoţional) – echilibrat – disociat (raţional) , care arată răspunsul cogniţiei la stress şi forma de vizualizare a scopurilor.
metaprogramul senzorial de reprezentare: vizual – auditiv – kinestezic – auditiv digital (limbaj), care desemnează modul în care experimentăm mediul înconjurător ca răspuns la informaţiile empirice care ne parvin prin simţuri: imagini, sunete, forme tangibile, gust, miros, temperatură şi poziţie.
Metaprogramul somatic sau nivelul de energie: proactiv (exemplu: un vânzător care caută clienţi făcând telemarketing în piaţa rece) – activ (un vânzător care îşi face publicitate pentru a atrage clienţi noi) – reactiv (un vânzător care se bazează pe clienţii care îi vin din recomandările clienţilor deja existenţi, căror solicitări le răspunde) – inactiv (un vânzător care nu se ocupă nici măcar de clienţii care îl caută).

În studiul neurosemanticii şi al programării neuro-lingvistice, se evită tratarea personalităţii „ca şi cum ar fi o entitate formulată în noi, care ne face să fim în felul în care suntem […] Deşi stânjenitor din punct de vedere lingvistic, este util să formulezi termenii înapoi în substantive (termeni ca programare, categorisire, sortare, etc.).” .

În viziunea lui L. Michael Hall, personalitatea nu este cine suntem, ci ceea ce facem.

Personalitatea rezultă în egală măsură din programele de conţinut care specifică ceea ce gândim, credeam, preţuim, etc. plus meta-programele noastre sau cum ne implicăm în a gândi, a crede,a preţui, etc. Cu aceste nivele funcţionând simultan (ce şi cum), orice gândire, simţire sau reacţie de răspuns pe care îl perpetuăm prin repetare continuă, va deveni un obicei. Aşa cum se obişnuieşte, va cădea din atenţia noastră conştientă, pentru a deveni unul din programele subconştiente. Comportamental, se dezvoltă ca o cale inconştientă, continuă, de procesare şi structurare a informaţiei”. Această sedimentare în tipare este ceea ce numim meta-programe.”

L. Michael Hall, Bobby G. Bodenhamer

Figuring Out People: Reading People with Meta-Programs, pg. 39

Istoric

Metaprogramele sunt cărămizi fundamentale ale personalităţii, mecanisme inconştiente de filtrare a informaţiilor, prin care creierul uman şterge, distorsionează şi/sau generalizează informaţiile, procesând o hartă a percepţiilor fiecăruia asupra realităţii. Metaprogramele descriu reacţii (atitudini şi comportamente) manifestate verbal sau non-verbal de către indivizi în anumite contexte extrem de specifice

John C. Lilly oferă în cartea sa din 1968, Programming & Metaprogramming of the Human Brain o definiţie de la începutul bazelor NLP, arie în care metaprogramele s-au dezvoltat până la încorporarea lor în instrumente ştiinţifice de măsurare a comportamentului şi atitudinilor cu utilizare în resurse umane (LAB Profile, iWAM, Identity Compass, Jay Arthur’s The Motivation Profile):

„Computerul uman are stocate proprietăţi de programe. Un program stocat este un set de instrucţiuni care sunt plasate în stocarea memoriei computerului şi care controlează computerul atunci când sunt date comenzi pentru ca acel program să fie activat. Activatorul poate fi ori un alt sistem în cadrul aceluiaşi computer, ori cineva, sau o situaţie în afara acelui computer.

Computerul deţine proprietăţi de metaprogramare, cu limite determinabile şi care urmează să fie determinate. (Notaţi că auto-metaprogramarea este făcută conştient în limbaj de metacomandă). Similar, fiecare computer are un anumit nivel de abilitate în a programa un alt computer.”

În cadrul NLP, meta-programele au fost descoperite în 1982, de către Leslie Cameon-Bandler. Legenda consemnată în tradiţia orală NLP spune că, într-o însorită zi, Leslie LeBeau (pe atunci Leslie Cameron Bandler, soţia fondatorului Richard Bandler) şi Connierae Andreas (alt specialist de referinţă în istoria NLP) se uitau din casă prin geam spre superbul peisaj natural în care copiii lor se jucau.

Connirae Andreas a exclamat:

– Ce frumos!

– Da, este absolut un peisaj magnific afară!

– Nu, eu mă refeream la copiii noştri care se joacă.

Leslie a avut atunci o revelaţie, descoperind „primul metaprogram”: interesul primar (care are drept filtre: oameni, informaţii, locuri, lucruri şi activităţi – cărora, după consideraţiile lui Patrick Merlevede li se adaugă bani , sisteme şi unelte).

De-a lungul timpului, specialiştii care s-au ocupat de dezvoltarea acestui domeniu au fost: Richard Bandler, Leslie LeBeau (care au alcătuit primul model structural al metaprogramelor şi sunt consideraţi fondatori) Rodger Bailey, Ross Stewart, Shelle Rose Charvet, L. Michael Hall, Bob G. Bodenhamer, Wyatt Woodsmall, Marilyne Woodsmall, Patrick Merlevede, Robert Dilts. Contribuţie semnificativă în ceea ce priveşte dezvoltarea domeniului au adus şi: Richard Bolstadt, Arne Maus, Elvis K. Lester, Mark Klaasen, Tad James. Şi Christopher Howards.

Metaprogramele sunt, în mare, o serie de scale de mai multe tipuri ce ajută la identificarea contextuală a preferinţelor de a reacţiona într-un anumit mediu la un anumit stimul într-un anumit mod predefinit care poate fi prevăzut.

Din 1982, domeniul a fost îmbrăţişat de către specialiştii de mai sus, fiind predat unui număr relativ restrâns de indivizi (estimare: de ordinul miilor), la care se adaugă un număr necunoscut care au cumpărat sau citit una sau mai multe din principalele cărţi despre metaprograme descrise în anexe. Cu toate că s-a materializat printr-un real interes, domeniul e cunoscut, la nivel global, unui număr restrâns de oameni, mai ales datorită viziunilor divergente ale specialiştilor, precum şi a documentaţiei parţial contradictorii.

La acestea, se adaugă o oarecare dificultate reprezentativă pentru orice profesionist care nu este în domeniul NLP de a înţelege mecanismul profund de funcţionare a metaprogramelor. În ceea ce priveşte dezvoltarea unei documentaţii unitare pe acest subiect şi creearea unui instrument de evaluare a motivaţiei în mediul de lucru folosind metaprogramele, specialiştii NLP de renume internaţional Leo Angart şi Andy Szekely au afirmat că nu există interes, deoarece este un domeniu mult prea complex pentru a fi descâlcit de cineva. Această afirmaţie caracterizează, din nefericire, realitatea ultimelor trei decenii.

Un tabel comparativ pentru aproximativ jumătate din metaprograme îl găseşti pe primul meu blog oficial în limba engleză, Analytic Vision, publicat pe 14 iunie 2011, The Metaprograms Correspondence in HR Tools. Despre câteva din metaprogramele care contează cel mai mult în comunicare, te invit să citești în cartea mea, Căile persuasiunii în negociere (2012)

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi alte Materiale în română despre metaprograme,scrise de mine

Îţi mulţumesc!

Happy personal development!

Marcus Victor Grant

Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.