Articole despre coaching de Ştefan Alexandrescu

30 08 2014

Luând în considerare că acesta este un blog pentru dezvoltare personală şi profesională, de-a lungul timpului era inevitabil să abordez şi subiectul coachingului, care a devenit o sub-categorie ce acum numără peste 10 articole. La acestea, se adaugă şi materialele pe care le-am publicat pe alte site-uri pe acest subiect (sau despre unelte ale coachingului). Aşadar, te invit aici să accesezi o listă completă a articolelor pe care le-am scris eu despre coaching, din 2006 până în prezent. Lectură plăcută!

În limba română

  1. Pescuim pentru alţii sau îi învăţăm să pescuiască?
  2. Ce este şi cum funcţionează coachingul
  3. Ce cărţi recomand despre coachingfather and dog
  4. Recenzia cărţii “Decizii radicale pentru oameni deştepţi” de Andy Szekely
  5. Cum mi-a schimbat viaţa Andy Szekely
  6. 10 întrebări pentru verificarea unei soluţii cu un client
  7. 10 ALTE întrebări ca să-i clarifici unui client orice problemă (X)
  8. 10 întrebări ca să-i clarifici unui client orice problemă (X)
  9. Conflictul motivaţional
  10. Constructivismul social în diagnoza organizaţională
  11. Învăţarea prin coaching (I). Planul strategic.
  12. Învăţarea prin coaching (II). Evaluarea iniţială
  13. Învăţarea prin coaching (III). Programul implementat
  14. Învăţarea prin coaching (IV). Evaluarea finală a proiectului

 

 

În limba englezănu cauta ce-i mai bun

  1. Respect
  2. Goal Evaluation
  3. The Quadrant of Making Things Happen
  4. Skills Improvement Chart
  5. “I’ll solve your problem, no matter what”
  6. Imagined Mirrors of the Absolute




Oprire (pauză)

16 08 2014

Motto:

“Treci calm peste zgomote şi grabă şi aminteşte-ţi câtă pace poate fi atunci când este linişte”

Tăcerea ca un act de autocunoaştere

În lumea agitată de astăzi, foarte rar ne oprim, pentru a explora, pentru a înţelege, pentru a reflectă, pentru a completa pagini de jurnal (nu de blog) cu propriile noastre reflecţii. Oprirea e bună. Opreşte-te din când în când din ritmul nebun care trece precum un tăvălug peste tine!

Este multă tăcere la care trebuie să ajungem, ca o concluzie a neputinţei, ca un eşafodaj al frustrărilor şi tanjirilor pe care le interiorizam, cu obligaţia de a accepta poate chiar şi ceea ce nu reuşim să înţelegem.

Vorbeşti mult, cumva? Când vorbeşti mult, nu mai ai aşa de mult timp să asculţi. Dacă aşa faci, asta e o problemă a ta.

OPREŞTE-ŢI ŞIRUL GÂNDURILOR ŞI ASCULTĂ. Citeşte bine, pentru că nu le ştii pe toate. Îmi pasă de tine şi ţin la tine. În tine, regăsesc o lume aproape pierdută a sufletului şi valorilor pentru care inima ta încă mai bate.

Emoţionalitatea ta nu te ajută, ci lucrează împotriva ta? Ai nevoie să faci strategie cu capul limpede. OPREŞTE-ŢI ŞIRUL EMOŢIILOR.

Ai curajul să descoşi lucrurile! Pune întrebări şi TACI. Întrebări pentru tine, întrebări pentru ceilalţi. Ascultă cu atenţie răspunsurile reale ale persoanei din faţa ta şi nu completă răspunsurile, nu întrerupe şi nu te grăbi să intervii atunci când intervine tăcerea. Uneori şi tăcerea este un răspuns.

patut pisica

În general, am constatat câteva lucruri:

  • Cel mai adesea, ceea ce contează se ascunde în văzul tuturor. Astfel, nu va fi găsit de nimeni.
  • Cine vorbeşte mult, face puţin.
  • Atunci când le spun celorlalţi că lucrez la ceva, se creează o presiune, se generează aşteptări: “şi când ai să ai succes cu ceea ce faci?”, devine întrebarea inerenta într-o societate în care pare că valorezi cât câştigi
  • Dumnezeu a dat două urechi şi o gură ca să le folosim în proporţia respectivă.
  • Cine vorbeşte, seamănă. Cine ascultă, culege.

Încerc să opresc oamenii, să îi determin să facă o pauză, nu pentru a mă ascultă pe mine, ci pentru a se ascultă pe sine. Pentru asta, în viaţa cotidiană, folosesc artificii. De exemplu:

  • Aprind sau sting lumină într-o cameră brusc. Asta întrerupe gândurile interlocutorului.
  • Când cineva se învârte agitat în jurul meu, devin cât mai imobil şi aştept până devine atent (dacă devine atent) sau devine conştient de poziţia mea şi se întreabă de ce fac asta.
  • Atunci când se frământă în legătură cu o chestie, spun: “Am o idee!”, sau varianta avansată: “ummmmm… am o idee!” – cu aerul unei descoperiri epocale şi fac o pauză. Asta stârneşte curiozitatea.
  • Apoi, spun un lucru care mie mi se pare o banalitate şi care pentru ei poate fi descoperirea Americii.
  • Statul cu mâna pe clanţa uşii când te pregăteşti să ieşi este pe roman practică rapportului. Pentru mine, e pandirea unui prilej de a găsi un moment prielnic să dau o replică scurtă şi să ies.
  • Privesc oamenii insistent şi mă gândesc cât de minunaţi sunt, chiar dacă nu îşi dau seama de asta. Uneori, se întrerupe fluxul gândurilor şi mă întreabă: “de ce te uiţi aşa la mine?”
  • Spun: “opreşte-te puţin şi fii atent”, uneori continuat cu: ” aş vrea să îţi zic ceva şi îmi doresc să nu mă interupi până termin, e OK asta pentru tine? Dacă nu e OK, îţi spun altădată”.

Gândeşte-te puţin: de ce te-ar asculta altcineva dacă tu nu te asculţi pe tine?

 

Pauză

Anul acesta am scris/publicat pe internet peste 250 de articole, iar pe Discerne m-am străduit să public la fiecare 1-2 zile. Nu e prea mult, nu e rău, dar mai ales pe timpul verii, eu cred că nu strică o pauză, începând de astăzi, că tot e august. Poate că e prea mult pentru tine, mai ales că e timpul să te deconectezi de cât mai mult din stressul acesta electronic şi să petreci cu cei dragi.

Mungo Jerry – “In the Summertime”

Acum ai timp să citeşti pe îndelete din post-urile de la arhivă, cum ar fi şi aceste articole extrem de interesante şi (încă) puţin accesate.

Te invit să arunci o privire şi asupra celorlalte bloguri ale mele.  Voi relua publicarea pe Discerne peste 2 săptămâni. Până atunci, pe prima pagină vei găsio dată la 2-3 zile un alt articol din cele deja publicate!

Vacanta de vară frumoasă!

Iţi multumesc!

Oprire cu folos!

S-auzim de bine şi o zi cu soare şi răcoare!

Ştefan

Post publicat iniţial în decembrie 2013 şi rescris pentru august 2014.





Curăţenie pe Facebook

14 08 2014

Daniela BojincaGuest post de Daniela – Adriana Bojincă. Publicat iniţial aici.

Nu știu sincer ce m-a apucat ieri de am intrat pe secțiunea prieteni de la Facebook și am început să-i șterg. Tot ce întâlneam în cale și nu cunoșteam, ori cunoșteam doar din vedere și nu aveam nici o tangență cu persoana respectivă am început să șterg. Țin minte că am mai făcut odată asta, când, de la aproape 2000 de prieteni am ajuns pe la 1500, apoi de la 1500 pe la 1000 și ceva, iar într-un final la 831, câți aveam ieri.  Așa că ieri de la 831 am ajuns la fix 600, apoi am reintrat în lista de prieteni cu gândul că poate am mai omis vreunul și chiar așa a și fost ajungând de la 600 la 494, iar într-un final la 452 și poate că aș fi ajuns și la mai puțini dacă nu m-aș fi săturat și nu m-ar fi durut degetul după ce pentru fiecare persoană trebuia să fac următorii pași ”Friends->Unfriend-Remove friend->OK”, deci 4 pași pentru o persoană, în total 4*379=1516 pași/clickuri + destule scrolluri ale paginii :)

De ce am făcut asta? Pentru că pur și simplu nu văd rostul faptului de a avea mii de prieteni doar virtual, iar în viața de zi cu zi, cea reală, nici măcar o privire nu vă aruncați pe stradă, pe holurile școlii, în club sau într-un pub. Nu văd de ce trebuie să mă incomodeze vizualizarea atâtor ”news feed-uri” ale unor persoane care nici măcar nu mă interesează ori nu le cunosc, nu văd de ce le-ar interesa și pe ele ceea ce postez eu: fotografii, muzică, anunțuri și alte cele chestii plictisitoare ce vin din partea mea.

Așa că, sfatul meu, pentru toți utilizatorii de facebook, ștergeți fraților oamenii ce nu-i cunoașteți ori ce vă incomodează cu tot felul de postări fie ele fotografii, statusuri ori melodii și încetați să-i criticați pentru pozele de profil, descrierea ce o au, fotografiile postate, muzica ce o ascultă și și-o fac publică pe facebook, statusurile de dimineață, prânz și seară, ori pentru cererile de jocuri pe care vi le trimit constant. Chiar nu este necesar să-i criticați voi pentru ceea ce lor le face plăcere să posteze, pentru felul lor de a fi și pentru faptul că există, într-adevăr, mii de persoane ce se exteriorizează pe facebook din toate punctele de vedere, uneori ajungând până la extreme  și dând chiar în prostie. Aud adesea faptul că ”vaaai atâtea persoane au o viață pe facebook, atâtea persoane își creează o viață virtuală, persoane virtuali, sentimente virtuale” și mii de alte chestii, văd poze create în acest scop, iar utilizatorii ce le postează și critică atât de mult toate acestea nu realizează că se critică tocmai pe ei, din moment ce au un cont pe facebook și-și postează constant fotografi, statusuri și alte cele. Practic, acum, în secolul ăsta, în lumea asta plină de defecte ( cum a fost dintotdeauna de altfel) se caută crearea unei lumi virtuale, unei lumi perfecte, un loc unde toată lumea să fie prietenă cu toată lumea, să primești mii de ”La mulți ani!” de ziua ta, un loc în care toată lumea să aibă un ten și un corp perfect fie că e el modificat cu photoshop, un loc unde toată lumea să fie cultă, deșteaptă , un loc plin de filozofi și oameni buni plini de sentimente înduiușetoare asupra lumii din jurul lor, un loc în care dreptatea să stăpânească, un loc nedemn de realitatea de zi cu zi, nedemn de realitatea ce a fost și nici de cea care va fi să vie peste un minut, o oră, două, o zi, trei, patru, o săptămână, o lună, un an, mai mulți ori chiar sute, zeci, mii de ani. Se caută crearea unei lumi prefăcute atât cu ea cât și cu ceilalți, astfel încât toată lumea să fie fericită și împăcată.

Ei bine, eu m-am cam deșteptat în ultimele săptămâni, m-am trezit oarecum la munte la viață, la cea reală. Așa că am început să ”rup/șterg/distrug” relațiile de prietenie de pe facebook cu toți necunoscuții ori puțin cunoscuții. M-am deșteptat și am decis să fie o deșteptare radicală, cu o schimbare radicală: atât în atitudine și în gândire cât și în înfățișare. M-am gândit că un pas al meu spre binele propriu necesită o schimbare radicală pe toate planurile, așa că am început să o fac începând cu ștersul falselor prietenii de pe facebook și cred că și din viața reală. Dar cum în viața reală nu merge așa ușor ca pe facebook din  4 pași, voi evita pur și simplu persoanele respective, le voi considera simple viețuitoare existente pe Pământ ce respiră un aer pe care-l poluează ulterior. Multe persoane mă știu de o persoană dură, radicală, ce nu iartă odată ce i-ai greșit, că de, așa sunt eu… mulți mă știu drept o scorpie și din calea-fară de a dracului, pentru că na… sunt cu cine merită și nesimțită și obraznică și dură, însă de acum voi fi și mai și ( aviz amatorilor de senzații tari). De ce? Pentru că așa vreau EU! Pentru că POT! Bine, nu voi fi așa cu toată lumea, ci doar cu cine simt eu că merită ori nu-mi convine mie și-mi vine să strâmb din nas :).

Revenind însă la Facebook, căci despre el era vorba și nu neapărat despre schimbarea mea, pot spune că mă deranjează toată această falsitate, pe care TOȚI ( DA, inclusiv EU, că doar îs acolo utilizator activ zilnic) o împărtășim tuturor în jurul nostru virtual, mă deranjează cerșirea sutelor de mii de likeuri pe chat-ul Facebook-ului, mă deranjează pozele postate cu descrieri de genul: ”Scuzați-mi fața”, ori ”Vaaai ce față am, dar momentul contează”, ori ” Pfff, ce față urâtă am… bla bla… momentul contează… bla bla… ”.. adică, dude, de ce ai pune o poză cu tine care NU-ȚI place, ideea fotografiilor este să te surprindă pe tine în momente de glorie atât ca și înfățișare cât și ca… altceva :-?, ideea fotografiilor și postării și pe facebook este de a te pune într-o lumină bună, nu una proastă și să mai și accentuezi acest lucru. Iar dacă vreți ca acea descriere să pară a modestie, ei bine, pare a prostie, mare prostie. De altfel, mă deranjează pițiponceala promovată pe Facebook atât de partea feminină cât și de cea masculină. Mă deranjează ipocrizia de care dau dovadă involuntar sau voluntar, mă deranjează statusurile aiurite și fără nici o logică ori cele ce aduc critici asupra comportamentului unei persoane.. hm… ce vă deranjează pe voi ce fac alții?? Fiecare cu treaba lui frate! Și nu, nu mă deranjează că fac asta neapărat ci că nu se văd pe ei și nu se critică mai întâi drastic pe ei, de fapt nici asta nu m-ar deranja prea tare dacă nu ar da într-o prostie imensă și nu ar deveni patetici și demni de mila celorlalți :). Așa că, de azi în colo nu am să mai aștept vreo dorință de schimbare asupra-mi ci am să dau delete/remove oricui mă face să strâmb din nas cu atitudinea lui.

Acum, dragilor, dacă ați înțeles ceva din cele peste 1200 de cuvinte scrise mai sus vă provoc să-mi urmați exemplul, ori să mă criticați, iar acum, ca să aduc în scenă picătura care umple de tot paharul, vă cerșesc și eu un like pe pagina de Facebook a blogului meu chiar AICI, bine asta dacă vă place, iar dacă nu vă place, dați totuși un like pentru critici :). Thanks and see ya soon :).

Pishky.

Copyright © Daniela – Adriana Bojincă, 2013





Filme româneşti 2013-2014: bune şi proaste

12 08 2014

 

Am publicat articole, de-a lungul timpului, pe acest blog şi nu numai, despre aproape 100 de filme româneşti. În speţă, din această primăvară am început o nouă serie despre filmele româneşti de mediu metraj şi lung metraj apărute pe ecrane în 2013-2014. Seria va continua şi va include spre sfârşitul anului şi filme din 2015. O serie extensivă, exhaustivă, care îşi propune să radiografieze starea cinematografiei româneşti din 2013-2015 şi să o surprindă în deplinătatea ei, cu virtuţile şi defectele sale inerente.

Articolele mele au fost bine primite de către cititori, lucru pe care l-am observat prin numărul de vizualizări, poziţionarea după cuvinte-cheie de căutare în Google, precum şi pe baza comentariilor şi discuţiilor înregistrate pe Facebook şi Yahoo Messenger. În documentarea mea, am luat legătura cu autori români de film şi am căutat să verific pe cât posibil informaţiile la sursă. Am folosit argumente de la diferiţi critici, astfel încât să completez impresiile nu doar cu părerile mele, ci şi să realizez o meta-analiză, pe care nu găsiţi în altă parte.

Astfel, luând în considerare amploarea abordării mele cu timpul, am hotărât să realizez un articol de sinteză despre ce filme româneşti am scris în care articole. Mai jos, găseşti linkurile la articolele scrise de mine.

Ordinea este aleatorie

 

Explicarea tabelului

P 1 – Punctajul meu (dacă l-am văzut) Total posibil: 10 (maximum de calitate)

P2 – Punctajul aşteptat (pe baza criticii) Total posibil: 10 (maximum de calitate)

MM=mediu metraj (între 40-59 minute)

LM=lung metraj (cel puţin o oră)

 

Rulat:

N=premiera cel puţin în Bucureşti, programare într-o săptămână cinematografică la un cinema obişnuit

S=doar străinătate

FP=doar în festivaluri şi proiecţii ocazionale (de mai multe ori)

PU=proiecţii unice

 

Film (an)

P1

P2

Link la articol

Scris în

Metraj

tip

rulat

Priveste înainte cu mânie (1993)

8

citeşte

en

LM

Ficţ.

N

Code inconnu: Récit incomplet de divers voyages (2000)

7

citeşte

ro

LM

Ficţ.

N

Constantin and Elena (2008)

8

citeşte

en

LM

Doc.

PU

Felicia, înainte de toate (2009)

8

citeşte

en

LM

Ficţ.

N

citeşte

en

Web Site Story (2010)

4

citeşte

en

LM

Ficţ.

N

Metrobranding. A Love Story Between Men and Objects (2010)

9

citeşte

en

LM

Doc.

N

Manusi Rosii / Red Gloves (2010)

8

citeşte

en

LM

Docudramă

N

Principii de viaţă (2010)

7

citeşte

ro

LM

Ficţ.

N

Diaz – Don’t Clean Up this Blood (2012)

8

citeşte

ro

LM

docudramă

N

După dealuri (2012)

2

citeşte

ro

LM

Ficţ

N

citeşte

ro

citeşte

ro

A Farewell to Fools/ Condamnat la viata (2013)

5

citeşte

ro

LM

Ficţ

N

citeşte

La limita de jos a cerului (2013)

6

citeşte

ro

LM

Ficţ

N

Cand se lasa seara peste Bucuresti sau metabolism (2013)

10

ro

LM

Ficţ

N

Culorile (2013)

7

ro

LM

Ficţ

S

Carmen (2013)

7

ro

LM

Ficţ

PU

A Long Story (2013)

6

ro

LM

Ficţ

S

Closer to the Moon (2013)

6

ro

LM

Ficţ

N

Roxanne (2013)

6

ro

LM

Ficţ

N

Déjà Vu (2013)

7

ro

LM

Ficţ

N

Evrei de vânzare (2013)

8

citeşte

ro

LM

Doc.

N

Pozitia copilului (2013)

8

ro

LM

Ficţ

N

Pacatoasa Teodora (2011)

7

ro

LM

Doc.

PU

Afacerea Tanase. Leapsa pe murite (2013)

7

ro

MM

Doc.

FP

O vara foarte instabila (2013)

7

ro

LM

Ficţ

N

Parintele Arsenie Boca în duh si în adevar

6

ro

LM

Doc.

PU

Agon (2012)

6

ro

LM

Ficţ

N

Anatomie des Weggehens (2013)

6

ro

LM

Doc.

PU

Domestic (2013)

6

ro

LM

Ficţ

N

City Tour (2013)

6

citeşte

ro

MM

Doc.

PU

Ion (2013)

6

ro

MM

Doc.

PU

Bartolomeu – omul fara viclesug (2014)

7

ro

MM

Doc.

PU

În spatele cortinei (2013)

7

ro

MM

Doc.

FP

Spaghete cu capsuni (2013)

6

ro

MM

Doc.

PU

În numele primarului (2013)

6

ro

MM

Doc.

PU

Valea plângerii (2013)

8

ro

MM

Doc.

PU

Viktoria (2014)

8

citeşte

ro

LM

Ficţ

PU

Canibal (2013)

6

ro

LM

Ficţ

N

Ouod Erat Demonstrandum (2014)

7

ro

LM

Ficţ

PU

Poarta alba (2014)

8

ro

LM

Docudramă

PU

America, venim! (2014)

6

ro

LM

Ficţ

PU

Al doilea joc (2014)

5

ro

LM

Doc.

N

Usturoi (2014)

6

ro

LM

Ficţ

PU

D’ORA: The Romanian Immigrant (2014)

7

citeşte

ro

LM

Docudramă

N

Planşa (2014)

7

ro

LM

Ficţ

S, PU

Kira Kiralina (2014)

6

ro

LM

Ficţ

PU

Love by Design (2014)

6

ro

LM

Ficţ

S, PU

Love bus: cinci povesti de dragoste din Bucuresti (2014)

7

ro

LM

Ficţ

N

Experimentul Bucuresti (2013)

8

citeşte

ro

LM

Doc.

PU

Îndraznesc sa nasc asa cum vreau (2014)

7

ro

LM

Doc.

FP

Ba se poate! (2014)

8

ro

LM

Doc.

FP

Après le silence – Ce qui n’est pas dit n’existe pas (2012)

7

ro

LM

Doc.

PU

Anul dragonului (2013)

7

ro

LM

Doc.

PU

Exploratorul (2013)

6

ro

LM

Doc.

PU

Cântece pentru un muzeu (2013)

6

ro

LM

Doc.

PU

Aici… adica acolo (2013)

6

ro

LM

Doc.

PU

Gangster of Love / Gangster te Voli (2013)

8

ro

LM

Doc.

PU

Un ultim an în 114 minute (2014)

8

ro

LM

Doc.

PU

Odessa (2013)

4

citeşte

ro

MM

Doc.

PU

citeşte

ro

menţiune

ro

Cernozaurii (2013)

1

citeşte

ro

LM

Ficţ.

N

Ce s-ar fi întâmplat daca? (2013)

1

ro

LM

Ficţ.

FP

Pasarea neagra care râde (2013)

1

ro

LM

Ficţ.

PU

Dristor (2014)

2

ro

MM

Ficţ.

PU

Terapie pentru Crima (2014)

1

citeşte

ro

LM

Ficţ.

-

Ana (2014)

1

ro

LM

Ficţ.

S, PU

Ultimul zburator (2014)

2

ro

LM

Ficţ.

N

DramaKarma / Sânge tânar, munti si brazi / Game Over (2008-2013)

1

citeşte

ro

LM

Ficţ.

?

Scoala de vara (2013)

1

ro

LM

Ficţ.

N

Revederea (2014)

1

ro

LM

Ficţ.

FP

Love Building (2013)

1

ro

LM

Ficţ.

N

10x Observator Cultural (2013)

4

citeşte

ro

MM

Doc.

PU

Aici Nora Iuga (2014)

1

ro

?

Doc.

N

CDPL Story (2013 sau 2014)

1

ro

MM

Doc.

?
Charlie Countryman (2013)

2

citeşte

ro

LM

Ficţ.

S

Anoneche en la India (2014)

4

ro

LM

Ficţ.

S

Puzzle (2013)

3

ro

LM

Ficţ.

N

Cripta (2014)

1

ro

LM

Ficţ.

PU

Sette opere di misericordia (2012)

3

citeşte

ro

LM

Ficţ.

N

Lupu (2013)

3

ro

LM

Ficţ.

N

Rocker (2013)

4

ro

LM

Ficţ.

N

Matei copil miner (2013)

4

ro

LM

Ficţ.

N

Engeltahl / Valea îngerului (2013)

2

În curând

ro

MM

Doc.

PU

Niascharian / Sa renastem (2014)

4

ro

LM

Doc.

N

Bucuresti, unde esti? / Bucharest, Where Are You? (2014)

4

ro

LM

Doc.

N

Combinatul / The Unit (2013)

4

ro

MM

Doc.

PU

Lumea în patratele / Stingeti becurile / Turn off the lights (2012)

4

ro

LM

Doc.

N

Lectură plăcută!

Ştefan Alexandrescu,

ocazional, critic de film





Cele mai proaste filme româneşti în coproducţie din 2013-2014, partea II

10 08 2014

  La începutul lunii, am început să scriu aici despre filmele româneşti proaste, realizate în coproducţie şi lansate pe marile ecrane între 2013-2014. În acest sens, am analizat, cu ajutorul criticilor de specialitate, 5 filme care au eşuat şi am scris de ce. Acum a venit timpul să continui lista eşecurilor cinematografice de lung-metraj cu încă 4 titluri.

 

6.Sette opere di misericordia / Şapte opere de milostenie(2012)

Regia şi scenariul: Gianluca şi Massimiliano De Serio

Coproducţie Italia-România

Produs în 2011, a avut premiera în Italia în 20 ianuarie 2012 şi în România pe 1 martie 2013.

3 premii, la festivalurile de film din Locarno şi Marraketch.

Coprodus de Elefant Film (România).

O dramă inspirată din viaţa imigranţilor români ilegali care trăiesc în taberele de la periferiile oraşelor din Italia.

Carlo Cerofolini explică de ce filmul eşuează în intenţiile sale, etalându-şi talentul în loc de a-şi evidenţia substanţa.

Valentina D’Amico acuză filmul de atac la ironie atee la adresa creştinismului, ambiguitate forţată, rigidă şi o divizare între metaforă şi realism.

Jay Weissberg demolează filmul, blamându-l de autoimportanţă, supraintelectualizare, lipsit de fundament şi motivaţie pentru a creea cele mai mici emoţii, jucat prost mai ales de actriţa română Olimpia Melinte [n.r. care şi-a făcut o carieră de actriţă între timp] şi care nu merită milă nici măcar în ţările care l-au coprodus.

“Anumite detalii importante ale acţiunii rămân neinteligibile, privind atât scopurile urmărite de protagonistă, cât şi succesiunea cauzală a evenimentelor. Una dintre cauze constă în maxima zgârcenie a dialogurilor – replici puţine, rare, scurte şi implicite, fără nimic explicativ. Pe de altă parte, evoluţia relaţiei dintre Luminiţa şi Antonio, demarată violent şi abuziv, pentru a ajunge gradual la afinitate, tandreţe şi devotament, este insuficient motivată, mai mult decât la nivel de principiu.”

scrie Mihnea Columbeanu

Trailer

 

7. Lupu / Wolf (2013)

Regia şi scenariul: Bogdan Mustaţă, bazat pe scenariul unui scurt-metraj (care mai bine rămânea scurt)

Coproducţie Germania-România

Produs de Marcian Lazăr (Strada film). Realizat cu fonduri de la CNC şi cu sprijinul Sundance Institute, Cannes Cinefondation Atelier şi Torino Film Lab (conform Variety)

Lupu e numele personajului principal. Şi autorii au ţinut să-l traducă în engleză. :) Pe acest principiu, cred că ar trebui ca titlurile unor filme ca „Forrest Gump” sau „Casablanca” să fie traduse corespunzător în română: „Pădure Gump” şi „Casa Albă”.

Vlad Adăscăliţei expune subiectul:

Un puști derutat, ce încearcă să găsească un sens și o fată într-o lume care pare să-l izbească din toate direcțiile, când el nici nu a învățat să țină garda ridicată. Dar tânărul nostru ajunge, într-un final, la un soi de maturitate și pleacă zâmbind în noapte, asta după ce a ucis pe cineva și a făcut sex pentru prima oară”

şi critică filmul, explicând cum foloseşte Bogdan Mustanţă minimalismul

subversiv. Ia realitatea, atât de dragă noului val românesc, o răstoarnă în cap până o apucă amețeala, apoi îi dă drumul să umble ca o bețivă de mână cu un adolescent arhetipal ce încă o mai crede ideală și demnă de iubit. Pentru că nu a văzut destule filme autohtone, de acolo ar fi aflat că ar trebui să o seducă și apoi să o vândă la produs în străinătate. Lupu e construit din tăceri, iar atunci când vorbește, mai bine ar tăcea. Dialogurile nu sunt nici pe aproape punctul forte al scenariului, dar sunt amuzante în inadaptarea lor”

Ionuţ Mareş în Metropolis, argumentează că regizorul Bogdan Mustaţă nu reuşeşte limbajul cinematografic pentru a spune povestea din Lupu.

Bogdan Mustaţă nu face decât să-şi plimbe protagonistul, care este tot timpul impasibil şi tăcut, dintr-un loc în altul, fără ca deplasarea să aducă realmente plusvaloare dramaturgiei. […] Semne serioase de întrebare apar însă atunci când Bogdan Mustaţă preia ideea scenelor „în care nu se întâmplă nimic” fără a-i da valoare cinematografică.”.

Dacă tot este vorba despre un presonaj cu nume canin, Manuela Zipisi, notează pe site-ul Oraşul meu:

Desi Bogdan Mustata îsi scoate personajele la plimbare si in cateva cadre de exterior, Lupu este un film de camera, mai bine zis de bloc, pentru ca personajele urca si coboara scari de bloc, se amusineaza prin lifturi stramte, inchid si deschid usile camerelor din apartamentele vechi pe care le populeaza.”

Dragoş Marin consideră că

e cu atât mai frustrant că Lupudă rateuri, monumental, acolo unde nu avea voie. De mult timp nu mi-a fost dat să ascult, de bună voie, dialog atât de halucinant ca cel pe care îl rostesc actorii din Lupu. Problema îl ocoleşte în mare parte pe protagonist, gândit ca un tânăr tăcut, căruia îi e greu să se exprime şi, surprinzător, pe Nicolaescu”

Mihnea Columbeanu consideră în cronica sa intitulată Vorba puţină, bogăţia omului

“pe parcursul evoluţiei sale, firul epic nu s-a rezumat doar la a se ascunde – ci pare mai degrabă să se fi pierdut pe sine însuşi, dizolvat sub asaltul considerentelor intelectuale şi teoretice. Rezultatul este un film care începe prin a incita, continuă prin a nedumeri, pentru ca în cele din urmă să lase un sentiment în care se amestecă satisfacţia şi nedesăvârşirea. [...] Bogdan Mustaţă a recunoscut că nu fusese un procedeu deliberat, o pistă falsă sau lăsată anume deschisă, ci… un personaj lăsat în aer – deşi acest lucru nu i se pare grav, la fel cum nici prezenţa poveştii, oricât de pretextuală, nu o consideră esenţială. De altfel, chiar şi numele protragonistului e insuficient motivat: a fost ales cam arbitrar la început, fără a urmări o semnificaţie precisă, pe urmă s-au gândit să-l schimbe, pe urmă auzis că lasă, să nu-l mai schimbe).”

PS: Nu, Lupu nu are legătură cu Ursul(2011) de Dan Chişu :) În schimb, cred că titlul acestei cronici este sugestiv: Lupu, un ornitorinc bleguţ.

Lupu a avut la cinema în anul 2013 doar cu puţin mai mulţi spectatori decât are vizualizări Discerne într-o zi bună şi a încasat în jur de 1000 de euro.

Trailer

 

8. Rocker (2013)

Regia şi scenariul: Marian Crişan

Produs de: Anca Puiu (Mandragora)

Coproducţie România-Germania-Franţa

Filmul se vrea o dramă psihologică de familie despre relaţia dintre un bătrân rocker ce trăieşte din nostalgiile treuctului şi fiul său dependent de droguri. Filmul se vrea o replică românească la Requiem for a Dream (2000, R: Darren Aronofsky),

“Situaţiile reprezentative se succed, unele deliberat repetitive, altele de sine stătătoare, dar fără a continua o poveste – ci mai degrabă compunând o imagine fotografică a realităţii, un “film de stare”, staţionar, egal cu sine însuşi, la cota tensională deja atinsă. Asta e problema cu Marian Crişan: [...] pornea de la premise excelente, pe care le dezvolta pe jumătate, le ridica la un nivel promiţător, şi le lăsa acolo…”

scrie Mihnea Columbeanu

Marian Apostol concluzionează:

Filmele româneşti au ajuns cunoscute și premiate pe plan mondial în special pentru felul în care reuşesc să transpună pe ecran bucăţi din viaţa reală. Iar Rocker este ca o fereastră spre o lume care există pe lângă tine, însă este o fereastră pe care ai prefera să o ţii închisă.

Fără personaje cu care să empatizezi şi fără o structură narativă solidă, cel de-al doilea lungmetraj al lui Marian Crişan nu este decât un alt film de la care ar trebui să ieşim fericiţi cu viaţa pe care o avem, iar mulţi, cu siguranţă, nu vor aştepta să treacă toate cele 91 de minute pentru a face asta.”

Ioanina Pavel face filmului o amplă analiză, din care citez:

Din pacate, orice comparatie sta in picioare doar in defavoarea romanescului, care doar zgarie “varful aisbergului” in incercarea de-a trage un semnal de alarma, dupa cum echipa a si recunoscut de altfel, in fata plutonului jurnalistic din cinema Elvira Popescu. […] Dupa vizionare, Crisan a “dat din casa” in fata presei, marturisind ca interesul sau fusese initial centrat pe trairile tanarului dependent (inspirat de Sisu), pentru ca ulterior, inaintand pe filiera asta, regizorul sa se dea batut (parafrazez) in fata caracterului prea enigmatic de junkie.

Neil Young de la The Hollywood Reporter, scrie despre Crisan că

nu aduce mai nimic proaspat, in materie de scenariu, imagine sau atmosfera [...] Aceasta co-productie cu Franta si Germania dovedeste din nou ca Noul Val Romanesc stagneaza intr-o faza de reflux”.

Boyd van Hoeij, de la Variety, explică:

rezultatul e realist cu siguranta, desi nu primim destule informatii despre personaje si nici destule surprize narative care sa ne convinga sa petrecem 90 de minute cu personajele acestea deprimante. [...] Ca in Morgen, camera si tonul raman observatoare, la o distanta discerta, dar apatia generala transforma usoara departare dinainte intr-un hau imens”.

Despre personajul principal, Dragoş Marin scrie că

Între două repetiţii ale Iguanelor, încercări eşuate şi căutări, existenţa sa nu duce nicăieri, şi tot într-acolo se îndreaptă şi filmul lui Crişan.

Sunt multe lucruri în neregulă cu Rocker. De la felul în care Crişan înţelege să satirizeze cadrele lungi ale cinematografiei Noului Val Românesc, punându-şi personajele să vorbească despre cadrele lungi ale cinematografiei Noului Val Românesc [...]“

Trailerul filmului este unul din cele mai proaste pe care le-am văzut vreodată şi se încheie cu o întrebare halucinantă care să rămână în mintea spectatorului pe care îl invită să vizioneze filmul.

 

 

9. Matei copil miner / Matei, Child Miner (2013)

Scenariul şi regia: Alexandra Gulea

Coproducţie Franţa-Germania-România

Premii: Lino Micciché şi Young critics Award la Pesaro International Film Festival of New Cinema. Nominalizare la festivalul de la Rotterdam

Trebuie să recunosc că în primă instanţă, am avut o părere bună despre acest film şi l-am inclus pe lista celor care merită văzute. Cele 2-3 cronici apreciative pe care le-am citit m-au convins că filmul merită văzut. Apoi, am aruncat o privire mai atentă şi am observat câteva lucruri.

  1. Majoritatea cronicilor apreciative nu sunt argumentate. Exemple: El Confidencial, Teo Căbuţ, Adnkronos.

  2. Unii apreciază foarte mult imaginea filmului concepută în stil sobru şi documentar şi scapă eventual doar câteva cuvinte despre „stângăciile” regizoarei sau le consideră de-a dreptul puncte forte: Massimiliano Studer, Sheila Seacroft, Ştefan Dobroiu, Ioana Moldovan. De fapt, cam jumătate din linkurile listate aici, nici nu sunt cronici propriu-zise ci conţin informaţii repetitive sau câte un paragraf scurt despre subiectul filmului.

  3. Am găsit cronici mai bine argumentate care argumentează convingător că în ciuda talentului regizoral, a imaginii profesioniste şi a subiectului care îi emoţionează pe străini, filmului îi lipseşte cu desăvârşire calitatea scenaristică şi originalitatea. Exemple: Iulia Blaga, Mihnea Columbeanu, Billy Emerdeur, Danny LaFleur,

  4. Cronicile mai consistente înşiră o mulţime de informaţii care nu au nici cea mai mică legătură cu calitatea filmului: autorii scriu despre întâlnirea cu regizoarea de la proiecţie, despre ce a mai făcut, despre neamurile regizoarei; povestesc filmul; orice în afară de argumente privind calitatea filmului. Exemple: Andreea Andruşca, El Periodico de Aqui

Un articol foarte onest şi obiectiv, ce relatează jurnalistic despre producţia filmului de Diana Pârvulescu pentru Mediafax aici

Realizarea filmului Matei , copil miner a durat 5 ani şi a costat statul român 268.000 euro în fonduri atribuite de CNC (Iulia Blaga).

Trailer:

 

 

Aşadar, închei lista coproducţiilor proaste româneşti din 2013-2014 şi vă invit să vă distraţi cititind cronicile originale din care am spilcuit doar câteva citate care mi s-au părut interesante. Voi continua seria despre starea cinematografiei româneşti cu o nouă listă de filme proaste din 2013-2014.

Ştefan Alexandrescu

ocazional, critic de film








Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 415 other followers

%d bloggers like this: