Protest împotriva indiferenţei Patriarhiei faţă de sfinţii închisorilor

25 07 2014

Preluat de aici.

După Dreptul canonic ortodox, semne ale sfinţeniei sunt:

- moartea martirică – dovada cea mai certă;
- mărturisirea şi apărarea dreptei credinţe;
- viaţa curată, viaţa sfântă;
- darul facerii de minuni, în viaţă sau după moarte.

Dintre condiţiile de fond (personale) ale sfinţeniei:
- să fi avut credinţa neîndoielnică ortodoxă;
- puterea de a suferi moarte martirică, primejdii şi orice necazuri pentru apărarea dreptei credinţe;
- puterea de a trăi moral şi religios cât mai desăvârşit;
- puterea de a săvârşi minuni;
- cultul spontan acordat de poporul credincios.

În cazul trăitorilor ortodocși din închisorile comuniste, toate acestea se confirmă. Ce dovadă mai clară vrem decât moartea martirică? Lupta împotriva lor e lupta contra evidenţei, păcatul împotriva Duhului Sfânt.

De la instalarea regimului comunist în Rusia s-a început o campanie de distrugere a creştinismului şi a tuturor valorilor umane tradiţionale. Acelaşi efect devastator l-a avut în toate ţările pe unde a trecut.
În cazul de faţă, nu e nevoie de Paterice pentru confirmarea sfinţeniei. Chinurile şi moartea din închisori, ştiind că toţi erau chinuiţi pentru credinţă de un regim ateu, sunt un Pateric al mucenicilor fără a mai fi nevoie de alte comentarii. Ele întrec orice „cuvinte duhovnicești”. De la mulți nu s-a păstrat nici un cuvânt duhovnicesc, dar au moaşte făcătoare de minuni! (a se vedea la Aiud).
De la atâtea mii de martiri din Istoria Bisericii nu s-a păstrat nici un cuvânt duhovnicesc ci pentru sfârşitul lor au fost trecuţi în ceata sfinţilor. De ce numai noi românii suntem atât de îndoielnici în credinţă? Nu ne bate Dumnezeu că nu ne cinstim sfinţii închisorilor? Cred că şi din acest motiv ne bate, cu prisosinţă…
Sfinţii sunt manifestarea concretă şi personală a lui Dumnezeu în Biserică, iar Biserica nu se menţine vie decât prin Sfinţi. La loc de cinste se află Martirii.

 

Protestăm față de aceste fapte anticreștinești și față de indiferența Patriarhiei Române:
Universitatea din București interzice revista anti-avort „Pentru viață”, nr. 2, a asociației studențești cu același nume, să participe la Târgul Educației organizat în 10-11 aprilie 2014. BOR (administrația patriarhală) tace!
Patru profesori atei din Timișoara protestează împotriva dorinței primăriei municipiului ca o strădă să poarte numele lui Petre Țuțea (ianuarie 2014). Au luat cuvântul pentru apărarea filosofului personalități marcante, inclusiv consilieri locali sau profesori universitari. Petre Țuțea a făcut 13 ani de închisoare, a rămas ortodox convins, erou anticomunist și martir al Bisericii. BOR (adminsitrația patrairhală) tace rușinos!
Statuia din București a martirului Mircea Vulcănescu, ucis la Aiud în 1952, e în pericol a fi demolată, la presiunile unui institut ocult: „Elie Wiesel”, sprijinit din banii Statului român.

Tot acest institut ocult și anticreștin a reușit două performanțe uimitoare:
- retragerea titlului de cetățean de onoare post-mortem al orașului Târgu Ocna, pentru martirul Valeriu Gafencu (mort la Tg Ocna în 1952), în anul 2013. Nici un ierarh ortodox n-a protestat. Rușine!!

În același timp:
1. Într-un interviu din „Lumea monahilor”, aprilie 2014, teologul și profesorul Radu Preda, director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), a spus că BOR „a întârziat nepermis de mult momentul asumării, în cunoştinţă de cauză, a trecutului recent, printr-o deschidere de bunăvoie a propriilor arhive, printr-o recunoaştere a rolului, cel puţin exemplar, dacă nu chiar de sfinţi, al unor oameni de-ai ei, bărbaţi şi femei, care au murit pentru credinţă – şi mă refer aici explicit la ceea ce numim cu un termen metaforic şi generic „sfinţii închisorilor”. Faptul că noi am întârziat şi întârziem încă procesul acesta de confruntare cu propria noastră istorie se plăteşte prin alimentarea zvonurilor, a acuzelor de multe ori rău intenţionate. De ce? Pentru că – spun asta nu pentru prima dată – biserica trebuie să aibă curajul asumării trecutului recent, pentru că va avea o surpriză uriaşă: va vedea că, în ciuda colaborării pe faţă – sau pe dos, dacă vreţi – a unor membri ai ierarhiei sau ai clerului, pe lângă compromisurile retorice precum lupta pentru pace şi altele asemenea, o abordare critică a perioadei şi o analiză istoriografică ar scoate la iveală un tezaur de martiraj şi de rezistenţă morală, care ar pune cu adevărat biserica întro cu totul altă lumină, dar nu ca instituţie, că nu instituţia trebuie să fie aici în centru, ci ca ceea ce este de fapt defintoriu pentru ea, şi anume comunitatea de credinţă.”

2. Și tot Radu Preda reacționează vehement la tăcerea Patriarhiei în fața atacurilor presei murdare la adresa mitropolitului Bartolomeu:
„Ceea ce mă uimeşte şi mă întristează însă cel mai mult în această poveste a fost tăcerea Patriarhiei. Reacţionând zilnic şi chiar de mai multe ori la tot felul de articole de presă, importante sau minore, instituţia eclesială centrală a tăcut acum asurzitor mai bine de o săptămână… Procedând astfel, Patriarhia dă dovadă că se plasează în afara conştiinţei eclesiale, veghea şi solidaritatea sinodale fiind practic suspendate. Dar de ce să ne mai mirăm atâta? Dovada cea mai concretă a lipsei de aderenţă la adevărata agendă social-teologică o constituie faptul că, la împlinirea de curând a primelor două decenii de la căderea comunismului, vocea Bisericii noastre a fost mai mult decât slabă. S-au organizat dezbateri pe temă mai curând la Viena decât la Bucureşti. Este probabil şi această lipsă de bărbăţie unul dintre motivele de încurajare pentru mercenarii memoriei ajunşi să aibă astfel un nesperat şi nemeritat monopol pe conştiinţa morală a societăţii. Cum am afirmat în repetate rânduri, comportându-se astfel, Biserica noastră, în ipostaza ei ierarhică, riscă să fie acuzată nu atât pentru compromisurile dinainte de 1989, cât mai ales pentru lipsa de viziune profetică după aceea” („Lumea credinței”, feb. 2010).

3. La alte popoare ortodoxe martirii din comunism au fost demult canonizați. Biserica Ortodoxă rusă a canonizat mii de martiri, în frunte cu țarul Nicolae II și cu patriarhul Tihon, omorât de comuniști în 1925. Patriarhul a fost canonizat în octombrie 1989 (!), iar în 1992 i s-au găsit moaștele. Țarul Nicolae, omorât în 1918, deși nu a dus o viață de sfânt, a fost canonizat în anul 2000 pentru sfârșitul său în credința ortodoxă, omorât de atei. BOR tace rușinos!

4. Romano-catolicii din România beatifică martirii ei uciși în comunism:
- Szilárd Bogdánffy, episcop de Oradea, ucis în închisoarea Aiud (1953), beatificat la 30 octombrie 2010.
- Janos Scheffler, episcop de Satu Mare, mort în 1952 la Jilava, beatificat la 3 iulie 2011 (amănunte la http://www.catholica.ro/2011/06/17/la-3-iulie-2011-va-avea-loc-beatificarea-episcopului-janos-scheffler/).
- monseniorul Vladimir Ghika, ucis în 1954 la Jilava, beatificat la 31 august 2013.
- episcopul de Iași Anton Durcovici, omorât la Sighet în 1951, beatificat la 17 mai 2014 (amănunte la http://www.durcovici.ro).
Greco-catolicii au în curs de beatificare/canonizare 7 episcopi morți în închisori.

 

Cui îi este frică de sfinți din sinodul BOR? Poate celor ce-au făcut miliție secretă, turnătorie ori șantaj.
Rușinea cade atât pe statul român, care-și bate joc de memoria miilor de foști deținuți politici, cât mai ales pe Biserica Ortodoxă Română, unde se află depuse de ani de zile cereri pentru martirii ortodocși români, cum ar fi Valeriu Gafencu, Ilie Lacatusu sau Arsenie Boca.
Preotul profesor dr. Gh. Drăgulin a scris studii bine documentate, adevărate comori de spiritualitate publicate în revistele bisericești. A trecut și el prin iadul închisorilor comuniste. Un singur exemplu de studiu: „Victimele pușcăriilor comuniste și ale revoluției în atenția aghiografului contemporan” (în buletinul oficial al Patriarhiei: „Biserica Ortodoxă Română”, nr. 7-9/1991, p. 91-98). Se militează aici pentru o canonizare colectivă, cât și individuală. De 24 ani însă, Sinodul BOR tace!

 

În același timp:
Patriarhia Română reacționează vehement la „opiniile antisemite ale unui monah de la Mănăstirea Petru Vodă” (cf. ziarul „Lumina”, 1 iulie 2014, p.3). Opiniile „antisemite” ale unui monah constituie o problemă mult mai importantă pentru Patriarhie decât Sfinții închisorilor!
De 24 ani așteaptă acești sfinți o canonizare oficială și nu s-a făcut nimic. Însă, foarte promptă, Patriarhia procedează dictatorial, dând comunicate pentru fiecare persoană incomodă.

În același timp:
În anul 2005, în cazul Tanacu, este caterisit un ieromonah, scos din monahism și mănăstirea desființată. Un caz unic în istoria Bisericii Ortodoxe Române, nici măcar comuniștii n-au făcut așa ceva! Medicina a demonstrat ulterior că tânăra de la Tanacu a murit pe mașina salvării din cauza incompetenței medicilor, iar nu „omorâtă” de călugări! Unde a fost Biserica? Unde a fost iertarea Bisericii și prezumția de nevinovăție, procedurile de judecată monahală care cer respectarea unor reguli? Unii episcopi au interzis exorcizarile în eparhiile lor, la fel este de părere purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, pr. Constantin Stoica.
Același purtător de cuvânt (în numele cui??) ce susține avortul în unele cazuri, precum cel al fetiței însărcinate de 11 ani: „Este o situație specială. Biserica nu este chiar intransigentă. În cazul violului, incestului, sau când sănătatea mamei este pusă în pericol de o eventuală naștere, Biserica acceptă avortul. În cazul fetiței din Neamt, recomandăm familiei să se sfătuiască cu duhovnicul din parohie și să o ia o decizie în funcție de sfatul medicilor și psihologilor” (cf. http://www.frontnews.ro/social-si-eveniment/diverse/biserica-accepta-avortul-in-cazul-fetitei-de-11-ani-violata-de-unchiul-ei-11609 ).
Unde scrie asta în teologia ortodoxă, tovarășe Stoica? În numele cui vorbești?

Și tot în urma scandalului de la Tanacu s-a inventat ordinul că preoții, monahii și teologii „nu pot avea apariții în spațiul public (mass-media) decât cu binecuvântarea Chiriarhului”.
Oare martirii cu aprobarea cui mărturiseau credința? Nu mai putem mărturisi și apăra credința ortodoxă în spațiul public decât cu aprobarea administrației patriarhale/chiriarhale? Pe ce temei ortodox?
E jenant că înșiși preoții și monahii – adică păstorii și rugătorii turmei – au nevoie de aprobare. E jenant că n-au dreptul apărării credinței ortodoxe dacă vreun episcop le interzice. Cazul episcopului Sofronie al Oradiei cu dictatura sa față de preoți este elocvent.

În același timp:
Tăcere totală despre moartea patriarhului Teoctist (2007), omorât cu zile pe masa de operație de un medic ucigaș, la ordinele unor interese oculte. Cu semne de tăieturi, cu martori ai asasinării și ai îmbălsămării patriarhului neluați în seamă, cu mult prea multe elemente oculte. Cu un singur om (episcopul vicar Vicențiu) ce știa deznodământul dar n-a spus nimic, fiindcă graba de eliminare fizică era foarte mare. Cui a folosit moartea patriarhului Teoctist?
În nici un caz intereselor Bisericii și ale neamului românesc.
Tăcere totală… dar numai până la judecata finală când faptele se vor descoperi.


Protestăm față de această tăcere vinovată în anumite cazuri, în același timp față de încercările de reducere la tăcere în stil milițienesc a unor persoane incomode sau luptătoare (inclusiv patriarhul Teoctist!).
Dumnezeu să judece și să facă dreptate – fiindcă nu mai are cine!

de Pr. Fabian Seiche





Motivaţia, bat-o vina!

24 07 2014

Dacă se poate spune despre cuvinte că sunt nişte amfore goale în care fiecare pune ce vrea, trebuie ţinut cont că unele cuvinte nu sunt doar amfore, ci de-a dreptul vagoane! Acesta este cazul şi pentru termenul “motivaţie” pe care mii de specialişti au încercat să îl studieze, măsoare în scopul de a crea strategii de evaluare şi funcţionare. Există sute de instrumente şi teorii despre care specialiştii declară că se referă la motivaţie. Poate că tocmai de aceea, subiectul este extrem de fascinant: pentru că puţini au reuşit să îl înţeleagă. Fără a avea pretenţia că eu cunosc adevărul, am scris şi eu o serie de articole despre motivaţie – ATENŢIE! – nu mă refer la articole motivaţionale. Aşadar, te invit să descoperi câte ceva despre cum funcţionează motivaţia, prin intermediul articolelor linkuite mai jos. Lectură plăcută!

Articole despre motivaţie, scrise de Ştefan Alexandrescu în limba română, în ordinea cronologică a publicării lor

  1. Ce înseamnă încrederea (6 aprilie 2011)
  2. Cum să-ţi păstrezi echipa motivată (4 mai 2011)
  3. Recrutarea voluntarilor pentru ONG-uri (24 mai 2011)
  4. Ce este şi ce nu este cadrul de referinţă  (13 iunie 2011)
  5. Direcţia motivaţiei (15 iunie 2011)
  6. Cele 8 secrete ale pârghiilor psihologice în negociere (13 august 2011)
  7. Principiul necesităţii şi al priorităţii în comunicare: partea I (1 septembrie 2011), partea a II-a (4 septembrie 2011), partea a III-a (7 septembrie 2011)
  8. Instrumente psihometrice de evaluare a resurselor umane bazate pe metaprograme (27 octombrie 2011)
  9. Lucrări de referinţă pentru studiul metaprogramelor, partea I (1 noiembrie 2011) şi partea II (2 noiembrie 2011)
  10. Piramida lui Maslow (10 februarie 2012)
  11. Operatorul modal: Vreau vs. Trebuie  (9 martie 2012)
  12. Piramida nevoilor emoţionale fundamentale după Anthony Robbins (16 aprilie 2012)
  13. Cuvinte care schimbă minţi, de Shelle Rose Charvet (22 septembrie 2012)
  14. Răspunsul la stress (10 decembrie 2012)
  15. Tipurile motivaţionale McClelland, pe scurt (13 mai 2013)
  16. Cultura respectului în România (13 iulie 2013)
  17. Schimbarea durabilă, reală, e dificilă (17 iulie 2013)
  18. Rugăciuni pentru motivaţie şi inspiraţie (29 septembrie 2013)
  19. Conflictul motivaţional (30 noiembrie 2013)
  20. Diferenţa între motivare şi motivaţie (5 martie 2014)
  21. Cum să vorbeşti fiecăruia pe limba lui (30 martie 2014)
  22. Lumea ideilor în piramida nivelurilor neurologice a lui Robert Dilts, partea I (2 mai 2014)

 

Articole despre motivaţie, scrise de Ştefan Alexandrescu în limba engleză, în ordinea cronologică a publicării lor

  1. The Impact of Negative Feed-back (23.11.2009)
  2. The Romanian Market of Compensations and Benefits (25.01.2010)
  3. The Modern Buttons of the Digital People. (22.07.2010)
  4.  Attention Direction (16.07.2011)
  5. Meta Modalities (18.07.2011)

 

 

 

 

 

 

 





Învăţarea prin coaching (III). Programul implementat

23 07 2014

 

Rezumat

Am început să scriu o serie de articole despre primul meu proiect de coaching pe care l-am dezvoltat pe parcursul a aproximativ jumătate de an, din septembrie 2004 până în februarie 2005. În primul articol, am scris cum am conceput din punct de vedere strategic coachingul pe care i l-am oferit primul meu client, acum 10 ani. În al doilea articol am scris despre evaluarea iniţială, înainte desfăşurării proiectului.

În acest al treilea articol al seriei voi scrie despre cum s-a desfăşurat propriu-zis proiectul de coaching.

I Contactarea candidatului

II Întâlnirea preliminară

III Stabilirea bazelor colaborării

IV Repetate întâlniri personale

V Evaluarea finală

O întâlnire, în medie, o dată la două săptămâni. O întâlnire care are următoarele etape : returnarea materialelor împrumutate (filme, reviste, cărţi, dischete), primirea unora noi, evaluarea paşilor parcurşi de la ultima întâlnire, recomandări din programul de la TV, convenirea asupra temei care urmează, clarificare, feed-back pozitiv, încurajare, stabilirea următoarei întâlniri. Durata medie a unei întâlniri : 30 minute. Locul : de obicei, un parc. Sarcinile coachului: în mare parte, pus întrebări şi ascultare.

Întâlnirea preliminară

S-au stabilit bazele comunicării, clientul s-a arătat foarte dornic de a începe colaborarea. Discuţia iniţială a implicat şi analizarea unor fotografii pe suport de hârtie fotografică din punctul de vedere al calităţii intuite de client. Rezultatele au fost surprinzătoare. Fără a se oferi vreun indiciu sau îndemnare, clientul şi-a dat seama intuitiv de nepriceperea coachului de a realiza cadre fotografice şi a putut să argumenteze tehnic riguros şi cu un limbaj nespecializat afirmaţiile.

Clientul a fost prezentat unui expert în fotografie pentru a lua ulterior legătura cu acesta spre a învăţa tehnici specifice.

Clientul primeşte o documentaţie pentru citirea rapidă şi cartea « Limbajul cinematografic » pentru o perioadă de aproximativ o lună şi îşi asumă să le parcurgă. Următoarea întâlnire este stabilită peste două săptămâni.

Celelalte întâlniri.

A doua întâlnire. Clientul primeşte o serie de filme de suspans deoarece şi-a manifestat interesul pentru studiul tehnicilor de filmare moderne. Clientul a parcurs parţial materialele oferite spre studiu, aflându-se în graficul convenit şi asumat.

A treia întâlnire. Se convine prima temă, coachul urmărind spiritului de observaţie al clientului. Tema constă în povestirea în scris a unor filme văzute. Discuţiile pornesc de la filme care i-au plăcut clientului.

A patra întâlnire. Clientul nu reuşeşte să realizeze prima temă. Coachul şi clientul cadrează mai clar colaborarea. Se lucrează mult pe partea de valori.

A cincea întâlnire. Clientul vine cu prima temă realizată incomplet şi vine cu o serie de probleme care atestă faptul că acesta a lucrat. Coachul adresează problemele întâmpinate de client şi îi oferă încurajări, deşi calitatea temei era una scăzută. Clientul nu mai stabileşte o nouă temă, asumându-şi aceeaşi temă, la standarde superioare.

A şasea întâlnire. Tema, care presupunea prezentarea şi povestirea, tot scrisă, a unui film văzut din cele aflate pe lista de vizionare, marchează o evoluţie vizibilă şi încurajatoare, îndreptăţită să dea cea următoarea temă, pentru povestirea subiectului unui film, din punctul de vedere al fiecăruia din cele 6 personaje implicate.

A şaptea întâlnire. Clientul foloseşte bine termenii învăţaţi din documentaţia primită şi are talentul de a realiza construcţii reuşite din punct de vedere al efectului frazeologic, în ciuda vocabilarului rudimentar, care începe totuşi să se îmbunătăţească simţitor. Tema următoare este analiza atentă a unui singur film după o serie de vizionări repetate.

A opta întâlnire. Analiza temei nr. 3 confirmă respectarea sugestiilor şi împlineşte obiectivul asumat în comunicare. Este decembrie 2004. Coach-ul şi clientul stabilesc oportunitatea de a fixa ca obiectiv un exerciţiu pe o serie de filme despre Crăciun.

La trecerea între ani

A noua întâlnire (ultima din 2004) şi cea mai lungă, de peste 2 ore. Ultimele două întâlniri din 2004 au fost realizate la o distanţă mai mare între ele, din cauza a două amânări succesive. Clientul nu reuşeşte să vadă la TV nici unul din filmele recomandate cu ocazia Crăciunului.

Având în vedere că tema nu putea fi reiterată în lipsa de filme despre Crăciun, coachul şi clientul stabilesc o nouă temă. Încurajaţi de rezultatul foarte bun al temei ce presupunea povestirea unui film din punctele de vedere a 6 personaje, convin cea mai dificilă temă de până acum: analiza unui gen cinematografic pe baza unor filme reprezentative pentru genul respectiv. Pentru aceasta se alege genul noir, un subgen al thrillerului, înrudit cu filmul poliţist.

Clientul are la dispoziţie 6 filme pe care deja le-a văzut şi trebuie să le revadă, din care să aleagă 3 şi, cu ajutorul documentaţie bibliografice detaliate pe acest gen (puse la dispoziţie de către coach), să realizeze o conturare a caracteristicilor scoase în evidenţă în fiecare din aceste filme: care sunt tiparele filmului noir, cu exemplificări.

Tema despre filmul noir, care este de fapt evaluarea abilităţlor antrenate în perioada septembrie-decembrie 2004 îşi stabileşte termenul-limită în prima jumătate a lunii ianuarie. În această întâlnire, coachul şi clientul discută constrângerile mediului apărute în jurul activităţii de coaching: începea din nou sesiunea la facultate pentru coach, iar pentru M., perioada de evaluări prin teze. Coachul şi clientul convin restricţionarea întâlnirilor la schimbul de materiale şi mutarea spaţiului de desfăşurare al coachingului pe internet, prin e-mail.

În acest scop, această întâlnire, la sfârşitul lui 2004 implică depăşirea cadrului de coaching pentru deplasarea în teren la un intenet café, unde coachul ii explică clientului unde si cum sa caute pe internet, unde si cum sa salveze, arhiveze si trimita informatiile de care are nevoie pentru comunicare. Coachul i-a pus la dispoziţie kiturile de instalare ale programelor de care clientul are nevoie pentru desfasurarea activitatilor presupuse de redactarea temelor si a comunicării prin e-mail.

Aceasta a fost ultima întâlnire de coaching faţă în faţă. Coachingul ulterior s-a desfăşurat prin e-mail şi a continuat până în februarie 2005, cu rezultate satisfăcătoare de ambele părţi.

Bibliogafie principală

  • Dilts, Robert – From coach to awakener, Meta Publications, 2003, California, SUA

  • Grosu, Dan – Curs on-line de managementul proiectelor educaţionale, Academia Online, Bucureşti, 2004 (www.academiaonline.ro)

  • Pease, Allan; Garner, Alan – Limbajul vorbirii: Arta conversaţiei, Editura Polimark, Bucureşti, 1998

  • Prutianu, Ştefan – Manual de comunicare şi negociere în afaceri, Ed. Polirom, Iaşi, 1998, 2004

  • Tracy, Brian – Dezvoltare personală, Editura Polirom, Iaşi, 2003

  • Szekely, Andy – NLP: Calea Succesului., Editura Aamltea, Bucureşti, 2002.

Happy coaching!

Ştefan Alexandrescu

consilier în carieră, Global Career Development Facilitator

membru cofondator al Asociaţiei Române de Coaching





Recenzia cărţii “Decizii radicale pentru oameni deştepţi” de Andy Szekely

21 07 2014

decizii-radicale~4965797Am scris deja despre cum mi-a schimbat viaţa Andy Szekely. Aşadar, nu este nevoie să intru în detalii cu privire la de ce este Andy unul din cei mai importanţi autori de cărţi de dezvoltare personală din România.

Dup experienţa mea de 10 ani în domeniul dezvoltării personale şi profesionale (incluzând clienţi, formări, publicistică şi comunităţi non-formale de învăţare), la nivel de informaţie, Andy deja nu îmi mai spune nimic nou prin majoritatea articolelor şi cărţilor sale în format tipărit, e-book şi audio. Însă întotdeauna l-am citit cu interes pe Andy şi pentru partea de structură/strategie şi pentru partea de marketing. Ador modul în care scrie/spune ceea ce exprimă. Stilul lui Andy este atât de fermecător şi pătrunzător încât îţi intră pe sub piele şi devine o voce în capul tău, odată ce te obişnuieşti cu discursul său. Abordarea lui este una care combină ingeniozitatea cu eleganţa şi relevanţa limbajului şi exemplelor alese pentru a transmite clar şi de impact idei importante şi invitându-l pe cititor la acţiune.

Cartea tratează subiecte legate de partea superioară a piramidei nivelurilor neurologice: valori, identitate, misiune. Este una din cele mai importante cărţi despre valori pe care am citit-o vreodată şi mi-a oferit câteva insight-uri foarte puternice de autocunoaştere şi funcţionarea mecanismelor psihologice în ce priveşte valorile. Ideile pe care le transmite sunt foarte concentrate şi îmbrăcate cu exemple, metafore şi exerciţii, împărtăşite din viziunea şi experienţa de viaţă a autorului, un antreprenor încercat în afaceri.

andy-szekely-siteCartea a fost inspirată de o călătorie la mormântul părintelui Arsenie Boca pe care Andy a realizat-o în urmă cu câţiva ani. Timpul uimitor de scurt în care a fost scrisă (5 zile) mărturiseşte despre importanţa revelaţiei pe care Andy a avut-o şi tocmai de aceea, cu atât mai mult, avem de-a face cu o lucrare de o claritate uimitoare şi o profunzime care te va pune pe gânduri.

După o parte introductivă sănătoasă, volumul de faţă conţine trei secţiuni: decizii radicale, alegeri înţelepte şi aplicaţii practice. Împărţirea este una pe care o consider şi eu optimă din punct de vedere editorial. Din punct de vedere tipografic, cartea mi se pare genială. Spaţierea între rânduri şi paragrafe face lectura extrem de clară şi prietenoasă, uşor de parcurs, la care se adaugă faptul că volumul are 186 de pagini (puţin sub 200) – deci o lectură ce este cum nu se poate mai potrivită pentru perioada de vară, în care românii merg în concediu şi îşi fac timp pentru a-şi aşterne ordine între gânduri.

Prima parte a cărţii, decizii radicale este cea mai amplă şi este, în fapt, o recadrare a gândirii tipice a românului. Astfel, autorul îl invită pe cititor să adopte un nou model de tipare mentale, care mută accentul de la termenul scurt spre termenul lung, de la trecut spre viitor, de la probleme la obiective, de la lispuri la resurse, de la locul controlului extern, la locul controlului intern, de la convingeri conflictuale şi limitative la convingeri ce deschid orizonturi. Separaţia conceptuală pe care Andy o propune încă de la început este aceea că deciziile se referă la ruperea legăturilor cu trecutul, iar alegerile la deschiderea de orizonturi pentru viitor. De obicei, a decide înseamnă a renunţa, iar a alege înseamnă a include prin explorare. Aici, Andy explică 7 moduri în care este abordată dezvoltarea personală în general şi concluzionează că cea mai importantă dintre ele este modelarea. Dar, dincolo de acestea, Andy propune o a opta abordare, care porneşte de la o serie de întrebări pe care le vei găsi doar în această carte. Răspunsurile pe care le oferi la aceste întrebări îţi pot schimba viaţa!

În a doua parte a cărţii, Andy scrie despre cum să faci alegeri înţelepte pentru viitor. El face o serie de remarci geniale, care ţin de structura tiparelor de gândire şi de personalitate, explicate simplu şi la obiect. Nu am întâlnit o asemenea claritate şi strategie pură în niciuna din sutele de cărţi de psihologie şi NLP pe care le-am citit în toată viaţa! Andy introduce conceptul de ierarhie a valorilor şi oferă o metodă simplă, nesofisticată, neştiinţifică şi la îndemâna oricui pentru a-şi “cântări” propriile valori şi a le aşeza în ordine, într-un exerciţiu de autocunoaştere. Astfel, autocunoaşterea se conturează clar ca o piatră de hotar a dezvoltării personale. Andy acordă atenţie şi punctează excelent modul în care valorile pot fi ordonate diferit în contexte individuale. Mai mult, Andy oferă un model de negociere cu sine şi cu ceilalţi în ceea ce priveşte ceea ce contează cel mai mult pentru fiecare: valorile şi criteriile.

Andy continuă demersul început în NLP – Calea succesului (2002) în ceea ce priveşte alinierea nivelurilor neurologice şi explică în profunzime în această secţiune strategică şi centrală a cărţii cum să iei decizii înţelepte în viaţă pornind de la conştientizarea valorilor personale. Capitolul “De la ambiţie la semnificaţie” mi-a oferit o revelaţie în mod deosebit cu privire la psihologia poporului român. Dacă înlocuim cuvintele “ambiţie”, “semnificaţie” şi “viziune” cu “comportamente”, “valori” şi “misiune” obţinem imaginea unei alinieri a nivelurilor neurologice despre care Andy scria acum 12 ani.

Ultima secţiune a cărţii conţine un program practic pentru 30 de zile, cu scopul de a lua decizii radicale. Este vorba despre un adevărat arsenal de stimuli pentru autocunoaştere şi dezvoltare personală, după care oferă un rezumat complet al cărţii, expunând ideile principale şi listând metaforele, referinţele şi exerciţiile.  Această parte este cea mai valoroasă din întreaga carte şi are sens ca o încununare a teoriilor şi strategiilor expuse pe larg în acest volum.

Pe scurt, Andy ne pune la dispoziţie mijloace preţioase de a ne schimba software-ul mental, fără să avem cunoştinţe de specialitate în psihologi, coaching sau NLP. Investiţia în această carte este atât de preţioasă, încât ar putea fi favorabil comparată cu 1000 de ore  de training, 100 de şedinţe psihologice sau 10 ore de coaching cu un expert de top. Preţul ei este unul peste medie (49 de lei), dar calitatea cărţii “Decizii radicale pentru oameni deştepţi” este astronomică.

Cumpără-o acum de aici!

Ştefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane





Intrebari si raspunsuri pentru suflet

20 07 2014

Astazi este Sf. prooroc Ilie, cel care avea darul de a “lega şi a dezlega cerul” pentru ploaie. Cu ocazia aceasta, vă invit să citiţi acest text extrem de potrivit, din Sf. Nicolae Velimirovici din “Rugaciuni pe malul lacului” (preluat de aici):

Stii tu, copilul meu, de ce norii sunt inchisi cand campiile sunt insetate dupa ploaie si de ce sunt ei deschisi, cand campiile n-au nici o dorinta de ploaie? Natura a fost data peste cap de rautatea oamenilor si si-a parasit ordinea ei.

Stii tu, copilul meu, de ce campiile rodesc roade bogate primavara si sunt neproductive vara? Fiindca fiicele oamenilor au urat roada pantecelui lor si o ucid cand inca ea este in floare.

Stii tu, copilul meu, de ce primaverile au devenit uscate si de ce roadele pamantului nu mai au dulceata de odinioara? Din pricina pacatelor omului, a carui neputinta a cuprins intreaga fire.

Stii, copilul meu, de ce o natiune biruitoare sufera infrangeri drept pricina a propriei sale lipse de unitate si discordiei si isi mananca painea facuta amara de lacrimi si de rautate? Fiindca ea si-a biruit inamicii insetati de sange din jurul ei, dar n-a reusit sa-i biruiasca pe cei dinlauntrul ei.

Stii tu, copilul meu cum isi poate hrani o mama copiii fara sa le dea de mancare? Nu prin a le canta un cantec de dragoste in timp ce-i alapteaza, ci un cantec de ura impotriva aproapelui.

Stii, copilul meu, de ce oamenii au devenit urati si si-au pierdut frumusetea stramosilor lor? Fiindca ei au dat deoparte chipul lui Dumnezeu, care modeleaza frumusetea sufletului si da deoparte masca pamantului.

Stii, copilul meu, de ce bolile si cumplitele molime s-au inmultit? Fiindca oamenii au inceput sa socoteasca sanatatea drept un dar al firii si nu ca pe un dar de la Dumnezeu. Si ceea ce este daruit cu greutate trebuie protejat cu indoita dificultate.

 Stii, copilul meu, de ce oamenii se lupta pentru teritorii pamantesti si nu se rusineaza a se afla la acelasi nivel cu cartitele? Fiindca lumea a patruns in inima lor si ochii lor vad doar ceea ce creste in inima; si deorece, copilul meu, pacatele lor i-au facut prea slabi ca sa mai lupte spre a dobandi cerul.

Nu plange, copilul meu, Domnul Se va reintoarce curand si va pune totul in ordine.

 








Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 405 other followers

%d bloggers like this: