Urări de Paşte de la Ştefan Alexandrescu (Artis Consulting & Training)

14 04 2012

Îmi doresc să comunic în acest post fără formalităţi excesive şi de aceea am lăsat la o parte pe “dvs.” şi titlurile, în dorinţa de a mă adresa cât mai pe sufletul fiecăruia. Îmi cer iertare dacă am supărat sau am jignit pe cineva.

Îţi urez, în primul rând, să te bucuri sărbătorind Învierea lui Hristos întru salvarea sufletelor noastre. Îţi urez să te bucuri şi să celebrezi şi să te rogi pentru înmulţirea lor:

  1. Darurile credinţei, nădejdii, dragostei, libertăţii, răbdării şi rugăciunii;
  2. Multa milă, îngăduinţă, iertare a păcatelor şi răbdare a lui Dumnezeu cu tine;
  3. Suferinţele, necazurile, provocările îngăduite spre înţelepţire;
  4. Prieteni şi sfătuitori buni; pentru oamenii întâlniţi;
  5. Timpul şi spaţiul dăruite pentru desăvârşire;
  6. Împlinirea rugăciunilor;
  7. Înţelegere, discernământ, cunoştinţe, facultăţi, mastere, cursuri, seminarii, educaţia primită şi informaţiile însuşite;
  8. Experienţa, contribuţia şi oportunităţile personale şi profesionale;
  9. Talentele dăruite; capacităţile, abilităţile, aptitudinile formate;
  10. Purtarea de grijă trupească, sănătatea şi paza de pericole fizice a ta, a prietenilor, părinţilor şi apropiaţilor săi;
  11. Călătoriile făcute, locurile vizitate, culturile cunoscute;
  12. Valorile şi trăsăturile de personalitate dăruite spre mântuire.
În al doilea rând, le mulţumesc celor care au cumpărat săptămâna asta Ghid pentru învăţarea eficientă şi le urez cât mai mult timp liber din cel economisit aplicând noi sisteme de învăţare.

Şi, în mod deosebit acestor oameni speciali, de care mi-am amintit scriind aceste rânduri şi i-am listat în ordine alfabetică (CTRL+F DUPA NUMELE DE FAMILIE PENTRU A TE REGĂSI MAI UŞOR):

Lui Paul Ardeleanu îi mulţumesc pentru interes, deschidere, companie şi recomandări şi îi urez cât mai multe întrebări incitante din public.

Corinei  Arhire  îi mulţumesc pentru deschidere şi încredere şi îi urez o lună de miere şi înainte, şi după căsătorie.

Roxanei  Badea îi mulţumesc pentru spaţiu, inovaţia în decoraţiuni interioare, flexibilitate şi promovare şi îi urez să se ocupe de cât mai multe activităţi interesante la Asteri.

Lui Sergiu Barna îi mulţumesc pentru sprijin şi îi urez cât mai multă armonie în familia extinsă.

Loredanei Bănaru îi mulţumesc pentru sprijinul şi deschiderea ei şi îi urez să aibă parte de mai multă credinţă care s-o apropie de drumul menit ei.

Ştefaniei  Bejan îi mulţumesc pentru răbdarea cu care îmi corecta scrijelelile din facultate şi îi urez să aibă cât mai mulţi studenţi ca mine.

Lui Daniel Bichiş îi mulţumesc pentru modul strategic în care foloseşte cercetarea în dezvoltare personală, pentru disponibilitatea lui de a sta de vorbă cu mine ore în şir şi pentru modul în care m-a ajutat să mă cunosc mai bine şi îi urez să ne împărtăşească pe cât de multe posibil de la congresul mondial de coaching şi NLP la care sunt convins că va reprezenta cu succes România.

Elen-Silvanei  Bobîrnat îi mulţumesc pentru încredere, atenţie, respect, feed-back şi emoţiile pozitive şi îi urez cât mai multă concentrare în gestiunea proiectelor şi a sarcinilor şi s-şi împărtăşească lumina de pe chip cu cât mai mulţi.

Lui Dorin Bodea (Result Consulting) îi mulţumesc pentru cercetarea cu valoare documentară şi istorică pe care a făcut-o şi îi urez cât mai multe descoperiri de împărtăşit

Lui Andrei Boghian îi mulţumesc pentru doza de optimism din Dublin şi îi urez să-şi exploreze potenţialul creativ acolo unde nimeni nu se aşteaptă

Cristinei Boian îi mulţumesc pentru entuziasmul efervescent şi diplomatic şi îi urez să aibă parte în dreptul ei de o lume tot mai frumoasă.

Lui Ovidiu Brazdău îi mulţumesc pentru sprijinul pe care mi l-a oferit de-a lungul timpului prin susţinerea publică, prin materialele pe care mi le-a acceptat în Psihologia Azi,  prin spaţiul şi timpul pe care l-am folosit pentru a promova şi lansa idei şi concepte la evenimentele organizate de el şi pentru unda verde la entuziasmşi îi urez cât mai multă conştienţă într-ale conştiinţei, căci mulţi au purces pe această cale şi puţini s-au întors cu rezultate – am încredere că el se va găsi printre cei puţini aleşi. .

Anamariei Brăilean îi mulţumesc pentru recomandări şi amicalitate şi îi urez să lăţească minţi pe unde merge.

Elisabetei  Brăteanu îi mulţumesc pentru independenţa pe care mi-o inspiră şi îi urez să aibă mult curaj şi succes în a-şi ascuţi abilităţile profesionale într-o carieră în Ardeal.

Lui Dragoş Bucur îi mulţumesc pentru spiritul amical şi pentru rolul inspiraţional jucat în The Way Back  şi îi urez ca Sofia să aducă pe cât de multă înţelepciune.

Lui Virgil Budaşcă îi mulţumesc pentru sfaturile personale şi pentru iniţiativele profesionale şi îi urez o familie cât mai bogată în iubire.

Bogdanei  Butnar  îi mulţumesc pentru că încă a rămas în peisajul pieţei româneşti de comunicare şi îi urez cât mai mult web 3.0 literacy.

Cătălinei  Butnaru îi mulţumesc pentru intensitatea pe care o inspiră prin fotografie şi îi urez să găsească mulţi prieteni noi care să-şi aducă aminte de ea mai des.

Lui Dragoş Butuzea (Result Consulting)  îi mulţumesc pentru critica la obiect şi îi urez să aprindă cerul viselor cititorilor lui.

Lianei  Buzea îi mulţumesc şi o felicit pentru doza inspirată de „make it happen” şi îi urez o recunoaştere cât mai largă.

Celestinei  Caitaş îi mulţumesc pentru observaţiile şi comentariile minuţioase pe care mi le-a oferit toamna trecută şi îi urez cât mai mult timp pentru lectură.

Oanei  Călăraşu îi mulţumesc pentru ghemul de entuziasm ambulant care este şi îi urez să aibă parte de cât mai multă poezie în viaţă.

Lui Radu Vasile Chialda îi mulţumesc pentru sprijin, colegialitate şi disponibilitate şi îi urez să se ferească pe cât de mult de barbarismul cotidian al României.

Roxanei  Cimpoiaşu îi mulţumesc pentru spiritul matinal pe care îl are la orice oră şi îi urez multe găleţi cu fericire, după un duş de înţelepciune.

Sînzianei  Ciobanu îi mulţumesc pentru că am descoperit în ea „sufletul meu pereche” în ceea ce priveşte psihometria şi îi urez să aibă mai multă independenţă în a se dedica cercetării.

Oanei  Carmen Ciobanu Anton îi mulţumesc pentru apreciere şi optimism şi îi urez studenţi cât mai pasionaţi de economie.

Flaviei  Cioceanu îi mulţumesc pentru că m-a lăsat să asist la filmările primului ei scurt-metraj şi îi urez să-şi desăvârşească simţul liric şi estetic în cât mai multe forme de exprimare vizuală.

Nicoletei  Cireş îi mulţumesc pentru căldură şi îi urez cât mai mult divertisment care să-i alunge stresul şi cel puţin atâta încredere în a-şi face noi prieteni buni câtă diplomaţie are.

Lui Ionuţ Ciurea, pentru misiunea comună şi îi urez să inspire cât mai multă creativitate şi să aibă cât mai multă focusare. 

Jeaninei  Cîrstoiu îi mulţumesc pentru arta poveştilor cu tâlc şi îi urez o atmosferă de basm, căci schiţe se găsesc pe toate drumurile.

Elenei Andreea  Cojocaru îi mulţumesc pentru că mă citeşte şi îi urez să găsească sursele potrivite pentru dezvoltarea ei profesională.

Lui Mihnea Columbeanu îi mulţumesc pentru modul în care mi-a explicat atât de multe lucruri şi pentru modul în care scrie cronici de film pe cinemagia şi îi urez să aibă parte de cât mai mulţi cursanţi care să culeagă de la el know-how-ul, chiar dacă nu sunt interesaţi pe partea de „know”.

Ralucăi  Condruz îi mulţumesc pentru că a apelat la mine şi îi urez multă documentare şi sinteză în munca academică ce a început-o.

Lui  Alexandru Condurache îi mulţumesc pentru sfaturile tranşante şi îi urez cât mai multă vedere la înălţime, acolo unde vulturii filmului îndrăznesc.

Oanei  Constantinescu îi mulţumesc pentru creionul pe care mi l-a dat acum un an şi jumătate – se pare că prezenţa sa în jurul biroului meu a adus câteva sute de pagini noi fără să se consume prea mult – şi îi urez cât mai multe idei antreprenoriale care să înveţe să meargă şi să vorbească la cât mai mulţi.

Mihaelei  Costea îi mulţumesc pentru „găzduire” şi îi urez să vindece pe cât mai mulţi prin atingerea cuvintelor sale.

Laurei  Cristea îi mulţumesc pentru precizia interesului pentru ce scriu  şi îi urez să-şi antreneze cât mai mult spiritul ludic în faţa problemelor şi provocărilor.

Irinei  Cristescu îi mulţumesc pentru scurtul dialog electronic şi îi urez zile de odihnă pufoase, odihnitoare şi… feline :)

Lui Augustin Dăroiu îi mulţumesc pentru oportunităţile de educaţie în inteligenţa financiară oferite şi îi urez să urmărească cu cât mai multă atenţie trailing stop-urile din viaţa sa.

Alinei Elena  Dăscălescu îi mulţumesc pentru perspicacitate şi înţelegere şi îi urez să-şi petreacă timpul în compania oamenilor mai inteligenţi decât ea, de la care să înveţe cum să îi egaleze, desigur, aplicând în domeniul ei.

Roxanei  Diaconu îi mulţumesc pentru că a adus mentoratul profesional în România şi îi urez cât mai multă contribuţie şi sponsorizare pentru proiectele ONG-urilor.

Lui Andrei Dragomir, îi mulţumesc pentru colaborare şi îi urez cât mai mulţi cititori la viziunea cărora să contribuie. 

Lui Andi Dumitrache îi mulţumesc pentru că m-a inspirat să văd urmăresc mai multe filme europene de artă şi îi urez o Salată de filme la cât mai multe mâini!

Iulianei  Dumitrescu îi mulţumesc pentru standardele înalte şi amintirile profesionale frumoase şi îi urez să facă România cât mai frumoasă, prin brandul ei personal.

Andrei Elenic îi mulţumesc pentru simplitatea şi promptitudinea cu care degajă pace în jur şi îi urez să lectureze romanţe cât mai neobişnuite.

Roxanei  Enache îi mulţumesc pentru permisiunea de republicare  şi îi urez o expunere cât mai mare.

Lui HoriaFaliboga îi mulţumesc pentru amintirile frumoase de pe vremea lui Human Design şi îi urez cât mai multă inteligenţă financiară.

Ralucăi  Georgescu îi mulţumesc pentru articolul genial despre eficienţă şi eficacitate şi îi urez cât mai mulţi clienţi

Monicăi  Gheorghiu îi mulţumesc pentru stilul natural de PR şi pentru dedicarea cu care contribuie în viaţa tinerilor şi îi urez cât mai mulţi colaboratori de încredere.

Lui Geraldine Ghineţ îi mulţumesc pentru prezenţa cool şi plină de încredere şi îi urez companiei sale şi să crească în clienţi precum creştea în ani Făt-Frumos din Lacrimă.

Mihaelei  Ghircoiaş îi mulţumesc pentru modul în care m-a ajutat să trec la o nouă etapă în viaţa meaşi îi urez ca înţelepciunea ei să sporească peste experienţă şi personalitate.

Lui Dan Gornicioiu îi mulţumesc pentru rezonanţă şi îi urez cât mai mult curaj în a lua alegeri pentru viitor în completarea deciziilor de a o rupe cu trecutul.

Lui Dragoş Grijincu îi mulţumesc pentru linkurile împărtăşite şi îi urez cât mai mulţi clienţi în publicitate.

Irinei  Hîncu îi mulţumesc pentru galerie şi îi urez o primăvară cât mai călduroasă în subiecte care merită studiate.

Anei Iana îi mulţumesc pentru sincronicitatea în gândire, pentru permisiunea de republicare şi pentru feedback loop-ul pozitiv şi îi urez să surprindă in a glance of eye esenţa privirilor dinolo de întrepătrunderi.

Adinei  Ianc îi mulţumesc pentru corecturile făcute la unele proiecte de-ale mele, pentru entuziasmul molipsitor de cititoare fidelă a mea şi îi urez să se depărteze de lac, dacă nu vrea să mai prindă broaşte.

Cameliei Ilea îi mulţumesc pentru mesajele călduroase şi îi urez cât mai multă rugăciune în timpul lucrului

Lui Dragoş Iliescu îi mulţumesc pentru călăuzire, standarde înalte, recomandare, deschidere, francheţe, diplomaţie şi modurile directe şi indirecte prin care m-a ajutat să mă cunosc mai bine pe mine şi îi urez cât mai multă relaţionare cu studenţi consecvenţi şi pasionaţi cu adevărat de psihometrie.

Irinei  Iliescu îi mulţumesc pentru sprijinul adus la unul din proiectele pe care le re-lansez anul acesta şi îi urez cât mai multe idei câştigătoare

Lui Radu Ilieş îi mulţumesc pentru sprijinul său în proiectele din 2005-2007. şi îi urez în lucrul cu clienţii săi să descopere care este leul care l-a înghiţit pe fiecare în parte.

Biancăi  Ionel îi mulţumesc pentru contribuţia în gândurile mele şi în ordonarea lor şi îi urez un timp cât mai programat pentru succes, în acordurile inimii.

Lui Bogan Iordache îi mulţumesc pentru onestitate şi îi urez cât mai mult vânt în pânze pentru networking cu antreprenori.

Elenei  Iordache îi mulţumesc pentru eschiderea în networking şi îi urez să inspire pe cât mai mulţi să-şi dezvolte o carieră de succes în consultanţă.

Iasminei  Iordache îi mulţumesc pentru spiritul său spiriduş şi vesel şi îi urez traducători cât mai buni ai sufletului ei.

Lui Bogdan Ivaşcu îi mulţumesc pentru deschidere şi pentru că m-a pus „on the spot” şi îi urez o selecţie a oamenilor potriviţi la locurile potrivite

Mădălinei Andreea  Jette îi mulţumesc pentru că şi-a păstrat mintea plină de şotii şi sufletul de copii şi îi urez să-i facă să vibreze pe ascultătorii interpretărilor ei la vioară.

Cristinei  Jilavu îi mulţumesc pentru spiritul ludic şi în acelaşi timp meditativ şi îi urez să fie ascultată din suflet de mai mulţi oameni.

Lui Sorin Kosz îi mulţumesc pentru permisiunea de republicare (am să fac aşa cum am primit in e-mail) şi îi urez cât mai multe articole care să surprindă esenţa realităţii.

Lui Radu Laurenţiu îi mulţumesc pentru dedicarea şi echilibrul său, pentru exemplul său de perseverenţă şi îi urez cât mai mulţi parteneri în reţea.

Lorenei Lazăr  îi mulţumesc pentru permisiunea de republicare şi îi urez o şedere cât mai sănătoasă şi creativă în Olanda.

Andrei  Lefter îi mulţumesc pentru şi îi urez o primăvară cu mult sport.

Mirunei  Leonte îi mulţumesc pentru spiritul fresh pe care îl inspiră pe Facebook, pentru modul în care scrie şi modul în care prilejuieşte pentru alţii oportunităţi pentru dezvoltare personală şi îi urez să descopere cât mai mulţi colaboratori care să-i împărtăşească viziunea de business

Nicoletei  Liţoiu îi mulţumesc pentru înţelegere, sprijin şi stilul managerial  şi îi urez cât mai multă sănătate prin exerciţiul didactic la catedră.

Lui Eugen Lucan îi mulţumesc pentru informaţii şi solidaritate şi îi urez să câştige înapoi cât mai multe drepturi şi libertăţi civile pentru noi, românii.

Lui Bogdan Manache îi mulţumesc pentru sfaturi şi pentru sprijinul practic oferit pentru creaţiile mele şi îi urez un echilibru cât mai ecologic între familie şi servici.

Lui Cristi Manafu îi mulţumesc pentru idei, respect, spaţiu şi spiritul amical şi îi urez un Paste cat mai offline!

Ralucăi  Manga îi mulţumesc pentru sprijinul „neoficial” şi pentru sinceritatea cu care nu mă place şi îi urez să aibă mai mulţi prieteni care să vadă în ea mai întâi pe cele bune şi mai puţin pe cele rele.

Cristinei  Manole îi mulţumesc pentru ceea ce spune despre sine când nu spune despre sine – e o adevărată inspiraţie şi îi urez să aibă parte de cât mai multe rânduri interesante din partea celor care îi scriu.

Andrei  Marin îi mulţumesc pentru documentaţie şi îi urez să găsească pe cât se poate de multe lucruri în urmă la care să zâmbească.

Anamariei  Marinca îi mulţumesc pentru că m-a inspirat, prin rolurile ei, să o descopăr ca pe actuala mea actriţă preferată (anterior fuseseră Julia Roberts şi JulianneMoore), şi mai ales pentru rolul din „Five Minutes of Heaven” (pe care de-abia l-am vazut), pentru care o felicit.şi îi urez cât mai multe premii şi încă o BAFTA către Oscar.

Elenei  Marineci îi mulţumesc pentru umorul şi creativitatea contagioase şi îi urez să descopere cele mai bune întrebări pe care încă nu şi le pune.

Mironei   Mateoiu îi mulţumesc pentru împărtăşire şi îi urez să redescopere cu drag duhul ascultării statornice.

Laurei  Mavrichi îi mulţumesc pentru drumul de la teatru la ceai, apoi de la ceai către gândurile mele scrise şi îi urez o viaţă cât mai colorată.

Irinei  Mihăilescu îi mulţumesc pentru conversaţiile calde şi îi urez cât mai multe foi pentru copăceii clienţilor.

Irinei  Minciună îi mulţumesc pentru răbdare, intensitate şi mai ales pentru inspiraţie şi îi urez să-şi păstreze sufletul în rugăciune, în clipele de preocupare.

Mirelei Jackline  Mincu îi mulţumesc pentru atitudinea solară, eleganţa în exprimare şi coaching şi îi urez să-i reuşească o educaţie cât mai creştină în familie, cu înţelepciune.

Monicăi  Minescu îi mulţumesc pentru energia pozitivă de-a lungul anilor şi îi urez să ia cu sine cât mai multe din cele ce citeşte.

Mihaelei  Minulescu îi mulţumesc pentru modul părintesc de a preda şi a încuraja studenţii şi îi urez cât mai multă deschidere faţă de noul val de teorii psihologice în cercetare.

Cristinei Mitu (Result Consulting) îi mulţumesc pentru permisiunea de republicare şi îi urez cât mai multe experienţe care să-i fascineze atenţia.

Andrei Mîndrilă îi mulţumesc pentru perspectiva la obiect şi realistă şi îi urez o renovare din temelii, pe dinăuntru şi pe dinafară.

Lui Şerban Mocanu îi mulţumesc pentru că a aruncat un ochi critic pe nişte idei de scenarii de film şi îi urez o carieră de succes în scurt-metraj.

Mădălinei  Mutihac îi mulţumesc pentru că m-a învăţat ABC-ul în design (chiar dacă acolo am rămas) şi pentru că a fost alături de mine când am avut nevoie de ea, pentru diplomaţie, subtilitate şi eleganţă şi îi urez o coabitare scandinavă cât mai spirituală alături de alesul ei.

Oanei  Nechifor îi mulţumesc pentru încurajare şi frumuseţea dăruită celorlalţi prin artă şi îi urez să picteze mai mult şi mai des.

Lui Gabriel Nechita îi mulţumesc pentru interesul în photo reading şi îi urez să reţină cât mai mult din ce studiază.

Cristinei  Nedelcu îi mulţumesc pentru modul în care luptă pentru profesionalizarea meseriei de consultant în carieră în România şi îi urez cât mai mulţi colaboratori.

Cristinei  Nedu îi mulţumesc pentru coaching şi îi urez la mulţi ani şi tot atâtea sute de clienţi câte zile au trecut de când a aniversat.

Andreei  Nemţoiu îi mulţumesc pentru deschidere şi îi urez cât mai multă creativitate liberă.

Lui Orlando Nicoară îi mulţumesc pentru spiritul calculat ce mi-l inspiră şi îi urez cât mai multe start-up-uri de inspiraţie!

Rodicăi  Nicolae îi mulţumesc pentru articolul Stâlpul din mijloc şi îi urez cât mai multe CARIERE profitabile.

Lui Ionuţ Nicolau îi mulţumesc pentru că este unul din cei mai îndrăzneţi clienţi ai mei în dezvoltarea personală şi pentru feed-back şi îi urez cât mai multă moderaţie şi atenţie în a învăţa cum să înveţe.

Lui Costi Niţă îi mulţumesc pentru proactivitate, energie şi contactul viu la distanţă, pentru exerciţiile pe care mi le-a arătat şi pe care le fac la fiecare două zile şi îi urez cât mai mulţi clienţi care să lucreze pentru a-şi disciplina mintea.

Danielei  Oancea îi mulţumesc pentru permisiunea de republicare şi îi urez să-ntâlnească pe cât mai multă inteligenţă emoţională în bărbaţii cu funcţii de conducere despre care scrie.

Lui Vladimir Oane îi mulţumesc pentru recomandările pe care mi le-a făcut şi deschiderea pe care a avut-o întotdeauna faţă de mine şi îi urez să deschidă noi trenduri în web 2.0 şi în web 3.0.

Lui Andrei Oprescu îi mulţumesc pentru că m-a ajutat în câteva trăznăi audiovizuale şi îi urez mult succes în montajele vieţii sale.

Violetei-Loredana  Pascal îi mulţumesc pentru modul în care scrie  şi îi urez cât mai multe oportunităţi în care să descopere idei creatoare.

Oanei  Pascu îi mulţumesc pentru nervii de fier cu care m-a suportat, cel puţin până când şi-a dat demisia din funcţia de cea mai bună prietenă a mea acum mulţi ani şi îi urez să întâlnească pe cât de multe persoane cu idei ca mine şi pe cât de puţin atât de solicitante ca mine în networkingul pentru antreprenoriat.

Lui Constantin Pavel îi mulţumesc nespus pentru întâlnirea din mai anul trecut, pentru inspiraţie, pentru sfaturi, pentru atenţia acordată, pentru informaţii şi pentru modelul care este pentru mineşi îi urez cât mai mulţi networkeri în reţelele de afaceri pe care le creează.

Lui George Perju, îi mulţumesc pentru ajutorul practic şi îi urez mult succes în lucrarea de licenţă.

Lui Dan Petre îi mulţumesc pentru că mi-a adăugat compania pe Facebook şi îi urez să aibă o contribuţie în perfomanţa cât mai multor clienţi şi studenţi interesaţi să ştie şi „de ce?”, nu doar „cum?”.

Ralucăi  Pîrlea îi mulţumesc pentru răbdare, înţelegere şi farmec şi îi urez să descopere credinţa pas cu pas, în fiecare zi, cu delicateţe şi fermitate.

Corinei Popa îi mulţumesc pentru detaşare şi veselie şi îi urez un succes dement în a-şi fermeca profesorii din comisia pentru licenţă.

Lui Corneliu Porumboiu îi mulţumesc pentru sfaturile date, pentru eleganţa şi disponibilitatea sa, pentru spiritul precis şi cuprinzător cu care îşi formulează solicitările (felicitări) şi pentru modul genial (inclusiv din punctul de vedere al programării neuro-lingvistice) în care a suprins sens şi esenţă în imagini, în „Poliţist, adjectiv”şi îi urez să-i treacă prin mână cât mai multe scenarii minuţios alcătuite.

Lui Ştefan Prutianu îi mulţumesc pentru modelul de comunicare pe care mi l-a inspirat, pentru stilul incandescent şi zâmbetul unic cu care încântă atmosfera şi îi urez să aibă parte de cât mai mulţi înţelepţi care să-l înţeleagă.

Lui Andrei Roşca îi mulţumesc pentru că m-a încurajat şi m-a inspirat să devin blogger şi îi urez să se dueleze cu eleganţă cu problemele clienţilor

Ancăi  Roşcan îi mulţumesc pentru spiritul de basm pe care mi-l inspiră şi îi urez să culeagă cât mai multe steluţe de mare din visele celor pe care îi întâlneşte, în drumul către zâmbetul lor.

Lui Dragoş Rouă îi mulţumesc pentru modelul de diplomaţie, tranşanţă şi deschidere pe care mi l-a inspirat şi îi urez cât mai mult succes în self-publishing.

Iuliei Rugină  îi mulţumesc pentru contribuţia pe care şi-o aduce în formarea scenariştilor români şi îi urez cât mai multă creativitate pentru a inspira structură.

Lui Cristian Rusu îi mulţumesc pentru umorul său care pune pe gânduri şi îi urez cât mai multă sănătate fizică la el şi mintală, la interlocutori.

Elenei  Rusu îi mulţumesc pentru zâmbetele electronice şi îi urez să-şi pună pasiunea la lucru în scopul delor mai bune cauze în care crede.

Alexandrei  Safriuc îi mulţumesc pentru contibuţia pe care şi-o aduce la dezvoltarea culturii de film de scurt-metraj şi îi urez cât mai multă încredere în a-şi promova operele, neoficial, desigur.

Codruţei Salomia îi mulţumesc pentru prietenia din inimă şi îi urez cât mai multă căldură în suflet şi în casă.

Gloriei  Sauciuc îi mulţumesc pentru atenţie şi spiritul pozitiv şi îi urez succes în dezvoltarea imdb-ului românesc.

Lui Vladimir Sava îi mulţumesc pentru grijă şi sprijinşi îi urez să se apropie cât mai mult de inimile oamenilor, prin vorbele sale.

Loredanei  Săndulescu îi mulţumesc pentru permisiunea de republicare şi îi urez cât mai multă sinteză care să pună piatră pe piatră la temelia jurnalismului economic românesc.

Amaliei  Săvinescu îi mulţumesc pentru modul în care îmbină creativitatea jovială cu profesionalismul şi îi urez multă inspiraţie în exprimare, ei şi clienţilor ei când lucrează cu ea.

Irinei Nicoleta  Scarlat îi mulţumesc pentru deschiderea spre colaborare şi îi urez să inspire cât mai mulţi antreprenori!

Alinei  Silitră îi mulţumesc pentru amintiri şi îi urez să danseze cu graţie în ritm de bolero între carieră şi viaţa de familie.

Loredanei  Simedre îi mulţumesc pentru că s-a lăsat pe mâna mea acum 5 ani şi îi urez cât mai multe relaţii profesionale din care să înveţe leadership.

Adei  Solomon îi mulţumesc pentru deschidere şi inspiraţie şi îi urez să primească pe cât de multe scenarii de calitate posibil.

Lui Dragoş Stanca îi mulţumesc pentru că m-a orientat în direcţia potrivită săptămâna asta  şi îi urez să-şi dezvolte în timp o carieră şi de investitor/business angel.

Claudiei  Suhov îi mulţumesc pentru deschidere şi îi urez cât mai multe evenimente de succes.

Mădălinei Şerban îi mulţumesc pentru francheţea, deschiderea şi energia pe care mi le oferă şi îi urez un antreprenoriat pe roate în cariera de mămică.

Andreei  Şufaru îi mulţumesc pentru mesaje şi îi urez să descopere cât mai mult din ce o interesează profesional

Adelei  Talpeş îi mulţumesc pentru perseverenţa cu care mă citeşte şi împărtăşeşte altora din ce scriu şi îi urez cât mai multă frumuseţe în decoraţiunile interioare ale sufletului său.

Andrei  Tănase îi mulţumesc pentru critică şi promptitudine şi îi urez să-i inspire pe cât mai mulţi să înveţe din criticile sale.

Andreei  Tindeche îi mulţumesc pentru deschidere şi răspuns şi îi urez să inspire la cât mai multă curiozitate.

Ioanei  Mihaela Toloacă îi mulţumesc pentru modelul isteţ de independenţă pe care a început să-l practice şi îi urez să-şi învăluie sufletul cu blândeţe şi tandreţe, iar cariera, cu tehnici de vânzare.

Irinei  Toma îi mulţumesc pentru inspiraţie, echilibru şi înţelegere şi îi urez să lumineze cât mai multe chipuri cu zâmbetul ei.

Marcelei  Ursu îi mulţumesc pentru oportunitatea oferită de a-mi aduce contribuţia la „Poliţist, adjectiv” (este vorba de consultanţă grafologică) şi îi urez să primească mai multe scenarii de calitate pe care să aibă timp să le citească.

Lui Lucian Ursulică îi mulţumesc pentru permisiunea de publicare şi îi urez cât mai multă năstruşnicie în abordarea domeniilor de interes

Georgianei Vasilescu îi mulţumesc pentru interesul cu care mă citea în engleză (oare mă citeşte la fel şi în română?) şi îi urez să-şi vândă cât mai bine abilităţile profesionale.

Danielei  Vercelino îi mulţumesc pentru echilibrul de suport şi tranşanţă cu care m-a învăţat să descriu aspiraţiile şi să rezum criticile şi îi urez cât mai multă contribuţie în viaţa clienţilor şi a studenţilor ei.

Lui Dan Vuza îi mulţumesc pentru spaţiu, încredere şi pentru umorul său ascuţitşi îi urez să aibă parte de pisici mai frumoase decât a mea.

Danielei  Victoria Zaharia îi mulţumesc pentru că m-a inspirat, în lumina colaborării de acum 5 ani, să încep să scriu o carte şi îi urez să descopere şi să folosească metodologii de cercetare cât mai originale.

Alexandrei  Zbuchea îi mulţumesc pentru că m-a inspirat să devin întreprinzător  şi îi urez să-şi păstreze apropierea faţă de studenţi şi să zâmbească tot mai fermecător odată cu trecerea timpului.





“Dumnezeu: o amăgire”, de Richard Dawkins. Analiză. Partea IV. Argumente evoluționiste și creaționiste

23 04 2014

 

Sfantul GheorgheChiar dacă a trecut Paştele, sper să vă aduceţi aminte că această săptămână are cinci zile de sărbătoare, iar una din ele este chiar astăzi: Sf. mucenic Gheorghe, al cărui nume înseamnă “lucrător al pământului” despre care vă invit să citiţi aici şi aici.La mulţi ani tuturor bărbaţilor care poartă numele Gheorghe, cu toate variantele: Gheorgan, Gheorghian, Ganea, Ghica, Gorghie, Gorghe, Gog, Goga, Gogan, Gogancea, Gogea, Gogotă, Gogu, Giura, Giurău, Giurcan, Iorga, Iordache, Iorgan, Iorgu, Iorgache, Iuca, Iorda, Giurgiu, Giurgică, Giurgilă, Jurj, Jury, Jurg, Jurga, Jurja, Jura, Iurg, Iurga, Iuga, Gociu, Gorea, Gaţa, Goţi, Gotea, Gheţea, Zorez, George, Gică, Egor, Ghera, Gherea şi tuturor femeilor care poartă numele Georgeta, cu toate variantele: Gherghina, Gherghinica, Georgeta, Zorza, Zorzila, Giurgiţa, Georgela, Georgina, Gina, Gela, Gherghiţa.

Aşadar, în acest aer de sărbătoare, vă invit să citiţi ultima parte a seriei de articole ce analizează volumul Dumnezeu, o amăgire, apărut în 2012 în ediţia română la editura Curtea Veche.

Partea I. Dawkins vs. Religie

Partea II. Creştinismul după Dawkins

Partea III. Argumentele (i)raționale ale lui Dawkins

Partea IV. Argumente evoluționiste și creaționiste

Complexitatea ireductibilă

Spre mijlocul cărții, Dawkins începe a trata argumentele clasice evoluționiste, precum și criticile creaționiste la acestea. Să luăm argumentul complexității ireductibile: Dawkins dă exemplul unei arcade de pietre1 pentru a demonta argumentul creaționist al complexității ireductibile (care afirmă, în câteva cuvinte, că structurile biologice sunt prea complexe pentru a putea fi funcționale altfel decât cu toate ”piesele” componente la locul lor). Astfel, după cum explică, atunci când un profan în ale ingineriei vede o astfel de arcadă, nu își poate imagina cum ar fi putut să fie construită fără ca fiecare piatră din care e compusă să fi fost în același timp la locul ei. Însă un inginer va ști că tehnica de construcție va presupune o serie de schele de susținere a arcadei până ce aceasta va fi finalizată.

coperta ediţiei româneşti, 2012

coperta ediţiei româneşti, 2012

Nu știu dacă se putea alege un exemplu mai ironic, dar accept că e posibil. Există cel puțin două probleme cu acest exemplu. În primul rând schela de susținere sugerează tocmai ideea de proiecție din partea cuiva, iar în al doilea rând, atâta timp cât arcada are nevoie de schelă, ea nu este funcțională. Exemplul ar fi fost măcar o semi-dovadă pentru evoluție, dacă s-ar fi arătat un mod de construcție al arcadei astfel încât, încă de la început să fie măcar 1% funcțională, iar apoi să crească funcționalitatea treptat.

Apoi, continuând același argument, Dawkins își mai imaginează niște exemple care să atace raționamentul complexității ireductibile, însă toate așa-zisele explicații rezonabile sunt parțiale, căci niciuna nu oferă o viziune pas cu pas a vreunui exemplu de evoluție. Cu toate acestea, paradoxul lucrurilor care încă nu pot fi explicate acum, dar vor putea fi explicate în viitor ar putea sta în picioare deocamdată ca un contra-argument la complexitatea ireductibilă, până când se vor teoretiza formulări mai generale ale acestui argument.

Tranziţii evolutive

În cadrul aceleiași familii de argumente, Dawkins vorbește despre tranziții evolutive elegant documentate2 pe care creaționiștii refuză să le vadă. Care ar fi acelea, aș vrea să știu și eu ‽ ‽ ‽ De asemenea, autorul evoluționist ridiculizează creaționiștii care pretind mai multă documentare fosiliferă, deși aceste pretenții sunt cât se poate de logice. Ceea ce un evoluționist înțelege prin formă tranzițională va fi în realitate o specie nouă, complet formată, care va avea asemănări cu diferite alte specii. O adevărată tranziție ”elegant” documentată ar fi una cu sute sau mii de fosile intermediare care ar arăta o evoluție ”pe cadre”, ca un ”film” al evoluției. Dawkins e de-a dreptul deranjat de așa ceva, însă în realitate, doar astfel de exemple ar demonstra evoluționismul. Evident că savanții creaționiști nu vor pretinde astfel de documentări detaliate pentru orice ”narațiune” evoluționistă, dar măcar câteva ar fi un început de dovadă.

În schimb, evoluționiștii ne oferă drept dovezi câteva specii care apar intermediar în straturile fosilifere, dar care în realitate, ar putea pur și simplu să fie alte specii diferite. Aceste verigi-lipsă în firul evoluției pretinse sunt niște dovezi anti-evoluționiste; iar aceste goluri nu sunt excepții, ci reprezintă tocmai regula atotprezentă în straturile geologice de fosile.

[n.e.Spre exemplu, evoluţionismul susţine că oamenii şi dinozaurii sunt separaţi istoric de 65 de milioane de ani.S-au descoperit în diverse aplasamente geografice urme de paşi de oameni şi de dinozauri în acelaşi strat, ceea ce conform ipotezelor evoluţioniste ar atesta coexistenţa celor doua specii: în şisturile de la Glen Rose din Texas; în Utah, în apropierea monumentului naţional al dinozaurilor. Nu există explicaţie care să coreleze aceste adevăruri ştiinţifice cu evoluţionismul, nici pentru descrierile picturale explicite ale unor dinozauri descoperite în peşteri în Zimbabwe.3 ]

Probabilitatea apariţiei vieţii pe Pământ din întâmplare

O altă chestiune pe care Dawkins o aduce în discuție4 este cea a probabilității foarte scăzute ca viața să aparădin întâmplare. Dumnealui argumentează că dată fiind imensitatea Universului, precum și vechimea acestuia (care potrivit cronologiei evoluționiste este de aprox. 13-15 mld de ani), este posibil, chiar dacă improbabil, ca la un moment dat să se fi creat spontan o celulă vie. Să acceptăm această posibilitate! Problema care se pune în continuare este: ce va face ca acea celulă să rămână în viață? În absența unei conștiințe care să constate complexitatea sau valoarea unui progres care s-a făcut în dezvoltarea a ceea ce se cheamă ”viață”, ce va împiedica destrămarea primei celule vii? Care va fi ”suportul” pentru menținerea unei ordini create întâmplător în absența unei Inteligențe care să aibă grijă de acest lucru? Și apoi, dacă lucrurile sunt atât de simple, de ce nu apare viața spontan și acum, în epoca modernă? Și mai ales, de ce nu se poate reproduce viața în laborator? Să zicem că a apărut complexitatea din nimic, dar cum este posibil ca ceva ”produs” de hazard să fie atât de complicat încât să nu poată fi produs de o ființă inteligentă cum este omul, care are la dispoziție laboratoare și instrumente sofisticate?

[n.e. Când un organism moare, s-a constatat în laborator că aminoacizii se deplasează treptat dreapta spre stânga până când ramâne un număr egal de molecule orientate spre stânga şi spre dreapta. Singura explicaţie plauzibilă şi logică care există pentru faptul că aminoacizii au această caracteristică pentru organismele moarte este aceea că au fost creaţi special astfel.

Trecând peste aceste lacune în teoria evoluţionismului, astronomul britanic Sir Fred Hoyle, citat de Henry M. Morris, precizează că “tare puţine s-ar fi putut întâmpla pe pământ în ceea ce priveşte evoluţia biochimică. Dacă am socoti numărul de ansambluri de proibă a aminoacizilor, necesare pentru a da naştere enzimelor, probabilitatea de a le descopri prin amestecuri la întâmplare se dovedeşte a fi mai mică de 1 din 1040000”.

Potrivit calculului probabilistic al informaticianului Marcel Golay pentru existenţa unui asemenea sistem, probabilitatea ca o serie de 1500 de evenimente întâmplătoare succesive reuşite să genereze la nivelul solicitat de cadrul evoluţionist ar fi de 1 din 10450, iar probabilitatea ca oricare din cele 1500 de succesiuni de evenimente să fie capabile să genereze viaţă este de o şansă din 10283.

Putem fi siguri, astfel, nu numai de faptul că viaţa animală conştientă nu a evoluat din substanţe chimice anorganice, dar şi că ea nu putea evolua din substanţe chimice anorganice.5]

Selecţia naturală

Un alt aspect corelat cu cel al evoluției vieții este selecția naturală. Dawkins ține să sublinieze foarte mult diferența dintre hazard și selecție naturală, precum și diferența esențială dintre apariția vieții și evoluția ulterioară a acesteia, fără însă să și elaboreze pe marginea acestor distincții.

Tot legat de selecția naturală, Dawkins adaugă în alt loc:6poate nici selecția naturală nu explică totul, dar deocamdată asta avem, asta-i varianta cea mai probabilă; o astfel de afirmație sugerează că ar exista o mulțime de posibilități esențial diferite unele de altele.

În realitate, sunt două opțiuni mari și late în explicarea lumii: a fost creat (de Dumnezeu) sau n-a fost creat (a apărut de la sine), iar pe marginea acestor două direcții foarte generale de explicitare, s-au formulat numeroase explicații religioase și filosofice din antichitate și până în epoca post-modernă.

Concluzii

Dawkins încheie prima jumătate a argumentației cu aprecieri anti-creaționiste care dovedesc o proastă înțelegere a ideii de Dumnezeu Creator, pe care Îl vede cumva imanent, supus timpului. Odată pornind de la această eronată percepție, Dawkins o ia pe cărări argumentative eronate și nu pare niciodată să revină la drumul principal al discuției. Practic, celebrul etolog se luptă cu o imagine despre creaționism pe care și-a făcut-o singur pentru a scrie despre ea în cărți [n.e. Această imagine nu are absolut nicio legătură cu cea creştină şi nici măcar cu cea ştiinţifică].

Această ”moară de vânt” imagistică este doar o parte dintr-o înțelegere greșită asupra religiei în ansamblu, pe care Dawkins o vede doar ca pe o opinie politică. Dar nu este o simplă opinie pe o temă oarecare.

Religia este un mod de viață și nu doar o doctrină; religia este și o învățătură despre lume, are deci o parte abtractă, dar nu este doar o teorie, ci oferă principiile pentru practică. Probabil că deprinderea autorului de a ataca teoria creaționistă l-a făcut să nu observe că această teorie este doar brațul apologetic al unui trup religios mult mai complex și mai vast, care trebuie abordat cu seriozitatea necesară şi cu obiectivitate ştiinţifică.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi: articolul Vrei o slujbă în “Anglia”? Prea mulţi români nu ştiu ce-i aşteaptă, partea I şi partea a II-a şi aceste articole pro ortodoxie.

Mulţumesc pentru atenţia oferită lecturii şi te invit să citeşti şi articolul Moştenirea evoluţionismului .

av. George Perju

Copyright © av. George Perju, 2013-2014

1   Richard Dawkins, Dumnezeu, o amăgire, Editura Curtea Veche, București 2012, p.113;

2    Richard Dawkins, Dumnezeu, o amăgire, Editura Curtea Veche, București 2012, p.111;

3  Living Dinosaurs, Science-80 1 (Nov. 1980): 6-7, apud Henry M. Morris – Bazele biblice ale ştiinţei moderne, pp 338-339;

4   Richard Dawkins, Dumnezeu, o amăgire, Editura Curtea Veche, București 2012, p.122;

5   Fred Hoyle şi Chandra Wickramasinghe, Where Microbes Boldly Went, New Scientist 91 (1981): 412-415, apud Henry M. Morris, Bazele biblice ale ştiinţei moderne, pp. 222-225;

6   Richard Dawkins, Dumnezeu, o amăgire, Editura Curtea Veche, București 2012, p.134.





“Dumnezeu: o amăgire”, de Richard Dawkins. Analiză. Partea III. Argumentele (i)raționale ale lui Dawkins

21 04 2014

Paşte fericit!

Am început acum două săptămâni să scriu despre volumul Dumnezeu, o amăgire, apărută în 2012 în ediţia română la editura Curtea Veche. Vă invit să citiţi aici partea I şi aici partea a II-a. Astăzi voi analiza mai departe primele patru capitole ale cărţii, concentrându-mă pe falsitatea raţionamentelor susţinute de Richard Dawkins.

Reflexii într-o oglindă strâmbă

În prima jumătate a cărții, Richard Dawkins încearcă să invoce un atribut al lui Dumnezeu ca argument împotriva existenței sale.1 Argumentul este mai vechi ca structură și a mai fost formulat în forma: ”poate Dumnezeu face o piatră pe care să nu o poată ridica?”, pentru a “dovedi” că El nu este atotputernic. Problema cu această formulare era că cerea practic ca Dumnezeu să poată și să nu poată în același timp, ceea ce contrazice principiul logic al non-contradicției.

Richard Dawkins

Richard Dawkins

De data aceasta, Dawkins va încerca să se folosească de atributul omniscienței divine. Însă omnisciența nu poate fi concepută ca o trăsătură non-sens și autolimitativă, căci atunci n-ar mai fi în concordanță cu Divinitatea.

Aceste trăsături dumnezeiești trebuiesc înțelese în așa fel încât să vorbească despre infinitatea lui Dumnezeu și nu despre finitatea Sa. Cu alte cuvinte, omnisciența divină nu poate fi înțeleasă ca fiind contrară puterii lui Dumnezeu sau ca lucrând contra Acestuia sau limitându-L.

Omnisciența se referă în primul rând la creația Sa, fizică și spirituală, dar și la propria esență. Însă elementul de răzgândire sugerează o imperfecțiune a primei gândiri. Ceea ce este incongruent cu atotștiința Sa. Prin urmare, Dumnezeu nu Se răzgândește pentru că știința Sa (completă și absolută) e din veșnicie și pentru veșnicie, nu pentru că ar fi limitat de prima gândire. Astfel, fiecare gând divin e perfect și nu are nevoie de schimbare.

În concluzie, elementul de răzgândire este impropriu Dumnezeirii deoarece ar introduce o imperfecțiune ideii de Dumnezeu perfect. În realitate, biologul oxfordian pune problema raportului dintre preștiință și predestinare, doar că de data aceasta raportul se aplică chiar lui Dumnezeu.2

Atunci când nu tratăm lucrurile complexe cu seriozitatea necesară, ele devin complicate”3

the-god-delusion2Richard Dawkins citează la un moment dat un autor evoluționist care argumenta că Universul este prea mare pentru a fi făcut de cineva, concluzia mai logică fiind că s-a făcut pe sine (Carl Sagan).4

Este adevărat că, dacă atunci când te gândești la o ființă creatoare a Universului în care trăim, ai în minte pe cineva de puterea omului, ideea creaționistă va părea improbabilă. Tocmai de aceea, creaționismul va vorbi despre Creator ca o Ființă transcendentă cu puterile omului la infinit (atotștiință, atotînțelepciune, atotputere etc.). De fapt, acesta este o mostră de argument care poate fi lejer folosit în sprijinul teoriei creaționiste: tocmai pentru că Universul este vast și complex, existența sa nu se explică decât prin acțiunea unei Forțe inteligente, tot așa cum o structură complexă precum un computer sau o mașină nu vor fi explicabile decât printr-un creator inteligent.

Ceea ce urmează mi s-a părut primul argument puternic din cartea: “Dumnezeu: o amăgire” și el sună cam așa: într-adevăr, cel care creează ceva complex trebuie să fie mai complex decât acel lucru creat.5 Dar atunci îți vei pune poate problema: cine a creat pe acest creator mai complex, care la rându-i crease lucrul respectiv? Dawkins vrea să sugereze că răspunsul-Dumnezeu la întrebarea complexității lumii naște de fapt o altă întebare în mintea noastră, cea privind complexitatea și mai mare a lui Dumnezeu și cum poate ea la rându-i să fie rezolvată. Întrebarea e interesant pusă, iar răspunsul pare imposibil.

Cu toate acestea, și acesta este un pseudo-raționament. Mergând pe un astfel de fir argumentativ, ar trebui să punem la îndoială propria noastră existență ca ființe inteligente și creatoare. Argumentaţia lui Dawkins este aceasta: dat fiind că un creator al acestor lucruri complexe ar trebui să fie mai complex decât sunt acestea, este mai bine să nu mergem mai departe cu o regresie cauzală, ci mai degrabă să ne imaginăm un proces prin care nu ar fi nevoie de un creator inteligent pentru a explica existența acestora.

Pentru a înţelege lipsa de logică a acestui tip de raţionament, vă prezint următorul exemplu: un calculator sau o navă spațială sau marile piramide egiptene sunt structuri complexe, deci ar trebui să presupunem că nu oamenii au creat acestea ci de fapt, ultimele consecințe (i)logice ar fi că oamenii nici nu ar trebui să existe. Dar simplul fapt că mă întreb dacă există oameni dovedește că cel puțin un om există, și anume subsemnatul care se întreabă.

Vezi argumentul cartezian ”ego dubio ergo cogito….”, care pornind de la simpla constatare că eu, ca om, mă îndoiesc, chiar și de propria existență, ajung la concluzia că eu cuget. Iar de la observația că eu cuget, pot să trag concluzia certă că eu exist, căci dacă n-aș exista cum de mă observ pe mine cugetând? Faptul că omul este cauza unui laptop (apariția laptopului se explică printr-un om care l-a proiectat), omul fiind mai complex decât laptopul, nu poate fi negat. Mergând însă pe un raționament ca cel al lui Dawkins, omul este o explicație prea complexă pentru a rezolva problema apariției laptopului. Prin urmare, mergând mai departe cu acest paralelism, omul nu a creat laptopul, ci alte soluții care să nu facă apel la inteligența unei persoane ca o cauză, trebuiesc găsite pentru a explica cum de există un laptop.

Raportarea lui Dumnezeu la continuumul spaţio-temporal

Un asemenea argument dat de Dawkins ar fi adevărat dacă Dumnezeu care a creat lumea și despre care vorbesc creaționiștii ar fi cosubstanțial cu lumea creată, adică imanent, adică supus acelorași legi ale materiei precum Universul creat, parte din continuumul spațiu-timp. Dacă autorul cărţii și-ar fi dat mai multă silință de a înțelege creaționismul în esența sa, Dawkins ar fi descoperit că Dumnezeul Creator trebuie să îndeplinească o condiție esențială pentru a putea fi verosimil: TRANSCENDENȚA! Dumnezeu trebuie să fie spiritual, în afara materiei, a fizicului Universului, prin urmare în afara spațiului și, mai ales, a timpului, astfel încât în cazul Său să nu se pună problema regresiei în timp. Astfel Creatorul, fiind atemporal, există de fapt din veșnicie şi este necreat, veșnicia excluzând temporalitatea. Chiar a spune că nu a existat un timp în care Dumnezeu să nu fie este impropriu, căci lui Dumnezeu nu Îi este propriu timpul, care a fost creat odată cu spațiul la începutul Universului.

Dacă acest Univers material în care trăim ar fi veșnic, dintotdeauna, atunci nu s-ar mai pune problema unei prime cauze necauzate sau a unui Creator al acestuia, din moment ce nu are început. Însă acest lucru este contrazis de dovezile științifice actuale, care susțin ideea unui început al Universului, precum și de logică, ce nu acceptă ideea unei regresii de cauze la infinit în lumea noastră fizică, care există în timp.

[n.e. Un Univers reprezentat de un proces cosmic continuu (pentru care „momentul iniţial” este o non-existenţă sau cel puţin un concept inutil) este oferit în fizică prin teoria stării staţionare, una din ipotezele cosmogonice care se bazează pe premisa absenţei unui început. Singura obiecţie împotriva acestei ipoteze (şi nici nu este nevoie de mai multe) este că pentru ca un asemenea model să funcţioneze, ar trebui o creare continuă de materie. Ori aşa ceva ar contrazice principiul conservării energiei (actualizat în cadrul teoriei relativităţii restrânse ca un principiu al conservării cantităţii de materie-energie) şi principiul I al termodinamicii aplicabil la nivelul întregului Univers].

Având un început dar și un grad ridicat de complexitate, acestea trebuie explicate într-o manieră rațională și lipsită de prejudecăți, din orice direcție ar veni acestea. De fapt, singura posibilitate pentru ca Universul să nu aibă nevoie de un Proiectant este ca acesta să fi existat dintotdeauna (veșnic, ca Dumnezeu), iar ca acest lucru să fie posibil, ar fi trebuit să fie transcendent (ca Dumnezeu), deci să vorbim de un Univers non-fizic, imaterial, atemporal, aspațial (cel puțin în înțelesul lumii în care trăim noi). Adică ar trebui să discutăm despre un Univers spiritual (însă acest univers nu este Universul nostru).

Undeva mai încolo, Dawkins va decreta că el nu acceptă existența unui Dumnezeu veșnic6 , însă nu ne lămurește care este cauza acestei prejudecăți a sale, din moment ce ideea-Dumnezeu este singura idee cu adevărat viabilă în explicarea apariției lumii, din toate care s-au încercat din punct de vedere ştiinţific până acum.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi: articolul Vrei o slujbă în “Anglia”? Prea mulţi români nu ştiu ce-i aşteaptă, partea Işi partea a II-a şi aceste articole pro ortodoxie.

Vă mulţumesc pentru atenţia oferită lecturii şi invit să citiţi săptămâna viitoare continuarea acestui articol cu partea a IV-a. Până atunci, vă urez Paşte fericit şi cât mai mult discernământ!

av. George Perju

Copyright © av. George Perju, 2013-2014

1 Richard Dawkins,Dumnezeu, o amăgire, Editura Curtea Veche, București 2012, , p.72

Un scurt articol interesant pe această temă vezi la: http://www.gotquestions.org/Romana/Dumnezeu-se-schimba.html

3 Arne H. Maus, cercetător german în domeniul ştiinţelor sociale, într-o prezentare susţinută în 2007 la Bucureşti

4Richard Dawkins, Dumnezeu, o amăgire, Editura Curtea Veche, București 2012, p.22

5   Richard Dawkins, Dumnezeu, o amăgire, Editura Curtea Veche, București 2012, , p.105

6   Richard Dawkins, Dumnezeu, o amăgire, Editura Curtea Veche, București 2012, p.135





Subminarea din interiorul Bisericii Ortodoxe prin ierarhii şi preoţii căzuţi în erezii

19 04 2014

 

Nota editorului.

Acesta este primul articol public pe care îl găzduiesc din partea lui Radu Iacoboaie, un mărturisitor ortodox preocupat în mod deosebit de importanţa discernământului spiritual, care scrie foarte des şi pe multe alte bloguri despre probleme actuale care îi privesc mai ales pe ortodocşi.

Articolele sale sunt foarte energice şi vă invit să le citiţi cu interes, pentru că invită la studiu şi la aprofundare. Cu această ocazie, îi urăm, în preajma Paştelui lui Radu bun-venit pe Discerne cu acest prim post din multe altele.

Conţinutul îi aparţine lui Radu. Eu lucrez doar la formatarea textului, cu unele modificări minore, precum şi la structurarea acestuia pe titluri şi sub-titluri, pentru a le face mai uşor de parcurs. Articolele lui Radu vor fi semnate la sfârşit de el. Pentru orice fel de întrebări, sugestii, dialoguri, vă rog să folosiţi cu încredere rubrica de comentarii.

Ştefan Alexandrescu

Importanţa jertfei de sine în creştinism

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!

În acest articol îmi propun să merg cu adevărul până la capăt și să mărturisesc Adevărul Care ne face liberi, spunând lucruri pe care poate niciun preot sau monah nu ar îndrăzni să-l spună pe față. De ce se tem mulți să mărturisească adevărul? Pentru că, mărturisirea Adevărului potrivit voii lui Dumnezeu, înseamnă și asumarea crucii, adică a unor atacuri din partea vrăjmașului.

Părintele Galeriu, un alt mărturisitor al credinței ortodoxe ca și Părinții Iustin Pârvu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Dumitru Stăniloae, Arsenie Boca și mulți alții, ne spunea atât de frumos: ,,Cunoștința semețește, în schimb dragostea zidește…” Și mai spunea că, „noi ne înălțăm pe cruce prin suferință și jertfă”. Chiar lucrarea sa de doctorat s-a numit ,,Jertfă și răscumpărare.”

Câți dintre cei de astăzi ar accepta să se jertfească pentru Hristos, Care este Adevărul, și câți dintre noi și-ar da viața asemenea martirilor Constantin Brâncoveanu, cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu, Matei) și sfetnicul Ianache?

Asumarea jertfei sau a sacrificiului nostru pentru Hristos este o lucrare mântuitoare și o conlucrare divino-umană. Prin suferință și jertfă, suntem și noi crucificați și tindem astfel spre asemănarea cu Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ne numim creștini, pentru că urmăm modelul vieții lui Hristos (latinizat se spune Christos).

Rastignirea lui Hristos

Rastignirea lui Hristos

În viața noastră duhovnicească, suferința sau jertfa pentru Hristos, pe care le purtăm în inimile și cugetele noastre, reprezintă o probă a crucificării noastre, care ne înalță sufletul spre împărăția cerurilor. Doar prin jertfă și multă osteneală putem dobândi despătimirea (albirea hainelor păcatelor noastre) și mântuirea.

Creștinii din zilele noastre, de cele mai multe ori nu înțeleg lucrurile acestea ori nu vor să le accepte, nu văd faptul că jertfa și mărturisirea merg împreună nedespărțite. Iar mărturisirea adevărului, a lui Hristos, într-o societate secularizată și bolnavă, plină de ispite, patimi și rătăciri (erezii), este chiar în sine un act de jertfă, dar o jertfă bine plăcută lui Dumnezeu.

Importanţa înţelepciunii

Părintele Ilie Cleopa spunea printre multe altele: ,,Dacă înțelepciunea și cunoașterea Scripturii ar fi împreună la om, acestea ar fi ca și doi ochi în trup, văzând toate în chip desăvârșit.” Să reflectăm măcar puțin la aceste câteva cuvinte, rostite de către unul din marii duhovnici ai neamului românesc, cunoscut în țară și peste hotare.

Ce este oare înțelepciunea? Știm că ,,înțelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu”… Înțelepciunea, putem spune că este un dar divin prin care lucrează Duhul Sfânt și este unul din talanții pe care îl primesc doar cei cu frică de Dumnezeu și au mai multă râvnă pentru cunoaștere, dar nu orice fel de cunoaștere, ci cunoașterea lucrurilor nevăzute și contemplarea Creației dumnezeiești.

În timp ce, cunoașterea Scripturii este cunoașterea lui Dumnezeu, a învățăturilor și poruncilor Sale, cu alte cuvinte, teologia. Teologia nu este ca și credința adevărată, lucrătoare în sine. Și diavolul este un mare teolog, dar nu face voia lui Dumnezeu, ba chiar încearcă destructurarea lucrărilor divine (vezi tot mai evidenta destrămare a statelor, familiei, pervertirea sensului unor noțiuni precum naționalismul etc.).

Prin înțelepciune, părintele Cleopa se referă în primul rând la frica de Dumnezeu și frica de chinurile iadului (moartea veșnică). Pentru că, începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu și teama de a nu mai păcătui și pofta cea adevărată de învățătură. Învățătura creștină scoate la iveală adevăruri după care sufletul nostru ar vrea să se conducă. Mintea omenească, rațiunea însă, refuză uneori să accepte dogmele Bisericii și Cuvântul lui Dumnezeu care este numai adevăr. Deasupra rațiunii omenești stau rațiunile dumnezeiești.

Este o realitate de necontestat și dureroasă pentru noi în același timp, că există o acțiune tot mai concertată împotriva Bisericii lui Hristos la nivel global. Unele atacuri sunt fățișe, altele sunt însă săvârșite în ascuns sau ,,discrete”, cum le numesc francmasonii.

Schimbarea credinţei

Observăm cu luciditate tragică, cum unii dintre păstorii noștri duhovnicești, mergând până în vârful ierarhiei bisericești, au căzut în unele erezii. Cea mai mare este ecumenismul dar mai sunt și altele.

Francmasoneria mondială, această colosală organizație transnațională, stratificată în stil piramidal, are ca scop central DOMINAȚIA (SUBJUGAREA) TUTUROR STATELOR ȘI INDIVIZILOR (în disprețul autointitulatelor elite, față de cetățenii de rând, noi fiind doar simpli indivizi, simple numere sau mai rău ,,goimi”, adică animale, nu persoane!).

Această masonerie are, așadar, un interes major în manipularea și siluirea conștiințelor clericilor ortodocși și în educarea potrivit principiilor ecumeniste a tinerelor generații de preoți. Pentru că masonii au renunțat la ateism, ateismul fiind doar pentru mase, IAR MASONERIA ESTE O ORGANIZAȚIE RELIGIOASĂ ANTICREȘTINĂ! Și cu ajutorul lor important, se va ,,construi” lumea de mâine, societatea globalizată proiectată de arhitecții Noii Ordini Mondiale, imperiul mondial atotputernic condus de antihrist…

Observați cum, în timp ce tot mai puțini tineri își descoperă vocația monahală (iar dacă mass media centrală află ceva de genul acesta are promt o atitudine vădit anticreștină), tot mai mulți preoți tineri, care poate nu au apucat deloc vremurile comunismului ateu (dar ateu în mod oficial, pentru că în esență era profund satanic), îmbrățișează atât ecumenismul, cât și materialismul, comunismul și istoriografia comunistă, acceptă fără probleme de conștiință buletinele cu cip (cu scop de urmărire și control!), resping din start tot ceea ce ține de istoria reală a comunismului și a mișcării legionare (a cărei foarte scurtă istorie este predată potrivit unei viziuni comuniste), resping sau nu înțeleg martirajul foștilor deținuți politici din închisorile și lagărele comuniste (dintre care au fost chiar preoți de ordinul miilor, iar mulți deținuți și preoți au fost legionari).

Ne mai mirăm atunci de ce tineri preoți sau uneori chiar și mai vârstnici, nu îi mai pomenesc pe mucenicii și martirii temnițelor comuniste atunci când, la Sfânta Liturghie se iese cu Sfintele Daruri? Sau că ierarhia BOR nu îi canonizează pe Sfinții Închisorilor, precum Valeriu Gafencu, invocând diverse pretexte? Cineva spunea chiar, că Patriarhul Daniel a și declarat: ,,cât timp voi trăi eu, nu va fi canonizat niciun legionar!”

Ne mai mirăm atunci, că unii dintre acești tineri preoți, care de fapt ar trebui să fie misionari și să-și apere ortodoxia și neamul, fac pactul cu diavolul și unii ajung să se inițieze în tainele fărădelegii intrând în rândul francmasonilor?

Nu vă mirați! Este rodul educației necreștine pe care au primit-o în familie, în școli și facultăți, în societate (mass media, anturaj). Pentru că familia și școala nu le-au insuflat adevăratele valori (creștine și naționale): virtuțile creștine, dreapta credință care nu acceptă nici cel mai mic compromis de credință, frica de Dumnezeu și de Judecata de Apoi, iubirea aproapelui și iubirea de neam, cinstirea Sfinților Părinți, iubirea înaintașilor noștri care au luptat și apărat cu arma în mână credința și demnitatea poporului român, principiile muncii, ordinii și onoarei.

Mai multe informații puteți afla, citind lucrările unor autori precum Fabian Seiche (despre Biserica ortodoxă luptătoare, preoții torturați și uciși), deținuți supraviețuitori precum Dumitru Bordeianu, răposații Traian Popescu și Ion Gavrilă-Ogoranu. Există și alte cărți, precum Marșul distrugătorului, care ne vorbesc mai clar despre obiectivul ocultei mondiale de corupere a clericilor, în încercarea mereu actuală de desființare a creștinismului, a Bisericii lui Hristos. Mulți dintre clericii catolici știm că au fost și sunt înregimentați francmasoneriei.

Este dureros să vezi cum, unii episcopi căzuți în erezia ecumenismului (mai ales în Mitropolia Banatului: Mitropolitul Nicolae Corneanu, episcopia Caransebeșului îndeosebi) și foarte probabil și în cea masonică, dictează înlocuirea unor preoți parohi mai vârstnici (incomozi, ,,nereformați”), cu alții mai tineri sub pretexte de genul: primenirea parohiilor, vârsta lor înaintată, boala, demisia…

Credem că orice depunere din funcția de preot paroh și caterisirea nu trebuie niciodată folosite ca mijloace de intimidare, șantaj sau pedepsire.

Vă mulţumesc pentru atenţie!

Vă doresc un Paşte cât mai fericit întru credinţă!

 Guest post de Radu Iacoboaie

Copyright © Radu Iacoboaie, aprilie 2014

Dacă v-a plăcut acest articol, atunci vă recomand şi:

Brandingul Bisericii Ortodoxe Romane, sub (bine)cuvantarea I.P.S. Daniel (?)

Legea condamnării legionarilor folosită împotriva naţionalismului şi patriotismului românesc, împotriva drepturilor omului şi împotriva Constituţiei

Legea lui Crin Antonescu, Roşia Montană şi viitoarea cenzură din România

Modificarea O.U.G. 31/2002 este un atac la adresa conştiinţei ortodoxe a poporului român şi la adresa democraţie





Prohodul Domnului, versiunea incorectă politic

17 04 2014

Motto:

„Păstraţi cărţile vechi, fiindcă va veni timpul şi veţi avea nevoie de ele, pentru că cele noi vor fi schimbate”

sfat dat de preoţi în secolul trecut

Persecuţia creştinilor

.Se apropie Paştele – acea sărbătoare pe care se fundamentează creştinismul, căci dacă Hristos nu ar fi înviat, zadarnică ar fi şi credinţa noastră.

Multe secole la începutul creştinismului, această religie care era nouă în peisajul dominat de păgânism, a fost condamnată, interzisă, iar practicanţii lor persecutaţi (de exemplu în arene, unde erau daţi fiarelor spre divertismentul cetăţenilor romani). Tortura şi uciderea creştinilor continuă şi în zilele noastre în anumite ţări dominate de autorităţi cu alte credinţe. Un exemplu actual foarte bun ar fi Siria. Deci încă mai sunt locuri multe pe Pământ în care dacă spui “Hristos a înviat!” ţi se taie capul. De fapt, conform anumitor studii care consideră creştine inclusiv denominaţiunile catolice şi celelalte erezii şi secte care se declară creştine, creştinismul este cea mai persecutată religie din lume: “Potrivit Societății Internaționale pentru Drepturile Omului din Germania, patru din cinci acte de discriminare religioasă din lume sunt îndreptate astăzi împotriva creștinilor. Organizația laică din SUA The Pew Forum declară că adepții religiei creștine se confruntă cu opresiuni în 139 de țări”.

This slideshow requires JavaScript.

Luând acestea în considerare, persecuţia creştinilor este regula, iar tolerarea lor este excepţia.

Creştinismul este persecutat şi în România într-o variantă care nu implică violenţa fizică, mai exact, de exemplu, prin propaganda unilor evrei, care caută acul în carul cu fân pentru orice fel de idee care ar putea fi sucită ca fiind “antisemită”, ca pretext pentru a-i prigoni pe românii ortodocşi chiar la ei acasă.

Cenzura, unealtă a persecuţiei asupra creştinilor

Ca rezultat al unei asemenea presiuni indubitabil, IPS Daniel, CEO la S.C. Biserica Ortodoxă SRL, a hotărât în 2007 cenzura Prohodului Domnului, cântecul care se citeşte în fiecare seară de Vinerea Patimilor, cu două zile înainte de Duminica Învierii. Cenzura din 2007 a constat în modificarea unor strofe în legătură cu care unii evrei s-au simţit deranjaţi. Despre importanţa acestei slujbe care se face o dată pe an, vă invit să citiţi aici. Apoi, s-a hotărât tăierea de tot a unor strofe, revenindu-se astfel la măsura luată în 1948. Astfel se face că toate cărţuliile cu Prohodul Domnului vândute de ani buni de către bisericile ortodoxe sunt cenzurate (într-un fel sau altul), ca nu cumva, vezi Doamne bine, să se ofenseze vreun evreu din cauza mărturisirii unui adevăr istoric – că Iisus Hristos a fost răstignit la insistenţele fariseilor şi a celor influenţaţi de ei, iar în acest sens evreii sunt autorii morali ai crimei comise împotriva lui Iisus Hristos. 

Schimbările au fost făcute nu doar în Prohodul Învierii, ci şi troparul glasului I al învierii de la Ceaslov: „piatra fiind pecetluită de iudei (jidovi) şi ostaşii străjuind preacurat trupul Tău înviat-ai a treia zi, Mântuitorule” a devenit „Piatra fiind pecetluită”. 

Aşasar, există două variante de prohod cenzurate: cea din 1948, în care strofele sunt eliminate complet, care este actualmente în continuare tipărită şi distribuită în bisericile ortodoxe şi versiunea din 2007, în care strofele de mai jos au fost modificate.

V-am împărtăşit aici versiunea completă a Prohodului Domnului, pe 3 pagini gata de listat! Ca o ironie, ghici unde am găsit versiunea necenzurată! În ziarul Libertatea.O versiune PDF de 21 de pagini în care cu roşu sunt subliniate strofele care ulterior au fost cenzurate se găseşte aici.

Să vedem cu atenţie mai exact CARE strofe au fost cenzurate! Am îngroşat precis cuvintele care fac referire la evrei.

Starea I.

Starea 1 are 76 de strofe în versiunea originală şi 73 de strofe în versiunea cenzurată.

Din Starea întâi au fost eliminate total:

56. Urmaşii lui Iuda,
Din izvor adăpaţi
Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.

(în cazul acestei strofe, în 2007 “urmaşii lui Iuda” a fost înlocuit cu “cei ce au fost de demult”, apoi a fost eliminată strofa definitiv )

58. Îngâmfat Israil,
Ucigaşe popor 
!
Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,
Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?

(în cazul acestei strofe, în 2007 “îngâmfat Israil, ucigaşe popor” a fost înlocuit cu “O, vicleni farisei! O, popor pătimaş!”, apoi a fost eliminată strofa definitiv )

62. Pizmăreţ popor,
Ucigaş blestemat
 !
Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,
De mahrama şi de giulgiurile Lui.

(în cazul acestei strofe, în 2007Pizmăreţ popor, Ucigaş blestemat !” a fost înlocuit cu “Ceata celor pizmaşi Care L-au răstignit”, apoi a fost eliminată strofa definitiv )

Starea a II-a

Starea 2 are 63 de strofe în versiunea originală şi 60 de strofe în versiunea cenzurată

Din Starea a doua au fost eliminate total:

33. Tu, ca Cel ce eşti
De viaţă dătător, Cuvinte,
Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;
Ba chiar şi pe morţii lor îi înviezi.

(în cazul acestei strofe, în 2007Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit” a fost înlocuit cu “N-ai ucis pe cei ce Te-au răstignit acum”, apoi a fost eliminată strofa definitiv – de fapt, această cenzură mută efectiv vina de la evrei la romani)

42. O, neam jidovesc
Îndărătnic, ce-ai primit arvuna
 !
Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;
Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?

(în cazul acestei strofe, într-o vreme “jidovesc” a fost înlocuit cu “păcătos”, apoi a fost eliminată strofa definitiv)

51. O, iudeilor !
Ruşinaţi-vă măcar de morţii
Înviaţi de Dătătorul vieţii lor,
Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis.

(Acesta din urmă este singurul caz în care nu a avut loc o eliminare totală, însă a fost schimbat în 2007 “O, iudeilor !” cu “Fariseilor!”).

61. Cel făr’ de-nceput,
Veşnice Părinte, Fiu şi Duh Sfânt,
Întăreşte stăpânirea ’mpăratilor
Împotriva duşmanilor, ca un bun.

(în cazul acestei strofe, în 2007Întăreşte stăpânirea ’mpăratilor Împotriva duşmanilor, ca un bun.” a fost înlocuit cu “Întăreşte-i, ca un bun, pe cei drept-credincioşi Şi le dă izbând’-asupra celor răi”, apoi a fost eliminată strofa definitiv)

Starea a III-a

Starea 3 are 49 de strofe în versiunea originală şi 43 de strofe în versiunea cenzurată

Din Starea a treia au fost eliminate total:

7. Cei hrăniţi cu mană
Lovesc cu piciorul
În Binefăcătorul.

(în cazul acestei strofe, în 2007 “cei hrăniţi cu mană” a fost înlocuit cu “cei ce-au cerut milă”, apoi a fost eliminată strofa definitiv )

9. O, ce nebunie !
Pe Hristos omoară
Cei ce-au ucis pe profeţi.

(în cazul acestei strofe, în 2007 “cei ce-au ucis pe profeţi” a fost înlocuit cu “cei pătimaşi cu cei răi”, apoi a fost eliminată strofa definitiv)

12. Zis-a înţeleptul:
Groap’-adâncă este
Gâtlejul jidovilor.

(în cazul acestei strofe, în 2007 “gâtlejul jidovilor” a fost înlocuit cu “Pornirea inimii lor”, apoi a fost eliminată strofa definitiv)

13. La viclenii jidovi,
Căile lor strâmbe
Curse şi ciulini sunt.

(în cazul acestei strofe, în 2007viclenii jidovi” a fost înlocuit cu “cei făr’ de lege”, apoi a fost eliminată strofa definitiv)

24. Pier răstignitorii,
Împărate-a toate,
Dumnezeiescule Fiu.

(în cazul acestei strofe, în 2007 “pier răstignitorii” a fost înlocuit cu “Iartă-i pe toţi, Doamne”, apoi a fost eliminată strofa definitiv)

Toţi pier, împreună,

În groapa pierzării,
Bărbaţii sângiuirilor.

(în cazul acestei strofe, în 2007Bărbaţii sângiuirilor” a fost înlocuit cu “Cei vărsători de sânge”, apoi a fost eliminată strofa definitiv)

Disclaimer

Nu am ceva împotriva evreilor în mod deosebit. A afirma că evreii din antichitate sunt responsabili de moarte lui Iisus Hristos nu este un act de antisemitism, ci este un fapt istoric. A afirma altceva este o minciună sau în cel mai bun caz, o omisiune. Însă a modifica cântările religioase ale unei confesiuni pe asemenea criterii reprezintă un afront la adresa credinţei acelei confesiuni, cu atât mai mult cu cât ea este majoritară. În orice democraţie, şi majorităţile au drepturi, nu doar minorităţile.

În psihologie, există termenul care se numeşte discriminare pozitivă/affirmative action. “Expresia aceasta desemnează ansamblul măsurilor ce vizează sporirea avantajelor pe care membrii unui grup minoritar, care a fost victima unei discriminări, le au de pe urma unei anumite politici sociale, instituind sau nu un tratament preferenţial” (Lionel Dagot, Experimente de psihologie organizaţională, p. 111). Astfel, minorităţile care ajung efectiv să aibă beneficii în exces de pe unei asemenea politici sociale riscă să ajungă detestate mai ales de cei care nu aveau nimic împotriva lor, ci îi acceptau bine-mersi.

Ce se întâmplă atunci când o minoritate începe să încalce drepturile unei majorităţi?

 

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi:

Legea condamnării legionarilor folosită împotriva naţionalismului şi patriotismului românesc, împotriva drepturilor omului şi împotriva Constituţiei

Legea lui Crin Antonescu, Roşia Montană şi viitoarea cenzură din România

Modificarea O.U.G. 31/2002 este un atac la adresa conştiinţei ortodoxe a poporului român şi la adresa democraţie

Paşte fericit!

Ştefan Alexandrescu

român creştin ortodox

Bibliografie:

Codrescu, Răzvan (2 aprilie 2010). Prohodul necenzurat, http://razvan-codrescu.blogspot.com/2010/04/prohodul-necenzurat.html; Prohodul Domnului (liturgică), cf. OrthodoxWiki, http://ro.orthodoxwiki.org/Prohodul_Domnului_%28liturgic%C4%83%29;

Dagot, Lionel (2007) Experimente de psihologie organizaţională. Optimizarea relaţiilor la locul de muncă, Polirom, România, traducere de Cezar Petrilă după 100 petites experiences de pszchologie en entreprise pour mieux se comprendre au bureau, Dunod, Paris, 2006

Teologie.net (2 mai 2011), Cenzura Prohodului în BOR şi dezvinovăţirea evreilor, http://www.teologie.net/2011/05/02/cenzura-prohod-bor/;

Vasile, Danion (5 martie 2009). Cenzurarea cultului – Despre Prohod şi Sinodiconul Ortodoxiei, http://www.danionvasile.ro/blog/cenzurarea-cultului-despre-prohod-si-sinodiconul-ortodoxiei/;

Vasile, Danion (februarie 2010). Cum a fost Cenzurat Prohodul Domnului, Toaca, nr 3/2010, http://www.toaca.md/?ziar_id=47&page=archive&article_id=438

 





“Eşti student la psihologie? Irelevant!”, susţine COPSI prin noile dispoziţii

16 04 2014

O iniţiativă gravă

Am primit deunăzi de la conf. univ. dr. psih.  Dragoş Iliescu, preşedintele APIO – Asociaţia de Psihologie Industrial-Organizaţională  o ştire foarte proastă, care solicită maximă atenţie din partea profesioniştilor interesaţi de ariile psihologiei şi psihoterapiei în România.

Colegiul Psihologilor din România (COPSI sau CPR) este o autoritate profesională ale cărei atribuţii sunt stabilite prin Legea 213/2004.

“In data de 21 martie 2014, in cadrul sedintei Consiliului si Comitetului director al Colegiului Psihologilor din Romania s-au discutat mai multe proiecte care vizeaza standardele de calitate in serviciile psihologice, [...] precum si introducerea unor criterii minimale pentru avizarea formarii profesionale complementare/cursurilor universitare de master, necesare pentru obtinerea treptelor de specializare psiholog practicant autonom si psiholog specialist.” (sursa).

În setul de măsuri propuse în cadrul COPSI, se urmăreşte modificarea standardelor minime necesare pentru ca cineva să practice profesia de psiholog în România. Mai exact, oricine urmează o şcoală complementară (organizată de diverşi furnizori în afara sistemului universitar formal) poate “arde etapele” pentru a deveni psiholog cu liberă practică în România. Adică dacă până acum se cerea ca orice psiholog să aibă minim 3 ani de licenţă şi 2 ani de master, în urma adoptării normelor propuse, această prevedere va fi eliminată. Rezultatul? Pe lângă degradarea statutului profesional al psihologului care deja există în România, orice neica-nimeni pe care îl duce capul (şi buzunarul) să finalizeze cu succes o asemenea “şcoală complementară” poate deveni psiholog cu acte în regulă!

Deci, toţi cei care aţi sacrificat ani din viaţă pentru a vă pregăti temeinic să deveniţi psihologi, nasol pentru voi! Curând, cei care încă nu au început v-o pot lua înainte!

Desigur, desigur, este strigător la cer. Dar ce e de făcut? .

1. În primul rând, este de menţionat că doar psihologii cu drept de liberă practică din COPSI pot să contribuie direct la procesul de consultare organizat de către CPR, prin urmarea instrucţiunilor de aici.

2. Chiar dacă nu eşti psiholog, poţi contribui astfel: dând mai departe/promovând conţinutul acestui articol, astfel ca acesta să ajungă la cât mai mulţi psihologi posibil!

Citez în continuare din materialele primite de la domnul profesor Iliescu, care a fost un model pentru mine si pe care il consider unul dintre expertii de top in ceea ce priveste psihologia in Romania. Materiale republicate cu permisiune. Îngroşările din text îmi aparţin.

Ştefan Alexandrescu

Pozitia presedintelui Asociatiei Psihologilor din Romania, prof.dr. Mircea Miclea fata de ultimele evolutii din CPR

Colegiul Psihologilor-inamicul public al psihologilor din România

Colegiul Psihologilor din România (CPR) pregăteşte în această perioadă o serie de norme care pot afecta grav profesia de psiholog în România.
Există deja o reacţie în acest sens din partea Consorţiului Universitaria, care arată, în esenţă, faptul că prin noile norme vor exista, la nivel de specialitate avansată (specialist şi principal), două tipuri de psihologi la acelaşi nivel de competenţă: (1) unii cu formare universitară (3 ani de licenţă + 2 ani de masterat), cu şansa de a fi recunoscuţi pe piaţa muncii la nivel internaţional (vezi normele European Federation of Psychologists’ Associations/ EFPA) şi (2) alţii cu formare mixtă (3 ani de licenţă + 2 ani de formare prin organizaţii private), fără a respecta standardele EFPA. Psihoterapia, ca domeniu interdisciplinar, este reglementată specific.
Alte două precizări şi clarificări fundamentale trebuie făcute în acest context.
Prima, că CPR elaborează şi îşi asumă, fără să aibă dreptul, reglementări asupra tuturor psihologilor şi formelor de exercitare a profesiei, deşi, prin Legea 213/2004 – Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din Romania – CPR are competenţă doar asupra psihologilor cu drept de liberă practică, nu şi asupra celor care lucrează în sectorul privat, în regim salarial şi în sectorul public. Aceştia din urmă se supun reglementărilor legale din domeniile în care activează. Acest lucru trebuie clar înţeles.

  • Art. 6 din Legea 213/2004:

Exercitarea profesiei de psiholog se desfasoara:
a) in sectorul privat, in regim salarial, sau independent cu drept de libera practica, potrivit dispozitiilor prezentei legi si ale altor reglementari si acte normative in vigoare;
b) in sectorul public, in care psihologii au, dupa caz, statutul de functionar public, cadru didactic si alte functii, potrivit prevederilor legilor speciale si regulamentelor sau statutelor institutiei respective.”

  • Art. 23 din Legea 213/2004:

Colegiul Psihologilor din Romania, denumit in continuare Colegiu, este o organizatie profesionala, cu personalitate juridica, de drept privat, apolitica, autonoma si independenta, de interes public, cu patrimoniu si buget proprii. Colegiul are rolul de a reprezenta si de a ocroti la nivel national si international interesele profesiei de psiholog cu drept de libera practica…. (3) Colegiul se constituie din totalitatea psihologilor cu drept de libera practica din Romania.”

Aşadar, prin titlu şi conţinut, legea se referă doar la acei psihologi care practică profesia în regim de liberă practică, nu la toţi psihologii. Ca atare, iniţiativa CPR este o ilegalitate gravă; ea aduce prejudicii majore prestigiului social al profesiei de psiholog şi calităţii actului psihologic.

A doua, că CPR încearcă, fără cadrul legal, să privatizeze profesia de psiholog, deşi prin Hotărârea de Guvern (HG) 788/2005 competenţele psihologilor se obţin prin programe universitate (licenţă, masterat sau doctorat) ŞI – NU SAU – prin programe de formare complementară. Aşadar, programele de formare complementară nu se pot substitui/echivala programelor universitare de master.

  • Art. 20 din HG 788/2005:

    Competentele psihologilor se obţin prin programe universitare la nivel de licenta, masterat sau doctorat şi prin programe de formare complementara organizate în condiţiile stabilite prin prezentele norme.”


În concluzie, atenţionăm CPR să-şi re-dimensioneze activităţile în limitele legalităţii, să ia măsuri în sprijinul comunităţii psihologilor, nu împotriva lor, iar psihologilor din ţară le recomandăm ferm să nu accepte astfel de practici medievale de subordonare, care sunt în afara cadrului legal şi care marchează negativ profesia.

Prof. univ. dr. Mircea Miclea, Universitatea Babeş-Bolyai.

Preşedintele Asociaţiei Psihologilor din România

Împotriva tendinței către mediocritate” - comunicat APIO

 Conducerea Asociației de Psihologie Industrială și Organizațională (APIO) a urmărit cu mare interes dezbaterea care a început cu privire la inițiativa Colegiului Psihologilor din România (COPSI) de a renunța la obligativitatea absolvirii unui program academic la nivel de Master pentru ca un psiholog să poată fi certificat la nivelul de psiholog specialist de către COPSI.

 În urma consultărilor în cadrul Comitetului Director al APIO, prezentăm următorul punct de vedere pentru a contribui la această dezbatere:

 1. Conducerea APIO susține inițiativa Consorțiului Universitaria și punctele de vedere exprimate de acesta în cele două materiale pe care vă invităm să le citiţi aici şi aici și aderă la ideea că renunțarea la programele de Master pentru nivelul de psiholog specialist reprezintă o eroare. Pentru o trecere în revistă a altor argumente, conectate cu aceste puncte de vedere foarte pertinente, am prezentat aici și punctul de vedere al profesorului Mircea Miclea, președintele Asociației Psihologilor din România.

 2. APIO este membru constituent al EAWOP, Asociația Europeană de Psihologie a Muncii și Organizațională și ca atare trebuie să remarce că inițiativa COPSI este contrară standardelor EAWOP și EFPA și evoluției naturale existente la nivel european, care impune perioade robuste de studiu academic.

 3. Deși este evident că ar putea profita de pe urma inițiativei conducerii COPSI (dacă aceasta s-ar realiza), APIO refuză să intre în acest joc. Nici până acum APIO nu a încercat să ofere programe de formare complementară de lungă durată. Motivul, exprimat deseori public de membri ai conducerii APIO, este acela că formarea universitară din România, chiar dacă uneori deficitară sub unele aspecte, este caracterizată de un nivel de profesionalism și rigurozitate care nu poate fi atins decât cu mare dificultate de programele de formare complementară. În domeniul psihologiei muncii și organizaționale chiar și cele mai slabe programe academice sunt mai bune decât cea mai mare parte din formările complementare existente. Aceste formări private sunt completări binevenite, însă nu pot înlocui formarea de bază, academică a specialistului.

 4. Ne exprimăm speranța că această dezbatere va deveni publică. În termenii unei bune guvernanțe, COPSI a decis să consulte psihologii cu privire la inițiativa sa, pe baza unui chestionar care poate fi downloadat de pe site-ul COPSI. Considerăm, însă, că acest chestionar este ambiguu și tendențios și nu va rezolva problema de fond, ci doar va oferi muniție pentru retorică: astfel de decizii nu se iau pe bază de populism. Sperăm ca forma și fondul acestui chestionar să fie îmbunătățite, pentru a servi în mod obiectiv interesului dezbaterii publice. În lipsa acestei acțiuni (improbabile, de altfel), sugerăm membrilor APIO  să trateze cu prudență chestionarul în forma sa actuală.

 5. Mesajul nostru către membrii APIO și către toți specialiștii la care ajunge acest mesaj este următorul: Când vă veți oferi opiniile – și vă îndemnăm să vă oferiți opiniile prin toate mijloacele pe care le aveți la dispoziție și care sunt de bună credință - vă rugăm să vă gândiți la sensul actului pe care îl veți face. Măsura noastră ca specialiști nu este dată de ușurința cu care accedem la o titulatură, ci de capacitatea și competența pe care ne-o formăm: aceasta ne caracterizează cu adevărat, pe când un titlu nemeritat ne decredibilizează și ne face vulnerabili.

 Ni se spune că putem să fim slabi, nepregătiți și că tot ce trebuie să facem este să urmăm formări deseori obscure, unde vom obține o diplomă pe bani, fără a da un examen și fără a depune prea mult efort, după ce interacționăm (deseori, chiar dacă nu întotdeauna) cu personaje mai degrabă ambigue, care s-au oprit din citit în urmă cu 30 de ani. Ni se spune că întâlniri ocazionale și trecătoare cu știința sunt suficiente. Ni se spune că asta este spre binele nostru, căci a deveni un specialist redutabil ar trebui să fie atât de simplu. Când ni se spune așa ceva ar trebui să ne uităm cu atenție cine ne spune acest lucru – să nu ne jenăm să îi cântărim și să vedem dacă vrem să ne asemănăm cu ei.

 Noi credem că nici un lucru valoros în viață nu a fost vreodată obținut fără efort, fără timp și fără multe alte resurse personale investite activ. A deveni un specialist redutabil presupune trudă iar parte din această trudă este legată de știință.  Fiecare dintre noi are șansa să fie bine profesionalizat și asta ne oferă siguranță și competență în exercitarea profesiei noastre, nu titulatura. Noi credem că știința o găsești rar în afara universităților și, în ciuda lipsurilor pe care educația universitară o are de multe ori, cea mai mare parte din psihologii reputați ai României sunt de găsit în mediul universitar sau sunt în alte feluri conectați cu acest mediu. Și mai credem că dacă vom alege să ne înscriem pe drumul propus acum de COPSI vom fi mai vulnerabili și mai ușor controlabili de interese partizane: ne furăm dreptul la studiu și la rigoare, alegând demersul simplist care va conduce, insesisabil, dar inevitabil, la mediocritate.

 Îi rugăm pe toți membrii APIO și pe toți specialiștii la care ajunge acest comunicat să îl disemineze și să își ofere opinia, indiferent dacă această opinie ține de linia urmată de conducerea APIO sau nu. Contactați-vă reprezentanții în COPSI și transmiteți-le opinia voastră; asigurați-vă că o vor reprezenta în votul din COPSI.

 

Semnează comunicatul Comitetul Director al APIO: 

Dragoș Iliescu, Președinte

Zoltan Bogathy, Președinte de onoare

Delia Virga, Președinte 2015-2017

Andreea Butucescu, Secretar

Laurentiu Maricutoiu, Trezorier

Ticu Constantin, Membru

Eugen Dumbrava, Membru

Cristina Ionica, Membru

Stefan Lita, Membru

Lavinia Tanculescu, Membru

Note finale ale editorului (Ştefan Alexandrescu):

Vă invit să descărcaţi şi aceste materiale în format PDF, referite în comunicatul de presă şi să le citiţi cu atenţie în detaliu, întrucât am socotit mai potrivit să nu le includ în conţinutul articolului

POZIȚIA UNIVERSITĂȚILOR DIN CONSORȚIUL UNIVERSITARIA față de proiectul de hotărâre privind modificarea și completarea normelor privind formarea profesională a psihologilor cu drept de liberă practică discutat în ședința Consiliului Director al Colegiului (format PDF, 9 pg.)

Material semnat de:

Prof.dr. Ticu Constantin, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași

Prof.dr. Daniel David, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca

Prof.dr. Florin Alin Sava, Universitatea de Vest din Timișoara

Conf.dr. Dragoș Iliescu, SNSPA București

Conf.dr. Cătălin Nedelcea, Universitatea din București

Reacţia iniţiatorilor din consorţiul Universitaria faţă de comunicatul emis de Colegiul Psihologilor din România (CPR) privind „ingerinţe grave în autonomia şi atribuţiile CPR” (format PDF, 4 pagini)

Materialul este un răspuns la acest comunicat şi este semnat de:

Prof.dr. Ticu Constantin, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași

Prof.dr. Daniel David, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca

Prof.dr. Florin Alin Sava, Universitatea de Vest din Timișoara

Conf.dr. Eugen Avram, Universitatea din București

Conf.dr. Dragoș Iliescu, SNSPA București

Conf.dr. Cătălin Nedelcea, Universitatea din București

Copy-left :)

Vă rog să distribuiţi acest articol şi conţinutul lui, precum şi al documentelor referite prin link, prin toate mijloacele la îndemână: comunităţi virtuale, e-mail, social media, Yahoo Messenger, etc.

PS: În caz că totuşi COPSI va ignora demersul APIO, eu, Ştefan Alexandrescu am o propunere oficială pentru cum ar trebui să arate diploma eliberată de şcolile complementare, iar pentru simplificarea lucrurilor, aceasta ar fi versiunea de diplomă pentru şcolile complementare absolvite prin e-mail (probabil, următorul pas).





Modelarea (modeling), esenţa programării neuro-lingvistice (NLP)

15 04 2014

Drag cititor al Discerne, bine te-am găsit într-un nou articol despre dezvoltarea personală!

Piramida nivelurilor neurologice (Robert Dilts)

Piramida nivelurilor neurologice (Robert Dilts)

 

Astăzi să încep o nouă serie de articole despre cum este privită învăţarea în programarea neuro-lingvistică. Această serie vine în completarea articolului intitulat Nivelul abilităţilor (piramida lui Dilts), partea I şi partea a II-a. Deşi articolul de la care am pornit pentru a dezvolta această serie aparţine categoriei structuri ale personalităţii, astăzi nu scriu despre taxonomii, categorii şi cutiuţe, ci despre un subiect mult mai liber: învăţarea, care se încadrează pe deplin la perspective ale dezvoltării personale. Cu această ocazie, vei putea observa cum anume trecem de la teorie în NLP la practică, în caz că te întrebi cum îţi folosesc aceste articole despre piramida nivelurilor neurologice.

Ştiu că te-am obişnuit cu articole din seria Piramida nivelurilor neurologice o dată pe săptămână, dar am hotărât să fac o pauză, pentru a introduce această nouă serie. După Paşte voi reveni cu prima parte a articolului despre nivelul de mijloc al piramidei lui Dilts, al valorilor şi ideilor. Cel mai nou post din seria piramidei lui Dilts l-am publicat pe 6 aprilie. Următorul va fi în jurul datei de 27 aprilie.

Articolele despre modelare sunt speciale

Pe măsură ce scriam despre comportament (partea I, partea a II-a) şi abilităţi (partea I, partea a II-a), mi-am dat seama că trebuie să mai introduc un element fundamental pentru programarea neuro-lingvistică şi care are o importanţă deosebită în modul în care învăţăm: modelarea. Modelarea din NLP nu este în mod deosebit despre un anumit nivel al piramidei nivelurilor neuro-logice ale învăţării, ci însuşi despre procesul de învăţare, care în poartă acest nume în NLP. Dar nu este vorba despre o învăţare teoretică sau cu cartea în mână, aşa cum am învăţat la şcoală. Tocmai pentru că acest concept de învăţare a fost perimat şi are atât de multe asocieri, în NLP învăţarea cea mai profundă şi mai durabilă se realizează prin modelare.

Această serie de articole în mod deosebit are o istorie interesantă. Conţinutul ei iniţial fost publicat iniţial ca parte a seriei despre piramida nivelurilor neurologice pe care am început-o pe DaMaideparte.ro, dar pe care nu am mai terminat-o niciodată (am publicat 4 articole şi m-am oprit). La început a fost un articol amplu împărţit pe 3 pagini web şi a fost publicat în 31 decembrie 2007, rămânând aproape 4 ani până când l-am retras de pe site, odată cu toate celelalte articole. Apoi, l-am rescris succesiv în 2011 şi în 2013, dar tot nu eram mulţumit de forma lui, prin urmare l-am extins. Îmi propun ca dimensiunea acestei serii să fie aproximativ aceeaşi cu cea despre piramida nivelurilor neurologice, adică cel puţin 10 articole. Până la vară, vei tot citi rezultatul a zeci de ore de documentare, scris, formatat, rescris din partea mea, care încă nu s-au terminat. Următorul articol, din această serie se numeşte Modelarea, o cale spre excelenţă şi am să-l public peste aproximativ două săptămâni.

În cele din urmă, deşi voi recomanda o listă bibliografică, trebuie să specific că nu vei găsi nicăieri în limba română informaţie atât de amplă şi bine documentată pe subiectul modelării precum îmi propun să îţi ofer prin această serie, pentru simplul motiv că în proporţie covârşitoare, ceea ce vă scriu aici este din training şi din propria mea experienţă, nu se învaţă pe la vreo şcoală formală.

De fapt, voi intercala textul meu cu materiale video extrem de valoroase, care conţin demonstraţii, interviuri şi fragmente de training live ţinute de experţi de talie mondială. Acum, expertiza pentru un nou sistem de învăţare se află la degetele tale, gratuit, fără să fie nevoie să ieşi din casă!

La o căutare după NLP modeling pe google dă peste 2 milioane de rezultate în limba engleză (din care o parte sunt despre modelarea din programarea neuro-lingvistică şi altele despre codarea în Non-Linear Programming). Într-unul din articolele acestei serii, am să îţi ofer o listă extinsă cu o serie de articole selectate pe acest subiect, în engleză şi în română.

De ce este atât de important să clarificăm MODURILE prin care învăţăm

Doresc să adresez în mod deosebit problema „stilurilor de învăţare”, un termen sub pălăria căruia s-au îngrămădit zeci de taxonomii. NU EXISTĂ STILURI DE ÎNVĂŢARE. Sintagma a fost atât de folosită în psihologia personalităţii, în pedagogie şi în resurse umane, încât nimeni nu mai ştie ce înseamnă de fapt, a devenit o amforă goală în care toată lumea pune ce vrea, mai repede decât pot ceilalţi înţelege.

O întrebare particulară între „NLP-işti” este: „pe cine ai modelat?”. Cineva care aude această întrebare din exterior, fără să ştie la ce se referă interlocutorul, s-ar putea gândi la sensul de: „pe cine ai format, ca discipoli, sau followeri”, dar nu este deloc asta. Se referă la: „pe cine ai studiat ca model?”, ceea ce dă o nouă dimensiune sensului.

Subiectul modelării în NLP a fost prima dată introdus de Richard Bandler şi John Grinder, fondatorii programării neuro-lingvistice, în 1976. Prima carte ce tratează pe larg subiectul este The Emprint Method, de Leslie Cameron Bandler, David Gordon şi Michael Lebeau publicată în 1985. Cartea cea mai cunoscută despre modelarea din NLP este Modeling with NLP, scrisă de Robert Dilts şi publicată în 1998. O altă carte importantă pentru modelarea din NLP este Whispering in the Wind, de John Grinder şi Carmen Bostic St Clair.

Modelarea corespunde cel mai bine cu termenul focussing method din psihoterapie. Este de asemenea important a nu se confunda modelarea din NLP (bazată pe observaţie şi practică înainte de teorie) cu modelarea analitică (bazată pe observaţie şi teorie înainte de practică) sau cu modelarea simbolică (un proces aplicat în coaching şi terapie).

De asemenea, insist asupra unei particularităţi: faptului că în engleza britanică, verbul la gerunziu „modelling” este scris cu doi de „l”: iar în engleza americană cu un singur „l”: modeling. O intrare pe Wikipedia care merită consultată pentru mare parte a sensurilor cuvântului este http://en.wikipedia.org/wiki/Modelling. Vezi şi ce scrie în Wikipedia despre modeling cu NLP. Totuşi, trebuie ţinut cont că modelarea programarea neuro-lingvistică, în engleză corect se scrie „modeling” deoarece programarea neuro-lingvistică-ul a venit din SUA, nu din Marea Britanie. Principalul termen care vine în minte ca sens alternativ se referă la munca foto-modelelor/manechinelor profesioniste care îşi vomercializează imaginea alături de un anumit produs. Ca să păstrăm lucrurile clare: modelarea din programarea neuro-lingvistică este modeling, iar ceea ce fac foto-modelele se numeşte modelling, chiar dacă nu este o greşeală capitală să încurcaţi borcanele.

Programarea neuro-lingvistică este de fapt modelare


Toţi învăţăm luând exemplu de la ceilalţi, iar modelele comportamentale au şansele cele mai mari să rămână cu noi. Desigur, există o structură aici, despre care voi vorbi în continuare, dar nicio „formulă magică”. La urma urmei, copiii învaţă prin imitare şi se descurcă foarte bine.

Richard Bandler

Richard Bandler

Inventatorii NLP, Richard Bandler şi John Grinder au început cu peste 40 de ani în urmă să studieze hipnoza ericksoniană. În acest scop, au reprodus la cel mai mic detaliu ceea ce făcea Milton Erickson, în speranţa de a surprinde cu atenţie acest lucru. Astfel, s-au aşezat chiar în cărucioare cu rotile, pentru că au luat în considerare faptul că pentru a-i călca pe urme lui Erickson este nevoie să dirijeze procesul hipnotic din scaune cu rotile. Au aflat că acest lucru nu era necesar, dar au mers până într-acolo încât să fie dispuşi să fie atenţi la acest nivel de detaliu. Este ceea ce se numeşte, ca şi proces, “modelarea [în sensul de copierea] excelenţei”.

Reluand pasii de succes pe care i-a facut un performer, cineva poate sa copieze succesul pe care acea persoana l-a creeat in acel domeniu.

Modelarea presupune a prelua un model care functioneaza si a-l replica in cele mai mici detalii, pana in momentul in care reusesti sa stapanesti procesul. Daca doresti, poti sa il imbunatatesti. Iar daca vrei sa inveti, este bine sa faci asta uitandu-te la cei mai buni!

Ce părere ai avea dacă ai putea să reuşeşti să produci nişte rezultate magnifice într-un domeniu despre care iniţial nu ştii foarte multe, urmând câţiva paşi simpli învăţaţi de la un expert? Pare o promisiune foarte tentantă şi tot mai auzită sub diferite forme în publicitate: “Învaţă în X paşi simpli… [orice]!”.

Aşadar, modelarea este procesul care este nu doar esenţa învăţării, ci şi esenţa programării neuro-lingvistice ca domeniu de studiu al excelenţei umane prin identificarea şi reproducerea diferenţelor care fac diferenţa în experienţa experţilor. Programarea neuro-lingvistică nu este o filosofie de viaţă, nu este un conţinut, ci un sistem practic prin care putem învăţa mai eficient ceea ce contează.

Îţi mulţumesc pentru atenţia acordată şi te invit în încheiere să urmăreşti mai jos o înregistrare în care John Grinder, cofondatorul NLP, vorbeşte despre cum a modelat hipnoza de la Milton Erickson.

 

Îţi mulţumesc!

Happy NLP modeling!

Ştefan Alexandrescu

NLP Practitioner din 2005

Materiale documentare directe pentru acest articol

Derks, Lucas (2006). Modelling as a misleading ideology in NLP, http://www.mentalspaceresearch.com/english-articles/modelling-as-a-misleading-ideology-in-nlp ;

Audiotrainingul lui Christopher Howard, „NLM Master Practitioner”, versiunea din 2003.





“Dumnezeu: o amăgire”, de Richard Dawkins. Analiză. Partea II. Creştinismul după Dawkins

13 04 2014

 

Am început acum câteva zile să scriu despre volumul Dumnezeu, o amăgire, apărut în 2012 în ediţia română la editura Curtea Veche. Am analizat în prima parte modul în care Richard Dawkins priveşte educaţia religioasă şi conflictele religioase. Astăzi voi analiza mai departe primele patru capitole ale cărţii, concentrându-mă pe modalitatea în care Richard Dawkins prezintă în această lucrare resursele bibliografice fundamentale ale creştinismului.

Dogmele atacate de către Richard Dawkins în cartea sa

the-god-delusionO altă operaţiune pe care o găsesc ciudată, realizată de către Dawkins1 este să încerce ridiculizarea diferitor aspecte de dogmatică religioasă, cum ar fi dogma Sfintei Treimi. Chiar el a scris în prefața la ediția broșurată că nu i-a citit pe teologii clasici, așa că ar fi probabil mai înțelept să lase chestiunile de detaliu doctrinar religios pe seama celor care au studiat aspectele respective. Probabil că a crede că o infinitate de nimic asupra căreia acționează nimicul și care creează „Totul” (teoria big-bang) este ceva mult mai logic! Aceasta, spre deosebire de taina Sfintei Treimi, care chiar este o taină, deși este pusă între ghilimele de Richard Dawkins.

Taina Sfintei Treimi a fost explicată în teancuri de tratate pe care, dacă vrea cineva cu adevărat să se lămurească, ar trebui să le citească cu atenție, iar dacă nu, ar face bine să nu se pronunțe asupra lucrurilor pe care le cunoaște doar superficial. E ca și cum un profan ar citi o carte de fizică cuantică scrisă de un fizician și după câteva rânduri ar aprecia că sunt povești prostești. De ce? Pentru că nu ar înțelege: materie, anti-materie, continuum spațiu-timp – cuvinte pompoase și de neînțeles, în imaginea sa, desigur.

Afirmațiile detaliate despre dogmele creștine sunt revelate de către Dumnezeire, iar faptul că sunt revelate este dovedit de puterea afirmării credinței pe care aceste dogme o fundează. Această putere se manifestă în minuni, începând cu Învierea Mântuitorului și continuând cu minuni din zilele noastre (vindecări miraculoase, icoane care izvorăsc mir sau sânge: de pildă la Siliștea-Gumești în 2004 sau la Derjavino2, Rusia, în 1999).

Dawkins se autoridiculizează neintenționat, dovedind ignoranță teologică. Înțelegerea teologiei presupune o puternică forță de abstractizare filosofică, iar aceasta pare să lipsească chiar și la unii intelectuali faimoși. Un exemplu grăitor de ignoranță în materie teologică este atribuirea creștinismului credința că Dumnezeu ar fi bărbat, ceea ce este o inepție fără margini. Dintotdeauna Părinții Bisericii au afirmat asexualitatea Divinității, faptul că a doua persoană a Sfintei Treimi s-a întrupat într-un bărbat neavând nimic de-a face cu vreun sex al ființei dumnezeiești.

La un moment dat, Dawkins mai propune o idee: existența lui Dumnezeu ar trebui să fie evidentă, și nu căutată a fi demonstrată în cărți.3 Aici voi da un răspuns foarte general: nimic nu este evident (mă refer la adevăruri despre existențe concrete, nu la axiome matematice, care sunt niște abstracțiuni). Orice trebuie demonstrat după modelul cartezian (inclusiv propria existență sau pe cea a Universului ca existență obiectivă – adică lucruri care simțului comun par evidente, în realitate trebuiesc puse la îndoială și apoi demonstrate).

Probabil că ceea ce mă deranjează cel mai mult la această carte este tonul deosebit de arogant.4 Chiar dacă nu accepți, ca cititor, existența lui Dumnezeu ca o ipoteză științifică probabilă, comparațiile pe care le face Dawkins cu zâne și ceainice cerești sunt complet nedrepte intelectual. Aceasta, deoarece este incomparabilă ca argumentație ipoteza zâna-măseluță, pe care nimeni nu o ia în serios sau nu a încercat vreodată să o demonstreze în vreun tratat argumentat, cu ipoteza-Dumnezeu.

Că nu poți fi de acord cu poziția intelectuală a cuiva se poate lesne înțelege, însă atitudini zeflemitoare de acest gen sunt, deși amuzante, neoneste pentru o persoană apreciată ca un mare intelectual. Dumnezeu nu este pur și simplu imaginat, ci cel puțin, s-a încercat dovedirea Acestuia ca ipoteză logică în biblioteci întregi de cărți, lucru care nu e valabil pentru Moș Crăciun și inorogi. Că cineva nu acceptă argumentele din toate cărțile care s-au scris pe temă, se poate accepta (fiecare e liber să facă ce vrea), însă faptul că s-a încercat de nenumărate ori o argumentare teistă nu poate fi ignorat.

Biblia şi argumentele istorice, din perspectiva lui Dawkins

Dawkins mai aduce în discuție și argumente istorice,5 iar aici este una din părțile pe care le găsesc cele mai slabe din carte, istoria nefiind un punct forte al biologului ateu. În primul rând, acesta atacă autenticitatea evangheliilor spunând că toate au fost scrise după moartea lui Iisus. Este adevărat, însă au fost scrise de oameni care L-au cunoscut personal foarte bine (Matei, Ioan) sau de primii creștini (Luca, Marcu) care au adunat informații proaspete de la oamenii care L-au văzut pe El și faptele Sale (minuni, discursuri), și aceasta la doar câteva decenii de la moartea Personajului central.

În aceeași idee ca mai sus, argumentul scribilor failibili este ridicol: este ca şi cum ai scrie că cel care a scris despre o bătălie în care a murit un rege nu este credibil pentru că a scris după ce regele a murit. De fapt, Biblia are cele mai vechi și mai numeroase manuscrise dintre toate cărțile antice, iar autorul american Josh McDowell tratează istoriografia biblică pe larg în cartea sa tradusă la noi ”Noi mărturii supuse dreptei judecăți” (Editura Aquaforte, Cluj-Napoca, 2005). Acolo se explică mai precis că dacă am respinge cărțile biblice pe acest temei, ar trebui să ștergem din considerație intelectuală toate manuscrisele istorice, literare, filosofice din Antichitate.

În altă parte, Dawkins se întreabă de ce nu spune apostolul Pavel nimic despre viața lui Iisus în epistole. Se poate răspunde că nu descrierea vieții Lui era scopul Sf. Pavel în epistolele sale, ci acestea aveau rol moralizator și pastoral. În al doilea rând, apostolii deja transmiteau prin viu grai fragmente din viața lui Iisus Hristos, prin urmare creștinii pre-evanghelici oricum aveau cunoștine fundamentale despre viața lui Hrisos.6

O altă încercare a lui Dawkins pe care o găsesc eronată este aceea de a demonstra neistoricitatea unor evenimente comparând mentalitatea vremii respective cu cea contemporană. Dacă pentru majoritatea din civilizaţia contemporană, sacrificiul uman și alte obiceiuri antice nu au sens, nu înseamnă că vom respinge istoricitatea lor faptică. În schimb, vom încerca să o înțelegem în contextul respectiv.

În orice caz, ca o trăsătură generală, Dawkins adoră să fluture cu afirmații goale despre contradicții și inconsistențe biblice, fără însă a le şi demonstra. De asemenea, argumentul asemănărilor dintre povestea vieții lui Iisus și diferite mituri antice [n.e. pe un sofism asemănător merge şi Peter Joseph în prima partea a trilogiei de fals-documentare Zeitgeist] nu mi se pare categoric. Aceste puncte comune nu demonstrează neadevărul faptelor evanghelice, ci doar că există asemănări cu alte religii. Dacă viața unei persoane reale pare să semene cu cea a unui personaj de roman sau de film, aceasta nu înseamnă că persoana nu este reală.

În tratarea istorică a argumentației sale, Dawkins dovedește că nu înțelege textul biblic.Dawkins merge spre argumente facile care par evidente prin simplitatea lor, dar care sunt false în esență. Aparentele nelămuriri privind Noul Testament se rezolvă citind exegeze din Sfinți Părinți precum Sfântul Ioan Hrisostom, însă lenea intelectuală e cucoană mare, iar domnul Dawkins nu pierde timpul cu așa ceva; lui îi sunt de ajuns cărțile de ateism, fără a dovedi o dorință sinceră de a înțelege și teismul [n.e. despre care scrie însă cu spor, dar fără talent].

Intelectualul ateu încheie acest argument făcând presupuneri peste presupuneri: că cele patru evanghelii au o sursă comună, că Vechiul Testament este prelucrat, că nimeni nu știe unde și când s-a născut Iisus etc. Toate acestea le face aprioric, aruncându-le pur și simplu ca un praf cu parfum intelectual în ochii cititorilor fără nimic care să le susțină.

Ca răspuns general, trebuie menţionat că argumente de genul celor ridicate de Dawkins ar sabota întreaga metodologie istorică și chiar juridică. În încheierea acestui articol, aș vrea să fac o precizare privind argumentul invocat de cei credincioși privind numărul mare al oamenilor de știință, mai cu seamă din secolele trecute, care aveau credință în Dumnezeu. Acesta nu este un argument în sine pentru credință, căci există și foarte mulți savanți atei și evoluționiști, mai ales în zilele noastre. Această invocare are rolul de a demonstra doar faptul că știința nu este incompatibilă cu credința, căci dacă ar fi așa, atunci NICIUN fizician sau matematician nu ar trebui să mai fie religios.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi: articolul Vrei o slujbă în “Anglia”? Prea mulţi români nu ştiu ce-i aşteaptă, partea I şi partea a II-a şi aceste articole pro ortodoxie.

Vă mulţumesc pentru atenţia oferită lecturii şi vă invit să citiţi săptămâna viitoare continuarea acestui articol cu partea a III-a. Până atunci, vă urez cât mai mult discernământ şi Paşte fericit!

av. George Perju

Copyright © av. George Perju, 2013-2014

1 Richard Dawkins,Dumnezeu, o amăgire, Editura Curtea Veche, București 2012, p.37

3  Richard Dawkins,Dumnezeu, o amăgire, Editura Curtea Veche, București 2012, p.51

4 Richard Dawkins, Dumnezeu, o amăgire Editura Curtea Veche, București 2012, p.53

5 Richard Dawkins, Dumnezeu, o amăgire, Editura Curtea Veche, București 2012, pp. 83-86

6 Danion Vasile, Evanghelia versus Iuda, Editura Cartea Ortodoxă, București 2006, pp.23-26








Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 276 other followers

%d bloggers like this: