Calea unei națiuni spre auto-distrugere. Care este poziția ta, astăzi?

România. Câţi români sunt, într-adevăr?

Am scris şi înainte [ro, blog] despre subiectul avorturilor și de măsura în care acest lucru afectează populația românească. Acesta este, în opinia mea, unul dintre cele 10 lucruri pe care tinerii idealiști nu le pot schimba în România [en, blog]. Acestea sunt rezultatele [ro, PDF] recensământului românesc făcut între 1948-2002. Conform datelor oficiale ale recensământului din 2011 [en, wiki], se spune că existau 16,9 milioane de persoane de etnie română, din care aproximativ 1 milion în afara ţării.

De asemenea, putem să retragem din acel alt 1 milion, despre care INS (Institutul Național de Statistică) presupune că s-ar putea să fie acasă (dar nu s-au dus să verifice asta, pentru că susțin ca doar 95% din populație a fost acoperită – ceilalți nu erau niciodată acasă). Asta înseamnă aproximativ 14.9 de milioane de oameni. Mai scădem și emigrația estimată, proiectată optimist pe baza ratei emigrării din 2014, adică de 136.000/an (sursa)*6 ani trecuți din 2011, ajungem în 2017 la aproximativ 14 milioane de etnici români în România, dar această rată de fapt se accelerează (sursa). Dacă luăm în calcul și creșterea ratei avorturilor și scăderea ratei sarcinilor, până în 2025 ne putem declara bucuroși dacă vor mai fi 12.5 milioane de etnici români în România, care sunt cu aproximativ 9.5 milioane mai puțin decât acum 26 de ani și mai puțin decât populația română de la sfârşitul anilor ’40.

Una dintre principalele probleme este de asemenea structura acestei populații: o mulțime de oameni îmbătrânesc, rapid. Business Magazin a numit acest fapt „bomba demografică cu ceas”.

Unul dintre cele mai importante avantaje economice ale unei țări este creșterea demografică a acesteia. Este o lege indestructibilă despre cum funcţionează lucrurile într-o societate.

Poţi viziona un documentar despre asta [en + ro, blog] și cu siguranță îţi recomand să citeşti o carte scrisă de unul dintre cei mai buni analiști geopolitici din lume, George Friedman [ro, blog]. Având în vedere topul țărilor în funcţie de raţă fertilității [en, wiki] (care trebuie să fie mai mare decât 2.1), se pare că un stat eurasiatic, Kazahstan este pe primul loc în Europa (care are o rată de fertilitate între 2.27 – 2.7, în funcție de surse). Kazahstan este urmat de Kosovo sau de Franța (conform CIA vs. Banca Mondială)

Populația românească este una dintre cele cu cel mai mic spațiu disponibil pe cap de locuitor [ro, php] din țările Uniunii Europene, la care se adaugă faptele care-i influenţează pe români să nu mai aibă copii.

„Soluția” pe care cei mai mulţi romani par să o folosească pentru propria lor distrugere, ca popor și ca națiune, este numit avort – ceea ce înseamnă ma mult decât să nu-ţi doreşti copii. Mai mult de o treime din femeile din România care se declară ortodoxe, pare să fi făcut avort, conform unei metaanalize pe cercetări [ro, blog]. Teoria este: „este un păcat de moarte să comiţi avort …” și practica este „… dar noi o facem oricum.” Chiar mai mult, 84% din femeile fertile din România dau vina pe stat [ro, php] (?!), deși 47% dintre românce nu merg la ginecolog cu anii.

Care “viitoare Românie”, mai exact?

Acum, în toate acestea, am păstrat o perspectivă luminoasă: că România va păstra granițele sale în anii următori. Chiar şi asta ar putea fi o sarcină dificilă, ştiind că Rusia intenționează să federalizeze Republica Moldova și o mișcare politică moldovenească susține un plan care include în viitoarea Moldova federalizata, România și Bucovina (sursa). Modelele de dezintegrare ale Moldovei vin şi din interior [ro, html].

De asemenea, Parlamentul maghiar, ajutat de liderii maghiari din România, [ro, php] doresc public și oficial tot mai mult control asupra Transilvaniei, asupra căreia se pune presiunea de a deveni un pământ autonom (poate la fel si Transnistria, cunoscută şi ca Republica Moldova Pridnestroviana [en, wiki] a devenit de fapt un stat de când şi-a câştigat „statut autonom”).

În acest context, se insistă asupra reorganizării administrative a țării [ro, php]. Un discurs mai nou aduce în discuţie asta sub forma „regionalizării”, despre care am scris aici.

Data viitoare când auzi că o româncă se plânge: „este o țară îngrozitoare” sau „se duce totul naibii”, ia în considerare, de asemenea, să o întrebi: „Și acum spune-mi despre experiența ta cu avortul”. S-ar putea să înţelegi cum acestea au aşezat foarte bine o piatră la mormântul unei naţiuni pe cale de dispariţie: 16 de milioane de oameni. 22 de milioane de avorturi în 25 de ani. Pentru fiecare 100 de sarcini, există 32 de avorturi (sursa). Noul recensământ a fost numit „cronica unei sinucideri etnice anunțate„. Ce se întâmplă în România este în totalitate dincolo tranziția demografică, ilustrată aici.

Într-o țară care nu oferă motive economice sau toleranță culturală pentru străini pentru a migra, astfel încât în România (este de neimaginat România ca primitoare a milioane de indieni sau chinezi), nu există niciun motiv pentru un investitor străin serios să vină la noi. Acest articol [ro, blog] argumentează acest punct de vedere. Graficul marchează 16,7 milioane de români în anul 2050 (foarte optimist, eu nu cred că statul român va mai exista atunci).

Ce sărbătorim astăzi

Dacă săptămâna trecută a fost începutul oficial al anului bisericesc, ieri am avut prima mare sărbătoare: Sărbătoarea Maicii Domnului, Maria, a fost urmată astăzi, prin celebrarea Sfinţilor Ioachim de și Ana, care au dat naștere Maicii Domnului. Această naștere a fost un miracol, pentru că ambii părinți erau foarte bătrâni și s-au rugat foarte mult pentru a avea un copil.

(continuă să citești după media ↓)

La evrei, dacă un cuplu căsătorit nu avea copii, era considerat ca semn rău de la Dumnezeu. Mi se pare o bună oportunitate pentru a comenta aici cu privire pe marginea acestei probleme actuale. Dacă creștinii au sărbătorit ieri Nașterea Sfintei Fecioare Maria în astfel de condiții, ar trebui să-şi aducă aminte astăzi de părinții care i-au dat naştere.

De multe ori, este destul de uşor să cazi în capcana de a desconsidera importanța unei anumite zile bazat pe iluzia că pentru ceea ce acel sfânt sau acei sfinți au luptat ar putea să nu fie actuală. Dimpotrivă, însăși prezența problemelor moderne, în aceeași formă sau alta, solicită atenția noastră pentru a onora aceşti sfinți și pentru ceea ce au luptat prin deciziile din viața reală.

Astăzi, pe 9 septembrie, creștinii sărbătoresc bucuria naşterii copiilor împotriva lucrurilor neobişnuite, primind mărturie de la îndeplinirea rugăciunilor Sfinţiilor Ioachim și Ana. Dar pentru cei care contribuie mereu la distrugerea națiunii române, prin avort (fie prin susținere, făptuire, ignorare), nu este o zi de sărbătoare. Este o zi de rușine. Nu mai este necesar ca aceştia, prin faptele lor, să poarte numele de adevărat român sau creștin adevărat.

Eu insist pe acest lucru, deoarece este important să înțelegem importanța celebrării unei zile de sărbătoare. Nu este doar un prilej vesel de a ura oamenilor: „La mulți ani”, deoarece poartă numele după un sfânt.

Cele mai bune urări tuturor celor care citesc acest post, care şi-au sărbătorit în zilele acestea ziua de nume! De asemenea, profit de această ocazie, pentru a ura toate cele bune celor cu numele de Maria și Ana de care îmi aduc aminte acum. Maria sau Mary, și toate celelalte variante, este unul dintre cele mai utilizate nume pentru femei, peste tot în lume. Chiar și pentru bărbați, un nume românesc foarte cunoscut este „Marian”.

Mariei Bobei, îi mulţumesc pentru susţinerea acordată. ÎI doresc multă influenţă şi contribuţie în munca pe care o face.

Anei-Maria Mihaela Gălăţeanu îi doresc multă inspiraţie pentru tablourile sale, şi în general artei sale.

Anei-Maria Brăilean îi doresc multă creativitate în a-i convinge pe colaboratorii şi supervizorii sau să gândească dincolo de limite.

Anei Argatu, îi doresc o mulțime de insighturi în a prinde imagini grozave la fața locului.

Anei Maria Iana, îi mulțumesc pentru o prezență minunată de inspirație și îi doresc să fie cel cât de bună ea însăşi poate fi.

Anei Zavelea, îi mulțumesc pentru interes şi îi doresc o minunata dezvoltare profesională în domeniul comunicării.

Anei-Maria Cazacu, îi doresc roluri importante, care să-i pună în lumina talentul de actriţă.

Anei Treaba, îi doresc să facă o muncă grozavă în a aduce spectacolul mai aproape de clienţi.

Pentru Anamaria Hâncu, am urări pentru păstrarea inspiraţiei sale de optimism cu zâmbetul ei fermecător.

Pentru Constantina Mariana Niculiță îmi doresc o mulțime de oportunități de dans pentru finanțarea dezvoltării copiilor în domeniul artelor.

Anei-Maria Nedelcu, îi doresc mult succes în restabilirea tinerilor pe calea dreaptă.

Mădălinei Maria Lupu, îi doresc o mulțime de oportunități de carieră inspirate și motivante. Mulţumesc pentru inelul pentru cheie (breloc).

Lui Marian Rujoiu, felicitări pentru programul de antreprenoriat care se desfăşoară acum și vă urez mult succes în educarea publicului român!

Mariei Chiriac, mulţi prieteni creştini!

Pentru Mariana Volf, vă mulțumesc pentru feed-back și pentru interesul în articolele mele. Vă doresc mult timp pentru a citi despre dezvoltarea personală!

Pentru Mariana Bichiș, felicitări pentru a fi cu adevărat un exemplu minunat de o femeie de afaceri. Îi doresc multă răbdare cu oameni ca mine.

Anei Vintilă, îi mulţumesc pentru corecțiile efectuate și vă doresc o mulțime de precizie în munca dumneavoastră!

Lui Marius Pîslaru, îi doresc o mulțime de oportunități de creativitate inovatoare.

Anei Stoleriu, îi doresc multă încredere și forță.

Anei Indra Bârcă îi mulțumesc pentru participarea la workshop și doresc mai multă pace și gânduri utile.

Traducere a articolului „A Nation’s Path to Self-Destruction. On This Day, Where Do You Stand?” de Marcus Victor Grant, publicat iniţial pe Analytic Vision la 9 septembrie 2012. Traducere de AIM. Copyright © Marcus Victor Grant