In Time

Te invit sa citesti un articol (primul dintr-o serie noua) care iti va arata cum gestiunea timpului influenteaza personalitatea linia timpului. Aceasta este o meta-trăsătură fundamentală care domină personalitatea cuiva, deşi în contexte diferite poate fi diferită. Articolul „In Time” este continuarea lui: detalierea primei percepţii principale.

In Time (asociere parţială cu funţia Percepţie, defintă de Jung; a nu se confunda cu monocronia sau policronia din cadrul cronemicii)

Linia timpului, vizualizată în spaţiu, trece prin corpul clientului sau îl atinge în orice fel, cât de puţin. Poziţia clasică este viitorul în faţă, prezentul în sine şi trecutul în spate. Dar aceasta se întâlneşte destul de rar, cele mai multe şanse sunt să fie găsită în cărţi. Foarte des, linia timpului va avea o serie de forme foarte interesante şi diverse, cum ar fi: vertical din vârful creştetului până în picioare; în faţă, dar care atinge corpul; în spatele corpului, dar atinge corpul; formă spiralată în jurul corpului; parţial verticală şi parţial orizontală; etc.

De obicei, se consideră că individul care va avea o asemenea percepţie asupra timpului va avea o capacitate ridicată de trăire a emoţiilor în contextul respectiv, de care nu va reuşi să se detaşeze. Dar acest lucru nu este valabil, spre exemplu, în cazul persoanelor care sunt într-o traumă, iar strategiile inconştiente de apărare îl / o determineă să aibă un comportament dizasociat, lucru necorespunzător unei perspective In Time. Pentru a avea o părere obiectivă, va avea nevoie de o persoană din exterior. În anumite cazuri rare, vor reuşi să înţeleagă anumite emoţii proprii doar empatizând cu altcineva care de asemenea le trăieşte şi observându-le din exterior, apoi conştientizând că acestea se regăsesc şi în sine. Unei asemenea persoane îi vei trezi motivaţia spunându-i să trăiască clipa şi oferindu-i activitate emoţională bogată, sau mergând e o politică de genul « nouă ne pasă! »

Distincţia are un impact puternic asupra contextului de muncă. Un comportament In Time va oferi condiţionarea de a face un singur lucru, până la sfârşit, şi va creea dificultăţi în situaţiile în care, în respectivul context, individul este obligat să facă mai multe lucruri în acelaşi timp. Convingerile asociate unei perspective In Time sunt « Faci un lucru de la început la sfârşit şi bine, sau nu-l faci deloc »; « Dacă faci mai multe lucruri în acelaşi timp, nu le poţi face bine ».

Cei care folosesc această perspectivă ar putea avea tendinţa să-i considere pe care care au perspectiva Meta Time drept superficiali pentru că încep mai multe lucruri deodată şi nu le termină, agitaţi, care îşi risipesc viaţa în planuri fără să trăiască bucuria existenţei. Din acest punct de vedere, o persoană cu perspectivăIn Time se va simţi motivată de activităţi care au un început, un mijloc şi un sfârşit clar. Nu va suporta explicaţii de genul “Fă mai întâi asta şi apoi mai vedem”, pentru că există riscul ca acea activitate să nu fie dusă la sfârşit în cele din urmă. Va avea impresia de neseriozitate dacă nu va avea aceste elemente prezentate într-un limbaj In Time.

Percepţia In Time împiedică realizarea oricăror planificări. Cei care o folosesc cu regularitate în contextul de muncă nu vor avea foarte multe realizări profesionale, comparativ cu cei care au percepţia Meta Time pe plan profesional, ca urmare a faptului că nu reuşesc să-şi controleze timpul. « Mereu apare ceva! ». O persoană cu percepţia In Time va arunca banii pe cursuri şi cărţi de managementul timpului, acestea nu-i vor ajuta , vor prezenta doar perspective străine greu de aplicat.

La întâlniri, oamenii cu perspectivaIn Time vor întârzia, cu regularitate 15-45 de minute. În aproape orice situaţie, niciodată la timp, decât accidental sau cu multe sacrificii. Îşi vor da ceasul înainte ca să se oblige să ajungă la întâlniri, îşi vor scrie pe vreo hârtiuţă (în nici un caz agendă, acesta este un accesoriu care nu există, sau e mai degrabă gol, pentru o persoană bucurându-se de funcţia Percepţie) întâlnirile cu 20 minute înainte să aibă loc pentru că ştiu că vor întârzia, etc. Dacă cineva îi va spune: « Ai întârziat 10 minute! », vor replica perfect natural: « Dar 10 minute nu e întârziat. 10 minute este exact la timp ». Sau vor invoca « sfertul academic ». Aceste întârzieri pot avea la bază şi o convingere asociată datorită unei experienţe nefaste, de tipul « oricum, majoritatea oamenilor cu care mă întâlnesc nu vin sau întârzie, deci de ce să aştept eu? ».

În anumite situaţii, poate fi un adevărat coşmar pentru un practicant de Meta Timesă îşi stabilească o întâlnire cu o persoană ce are o percepţieIn Time. Dacă este vorba despre doi indivizi care folosesc percepţia In Time, este foarte probabil să fie şi mai frustrant, pentru că fiecare are o percepţie proprie a timpului, care poate diferi foarte mult. Aceasta va determina răspunsuri de genul « Nu pot să-ţi zic de acum ce program am peste 2 zile. Sună-mă în dimineaţa respectivă » sau “Nu ştiu ce va apărea mâine. Mai vorbim atunci”.

Persoanele cu perspectiva In Time, pe plan profesional pot fi excelenţi: artişti, actori, critici de artă, cranici TV, entertaineri, politicieni, oameni care lucrează în creaţie (artistică, publicitară) prin faptul că reuşesc, trăind clipa, să îşi exprime reacţiile într-o manieră spontană. Sunt absolut îngrozitori ca: auditori financiari, contabili, ingineri, arhitecţi, redactori de proiecte, strategi. Totuşi, pentru a performa într-unul din aceste domenii, vor avea nevoie de un asistent sau un staff, care să aibă o perspectivă Meta Time şi de care să asculte. Altfel, vor trăi din clipă în clipă, până când nu vor mai avea libertatea să trăiască clipa. Iar atunci vor deveni frustraţi. Acesta este şi motivul pentru care există atât de mulţi « artişti muritori de foame »: nu au găsit un parteneriat cu cineva care să aibă o perspectivă « Meta Time » care să îi ajute să îşi pună în valoare abilitatea de a trăi clipa.

În plan sentimental, o perspectivă In Time este una care oferă celui care o are posibilitatea de a se implica în relaţie şi a trăi clipa alături de celălalt. Perspectiva In Time asupra dragostei este că este minunată şi trebuie trăită în fiecare moment aşa cum este ea. Această perspectivă, manifestată într-o manieră exagerată, duce la fenomenul « dragostea e oarbă ». De fapt, nu dragostea e oarbă, cei care au o percepţie In Time nu reuşesc să se dizasocieze de ceea ce simt şi să privească din exterior. În funcţie de combinaţii cu alte structuri ale personalităţii, persoanele cu perspectiva In Time, deşi pot trăi şi împărtăşi altora (inclusiv prin intermediul literaturii şi al artei în general), sunt şi cele care suferă cele mai mari dezamăgiri şi apoi se întreabă « de ce? », mai ales atunci când nu au ca sfetnic o persoană care să aibă o perspectivă « Meta Time » şi care să-i « deschidă ochii » obiectiv, din extrerior. Din păcate, multe persoane aleg să se dez-amăgească (adică după ce s-au amăgit singure) şi să ajungă la concluzii perorative de tipul « nu există partenerul potrivit pentru mine », la vârste tinere, de până la 30 de ani, iar asta poate fi pur şi simplu rezultatul unei perspective In Time centrate pe emoţii negative, fără atenţie la sugestiile unor persoane care au o perspectivă Meta Time.

In Time mai poate fi comportamentul preferat în care se „ascund” în relaţiile sentimentale: depdendenţa psihică de prezenţa fizică a partenerului (partenerul care foloseşte In Time îl acuză pe cel care foloseşte Meta Time că nu îşi face timp pentru el / ea) , complexul de abandon şi jocurile din triunghiul dramatic. Pentru o relaţie funcţională pe termen lung, fiecare partener trebuie să aibă într-un context profesional sau separat, o preferinţă Meta Time.

Exemple de personalităţi marcante care (posibil) au avut sau au structura de comportament: Mihai Eminescu, Traian Băsescu, Steve Martin, Gwyneth Paltrow.

Marcus Victor Grant

Copyright © Marcus Victor Grant 2007-prezent, toate drepturile rezervate. Tradus în engleză și publicat pe Analytic Vision.

Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.