Arhive etichetă: avort

Nu vreţi să concepeţi? Avem o taxă pentru voi.

 

Am primit un comentariu de la Diana la un articol pe care am decis să îl restricţionez ca şi privat.

Cum de ţi-a venit ideea taxării familiilor fără copii?… este o lipsă de respect pentru cei care aleg să nu aibă copii, oricare ar fi motivele lor. Familiile care nu au copii nu ar trebui să plătească pentru copii celorlati”.

Consider că acest comentariu merită un răspuns mai extins.

Da, aşa cum unele state taxează în mod eficient oamenii care merg singuri în maşină, pentru a economisi spaţiu pe stradă (care de altfel, ar fi folositor în România), să se taxeze şi familiile alcătuite din doar doi membri, soț și soție, care aleg să fie incomplete pentru propriul confort, chiar dacă ar putea să conceapă. Au dreptul să-şi exprime alegerile şi să nu procreeze, ceea ce ne costă pe toţi românii o catastrofă demografică în România (ca să înţelegi fenomenul, aruncă o privire aici [ro, blog] şi urmăreşte pe “The Demographic Winter”). Pentru ca o societate să se dezvolte, este nevoie de următoarele trei lucruri: populaţie durabilă, infrastructură tehnologică şi logistică şi motor pentru dezvoltare (înainte de Revoluţia din 1989 a fost industria, acum sunt serviciile).

Prin urmare, considerând că de la Revoluţie, au fost ucişi peste 10 milioane de copii prin avort şi situaţia gravă care plasează România pe locul întâi în Europa [ro, php], gândeşte-te că unii dintre aceşti copii, poate milioane, ar fi avut dreptul la vot. Unii dintre acei copii ar fi avut acum o slujbă sau ar fi putut avea o slujbă în câţiva ani. Gândeşte-te la ce diferenţă ar fi făcut, în 10 ani, încă 10 milioane de oameni în populaţia României şi vei înţelege de ce susţin că cei căsătoriţi care nu au copii ar trebui taxaţi.

Este frumos să ne gândim la propriul confort, dar când fiecare gândeşte şi acţionează numai pe criteriul propriului confort, rezultatul este că toată lumea plăteşte pentru cei care gândesc astfel.

Mentalitatea pe care a expus-o Diana este bazată pe axa psihologică: “de ce ar trebui cuplurile fără copii să fie obligate să plătească ca excepţie, în contrast cu cei care au copii?” Sunt sigur că Diana nu s-a gândit până la capăt în proces. Întrebarea mea în oglindă ar fi: “De ce ar trebui ca o întreagă societate, inclusiv cei care muncesc din greu şi cresc copii (crează o contribuţie la societate), să plătească pentru comoditatea celor leneşi şi conduşi de confort?”

Şi te rog, nu-mi veni cu prostia legată de dificultatea financiară. Guvernul oferă suport financiar, există Direcția pentru Protecţia Socială, sunt multe organizaţii non-profit care pot ajuta în legătură cu copiii. Şi chiar dacă nu vrei să creşti un copil, poţi să-l dai spre adopţie. Este mai bine că acel copil să trăiască şi să primească o şansă. Viaţa nu este doar confort. Cauzele crizei sunt criza morală, şi criza lipsei de responsabilitate, [ro, html] care va termina rapid cu aşa zisul “stat” [ro, blog].

Şi sugerez că taxa să fie mărită pentru cine alege să nu aibă un copil în 3 ani de la căsătorie şi să fie donată mamelor singure care au decis să aleagă responsabilitatea şi dezvoltarea dincolo de confortul de moment.

Gândeşte-te cum să aplici mai bine teoria jocului în viaţa ta pentru o schimbare. În fiecare zi.

Scenă din clasicul “A Beautiful Mind” (2001), regizat de Ron Howard. A primit premiul Oscar pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu & cel mai bun regizor.

Traducere a articolului ”Don’t Wanna Conceive? We Have a TAX for You.” de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Debug Your Mind  la 14 februarie 2010. Copyright © Ştefan Alexandrescu 2010 pentru versiunea în limba engleză. Traducere de Alexandra Ioana Mateiciuc. Copyright © Alexandra Ioana Mateiciuc, 2017 pentru versiunea în limba română

Ce îţi doresc eu ţie, femeie, cu discernământ

Îţi urez, femeie contemporană şi sărbătorită astăzi:

Să te opreşti şi să te uiţi în oglindă, în ochii tăi şi să opreşti şirul gândurilor şi să simţi doar ce îţi transmit ochii tăi. Dacă ochii tăi transmit o emoţie pozitivă, atunci asta e ceea ce vor percepe şi ceilalţi. Dacă ochii tăi nu transmit o emoţie pozitivă, nu are rost să te mai fardezi sau să te machiezi. De fapt, majoritatea s-ar putea să te aprecieze pentru naturaleţe. Dar tu deja ştii asta.

Dacă eşti o femeie căreia bărbaţii îi apreciază frumuseţea, va trebui, desigur, să munceşti de două ori mai mult pentru a demonstra că eşti şi inteligentă, aşa că nu are rost să te enervezi din cauza asta. Ia-o ca pe o provocare şi alege-ţi oamenii care stau pe lângă tine pentru cum gândeşti, nu pentru cum arăţi. Îţi doresc mult succes să găseşti cât mai mulţi din aceştia. Iar dacă ţie nu-ţi place cum gândeşti, îţi doresc să stai pe lângă oameni a căror frumuseţe interioară o apreciezi. Dacă ai răbdare cu ei, atunci s-ar putea că ei vor arăta înţelepciune cu tine.

Am avut odată o clientă pentru consultanţă în dezvoltare personală care m-a întrebat: „dacă o să am mai multă încredere în mine, asta înseamnă că voi fi şi mai responsabilă?”. Ţine minte că stă în puterea ta să îţi conduci propria viaţă, pentru că, la urma urmei, cu cât eşti mai independentă, cu atât tu suporţi consecinţele. Aşa că ai încredere că dacă ai şi o doză serioasă de responsabilitate, merită să continui să ai încredere în deciziile tale. Îţi doresc încredere cu responsabilitate!

Dacă îţi place să fii suplă, ţine minte că studiile au arătat că bărbaţii nu au standardele din revistele de frumuseţe. De fapt, bărbaţii nici nu prea le citesc. Întotdeauna, revistele pentru femei respective conţin reclame care sunt menite să îţi vândă produse şi servicii.

Factual, femeile sunt consumatori mai importanţi decât bărbaţii, pentru că ele fac cumpărături mai des şi influenţează deciziile de cumpărare ale bărbatului. Şi, desigur, pentru că mulţi bărbaţi cumpără cadouri pentru femei. Ţine minte că dacă eşti ridicată pe un piedestal, e o idee bună să te întrebi dacă acela e piedestalul menit ţie şi dacă ai ce căuta acolo. S-ar putea ca destinaţia ta să fie alta. Şi e mai greu să ajungi în vârful unui munte dacă eşti în vârful unui alt munte mai îndepărtat.

Femeile poartă o luptă pentru emancipare deoarece statistic vorbind, este mai greu pentru o femeie să ajungă într-o poziţie de conducere şi să atingă statutul social al unui bărbat pe plan profesional. În acelaşi timp, ţine minte că aşa cum există o luptă mascată împotriva feminităţii, şi bărbaţii sunt victima unei lupte ascunse împotriva masculinităţii.

Dacă îţi place să înveţi, atunci îţi urez mult succes în îmbunătăţirea abilităţilor de primire a feed-back-ului. Sensibilitatea feminină este o calitate importantă pe care merită să o păstrezi. Şi, ca mai toate calităţile, când e dusă la extrem (hipersensibilitate), devine un defect. Dacă îţi plac oamenii sinceri şi doreşti să nu fii minţită, îţi doresc să devii deschisă la a cere şi primi cu eleganţă feed-back-ul, mai ales cel referitor la defectele tale. Cât despre feed-back-ul neelegant, arta de a-i trata pe alţii cu inteligenţă chiar şi când eşti tratată neinteligent va umbri orice defecte pe care le-ai putea avea, pentru că adesea contează mai mult cum reacţionezi la greşeală decât greşeala în sine.

Dacă doreşti să devii înţeleaptă, atunci îţi doresc lectură plăcută la cărţi care se bazează pe realitate, cum sunt cele care conţina experienţa de viaţă a unor oameni de la care să înveţi, şi cele bazate pe cercetare. Îţi doresc să întâlneşti oameni care de la care să înveţi şi, important, suficienţi oameni care să fie buni profesionişti mai ales în cercetare. Astfel, îţi urez să citeşti mai multe cercetări şi mai puţine articole de can-can sau articole „despre cercetare” scrise de jurnalişti incompetenţi. Dacă vrei ca viaţa ta să nu intre într-una din statisticile nefericirilor despre care atâta auzi, îţi doresc să îmbrăţişezi ideea de a învăţa din experienţa altora nu doar prin raportare la cercul tău de cunoştinţe.

Amalia Săvinescu, un model profesional. Fotografie de Cristian Magheru. Copyright (C) Cristian Magheru
Amalia Savinescu, un model profesional. Foto copyright (C) Cristian Magheru

Dacă îţi doreşti să fii respectată profesional, atunci îţi doresc mult succes în a deveni un cât mai bun profesionist în aria ta de specialitate şi să îţi dezvolţi brandul personal. Îţi doresc să excelezi în disciplina pe care o doreşti de la ceilalţi şi să îţi foloseşti standardele înalte pentru a fi un model prin prezenţa şi faptele tale, şi nu prin cuvintele pe care le foloseşti într-un fel sau altul.

Dacă doreşti să te simţi inteligentă, îţi doresc să îţi faci un test profesionist de inteligenţă (din acelea care se plătesc la psiholog, nu din gratuităţile care se găsesc pe internet). După ce afli care e coeficientul tău de inteligenţă – care, cel mai probabil, este mai mare decât crezi tu – îţi doresc să te simţi exact atât de inteligentă precum eşti 🙂 , pentru că inteligenţa nu are legătură cu simţirea, ci cu gândirea. Iar cine este în stare să observe, observă singur că eşti inteligentă, fără să o demonstrezi. Prin urmare, dacă ai emoţii în legătură cu inteligenţa ta, îţi doresc să te calmezi. Singura persoană care este calificată să îşi dea cu părerea despre cât de inteligentă eşti, este un psiholog, şi asta numai după ce ţi-a aplicat un test de inteligenţă.

Dacă vrei să ai încredere în oameni şi ei să aibă încredere în tine, atunci îţi doresc succes în a mai renunţa la prejudecăţi şi mai ales la presupuneri. Îmi doresc o lume cu mai multe femei care să ştie să pună întrebări. Calitatea vieţii tale depinde de calitatea întrebărilor pe care le pui. Dacă pui întrebări greşite, vei obţine răspunsuri greşite.

Femeia este o floare şi ea trebuie ocrotită. Deoarece este sensibilă, ea este uşor de rănit, chiar şi atunci când nu o arată. Violenţa împotriva femeii nu trebuie tolerată – şi aici, nu mă refer doar la violenţa fizică. În acelaşi timp, capacitatea unei femei de a îndura poate fi impresionantă, dar aceasta nu este musai o calitate. Dacă eşti supusă unor violenţe fizice sau verbale, este bine să ceri ajutor specializat (asistenţă socială, consiliere psihologică, poliţie) şi nu să cauţi un Făt Frumos. El nu există. Îţi doresc mult succes în găsirea de soluţii reale la problemele tale.

Ana Treabă
Ana Treabă Foto copyright (c) Edward Aninaru

Atunci când te mai gândeşti la Cenuşăreasa şi frumoasa adormită din pădure, ţine minte că aceste poveşti au fost re-scrise de Disney pentru a promova o cultură comercială în care fiecare femeie este o prinţesă care îşi aşteaptă prinţul. Problema e, cu atâtea prinţese care îl aşteaptă pe Făt-Frumos, nu sunt suficiente regate. Dacă îţi doreşti să găseşti un bărbat cu care să te potriveşti, fie că e sentimental, amical sau în business, atunci îşi urez o realitate cât mai revigorantă: lasă zodiile, superstiţiile şi basmele. Îţi doresc să te cunoşti pe tine ca să afli cu cine te potriveşti, pentru că nu îţi poate spune nimeni asta. Nu există „the one”. Nu există „sufletul-pereche”.

Cele mai multe femei care îşi imaginează că doresc romantism, doresc în realitate afecţiune, pentru că, poveştile romantice în sensul clasic nu se termină cu happy-ending, ci tragic (mai ţii minte „Romeo şi Julieta”?). Există, cel mai probabil, mai mulţi bărbaţi cu care te-ai potrivi(t) în diferite etape ale vieţii tale. Şi, a propos de basme, ai grijă la ce desene animate se uită cei mici! Majoritatea s-ar putea să îţi facă mintea câlţi ţie ca adult. În spatele multor filme de animaţie se ascund mesaje periculoase pentru copii, poate mai periculoase decât ai crede. Influenţa televizorului asupra copiilor din generaţia de acum e mai periculoasă decât a fost pentru generaţia ta.

cum filmele Disney spala pe creier copiii
cum filmele Disney spala pe creier copiii (click pe foto pentru a mări)

Dacă doreşti să te faci înţeleasă şi să te exprimi, atunci îţi doresc să asculţi. Astfel, vei şti către cine să vorbeşti ca să nu îţi baţi gura de pomană.

Dacă doreşti să ai parte de loialitate (nu contează în ce context), atunci îţi doresc să te păstrezi fidelă cu succes principiilor şi valorilor tale, mai ales atunci când nu îţi convin. De fapt, este bine să le scrii, să le păstrezi şi să te mai uiţi din când în când peste ele. S-ar putea să îţi economisească ani din viaţă.

Dacă doreşti să te păstrezi în formă şi sănătoasă, atunci îţi doresc să te bucuri cât mai des de o experienţă plăcută: să urci pe nişte munţi ca să admiri peisajele şi să te bucuri de un alt aer. Lasă aparatul de fotografiat deoparte şi pur şi simplu respiră şi bucură-te de moment. Experienţele frumoase pe care ţi le întipăreşti în memorie nu ţi le poate lua nimeni. Uite, ai o experienţă frumoasă acum şi ai să ţi-o aminteşti chiar dacă nimeni nu îţi face o fotografie. Aşa că revenind… e bine să faci sport sau măcar jogging. Urcatul pe scări nu se pune 🙂 Şi nici curăţenia prin casă.

Dacă îţi place cum arăţi şi doreşti să îţi împărtăşeşti lumii imaginea, atunci îţi doresc şi îţi urez să iei nişte minime lecţii de fotografie şi să triezi la 10% pozele cu tine de pe Facebook. Uită-te cu un ochi critic şi gândeşte-te: ce emoţie îţi trimite poza aceea? Te ilustrează pe tine, aşa cum ştii că eşti în sufletul tău? Dacă da, atunci păstreaz-o! Ţine minte, te rog eu mult, să zâbeşti sincer din inimă. Nu ştiu dacă se va îndrăgosti cineva de zâmbetul tău sau dacă vei primi Like-uri pe Facebook, dar s-ar putea să luminezi ziua cuiva fără să ştii. Merită să angajezi un consultant în branding personal şi/sau un fotograf care să te ajute cum modul în care îţi promovezi imaginea. S-ar putea să fie o investiţie de 10 ori mai bună decât machiajul, fardurile şi hainele pe un an de zile.

Îţi urez să îi rogi pe cei apropiaţi (familie, prieteni, iubit, soţ) şi pe cei care te iubesc să îţi facă poze. Astfel, vei avea chipul tău cel mai frumos, căci oricine adoră să se uite la o femeie care iubeşte.

Îţi doresc să îţi faci mai mult timp pentru rugăciune în loc de meditaţie sau alergătură. Rugăciunea te linişteşte, îţi oferă ajutor şi îţi aduce aminte că fără Dumnezeu nu poţi realiza mare lucru. Dacă la un moment dat, te-ai îndepărtat de El sau te-ai supărat dintr-un anumit motiv, o idee utilă poate fi că, probabil, Dumnezeu nu este aşa cum îţi imaginezi tu. Şi, dacă chiar nu vrei să vorbeşti cu El, poţi să te rogi sfinţilor Săi. Nu e nevoie să cumperi acatist în ziua de azi – le găseşti pe toate pe internet. Dacă nu ştii cum să te rogi, citeşte aici. Dacă nu vrei să te rogi pentru tine sau pentru cineva în mod anume, roagă-te pentru toată lumea.

Oamenii au nevoie să creadă că există ceva dincolo de moarte, există o dimensiune a existenţei dincolo de realitatea fizică. Dar, dacă nu crezi în Dumnezeu, îţi doresc să îţi găseşti totuşi un sens în viaţă.

Dacă ai un vis, dacă ai un plan, dacă ai o dorinţă, un ţel, atunci îţi doresc mult succes să îl împlineşti, dacă într-adevăr asta este cel mai util pentru tine şi pentru ceilalţi. Îţi doresc să îţi dezvolţi creativitatea şi imaginaţia în a găsi soluţii strategice pentru ce-ţi propui.

Îţi doresc să ai parte de optimism, fără să cazi în extrema gândirii pozitive, care există doar ca să te spele pe creier. Pentru a reuşi, în ceea ce-ţi propui, ai nevoie să munceşti mai mult decât îţi imaginezi. Universul este prea ocupat cu mişcarea planetelor şi a celorlalte corpuri celeste, nu te apuca să îi ceri nimic. Ai o copie de la filmul The Secret? Ţi-a plăcut? Ei bine, îţi doresc din tot sufletul meu, pentru binele tău să îl arunci la gunoi şi să te apuci cu seriozitate de ceea ce ţi-ai propus concret.

Îţi doresc să te bucuri şi să te simţi bine şi chiar să te distrezi în moduri care îţi creeze libertate pe termen lung, nu să te elibereze de tensiune pe moment sau să îţi creeze dependenţă.

Îţi doresc să parte de cât mai mulţi oameni cu un comportament civilizat în interacţiunile tale zilnice, dar mai ales îţi urez toleranţă şi răbdare pentru acei oameni care nu îl practică. Îmi place să cred că viaţa ta va fi mai fericită dacă nu îţi condiţionezi starea mentală de alegerile altora.

Îţi doresc să inspiri cât mai mult celorlalţi opusul celor pe care le critici, şi astfel, să îi sprijini să fie şi ei mai buni, nu doar să facă mai puţine greşeli.

Îţi doresc să descoperi valorile din cauza cărora ai conflicte cu ceilalţi, pentru că, foarte adesea, conflictele de la suprafaţă se pot petrece din cauza unor valori diferite, sau poate chiar din cauza aceloraşi valori, care folosesc mijloace diferite.

Îţi doresc să descoperi în fiecare bărbat care te atrage într-un fel o nouă oportunitate de a te cunoaşte pe tine şi să afli ce îţi spune acea atracţie despre tine şi de cine altcineva îţi aduce aminte acel bărbat. Majoritatea asocierilor pe care le facem cu cineva de-abia cunoscut se bazează pe experienţele din trecut cu cineva care semăna fizic, avea acelaşi prenume sau vorbea foarte asemănător.

Îţi doresc să descoperi în fiecare persoană care nu-ţi place o oglindă care să îţi spună fie ce anume nu îţi place la tine, fie ce anume este atât de radical diferit între tine şi acea persoană. Astfel, comunicarea interpersonală poate să devină comunicare intrapersonală. În acest fel, îţi doresc să îţi foloseşti intuiţia pentru insight-uri despre tine.

Dacă te-ai căsătorit, căsnicie fericită îţi doresc!

Dacă nu te-ai căsătorit… am mai multe să îţi scriu. Deşi multe femei sunt bătute la cap mai ales de familie să se căsătorească de pe la 20 şi ceva de ani, statistica ne spune că femeile în România se căsătoresc pe la 29-30 de ani, iar în Bucureşti chiar pe la 32 de ani. Fiecare se căsătoreşte la ce vârstă doreşte. Dacă alegi să nu te căsătoreşti (încă), poţi să te simţi normal. Cel mai probabil, chiar este normal (statistic). În acelaşi timp, îţi doresc să ţii minte că pentru a trăi mai mult şi mai bine, studiile au arătat că este bine pentru tine să te căsătoreşti şi încă şi mai bine să ai copii. Deci dacă ai găsit persoana pe care o consideri potrivită, nu amâna prea mult. S-ar putea să fie prea târziu. Nu ai nevoie de bani, casă, carieră ca să te căsătoreşti. Ai nevoie în primul rând să iubeşti pe cineva care te iubeşte, cu care să fii într-o relaţie şi familiile voastre să se înţeleagă, pentru că -aşa cum ştiu mai ales cei păţiţi – înainte să te căsătoreşti cu iubitul tău, te căsătoreşti cu părinţii lui.

Andra Mândrilă. Foto copyright: Vlad Gherman
Andra Mândrilă. Foto copyright: Vlad Gherman

Îţi doresc să fii o mamă bună pentru copiii tăi, mai ales pentru cei pe care încă nu îi ai, pentru că educaţia fiecărui copil începe cu momentul în care mama lui s-a născut. Îţi urez să îţi dai şansa de a deveni în fiecare zi un model mai bun pentru copilul tău, ca să îl creşti aşa cum îşi doreşte el şi aşa cum ţi-ar mulţumi că l-ai crescut când va fi de vârsta ta.

Îţi doresc să îţi primeşti copiii atunci când i-ai conceput, pentru că temelia unei societăţi de viitor stă în temelia maternităţii, iar împlinirea cea mai mare a unei femei este maternitatea. Ţine minte că niciun copil nu merită să fie condamnat la moarte pentru că tu nu eşti sigură dacă îi poţi oferi viaţa pe care tu ţi-o doreşti pentru el. Îţi doresc să fii atentă pentru sănătatea ta şi pentru sufletul tău cu alegerile pe care le faci în ce priveşte subiectul tabu intitulat nu „sexualitate”, ci „contracepţie”, despre care e bine să citeşti mai întâi aici înainte de a citi reviste pentru femei.

Dacă ai intra în profunzimile personalităţii umane aşa cum am intrat eu în activitatea mea de cercetare şi evaluare (faţă de care zecile de articole de pe acest blog sunt destul de puţine), ai înţelege în detaliu cum anume este cu adevărat imposibil ca două persoane să gândească tot timpul la fel şi, chiar de ar avea aceleaşi valori, cel mai probabil ele sunt ordonate diferit. Mai ales, ţine minte că nimeni nu îţi citeşte gândurile şi mai ales stările. Şi asta e OK şi e bine.

Dacă îţi doreşti să te compari cu cineva, atunci îţi doresc să te compari cu tine însăţi, aşa cum îţi propui să fii în viitor. Ia aminte la discursul lui Matthew McConaughey, care a câştigat în 2014 Oscarul – am scris despre întreaga ceremonie aici. Nu poţi fi ca altă femeie. Nici alte femei nu pot fi ca tine.

Dacă nu ştii cum să te comporţi într-o situaţie, atunci îţi doresc să te porţi aşa cum te-ai purta dacă bunica ta te-ar vedea, în aşa fel încât să nu-i fie ruşine cu tine. Dacă te vei purta în public aşa cum ar fi bunica ta mândră de tine, cred că vei avea invariabil mai puţine lucruri pentru care să îţi ceri scuze.

Îţi doresc să te cunoşti pe tine, să te înţelegi, să te accepţi şi să te dezvolţi. Prima persoana care va beneficia de asta în lume vei fi tu. Aceasta este o garanţie. Şi, în funcţie de lucrurile de care te vei bucura, îi vei inspira pe ceilalţi. Asta îţi doresc eu şi asta m-aş bucura să aflu că ai făcut. Ceea ce îţi dă valoare este dincolo de ceea ce crezi. Sufletul unui om este în esenţa lui, atât de frumos, încât, dacă cineva l-ar vedea, ar muri copleşit.

Eu îţi doresc toate aceste lucruri şi îţi urez să ţi le doreşti şi tu. Sper ca viaţa să fie mai blândă cu tine. Dar ştiu că nu va fi. De fapt, ceea ce este greu abia în curând începe. Şi oricine care îţi spune altceva, ai să înţelegi în timp că te minte. Aşa că este bine să fii pregătită cel puţin mental pentru orice s-ar putea întâmpla, fără să faci din asta o psihoză.

Dacă te-am plictisit cu banalităţi, te rog să mă ierţi. Nu am scris nimic nou. Dă linkul mai departe la cineva care crezi că nu le ştie 🙂 Dacă te-am supărat cu ceva 😦 în cele ce am scris, te rog să mă ierţi – toate aceste gânduri sunt urări pe care sunt convins şi bunica mea ţi le-ar fi oferit, dacă ar mai fi în viaţă. Ce-i drept, cred că ar fi făcut-o în nişte cuvinte prea simple pentru o lume care devine tot mai complexă şi tocmai de aceea merită abordată cu seriozitatea necesară. Dacă (nu) ţi-au plăcut sugestiile mele, atunci ia-le (şi) pe acestea:

În concluzie:

Eşti o floare. Bucură-te şi păstrează-te frumoasă acolo unde contează cel mai mult: în suflet.

Ozana Oancea, antreprenor. Foto copyright (C) Răzvan Goldstein
Ozana Mureşan, fotograf. Foto copyright (C) Răzvan Goldstein

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi doresc şi îţi urez să te abonezi prin e-mail pentru a primi toate articolele de pe Discerne. 🙂 Vezi că este un formular în dreapta sus. De asemenea, te invit să arunci o privire şi la arhivă, unde mai mult ca sigur că vei găsi ceva care să îţi surescite interesul.

10 obiceiuri sănătoase despre care toată lumea ştie că sunt bune dar nu le face

PS: Mulţumesc celor care mi-au permis să preiau fotografiile lor în ilustrarea acestui articol.

Feminitate plăcută! Împărtăşeşte-o cu toată lumea, mai ales cu cei care nu îi cunosc valoarea!

Ştefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

Vrei o „slujbă în Anglia”? Prea mulţi români nu ştiu ce-i aşteaptă, partea I

Destinaţia de vis a românilor: United Kingdom, ţinta: colacii din coada câinilor

Mulţi români se îndreaptă către Regatul Unit al Marii Britanii/UK (numită popular şi greşit „Anglia”) imaginându-şi probabil că sunt un fel de SUA europene. Odată cu 1 ianuarie, s-au ridicat restricţiile în ceea ce priveşte permisele de muncă pentru români şi bulgari în treimea rămasă din Uniunea Europeană: 9 state şi-au „deschis porţile”: Luxembourg, Marea Britanie, Danemarca, Belgia, Spania, Austria, Malta, Olanda şi Franţa. Pentru cine constituie asta o oportunitate reală de a câştiga mulţi bani? În primul rând pentru experţii supracalificaţi care au lucrat deja la un nivel înalt în România de cel puţin 10 ani, care au investit cel puţin vreo 10.000 de euro în formarea lor profesională, care, de preferinţă, au deja o experienţă în crearea şi dezvoltarea de companii/practici individuale de succes şi care deja ştiu cât costă o oră de consultanţă din timpul lor. Adică pentru experţii care erau plătiţi la 5-10 % din valoarea muncii lor în România din cauza lipsei de educaţie a pieţei şi a veniturilor modeste: programatori, ingineri, cercetători, medici cu rezidenţiatul încheiat, formatori, antreprenori, middle manageri în multinaţionale – adică cei care până acum se puteau duce oricum să lucreze în UK. Aceştia DA, S-AR PUTEA să se descurce să aibă un trai decent, nu doar o subzistenţă în Marea Britanie.

Acest articol nu este despre ei, este despre cei care visează la aşa ceva fără să fi citit cum stă treaba de fapt. Înainte de multe, Marea Britanie este locul în care mulţi nu şi-ar dori să fie prinşi nici morţi. Deşi nu spun că este cazul să extrapolăm (este, oare, cazul?) pericolele potenţiale pe care le prezint în continuare la nivelul întregii societăţi, este cazul să ne dăm seama că ele există în societatea britanică, mai mult decât în oricare altă civilizaţie europeană, fie ea din UE sau nu. Desigur, se poate şi mai rău – SUA şi China sunt cu siguranţă campioane care depăşesc UK în termenii şi la capitolele realităţilor contemporane despre care scriu în continuare.

Şi, ca să nu rămână urmă de îndoială cu privire la justeţea afirmaţiilor de mai jos, am pus zeci de linkuri pe majoritatea lor, pe care le puteţi verifica. Nu este vorba despre site-uri obscure sau subiective, sunt chiar surse publice din mass-media centrală britanică (The Guardian, The Telegraph, The Daily Mail, etc.) şi românească.În acelaşi timp, nu m-am bazat doar pe cazuri extreme, ci m-am informat şi de la statisticile oficiale britanice. Şi încă presa britanică este sever cenzurată, susţin OSCE, SUA şi Federaţia Rusă.

presa britanica

Sunt acestea fapte izolate sau oare creionează portretul unui sistem care funcţionează tehnologic şi legislativ la un nivel ce depăşeşte imaginaţia oricărui dictator comunist al secolului al XX-lea? Las latitudinea voastră să decideţi.

Ca şi când nu ar şti că ţara este falimentară şi creşterea economică pe hârtie nu ţine de foame, mulţi se duc să îşi caute o slujbă din care să câştige şi să pună bani deoparte, fără să conştientizeze că de fapt în Marea Britanie cheltuielile cu chiria, întreţinerea, telefonul şi toate celelalte sunt de asemenea la cele mai înalte niveluri. Unii aleg Londra şi mulţi sunt atraşi de această capitală. Mare greşeală. Acolo este cel mai scump să trăieşti şi să înveţi. Adică, cel mai scump oraş de pe toată planeta. E mai ieftin să locuieşti în New York. Vă invit să citiţi aici o comparaţie estimativă între costurile în Londra şi costurile în Bucureşti. Doar chiria este de vreo 5-6 ori mai scumpă, în timp ce puterea de cumpărare este doar de 2 ori mai mare. Asta doar ca să subzişti – nu ca să te dezvolţi profesional sau ca să pui bani deoparte. Pentru cineva care are cât de cât o cultură a economisirii, se poate ajunge la ceva de genul acesta.

Am grupat ideile principale şi ramificaţiile lor în ordine aleatorie.

  

1. Familia, în general, este distrusă ca instituţie în Regatul Unit al Marii Britanii. Familia tradiţională a murit în UK.

Conform preconizărilor statistice, cei mai multi copii se vor naste din parinti necasatoriti, în timp ce tot mai mulţi adulţi aflaţi la vârsta la care ar putea (şi ar fi normal) să fie părinţi, continuă să copilărească, pentru că milioane din ei sunt ceea ce sociologii definesc astăzi ca adultescent. Adică cineva care este adult ca vârstă, dar continuă preocupările specifice adolescenţilor. Desigur, şi curentul acesta a pornit tot din SUA.

Marea Britanie renunţă la termenii „soţ“ şi „soţie“ datorită noii dictaturi a minorităţilor LGBMT (lesbiene, gay/homosexuali, bisexuali, metrosexuali şi transsexuali). Unii copii sunt încurajaţi să se îmbrace în hainele sexului opus. Nu m-ar mira ca în curând să se legifereze dreptul britanicilor de a se căsători cu animale sau dreptul la pedofilie. De, data aceasta, se poate spune că UK a depăşit SUA deoarece nici măcar în SUA nu sunt recunoscute „parteneriatele civile” sau căsătoriile între persoane de acelaşi sex decât într-un număr restrâns de state.

Adolescentele din UK folosesc avortul ca mijloc de contracepţie. Asta în condiţiile în care în ţara vecină, Irlanda, legea nu permite avortul nici în caz de viol. De fapt, Marea Britanie este campioană absolută în UE la numărul de avorturi. Desigur, România este campioană la numărul de avorturi raportat la populaţie. Iar din tot continentul european, Rusia este campioana absolută la avorturi.

Mulţi părinţii nu mai au (ne)voie să le facă educaţie sexuală copiilor lor. Tot mai mulţi copiii de 5 ani studiază la şcoală sexul din manuale Kama Sutra. Şi apoi opinia publică britanică se şochează când un băieţel de 12 ani violează o fetiţă de 9 ani. Unii din elevii din Marea Britanie sunt indemnati sa aiba un orgasm pe zi. În loc să prevină apariţia perversiunilor sexuale la copii, unii specialişti din UK invită la vaccinarea băieţilor. Ca răspuns la faptul că milioane de copii şi adolescenţi stau cu tot felul de gadgeturi în mână şi nu mai sunt în stare să poarte o conversaţie cu alţi Homo Sapiens, în UK s-a lansat un program care să îi spele cu generozitate pe creier să îi înveţe cum să gândească. 1 din 10 copii britanici sufereau în 2007 de o boală mentală clinică. Copiii timizi riscă sa fie diagnosticati cu tulburari mentale. Sute de mii de copii sunt deja indopati cu medicamente psihotropice.

Unii copii sunt arestaţi de poliţie sub acuzaţia că au făcut glume „incorecte politic. Pe alocuri, copiii nu au voie să hrănească porumbeii în parcuri. Asemenea comportamente riscă să fie amendate de poliţie.

De asemenea, la vârsta la care ar trebui să fie în stare să citească şi să socotească, unii dintre elevii britanici poartă scutece, beau cu biberonul sau nu ştiu să deschidă o carte.

Un caz interesant şi posibil: unei mame i s-a luat copilul de către stat pentru că avea un IQ de 71. Deşi 1,2 milioane de britanice (!?!) au acelaşi IQ, lor nu le sunt luaţi copiii. Alteia i s-a interzis să se căsătorească din acelaşi motivUnor părinţi li s-au luat copiii sub pretextul că erau prea graşi. Altora, li s-a luat copilul pentru că au refuzat să-l hrănească cu junk food.

La doua politiste prietene li s-a interzis sa mai aiba grija una de copilul celeilalte. În Marea Britanie să ai grijă de copiii unui prieten sau unui vecin timp de un sfert de oră poate fi o crimă foarte periculoasă ce poate duce la închisoare. În timp ce unui cuplu i s-au luat copii deoarece i-au fotografiat in baie când erau mici, mass-media promoveaza desfrâul pentru … copii. În creşe, posibilitatea ca cei mici să fie abuzaţi sexual este una care creşte tot mai mult.

O elevă britanică s-a sinucis după ce colegii de clasă au batjocorit-o luni întregi. Înainte de gestul radical, tânăra şi-a explicat decizia într-un poem

Marea Britanie ar putea deveni prima ţară europeană în care se vor concepe copii cu material genetic de la trei persoane. Mai ţii minte Gattaca, filmul lui Andrew Niccol din 1997? Ei bine, nu m-ar mira ca în scurt timp să aflu că în Marea Britanie s-a născut primul european conceput în laborator cu 3 părinţi. Desigur, startul în materie de modificare genetică l-au dat americanii. Dar cel puţin din câte ştiu, asta nu s-a întâmplat (încă) în Europa. Desigur, acesta e doar un pas. Urmează oare copiii clonaţi, combinaţii monstruase între animale, între oameni şi animale, în timp ce joaca inginerilor genetici de-a Frankenstein va câştiga tot mai mult teren? Rămâne de văzut. Dacă ai de gând să te duci acolo, scrie-ne şi nouă…

  

2. Creştinismul este prigonit de către stat în Marea Britanie.

Desigur, nu oficial, ci aşa, mai pe la margini, prin părţile esenţiale. Autorităţile au impus interzicerea folosirii crucilor în spaţiul public. Două femei au reclamat statul britanic la Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, după ce le-a fost interzis să poarte crucifixuri la serviciu. Nu sunt singurele. Mai citeşte şi aici. Desigur, creştinii reprezintă oricum grupul religios cel mai persecutat de pe toată planeta. Dar există pentru unii iluzia nefondată că Marea Britanie ar fi un bastion al democraţiei. În unele părţi, colindele de Crăciun au fost interzise. Tot mai mulţi britanicii au înlocuit „Christmas” cu „X-mas” şi apoi unii se miră când copiii nu mai ştiu ce e ăla Crăciun şi ce se sărbătoreşte atunci. Mai au încă puţin şi scot creştinismul în afara legii.

Unor penticostali le sunt luaţi copiii deoarece sunt acuzaţi că lezează vocaţia homosexuală a copiilor prin convingerea creştină că perversiunile LGBMT sunt păcate.

O slujbă la o catedrală a fost oficiată cu un joc PlayStation.

În Londra, au făcut o cafenea într-o criptă. Dacă vrei, poţi asculta acolo şi jazz.

O studentă româncă, îngrozită de această civilizaţie care L-a înlocuit pe Dumnezeu cu consumismul a publicat o scrisoare despre cumplita ei experienţă în Marea Britanie şi despre şocul (nu doar cultural) pe care l-a trăit.

Richard Dawkins, agnosticul de serviciu al ţării, este considerat o celebritate şi o autoritate ştiinţifică.

N-am prezentat decât două motive până acum şi uite cât de lung s-a făcut acest post. Dar fii pe pace! Promit să continui cu seria-şoc peste o săptămână, când îţi voi mai da în partea a doua alte câteva motive pentru a nu te duce la pomul lăudat cu sacul.

În cele din urmă, ţin să precizez că eu personal nu am călcat până acum în Marea Britanie, dar păstrez în vedere, dacă voi avea vreo 10.000 de euro puşi deoparte pentru training, să particip la vreo câteva formări finalizate cu certificare internaţională (mai ales coaching, NLP şi CIPD) şi să vizitez puţintel ţara ca turist. Dar nu aş locui acolo mai mult de câteva luni. Cele de mai sus au fost confirmate, ca linii generale, de cunoştinţe de-ale mele care locuiesc şi lucrează în UK.

  

Articol realizat şi pe baza linkurilor colecţionate de pe aceste 2 bloguri:

saccsiv.wordpress.com

munteanuk.blogspot.com

Happy professional development!

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi: 

secţiunea „Ortodoxie” a blogului Discerne

Dumnezeu: o amăgire”, de Richard Dawkins. Analiză. Partea I. Dawkins vs. Religie; Partea II. Creştinismul după Dawkins; Partea III. Argumentele (i)raționale ale lui Dawkins; Partea IV. Argumente evoluționiste și creaționiste

Îţi mulţumesc

Ştefan Alexandrescu

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu, 2014

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Romania este majoră după standardele SUA (21 de ani). Unde au fost românii fost, unde sunt, unde vor fi

Intro: Tot românul e specialist în a spune despre cât de nasol e la el în ţară. Să vedem dacă mă pricep la scenariul „nu-i îngrozitor?” (descris în cartea lui Berne la pag. 89) – cu argumentele mele!

Unde au fost? Românii, au fost în ceaţă, după Revoluţie. Vor mai fi încă multă vreme în ceaţă, până când vor muri toţi comuniştii şi nu va mai avea nimeni de pierdut de pe urma dezvăluirii adevărului. Dar măcar acum ceaţa nu mai este aşa de groasă. În aşa-zisa democraţie existentă, există sursele de informare pentru a reuşi să conştientizeze care este realitatea politică, economică şi culturală în care trăiesc, dacă îi (mai) interesază să o vadă. Generaţia care acum are 30-40 de ani, care era la şcoală atunci când l-au împuşcat pe Ceauşescu, va fi judecată după faptele tranziţiei de la comunism la capitalism şi nu va mai avea scuzele pe care le-au avut părinţii lor, că au trăit pe vremea comunismului şi atunci nu se putea face mai nimic. Toată lumea are datoria să se informeze.

Unde este România? În două structuri birocratice (UE şi NATO) în care are poziţia de elegantă de slugă. De asemenea, mai are şi poziţia ruşinoasă de ţară instabilă politic, pentru că şi-a votat demagogii pe care îi merită în conducerea unei ţări despre care la peste jumătate dintre români nu le pasă de cine este condusă. Mai are şi o economie care este listată în diverse topuri ruşinoase pe lângă Burkina Faso sau Botswana, deşi aflată odinioară pe un (balon de) trend ascendent. Economie construită cu bani străini, după ce aproape tot ceea ce s-a construit în comunism a fost distrus, dat la fier vechi, falimentat, furat. Ei bine, acum banii străini se întorc la… străini, iar românii rămân cu buzunarele tot la fel de goale precum speranţele de viitor.

Nu numai România, ci şi românii, fiecare în parte, în marea lor majoritate, se află într-o gaură neagră a împrumuturilor. ţară este datoare unor instituţii ale căror fonduri le-a administrat prost sau deloc pentru că nu a existat instrucţie său interes mai mult decât pentru a le fură. Cheltuiala taxelor absurde trebuie plătite la un stat care le iroseşte pe proiecte de politici publice incompetent realizate şi/sau implementate. Copiii românilor, cei care sunt în şcoală acum, vor plăti cu vârf şi îndesat costurile acestor împrumuturi nejustificate acordate macroeconomic unei ţări a cărei populaţii e lipsită de educaţie financiară şi de discernământul politic de a alege persoane competenţe care să le reprezinte interesele.

România se mai află într-un punct în care genocidul în masă este acceptat tacit şi indiferent (nu ştiu în câte ţări post comuniste, după Revoluţie, s-au înregistrat mai multe avorturi decât numărul locuitorilor, cum se întâmplă la români, mai mult de 23 de milioane în perioada 1989-2011, faţă de mai puţin de 21.6 milioane de locuitori).

Românii se află într-un punct de impas, mai ales din cauza mentalităţii. Vor ceva, dar nu ştiu ce. Identitatea lor devine tot mai neclară. Cu ce se deosebesc romanii de alte popoare europene, spre exemplu? Prin fabulospiritul de a abera în lumea viselor în vreme ce realitatea se scurge pe lângă ei în timp ce nu sunt în stare să îşi trăiască viaţa? Prin mârlănia şi agresivitatea romanilor, dintre cei mai nepoliticoşi (Bucureştiul este considerat drept oraşul cu cei mai nepoliticoşi locuitori) şi stresaţi dintre europeni?

Or fi şi astea nişte atribute de brand, românii ar trebui să se iubească aşa cum sunt. Şi în primul rând, să le accepte, dacă eventual doresc să le schimbe. Dar pentru aceasta, au nevoie mai întâi să se cunoască, să-şi pună câteva întrebări:

Cine sunt eu, ca roman?

Este bine să fiu cunoscut ca român?

Merita să mă bucur că m-am născut aici?

Este rău?

Este cazul să-mi doresc să mă fi născut în altă ţară?

Unde vom fi?

Pentru ce sunt patriot?

Adevărul este ca românii nu se mişcă prea repede, în comparaţie cu alte civilizaţii… (poate doar pe internet). Nu cred că vor fi prea departe prea repede, în termenii de bunăstare, de fericire, de împlinire, de rezultate pozitive. Sensul în care se îndreaptă civilizaţia româneasca este spre „mai mult, mai bine” (pentru cine?), întreţinând un sistem globalist care se hrăneşte prin corporaţii din resursele umane şi naturale pe care le exploatează. Un sistem globalist în care aproape fiecare are un preţ. Fiecare din noi, prin timpul (şi uneori chiar viaţa) pe care o servim pe altarul capitalismului. Pentru a avea ceva care să mă facă mai puţin nefericit… Un termopan în balcon, o maşină faină după care să întoarcă toată lumea ochii… O casă mai frumoasă într-un cartier mai select şi mai înghesuit decât a vărului… Toate aceastea, într-o goană materială în care de fapt puţini ştiu că sunt pioni într-un joc al cărei miză este chiar viaţa lor. Şi mai mult. Şi a copiilor lor. Acum şi în rate, cu dobândă variabilă cât vrea banca.

Probabil că fiecare va fi acolo unde îi dictează conştiinţa. Şi unde îl duce mintea, interesul şi educaţia. Adică aproape nicăieri, pentru mulţi din români. Bun.

Şi de ce ar trebui să mă intereseaze pe mine de ceilalţi”, se întreabă romanul. Păi, nu ar trebui…. Nu crede că trebuie nimic. Fiecare suporta consecinţele propriilor acţiuni (dacă nu reuşeşte să le-o paseze terţilor în timp ce se preocupă de problemele vecinului)şi fiecare societate suporta consecinţele indiferenţei generale. Într-o societate individualistă, cum va fi cea românească tot mai mult, nu mai este loc pentru interese comunitare… decât în măsura în care sunt subscrise intereselor individuale. Să facem o asociaţie? Să facem şi două, dar la cine se vor duce banii? Depinde cum influenţează fiecare din aceste interese, interesele celorlalţi. Este o chestiune care ţine de etică, de informare, de responsabilitate, de discernământ.

Fiecare alege săîşi urmeze calea profesională după cum ştie mai bine. Problema se pune, unde vor fi românii după ce se vor informa, se vor cunoaşte şi se vor accepta. Unde vor fi, dacă nu se întâmplă cele de mai sus. Cei care se vor implică, au puterea de a conştientiza într-o măsură mult mai mare, ce este România astăzi şi cine vor alege să fie ca români. Şi fiecare dintre români au în aceeaşi măsură, responsabilitatea, în primul rând în faţa propriei conştiinţe, de a folosi aceste informaţii cu discernământ şi în primul rând pentru binele celorlalţi.

Indivizii nu răspund pentru greşelile societăţii, dar plătesc pentru greşelile pe care alţii le-au făcut şi îi pun pe alţii să plăteascăîn mod indirect pentru greşelile pe care ei le fac…

Îţi mulţumesc!

 Happy Romanian branding!

Ştefan

În linkurile de mai jos găseşti argumentele pentru cele exprimate în articol:

Rădulescu Motru, C. (1998) Psihologia poporului român şi alte studii de psihologie socială , Bucureşti, Paideia.

Cum arată un branding de ţară reuşit?

România cui? De Mihai Ghyka

Cântecel de lebădă, de Teodora Migdalovici

Imaginea României în Europa, de Corina Creţu

Sloganul fabulospirit a costat 9166 de euro pe fiecare literă

Stâlpul din mijloc, Cariere, 7 martie 2007

În Trinidad şi Tobago se fac afaceri mai uşor decât în România

Rwanda şi Botswana au o libertate economică mai mare decât România

Vietnam şi Botswana sunt mai paşnice decât România

Tanzania şi Burkina Faso au o presă mai liberă decât România

România este vecină de top cu Burkina Faso în  topul după gross domestic product per capita at nominal values

Pakistan depăşeşte România la produsul intern brut

Bucureştenii, printre cei mai nepoliticoşi din lume

Jumătate din angajaţii bucureşteni stresaţi şi-ar lua şeful la palme

Câţi bucureşteni sunt stresaţi la locul de muncă

Românii, printre cei mai bolnavi mintal dintre europenii din UE

89 % din români sunt stresaţi de starea economiei naţionale

77% din români sunt stresaţi din cauza datoriilor la bănci

Românii sunt printre cei mai stresaţi dintre europenii din UE

Câţi români sunt bolnavi mintal

Don’t Wanna Coceive? We have a TAX for you

Traditii nestirbite la romani: avortul

 

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu. Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.