Arhive etichetă: sinteza

Implicit în consultanță. Aproape 60 de sarcini gratis.

 

Pentru clienții mei în consultanță, ceea ce fac este destul de clar. Totuși, pentru unii prieteni, cunoscuți, apropiați, rude, poate să pară ceva foarte ”lejer” să am ședințe individuale pe Skype sau față în față pe care sunt plătit cu 70 de euro pentru 60 de minute (doar 50 de euro pe oră numai până la 30 iunie 2017). Despre consultanta aceasta am scris aici și aici dar nu este deloc așa.

Astfel, am ales să scriu acest post în care să descriu, atât pentru cei care nu știu ce presupune munca de consultanță în afaceri sau în dezvoltare (personală, profesională), cât și pentru cei care sunt la inceput de drum si cred este ceva atât de simplu încât și ei ar putea face asta.

Pentru fiecare ședință de consultanță, există o anumită pregătire pe care este important să o realizez. Această pregătire poate să fie diferită, de la a scrie un e-mail la a citi cărți de sute de pagini sau a întocmi rapoarte de zeci de pagini. Depinde, de asemenea, de la client la client, de la obiectiv la obiectiv, dar în continuare găsești principalele categorii și sarcini care sunt implicite, indirect, în costul consultanței, dar niciodată facturate direct clientului (deocamdată, cel puțin).

Se poate întâmpla chiar să muncesc o zi întreagă pentru a mă pregăti pentru o ședință de consultanță cu un client. Iată o parte din acțiunile care pot fi necesare în cadrul acestei pregătiri de către un consultant.

Dacă ești consultant, atunci trebuie să fii pregătit să faci zilnic, la orice oră din zi și din noapte, următoarele:

 

Depășirea rezistențelor

  • Adu-ți aminte de pe vremea când lucrai în MLM sau vânzări de asigurări că orice refuz te apropie de un ”da”. Amintește-ți, de asemenea, că nu toți oamenii sunt motivați să se dezvolte, unii dintre ei așteaptă să dea de greu ca să-și aducă aminte de valoarea serviciilor pe care le oferi. 

  • Nu te supăra pe client dacă îți scrie în dimineața zilei în care aveai ședința că nu mai poate să vină că i s-a îmbolnăvit pisica, că i s-a spart o ţeavă, că a apărut ceva neprevăzut şi că nu mai poate să fie prezent pentru ședință. Poate tocmai ți-a stricat programul, dar tu ești înțelegător, că ești consultant, nu?

  • Nu te supăra pe clientul care amână ședințele cu săptămânile, cu lunile. Nu contează dacă tu ai pregătit deja ce aveai de lucru cu el și poate că nici că lui nu-i pasă de asta, mai știi?

  • Nu deranja clienții care au spus că au avut insighturi, ești cel mai bun, și nu-ți mai răspund la telefon nici ca să-ți dea un testimonial. Au prea mult succes ca să se gândească la tine, consultantul de rigoare!

  • Reușește să fii perseverent fără să pari agasant.

 

Gestiunea timpului pentru desfășurarea întâlnirilor

  • Trezește-te la 4 dimineața pentru o ședință cu un client de pe alt fus orar.

  • Sună clientul dimineața devreme ca să fii sigur că s-a trezit și și-a adus aminte că are ședință cu tine pe Skype.

  • Planifică și modifică întâlniri. Renunță la oportunități profesionale apărute pe moment pentru a respecta întâlniri deja stabilite.

 

Gestionarea sarcinilor

  • Pregătește materiale pentru tehnici (hârtii, cartoane, grafice, pixuri, culori, diferite obiecte).

  • Deleagă muncă către colaboratori (de exemplu design, traduceri, corectură, transcrieri) și verifică rezultatele muncii de la colaboratori pentru client.

  • Verifică dacă clienții au primit mailurile de la tine, adu-le aminte să intre pe contul de e-mail.

  • Trimite-i materialele clientului pe skype, facebook, mail, mailbigfile, google drive ca să fii sigur că le primește și apoi nu te mira că n-a avut timp să citească în 3 zile cele 3 pagini la care ai lucrat 3 ore (partea bună e că are timp să facă asta până data viitoare).

  • Explică clientului de ce nu te poți ocupa instantaneu de rezultatele de la un chestionar de care i-ai spus de săptămâna trecută să îl completeze în condițiile în care deja mai ai ceva de lucru pentru client.

  • Du-te în oraș și fă copii xerox la materiale dacă ți s-a stricat multifuncționala.

  • Tine evidența și actualizează excelurile din Google Sheets (câte unul sau mai multe pentru fiecare client, de mai multe ori pe săptămână sau pe lună).

  • Sună-i pe clienți să vezi dacă și-au îndeplinit obiectivele importante pentru ei.

 

Contabilitate

  • Fă și refă facturi. Dă explicații contabile din Codul Fiscal pentru contabilii clienților care nu au cunoștințele actualizate.

  • Reamintește-le clienților să-ți plătească în fiecare săptămână la timp.

  • Fă facturi de stornare la potențialii clienți care s-au răzgândit din motive (obiective sau mai puțin) și evită să-i înjuri după ce ai plătit deja la ele TVA-ul.

  • Explică-i politicos clientului că una e să depășească cu 3 minute timpul pentru o ședință de consultanță stabilită la o oră (60 de minute) și alta e să-ți mai ia încă 20 de minute.

  • Completeză aproape lunar declarații, du-te și depune-le la Finanțe.

 

Documentare

  • Documentează-te despre industria, domeniul, nișa în care operează clientul. Dacă cunoști nișa, actualizează-ți cunoștințele despre public. Dacă nu cunoști nișa, apucă-te să vezi despre ce este vorba și care sunt particularitățile sistemului.

  • Explorează înregistrările statistice analitice pentru site-ul clientului.

  • Uită-te la ce face concurența clientului și analizează.

  • Caută resurse pentru problemele clientului, potrivite pentru el/ea: cărți, articole, cercetări, documentare, video-uri. Dacă găsești ceva exact la fix, dar el nu vrea să citească, porționează-le ca să i le dai cu ”lingurița”.

  • Scotocește prin dosarul cu tehnici, caută graficul X din cartea Y citită acum nu știu câți ani, scotocește după articolul acela de cercetare de pe la nu știu care conferință de acum nșpe ani, vezi dacă e bun. Dacă îl găsești după o oră și nu e bun, mai caută altceva.

  • Bookmarkează cu tag-uri linkurile care ar putea fi de folos unor clienți și trimite-le acele linkuri prin e-mail sau prin rețele sociale.

  • Caută acea postarea pe Facebook pe care ai găsit-o la X care vine la fix pentru Y.

  • Învață să folosești softuri noi de care ai nevoie pentru clienți sau pe care clienții le folosesc și trebuie să le stăpânești.

 

Inovație

  • Proiectează tehnici de lucru noi sau adaptează instrumente pentru nevoiele fiecărui client în parte.

  • Găsește contraargumente scrise și instrumente concepute pentru convingerile limitatoare ale clientului.

  • Concepe întrebări valoroase, puternice care să-l sprijine pe client, în întâmpinarea nevoilor sale.

  • Concepe chestionare, apoi explică-i clientului cum să le folosească sau să le completeze.

  • Formulează soluții creative la obiecțiile potențialilor clienți, ai tăi și ai clienților tăi. Alocă cel puțin 15 minute pentru fiecare obiecție. Înmulțește cu numărul obiecțiilor. Înmulțește cu numărul produselor/serviciilor. Înmulțește cu numărul clienților. Socotește tu timpul!

  • Dacă se întâmplă, explică de ce copywritingul primit de la client pentru o campanie care trebuie lansată mâine este bun de aruncat la gunoi și tu trebuie să refaci totul de la zero.

  • Scotocește prin desaga de creativitate pentru a găsi sau a inventa slujba ideală pentru un client care are vreo 10 talente și refuză angajatorii pe bandă rulantă pentru că sunt prea incompetenți să ia un interviu de angajare. Găsește argumente ca să-l încurajezi că până la urmă ar fi mai ușor pentru el și mai productiv pentru umanitate dacă ar fi liber-profesionist.

     

Redactare:

  • Realizează evaluări, fă socoteli, calculează punctaje, concepe excel-uri clare și corecte.

  • Fă schițe, demonstrații, studii de caz, tabele de comparație.

  • Verifică tema făcută de client. Corectează, fă notițe, pregătește tehnici de lucru.

  • Corecteză greșelile de tehnoredactare făcute de clienți în materiale și adu-le aminte politicos, dacă e cazul, să mai studieze limba română sau engleză. Accept asta la mine cum o accept și la alții.

  • Trimite tema clientului, cu feed-back (fie scris, sau audio, sau comentariu video).

  • Scrie articole despre subiecte care îi preocupă pe clienți ca să aibă posibilitatea să înțeleagă și să aplice soluții independent de tine. Nu te supăra când articolele ajung să fie atât de bune încât unii consideră că nu mai au nevoie să vină la consultanță. 🙂

  • Fă materiale promoționale pentru propriile servicii ca să ajungi să ai parte de clienți noi.

     

Simplificare, clarificare

  • Trimite-i clientului sinteză cu ce ai făcut până acum, ce mai e de făcut de acum încolo, ce progrese a înregistrat și ce mai are de atins până la obiectivul său și nu te mira dacă nu o citește.

  • Fă tabele de sinteză ca să fie cât mai scurte (căci clientul nu are timp pentru a citi detalii) și apoi petrece o oră și jumătate ca să le explici în detaliu deoarece clienții nu le-au înțeles.

  • Trimite-i clientului follow-up și remindere cu ce are de făcut după anumite ședințe.

  • Explică-i clientului în scris (nu audio), pe mail, cum să vorbească la telefon cu clienții lui, ca să aibă în față textul în caz că se pierde în timpul conversației.

  • Modifică și personalizeză materiale din training ca să fie adaptate nevoilor din consultanță.

  • Găsește pasajele care demonstrează ce știi că se găsește într-o carte pe care clientul a citit-o superficial.

  • Explică clientului cu cuvintele tale ceea ce poate să citească și într-un raport electronic de specialitate, obținut automat.

  • Tradu din altă limbă termeni de specialitate și explică-i. De fapt, fii dicționar ambulant.

  • Găsește-i clientului cursuri potrivite pe care să le urmeze pentru talentele identificate.

 

Confruntă-te cu alte roluri

  • Calmează clientul prin telefon ca să nu aibă un atac de panică înainte să rostească un discurs în public pentru care nu s-a pregătit.

  • Tratează blocaje și traume pe care le au clienții care vin în consultanță pe dezvoltare personală și nu vor să meargă la psihoterapie.

  • Intră pe calculatorul clientului și vezi de ce nu-i merge Skype-ul. Învață-l să bage mufele de la căști și microfon în locurile potrivite. Depanează-i calculatorul de viruși ca să poată vorbi cu tine. Plătește convorbiri internaționale pe telefon dacă nu reușești.

  • Apucă-te și restartează routerul când ți-a picat internetul tocmai când ai ajuns să discuți despre o chestie esențială cu clientul pe Skype. Adu-ți aminte de furnizorul de internet, privește luminița verde și speră să se aprindă cât mai repede în timp ce te uiți la ceas.

  • Explică-i clientului care vine acasă de la multinațională la ora 9 sau 10 PM despre faptul că să stai peste program la locul de muncă nu asigură că atunci când va fi disponibilizat/ă, va primi împreună şi o medalie pe care scrie: „cel mai bun angajat care n-a crăpat la locul de muncă”.

     

Toate astea, pe GRATIS. Pe clienți îi costă ZERO euro toate astea. Munca aceasta a mea nu este plătită, deoarece în sistemul meu se plătesc doar orele de consultanță propriu-zise și redactarea de materiale promoționale. Unele din astea clienții nici nu știu că se află în spatele orelor mele de consultanță propriu-zisă. Nici nu știu cum ar trebui să le contabilizez, mai ales că multe din ele nici nu am de unde să știu cât vor dura sau dacă vor fi necesare. Ar fi incorect să le trec pe nota de plată fără să îl întreb pe client mai întâi, fără să-i explic de ce sunt acolo. Mulți cred că acestea sunt subînțelese și naturale. Unele chiar sunt. Atâta doar că iau timp, mai ales când se adaugă de la vreo 10 clienți și colaboratori pentru care lucrezi într-o săptămână și pe mai multe direcții/proiecte.

Mulțumesc în avans pentru înțelegere.

Dacă nu ai avut deja parte de această experiență, solicită și tu o ședință gratuită de o oră de consultanță!

0729 034 883

Ștefan Alexandrescu

consultant 1 la 1 din 2005

Anunțuri

“Dumnezeu: o amăgire”, de Richard Dawkins. Analiză. Partea I. Dawkins vs. Religie

 

O incursiune minuţioasă

richard-dawkins-himera-credintei-in-dumnezeu-2401Cu ocazia apropierii Sfintelor Paşti, Discerne găzduieşte o serie de articole realizate de către unul din autorii săi, av. George Perju, cu ale cărui analize amănunţite de film şi carte v-aţi familiarizat aici, aici, aici, aici şi aici. În această serie, George ne propune o analiză amănunţită şi o contra-argumentare a ideilor din primele patru capitole ale cărţii scrise de către Richard Dawkins, Dumnezeu, o amăgire, apărută în 2012 în ediţia română la editura Curtea Veche (978-606-588-320-8), în traducerea lui Victor Godeanu (format broşat 172×235, 320 pagini). Cartea a apărut anterior tot la Curtea Veche în 2007 sub titlul Himera credinţei în Dumnezeu. Ambele sunt traducerea volumului The God Delusion, 2006, Bantan Books, UK.

Scopul acestui demers nu este să realizeze o contra-argumentare exhaustivă a ideilor din carte, întrucât deja s-a scris o contra-carte, intitulată The Dawkins Delusion, tradusă şi publicată în română tot de Curtea Veche, Dawkins: O amăgire? Fundamentalismul ateu şi negarea divinului, de Alister McGrath şi Joanna Collicutt McGrath. Alister McGrath şi Richard Dawkins au avut şi un dialog a cărui traducere în română o găsiţi aici.

În schimb, această nouă serie pe Discerne îşi propune să ofere cea mai amplă cronică sub formă de articole a cărţii Dumnezeu, o amăgire. În ultimii 8 ani de când a apărut cartea, au fost publicate pe internet 8 cronici în limba română, plus încă o traducere din engleză.

Andrada Elena Radu, Book Critics;

Sorin Lavric, România Literară;

Cristian Pavel;

pr. prof. Univ. dr. Nicolae Achimescu, ziarul Lumina;

Claudiu Gorbănescu;

Valentin Făt;

Béranger;

Cosmin C.

De ce este importantă tocmai Dumnezeu, o amăgire, de Richard Dawkins? Din cauza succesului pe care l-a avut în rândul cărţilor care atacă creştinismul de pe false baze ştiinţifice şi chiar prininfluenţa sa în cultura media contemporană. Un întreg curent care a cunoscut un succes de peste un milion de exemplare în ultimii ani, analizat pe scurtaici. Cartea a fost apreciată pozitiv de unii critici americani.

Menţionez că George, în calitate de autor şi eu (Ştefan Alexandrescu), în calitate de editor şi publisher am lucrat la acest text încă din 2013, iar rezultatul este consecinţa unor îndelungi discuţii, comentarii şi modificări pe care le-am purtat. Notele mele la text sunt trecute cu n.e. între [parantezepătrate]. Sublinierile făcute îngroşat în text îmi aparţin mie. Vă redau în continuare prima parte din articolul lui George:

Premise

Chiar dacă nu este cazul, best-seller-ul lui Richard Dawkins ”Dumnezeu: oamăgirepare a fi fost scris de o persoană crescută de niște fanatici religioși care au impus dictatorial propria credință copilului lor; iar când a crescut mare, copilul s-a răzvrătit.

După cum am scris, nu este cazul: Dawkins ne asigură că a crescut într-un mediu nereligios și că până și preotul din parohia sa era un tip simpatic. Dacă însă ar fi fost cazul, tonul afectiv al cărții ar fi fost mai ușor explicabil, căci trebuie spus că această carte este destul de sentimentalistă în argumentație și mai puțin rațională și distantă decât m-aș fi așteptat. Lucrarea savantului britanic are mai multe direcții de argumentare pe care le socotesc greșite și pe care am să le expun în cele ce urmează.

Educația religioasă

O primă direcție importantă în care se îndreaptă Dawkins este argumentul că părinții bigoți sunt prea autoritari cu ai lor copii datorită credinței lor religioase. Faptul că există părinți ultrareligioși poate fi tragic pentru copii, însă o proastă înțelegere a religiei nu poate fi argument pentru ateism, tot așa cum o înțelegere proastă a științei de către Hitler, ca instrument de cucerire a lumii și de opresiune (prin tehnologia militară dezvoltată de cel de-al treilea reich) nu echivalează cu o incriminare a științei în general.

Autorul evoluționist continuă prefața sa bătând multă monedă pe ideea că nu există copii catolici sau musulmani, ci că doar părinții lor pot fi numiți astfel deoarece doar aceștia înțeleg doctrina religioasă. O astfel de afirmație este tributară percepției greșite că religia ar fi doar o doctrină, ignorând partea ritualică și mistică a religiilor care, potrivit acestora, influențează o persoană indiferent de participarea conștientă a acesteia. Raționamentul lui Dawkins poate fi ușor întors împotriva sa, întrebând pe susținătorii acestuia: cum rămâne cu persoanele crescute în familii de atei – oare se poate spune în mod sincer că aceștia nu vor fi influențați de concepțiile părinților? În realitate, argumentul lui Dawkins împotriva educației religioase este inaplicabil, căci orice tip de educație pornește de la niște axiome doctrinare, fie ele religioase sau nu, iar a încerca să te sustragi acestei realități, invocând o teoretică neutraliate pură este utopie. În orice caz, viața demonstrează că oamenii se pot sustrage educației din familie. Exemplele de oameni crescuți de părinți nereligioși și convertiți la o credință, sau invers, copii crescuți într-un mediu religios care la maturitate s-au îndepărtat de originile lor religioase, sunt expresii ale relativității caracterului puternic al mediului social.

Până la sfârșitul prefeței reușim să ne lămurim că întreaga carte va fi o insultă la adresa creaționiștilor și a oricărui om inteligent care este credincios, după raționamentul: pentru că ești creaționist, atunci automat ești un incult”. Dar să purcedem!

Referitor la argumentul împotriva educației religioase la copii 1aș vrea să prezint un punct de vedere personal asupra subiectului. Copiii sunt creștini, evrei, musulmani etc. pentru că părinții lor învață propriii copii ce cred că este mai bine pentru aceștia. Astfel, un creștin își va boteza, duce la spovedanie și împărtășanie copilul pentru că are credința că astfel are grijă de sănătatea sufletului nemuritor al copilului, tot așa cum au grijă de partea materială. În orice caz, atunci când cresc, cei ce au fost copii sunt liberi să-și schimbe viziunea asupra lumii, ceea ce de multe ori se și întâmplă în zilele noastre. Acestea fiind date, eu sunt curios cum ar avea de gând cineva să impună o anumită idee despre religie la nivel practic: cu ajutorul forței de coerciție a statului? Îmi pare că acest lucru ar fi posibil doar într-un regim totalitar. Liberalii adevărați vor susține întotdeauna prioritatea părinților în ceea ce privește educația, dar probabil că altele sunt vremurile.

Conflictele religioase

A doua direcție greșită în care pare să se îndrepte autorul este un clișeu de ”raționament”: după Dawkins, religia a dărâmat turnurile gemene la 11 septembrie (presupunând teza celor 19 teroriști musulmani), religia face războaie, religia provoacă asasinate etc. E ca și cum ai spune că inventarea cuțitului este cauza tuturor crimelor din lume, sau că firma Boeing e de vină pentru deturnarea unui avion (dar chiar așa, de ce nu ar fi?), că pixul e cauza informației și nu actul celui care scrie ș.a.m.d. . Argumentul este fals căci poate fi folosit la fel de bine și de tabăra teistă: comunismul ateu a provocat milioane de victime în secolul al XX-lea; dar probabil că profesorul de la Oxford a învățat istoria pe sărite. Prin urmare, generalizările de genul ”religia a făcut asta/ ateismul a făcut aia” sunt egal de greșite căci nu au o putere demonstrativă univocă. În realitate, au existat exagerări din partea unor oameni religioși de-a lungul timpului (inchiziția, războaiele religioase ș.a.), tot așa cum au existat atei care au omorât și torturat pentru credința lor în necredință (vezi istoria comunismului). Cu toate acestea, este greșit a afirma că toți credincioșii (indiferent care) sau toți ateii sunt criminali; oamenii trebuie văzuți ca indivizi, nu doar ca aparținând unor comunități religioase sau ideologice.

Pe alocuri, misiunea lui Dawkins devine ambiguă: ce vrea de fapt? Distrugerea creștinismului? A creaționismului? A teismului în orice formă? Vrea ca oamenii pur și simplu să fie toleranți unii cu alții indiferent de religia acestora sau își dorește poate să convingă oamenii de toate religiile să renunțe la acestea? Adică inițial sugerează că religia în general ar trebui să dispară, pentru ca apoi să seplângă de discriminarea religioasă. Vei afirma: supranaturalismul în toate variantele sale monoteiste, politeiste (panteismul, budismul, șamanismul etc.) și ateiste ori este un rău, ori nu este un rău, și doar conflictele umane pe ”temă” religioasă sau discriminările relogioase sunt indezirabile și atunci vei apăra victimele (deși, de obicei, rolurile de victime și persecutori se schimbă de la o epocă la alta și de la o țară la alta în funcție de context; e ca într-un triunghi dramatic, doar că aici ”victimele” și ”persecutorii” nu sunt cuvinte-simbol).

În orice caz, raționamente de acest fel eșuează căci văd într-o circumstanță (religia) personală a oamenilor ”răi” din lume (criminali în primul rând, care consideră că sunt motivați religios desigur) cauza primă necauzată a răului din lume, pe când răul n-are o cauză propriu-zisă, ci își are rădăcinile posibilităţilor în liber-arbitru; însă unde este libertate nu este determinism și nu se poate vorbi, prin urmare, de cauzalitate. Acest gen de raționament fals au aplicat Marx și Engels atunci când au afirmat că proprietatea privată este cauza inegalităților sociale și a nedreptăților economice. Prin urmare, pe baza acestui sofism: moarte proprietății private! Iar Lenin și Stalin au avut grijă să facă acest lucru, chit că în cursul realizării misiunii lor au omorât mai mulți oameni în Uniunea Sovietică decât au murit în ambele războaie mondiale. Însă instaurând comunismul, răul ar fi trebuit să dispară în mod automat. Adică dacă proprietatea privată, religia și monarhia erau cauzele problemelor în societate, atunci eradicându-le, societatea creată ar fi trebuit să fie perfectă. Rezultatul a fost însă o monstruozitate: un regim totalitar mai criminal ca orice existase până atunci. De ce oare cea mai (declarat) nereligioasă societate care a existat vreodată – cea sovietică – a fost și una dintre cele mai distructive pentru umanitate?

Tot în legătură cu aceeași gândire, îmi pare foarte amuzant cum savantul englez încearcă să argumenteze o anti-religiozitate bazându-se pe luptele dintre religii. E ca și cum aș încerca să critic comunismul aducând ca argument conflictele dintre diferite tipuri de comuniști (de pildă bolșevici și menșevici). Altă parte slabă a argumentației este insistența exagerată pe conflictele religioase, de parcă singurele idei care ar naște conflicte ar fi cele religioase; cum rămâne cu războaiele inter-etnice sau ideologice? Va propune oare domnul Dawkins eradicarea etniilor și tuturor ideologiilor pentru a nu mai exista conflicte între ele?

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi: articolul Vrei o slujbă în „Anglia”? Prea mulţi români nu ştiu ce-i aşteaptă, partea I şi partea a II-a şi aceste articole pro ortodoxie.

Vă mulţumesc pentru atenţia oferită lecturii şi vă invit să citiţi săptămâna viitoare continuarea acestui articol cu partea a II-a. Până atunci, vă urez post uşor şi cât mai mult discernământ!

av. George Perju

Copyright © av. George Perju, 2013-2014

1  Richard Dawkins, Dumnezeu, o amăgire p.17

„Căile persuasiunii în negociere” în ochii specialiştilor

Ţi s-a întamplat vreodată să nu reuşeşti să convingi pe cineva drag că face o greşeală?

Ai pierdut vreodată o oportunitate profesională pentru că altcineva a reuşit să vorbească mai bine decât tine?

Vrei să obţii mai mult din ceea ce meriţi în viaţă?

Preferi să eviţi manipularea?

Ei bine, dacă ai răspuns „da” la oricare din aceste întrebări, atunci cartea este pentru tine!

Volumul este uşor de înţeles chiar şi pentru cine nu are studii de specialitate, conţine peste 50 de exemple, metafore, bancuri, anecdote şi povestioare care pun în evidenţă conţinutul si este bine structurată. Citind câte un subcapitol de 1-2 pagini pe zi şi punându-l în practică, în scurt timp vei avea la dispoziţie un întreg arsenal cu peste 170 de tehnici, tactici, legi, principii şi strategii.

Căile persuasiunii în negociere a fost apreciată de către critici şi specialişti din România. Iată ce scriu câţiva dintre ei:

  

Ce spun specialiştii despre…

 Căile persuasiunii în negociere

de Ştefan Alexandrescu

 Imagine PNG 1<<Când am văzut prima oara titlul: Căile persuasiunii în negociere. Reacţia mea a fost: „Negociere…Eu nu negociez, nu vând nimic, nu mă ocup cu acest domeniu”. Sunt curios: Câţi dintre voi negociaţi în fiecare zi? Câţi dintre voi negociaţi din când în când? După ce m-am gândit un pic la acest concept de „negociere”, mi-am dat seama că eu negociez în fiecare zi. De fapt,negociem tot timpul. Dacă tot negociem, nu este important să negociem cât mai bine?

Am descoperit în paginile acestei cărţi o sumedenie de informaţii utile mie – ştiam anumite lucruri – dar ceea ce a făcut Căile persuasiunii în negociere pentru mine a fost să îmi aducă anumite piese de puzzle şi să mă ajute să fac puzzle-ul…

Eram la o conferinţă cu un grup de amici în urmă cu câteva zile. O prietenă care era lângă noi, o răsfoieşte şi-mi spune: „Auzi, după ce o citeşti, mi-o împrumuţi şi mie?”. Atenţie! Era un seminar de afaceri şi am văzut că pe tot parcursul seminarului era mai atentă la ce scria în carte decât la ce vorbea persoana din faţă. Acesta este un exemplu de o carte utilă şi relevantă, dacă o persoană acordă mai multă atenţie la o carte decât la ce spune persoana din faţă. Din cauza aceasta, pot să recomand atât prin ceea ce a fost util pentru mine, cât şi prin ceea ce am văzut că a fost util pentru alte persoane.>>

Ec. Paul Ardeleanu,

expert în vorbit în public, Bucureşti, România

fragment din discursul ţinut la lansarea cărţii la Bucureşti


<<Căile persuasiunii în negociere este o carte care, sunt ferm convinsă, te va ajuta foarte mult, fie plan personal, fie pe plan profesional, în orice situaţie. Citind-o, am rămas foarte impresionată pentru că m-am regăsit foarte mult în ea. Multe din strategiile, legile scrise în această carte eu le-am aplicat de fapt în mod greşit pentru că de multe ori am fost convinsă, în anumite cazuri când ar fi trebuit ca eu să conving.

Am deschis această carte nu doar ca pe un ghid. De multe ori, nu ştim să ne exprimăm, nu avem curajul să ne vindem serviciile pentru că nu suntem suficient de bine informaţi… Cartea lui Ştefan ne învaţă cum să punem în practică ce învăţăm, cum să câştigăm autoritate, cum să câştigăm încrederea şi cum să dăm încredere tuturor celor din jurul nostru.>>

Rodica Atomoaie

Cuneo, Italia


Coperta Caile persuasiunii 3 dec 2012<<Căile persuasiunii în negociere oferă o abordare practică, actualizată, interdisciplinară şi interactivă în a prezenta strategii pentru negocierea de afaceri şi dezvoltarea personală. În lumea de astăzi, bogată în publicaţii din aria teoriei şi practicii, cartea lui Ştefan Alexandrescu se distinge prin stilul ei personal şi distractiv, printr-o excepţională conectivitate şi aplicabilitate a informaţiei oferite şi impresionează prin numărul generos de referinţe bibliografice şi fimografice.

Departe de a fi o tratare strict teoretică ce-şi propune o sinteză a metodelor moderne în persuasiune şi negociere, această lucrare seamănă mai degrabă cu un curs practic original şi creativ, oferind numeroase şi variate exemple şi aplicaţii ale subiectelor propuse. Motto-uri, istorioare, bancuri, anecdote, citate din lucrări şi gânditori celebri (inclusiv din Biblie!), studii de caz şi cercetări sociologice, recomandări de film şi carte adaugă culoare fiecărui capitol şi oferă informaţii bogate, atractive şi uşor de integrat şi folosit.

În ansamblu, pe măsură ce studiezi această carte, îţi dai seama cum se conturează ca un ghid practic, o unealtă care te invită să lucrezi cu ea în construirea succesului tău personal şi organizaţional, prin utilizarea metodelor persuasive în negociere. Autorul convinge prin exemplul personal şi reuşeşte în a-i creşte cititorului dorinţa pentru a studia această carte, a practica şi a obţine rezultate notabile.>>

Lect. univ. dr. Anca-Irina Cecal,

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor,

Iaşi, România

extras din cronica publicată în Review of Economic & Business Studies vol. 5, issue 2/2013

  

prof. univ. dr Stefan Prutianu

<<Incursiunile lui Ştefan în psihologia negocierilor şi în evaluarea comportamentelor umane dincolo de aparenţe pot fi cu adevărat surprinzătoare. Căile persuasiunii în negociere, cu adevărat densă, este ca o bibliotecă. El din zece pagini face una, ba chiar din cincizeci de pagini, condensează şi face una.

Dincolo de faptul că e densă, este o carte utilă, care foloseşte nu prin faptul că vine cu incursiuni în teorii şi academisme. Nici vorbă! Mai curând pleacă de la ştiinţele pragmatice, practice, cum este programarea neuro-lingvistică (NLP).

Ce mi-a mai plăcut foarte mult la această carte este umorul ei. Densă sau amplă, utilă şi cu foarte mult umor. O şăgălnicie fermecătoare se destramă uneori într-o borderie de pilde, de bancuri, cu totul comune, la prima vedere, care sunt extrem de bine alese pentru text.>>

Prof. univ. dr. ec. Ştefan Prutianu,

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor,

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, România;

autorul cărţii „Tratat de comunicare şi negociere în afaceri” (Polirom, 2008)




andreea-chebac <<Partea cea mai utilă din carte şi pe care am citit-o cu cel mai viu interes este lista metodelor de negociere. Veţi vedea că pe unele dintre ele le aplicaţi inconştient, iar pe altele le veţi recunoaşte ca fiind modalităţi prin care aţi fost persuadat. Sunt prezentate şi metode mai elaborate care necesită logistică şi ceva exerciţiu pentru a fi utilizate cu succes, dar şi trucuri simple care merită încercate măcar de amorul artei: cere mai mult decât vrei să obţii, cedează toate punctele secundare într-o negociere şi rămâi neclintit doar cu privire la cel mai important pentru tine etc.

Ştefan Alexandrescu foloseşte un limbaj vivace şi o interacţiune puternică cu cititorul, aşa încât lectura nu vă va plictisi. Multe exemple sunt ilustrate cu povestioare şi bancuri, aşa că le veţi reţine uşor asociindu-le cu lucrurile care v-au amuzat.

Cartea oferă informaţii interesante prezentate clar şi atrăgător. Dacă sunteți în căutarea unei cărți despre negociere care să vă ajute atunci când îi cereți șefului o mărire de salariu, Căile persuasiunii în negociere este o astfel de carte.>>

Andreea Chebac

Critic de carte, Bookblog.ro

Bucureşti, România

extras din recenzia publicată aici


Bianca Roxana Ionel<<La unele cărţi, citeam şi adormeam. Asta se întâmplă tuturor. Ei bine, Căile persuasiunii în negociere mi-a oferit răspunsul la toate întrebările acelea care începeau cu „de ce… (?)”: „De ce aşa, de ce nu aşa?”, „de ce această teorie, de ce nu alta?”. Aici am găsit răspunsurile aşteptate.

Cred că în rândul studenţilor şi în general al tinerilor, ar fi o carte ce ar aduce foarte multă valoare. I-ar putea ajuta să înţeleagă mult mai bine materia, i-ar putea ajuta să facă legătura între ce se predă în facultate şi ce se cere pe piaţa muncii. În momentul de faţă mă aflu în piaţa muncii şi am simţit ruptura, am simţit că nimic din ceea ce am studiat în facultate nu s-a regăsit în ceea ce fac în prezent.

Am citit-o o dată, am citit-o de două ori, mi-a plăcut şi o voi citi de mai multe ori, de fiecare dată când voi avea nevoie să zâmbesc. De ce? Pentru că aici se află nişte pilde care ne binedispun şi care ne învaţă.>>

Ec. Bianca Roxana Ionel

Iaşi, România

fragment din discursul ţinut la lansarea cărţii în Iaşi

  

<<Căile persuasiunii în negociere e o carte practică, mai mult decat una academică, deşi materialele se bazează pe o bibliografie cu adevarat extensivă, ce cuprinde peste o sută de titluri din domeniul negocierilor şi al NLP-ului. Acest lucru în sine ar trebui să fie o recomandare puternică pentru a cumpara cartea.

De-a lungul activităţii mele profesionale, de medic stomatolog, şi mai apoi de (mic) investitor imobiliar, am avut un apetit deosebit pentru cărţile de negociere. De aceea, pot spune că am citit sau am frunzărit majoritatea cărtilor importante care au apărut traduse în română şi am citit probabil sute de articole de pe internet, pe această temă. Din acest punct de vedere, mă simţeam îndreptăţit să cred că „le cam ştiu pe toate”, lucru are mi-a fost infirmat de cartea de faţă.

Deşi abordează aspecte binecunoscute ale comunicării în general şi ale negocierii în special (încrederea, autoritatea, arealul negocierii, persuasiunea), volumul o face într-un stil personal, vioi şi atractiv, cu multe exemple (inclusiv din filme artistice!), menite să evidenţieze ideea centrală pe care o abordează în acel moment autorul. La toate cele menţionate, se adaugă uneltele deosebit de eficiente ale programării neuro-lingvistice (NLP), integrând comunicarea în structurile acesteia, prin folosirea elementelor novatoare pe care le aduce această disciplină (harta şi teritoriul, metaprogramele, canalele de comunicare etc.). Pot certifica din proprie experienţă că asemenea tehnici funcţionează excelent cu cei ce reprezintă cei mai dificili parteneri de negociere.>>

Dr. Luca Dezmir,

investitor, Timişoara, România

autor Milionarul Mioritic

extras din cronica publicată aici


<<Căile persuasiunii în negociere este un fel de compendiu foarte condensat, un adevărat tezaur de metode de creativitate: fiecare capitol şi subcapitol deschide noi piste, noi căi, e o carte ce îţi dezvăluie un univers întreg de cercetat în carieră şi în viaţă. Nu este o carte „light” sau motivaţională, îşi îndeplineşte scopul de informare mult peste multe alte cărţi pe care le-am citit în acest domeniu. Totodată, este şi un landmark serios pentru cariera lui Ştefan Alexandrescu.

Când este realizată cu înţelegere, structurăşi fineţe, manipularea devine un act de strategie, nu de superioritate animalică („legea junglei din vânzări”). Aceasta nu e o carte seducătoare care să te plimbe în jurul subiectului, ci o concentrare de instrumente foarte rafinate.>>

Alexandru Paicu,

specialist în real-estate, Iaşi, România


marius_alexa<<Putem să înţelegem interesele complexe ale resorturilor care stau în spatele comunicării pentru a ajunge la o zonă comună empiric, intuitiv, cum o facem zi de zi. Sau, mai bine, trecând printr-un asemenea material precum Căile persuasiunii în negociere,care ne întăreşte, ne facem să respectăm câteva reguli care ne ajută pe noi şi ne ajută ca afacerea, cariera sau relaţia care ne interesează să nu se prăbuşească dintr-o proastă dispunere a atuurilor sau a alegerilor de carieră şi reuşim, astfel, să le poziţionăm.

Cred că Ştefan este un om liber şi unul care are are curajul de a întreprinde lucruri deosebite. Creativitatea lui ajunge în zone de care noi avem nevoie, pentru că România are nevoie de oameni liberi, creativi şi întreprinzătoari, ca să facă astfel de lucruri, să schimbe ceea ce găsim din jur, fie prin sinteze, fie prin dezvoltări, fie prin cercetări. Companiile au nevoie de oameni ca Ştefan, iar ideile care vor da naştere la companii au nevoie de oameni ca Ştefan. În esenţă, a explora Căile persuasiunii în negociere este un act de cunoaştere, în toate sensurile posibile. Efortul lui Ştefan este un act care a adus valoare.>>

Ec. Marius Alexa,

antreprenor, Iaşi, România,

CEO, Arhipelago


<<Ceea ce am apreciat foarte mult la cartea lui Ştefan este abordarea completă, care îmbină psihologia cu afacerile şi cuprinde exemple, parabole, studii. La fel de diverse precum conţinutul cărţii sunt şi exemplele, care vin din arii diferite. Mi-a plăcut foarte mult că s-a folosit de exemple din filme, scene pe care iniţial nu le priveşti din perspectiva negocierii, ci numai dintr-una artistică. Căile persuasiunii în negociere mi-a adus un plus destul de mare de informatie în ceea ce priveşte studiile de specialitate din aceasta zonă.

Rezultatele unor studii sunt cu adevarat şocante, pentru că privind din afară spunem ca noi nu am face/nu am gandi niciodata aşa. Astfel de informaţii sunt mereu interesante şi îţi schimbă puţin perspectiva asupra comportamentului uman.>>

Ec. Andrada Elena Radu,

critic de carte la Bookcritics.wordpress.com;

Internal Communication Executive la Philip Morris International,

Bucureşti, România

  

Cumpără-o astăzi!

Iaşi – librăriile Sedcom Libris,

întâlnire în Bucureşti – 45 de lei – Ştefan Alexandrescu, 0729 034 883

alte localităţi – 57 de lei – comandă prin poştă cu plata în avans *

artis_consulting.training [at] yahoo [punct] com

* Pentru exemplarele care nu sunt cumpărate din librării, plata se face la primirea cărţii sau prin bancă. Clienţii sunt rugaţi să trimită datele necesare pentru întocmirea facturii şi a chitanţei şi livrarea lor prin e-mail.

Ce am învăţat până acum şi ce mi-ar face plăcere să mai învăţ de acum înainte (1)

Printre primele lucruri la care se gândeşte cineva când vine vorba de Ştefan Alexandrescu sunt: educaţia, studiul (citit, audiobooks, documentare video, participarea la traininguri şi formări), memoria, cunoaşterea/cunoştinţele/awareness-ul, documentarea, dezvoltarea (personală, profesională), cultura generală, capacitatea de asimilare, curiozitatea, asimilarea informaţiei, înţelegerea oamenilor, a sistemelor şi a fenomenelor sociale şi economice, pasiunea pentru a învăţa,  antrenamentul personal pentru a-mi cultiva inteligenţa cu toate acestea prin raţionament critic şi modul în care le aplic în viaţa mea personală şi profesională, transformând cu skill teoria în practică, prin strategii pragmatice. Astea toate nu le spun eu, le spun sutele de persoane cu care am vorbit de-a lungul timpului. Unele persoane îmi spun că am potenţial, altele mă consideră geniu. Unele persoane spun că am o anumită maturitate peste vârsta mea, alţii de-a dreptul înţelepciune.

pisica obosita de studiu

Eu nu am o părere chiar aşa de bună despre mine, cu atât mai mult cu cât am cunoscut adevărate genii şi oameni cu adevărat înţelepţi, în preajma cărora abia dacă îndrăznesc să ridic privirea din pământ. Mai am încă multe de învăţat, iar cea ce ştiu este o picătură într-un ocean de taine ascunse. Eu m-am educat să nu mă compar aşa de mult pe mine cu alţii, ci să mă compar cu cine îmi propun, îmi doresc şi ştiu că pot să fiu. Îmi propun uneori mai mult decât reuşesc :).

Scriu acest articol mai mult pentru mine, pentru dezvoltarea mea personală şi profesională şi ca să trec în revistă în mod public nişte lucruri pe care mi le propun, deoarece atunci când le împărtăşesc cu câteva sute de oameni, au tendinţa să se îndeplinească (presiunea publică). Asta nu înseamnă că am să studiez efectiv tot ce scriu în wish-list-ul ăsta de mai jos şi din articolele care îl vor continua, dar cam astea sunt direcţiile în care mie mi-ar place să mă îndrept, şi pe care le consider direcţii sănătoase pentru tot omul preocupat de a se dezvolta per ansamblu.

Stabilirea obiectivelor, este, redusă la esenţial, o poveste despre cum ajungi de la punctul A (unde eşti acum) la punctul B (unde îţi propui să ajungi). Eu reuşesc de obicei să îmi îndeplinesc într-un anumit timp cam jumătate din obiectivele pe care mi le propun – nu e grozav, dar asta observ că se întâmplă.

  

Punctul A. Ce am început să învăţ până acum.

1. Am început să învăţat să scriu. Asta implică ariile: literatură (poezie, proză scurtă, dialoguri, piese de teatru), copywriting (redactare de materiale promoţionale pentru online şi offline: afişe, fluturaşi, scrisori de vânzare, publicitate, sloganuri, etc.), planuri de afaceri şi proiecte, publicistică (blogging pe diverse subiecte şi arii şi folosind diferite stiluri; articole în reviste tipărite şi pe site-uri; scriere, editare şi publicare de carte de specialitate în format tipărit şi e-book). Toate astea le-am practicat cu succes (la critică, la public, premii, bani şi vizibilitate – mai puţin poezie şi dramaturgie, că din astea nu prea am publicat). Totuşi, un capitol la care am dat chix total deşi am studiat mult timp atât teoretic cât şi practic – cursuri de specialitate este scenaristica de film şi, prin extensie, regia de film. De-a lungul timpului, am avut tot felul de încercări care au eşuat jenant înainte să ajungă măcar la jumătate. Mai am de studiat despre cum se spune o poveste şi, mai ales, cum se spune o poveste în imagini. Ţin minte că vorbeam cu un prieten şi mi-a spus:

Screenplay The foundations of Screenwriting– Ştefan, ia gândeşte-te, pune-te în papucii cititorilor; dacă ai de ales între două cărţi: una de contabilitate şi una cu o poveste plină de aventuri, pe care o citeşti?

– Evident, pe cea de contabilitate, răspund eu entuziasmat

– NUUUU! Răspuns greşit! Tu eşti într-o minoritate! Majoritatea oamenilor vor să citească poveşti.

Ei bine, eu încă nu ştiu să scriu poveşti. Dar nu mă las eu cu una-cu două, am o mulţime de cărţi despre cum să scrii: romane, scenarii, poveşti – doar că trebuie să îmi fac timp să le citesc măcar pe o parte din ele.

Cărţi despre care îmi amintesc că m-au învăţat cum să scriu:

Syd Field – Screenplay – The foundations of Screenwriting

Doug Newsome, Bob Carrell – Redactarea materialelor de relaţii publice

Andra Şerbănescu – Cum se scrie un text

Ştefan Prutianu – Tratat de comunicare şi negociere în afaceri

Emil Alexandrescu  – Analize şi sinteze de literatura română

  

Punctul B. Îmi propun ca în următorii 10 ani să iasă pe piaţă cel puţin un film pe genericul căruia să scrie: „scenariul: Ştefan Alexandrescu” sau „written by Ştefan Alexandrescu”. Până atunci, mă rezum a vă recomanda vouă concursuri la care eu încă nu îndrăznesc să particip.  Şi sper cu siguranţă că va ieşi măcar un film bun, nu vreo panaramă comercială.

good_3d

2. Am început să învăţ să vorbesc şi să prezint în public. Când vine vorba de a prezenta ceva în public, chiar şi dacă e vorba despre vreo idee trăznită pentru care lumea s-ar putea să râdă de mine pe bloguri (cum a fost ideea cu site-ul motivaţional, cu care am participat la Net Start-Up în 2009 – ulterior s-a deschis motivonti.ro, care funcţionează pe alt model de business decât cel gândit de mine, dar o duce bine), eu sunt primul care se bagă în faţă, şi aşa a fost încă de prin gimnaziu. Conferinţe, traininguri, workshopuri, târguri, prezentări, seminarii la facultate, susţinere de lucrări universitare, pitchuri în faţa unor investitori, concursuri de prezentări de proiecte sau de public speaking – I’ve done it all şi în ultima vreme m-am obişnuit să culeg aplauze şi clienţi cam la fiecare din aventurile astea. Ador să vorbesc în public. Cu cât mai mare audienţa, cu atât mai bine. Totuşi, atunci când am început să frecventez Speaker’s Arena în 2012, organizat de asociaţia cu acelaşi nume, unde sunt zeci de experţi… errrr, nu chiar aşa de bine. Adică, majoritatea oamenilor mi-au apreciat discursul, dar când am vorbit cu experţii veterani dintre organizatori, mi-au confirmat impresia: se poate mai bine, substanţial mai bine. Trebuie să învăţ să-mi structurez discursul după principiile din cartea asta: The Presentation Secrets of Steve Jobs, de Carmine Gallo. De fapt, este vorba tot despre a spune o poveste (punctul B, unde vreau să ajung) – deci înapoi la necesitatea de a studia cum se spune o poveste – în scris, în imagini şi vorbit.cum sa vb in public

Cele mai bune cărţi de public speaking pe care le-am citit în afară de cea de mai sus:

Dale Carnegie – Cum să vorbim în public

Ron Hoff – Regulile unei prezentări de succes, Curtea Veche, 2002

Tad James şi David Shepard – Presenting Magically

3. Am început să învăţ despre management şi leadership. La urma urmei, am un master în comunicare managerială şi resurse umane. Am învăţat cel mai mult despre management (de proiect, de resurse umane, de organizaţie) în 5 feluri foarte practice:

– fiind eu subordonat şi având parte de şefi (atât lideri adevăraţi şi experţi, cât şi proşti, nebuni, escroci şi hoţi) – am avut pe puţin vreo 25 de şefi în activitatea mea profesională, din 2001 până în 2013 (slujbe în companii, proiecte punctuale, cercetări, ONG-uri, colaborări în MLM-uri, etc.). Din acestea, amintesc 4 proiecte care s-au încheiat la termen, 4 concedieri, 12 demisii din partea mea şi o colaborare care continuă la distanţă;

– având eu de condus echipe/grupuri de lucru în proiecte diferite conduse şi organizate de mine – aşa, cam vreo 15 de toate, la viaţa mea (nu am pus proiectele de consultanţă la care am externalizat servicii de programare informatică şi design grafic);

– având, de-a lungul experienţei mele, vreo 10 asistenţi/adjuncţi (câte unul pe rând), cu care am lucrat de la o săptămână până la câteva luni);

– fiind administrator de firmă timp de 7 ani;

– având câteva tentative de antreprenoriat care au ars şi s-au prăbuşit în flăcări, luând cu ele mulţi bani, timp şi relaţii cu oameni.

Dacă mă chinui să mă gândesc câte cărţi de management şi leadership am citit eu în afară de manuale de facultate şi master, er…. abia ajung la 15, spre ruşinea mea. Asta pentru că majoritatea cărţilor de management care mi-au picat în mână mi s-au părut fie teorie chioară total paralelă cu realitatea fie cărţi americane care suprasimplifică totul într-un stil motivaţional după care la sfârşit nu rămâi cu nimic. Deci, dacă ştii cărţi de management şi leadership foarte bune, te rog recomandă-mi, ca să le citesc (punctul B).

Cele mai bune cărţi de management / leadership pe care le-am citit (nu că ar fi multe, dar pe cele proaste le-am uitat):

Don Edward Beck şi Christspyral dynamics coveropher C. Cowan – Spiral Dynamics. Mastering Values, Leadership, and Change

Dennis Locke – Managementul proiectelor ediţia a 5-a

Philip Kotler – Managementul marketingului, ediţia I

Mielu Zlate – Management şi leadership;

Zoltan Bogathy – Tratat de psihologie organizaţional – managerială, vol. I

Ion Ovidiu Pânişoară şi Georgeta Pânişoară – Motivarea eficientă. Ghid practic

Brian Clegg şi Paul Birch – Arta de a-i conduce pe ceilalţi

4. Am început să învăţ despre coaching. Iarăşi, coachingul l-am învăţat din practică. Mai întâi, beneficiind eu de coaching din partea unor maeştri (Radu Budei, Andy Szekely, Bruno Medicina), apoi în formarea ca NLP Practitioner (coaching fără NLP se poate, dar NLP fără coaching nu se poate), apoi la întâlnirile periodice de peer coaching de la Asociaţia Română de Coaching şi Noble Manhattan Coaching. Am mai învăţat ceva coaching în nişte workshopuri pe care le-am urmat cu Andy Szekely, Bruno Medicina, Daniel Bichiş, Alain Cardon, Gerard O’Donovan şi Leo Angart, precum şi printre altele, la nişte cursuri de cunoaştere de sine şi terapie Gestalt & psihointegrativă. Nu am nicio formare oficială, temeinică în coaching, nicio certificare internaţională şi, deşi am avut clienţi în coaching, în majoritatea cazurilor nu mi-au plătit. Am citit până acum maxim 5 cărţi de coaching, din acestea recomand:Coaching with NLP

Joseph O’Connor & Andrea Lages – Coaching with NLP. How to Be a Master Coach – a apărut şi în română la Curtea Veche sub titlul „Coaching cu NLP. Cum să fii un coach de succes

Alain Cardon – Coaching şi leadership în procesele de tranziţie

Am mai găsit două liste de cărţi pe coaching pe care să le citesc: la Asociaţia Română de Coaching şi la Cariere.

Sincer, nu sunt atât de entuziasmat la ideea de a citi despre coaching. Dar o formare în coaching, urmată de o acreditare internaţională ICF (International Coaching Federation) tot vreau să fac la un moment dat. Îmi pare tare rău că nu am făcut formarea organizată de Daniel Bichiş în 2008, atunci aveam şi timpul şi banii, dar mi s-a părut prea scump (vreo 1600 de euro) – acum sub 2000 de euro nu se mai găseşte formare serioasă, iar eu nu am plătit pe nicio formare (în afară de facultate şi master, desigur) mai mult de 800 de euro. Ar fi fain să învăţ coaching la modul profesionist. Mi-ar place foarte mult să lucrez coaching pe Skype cu clienţi internaţionali, la un tarif rezonabil pentru un începător (de 30-40 euro pe oră), doar că aici intervine o lacună de-a mea: încă nu am înţeles cum anume coachingul pe Skype poate funcţiona în absenţa unei prezenţe fizice non-verbale complete, deşi ştiu că mulţi coachi o fac cu succes, la fel şi coachingul prin telefon – eu nu am experimentat niciodată aşa ceva, deci nu înţeleg cum poate funcţiona. Ah, şi încă o chestie – eu nu cred în coachingul de grup sau, mai pompos intitulat, „coaching de echipe”. Dacă se extinde vreodată lista artelor, cred cu tărie că ar trebui să fie inclus şi coachingul pe acolo 🙂 .

father and dog

5. Am făcut odată un curs de auditor de terţă parte în managementul calităţii. A fost cea mai proastă experienţă de training din viaţa mea – despre care am scris aici. Trainerul s-a declarat foarte mulţumit şi încântat de mine. Eu m-am declarat total nesatisfăcut de incompetentul ăla şi nici măcar nu mi-am luat diploma. I-am spus organizatorului cursului că dacă se aşteaptă la vreo remuneraţie sau recunoştinţă din partea mea că am participat la cursul ăla, am să scriu pe toate blogurile despre numele companiei şi al trainerului. Rezultatul? L-a concediat pe trainer, a zis bodaprosti şi m-a căutat pe mine apoi pentru servicii de consultanţă şi vânzări.

Cred că aş fi un bun auditor şi în general un bun monitorizator, secretar, assistant manager – tot ce ţine de planificare, organizarea şi mai ales verificarea sarcinilor. Ştiu asta nu doar din testele psiho-profesionale pe care le-am făcut, ci şi din feed-back-ul primit de la alţii, la o slujbă şi la o formare în antreprenoriat. Am standarde ridicate şi pot să verific pe cineva la sânge, mai ales atunci când eu însumi pot să organizez procesul acela foarte bine. Sunt foarte critic, în special cu mine. Mai ales, când angajezi pe cineva să facă o treabă, trebuie să ştii foarte bine ce presupune acea treabă. Formarea de la liceul de informatică din Iaşi m-a ajutat prin analiza de programare să înţeleg circuitul informaţional şi logica unui sistem. Am avut nevoie să fac eu treburile astea, inclusiv să verific treaba contabilului şi să mă ocup de o mulţime din flecuşteţele astea birocratice, pentru că nu am avut bani să deleg asemenea sarcini şi pentru că sunt un control freak.

Mi-ar face plăcere să fac o formare serioasă în audit şi una în secretariat, cam la standardul care se cere în Luxembourg, nu în parodiile de job description pe posturile astea în România. Desigur, asta costă, dar nu se compară experienţa mea din România cu posibilitatea de  a organiza sau a verifica birocraţia dintr-o multinaţională cu mii de angajaţi – care este o treabă, desigur, extrem de bine plătită. Nu că aş fi materialist – pentru mine, banii sunt doar nişte hârtii care vin şi se duc – dar m-am cam săturat să „mă vând pe trei parale” când pentru aceeaşi muncă pe care o fac în România, aş fi plătit şi de 4-5 ori mai bine în Europa de Vest.

banconte teanc

Ştii cumva cursuri performante sau cărţi ca lumea, practice, pe subiectele de mai sus? Dacă da, lasă-mi te rog un răspuns la comentarii şi mă vei ajuta să ajung de unde sunt (punctul A) în punctul B (acel „eu însumi” mai bun, la care aspir).

Va urma…

Happy personal development!

Îţi mulţumesc

Ştefan Alexandrescu

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Luna antreprenoriatului şi a inovaţiei

Îţi ofer aici o privire de ansamblu asupra subiectelor despre care am scris în iunie 2013. Luna trecută ţi-am oferit 19 post-uri de Discerne – este un record absolut, depăşind oricare altă lună individuală. Imaginează-ţi, pentru perioada primăvara lui 2011, când am lansat blogul, sunt publice doar 19 articole în trei luni!

Apoi, trebuie să menţionez, luna ce tocmai s-a încheiat am restucturat din temelii categoriile blogului, operaţiune laborioasă care mi-a luat două zile întregi. Tot cu ocazia asta, am anunţat depăşirea a 100.000 de vizualizări all-time pe Discerne! Am continuat să scriu despre blogging, pentru că toate cele trei bloguri ale mele au avut ceva de sărbătorit: Discerne a depăşit 200 de abonaţi şi 250 de post-uri, Analytic Vision a împlinit 4 ani de existenţă, iar Debug Your Mind 2 ani. La mulţi ani le urez şi la cât mai mulţi cititori care să le folosească pentru dezvoltarea lor personală şi profesională şi pentru creşterea awareness-ului în legătură cu subiectele care îi interesează. Şi mai ales ţie 🙂

Aşadar, am continuat, după cum am promis, seriile începute în lunile anterioare:

Un subiect “fierbinte” pentru mulţi tineri în ziua de astăzi este antreprenoriatul şi mirajul lui. Cum se ajunge acolo, ce îţi trebuie, cum să convingi investitorii, cum să-ţi gestionezi finanţele şi mai ales, poveşti de succes de la oameni dispuşi să-şi împărtăşească experienţa cu începătorii. Toate acestea se desfăşoară într-o pleiadă de evenimente, care de care mai atrăgătoare, care de care mai ieftine (sau chiar gratuite) şi, bineînţeles, pe internet. Totuşi, pe acest subiect, puţine cărţi se găsesc, mai ales în limba română, căci – nu-i aşa? – antreprenorii sunt destul de ocupaţi să facă afaceri, nu cărţi. Desigur, familiarele cărţi ale lui Robert Kyiosaki şi Donald Trump sunt elementare la acest nivel, dar ele vin dintr-o altă cultură şi dintr-un alt timp. Cartea lui Marius Ghenea şi efortul celor de la Money Express (acum a dispărut revista) să creeze volumul “Lidero” (mai 2008) oferă nişte repere, şi recomand mai ales site-urile arenabiz.ro şi startups.ro.

E adevărat că mă tot gândeam de mai bine de o lună scriu mai multe articole despre antreprenoriat şi inovaţie, dar nu mă aşteptam ca în 35 de zile să public 10 articole, m-am surprins plăcut şi pe mine :). Luna iunie 2013 a fost cu adevărat luna antreprenoriatului şi a inovaţiei pe Discerne. Am continuat seria despre antreprenoriat şi inovaţie începută aici şi aici cu 8 articole noi, din care îţi recomand puternic „Premisele antreprenoriatului„, „6 lucruri pe care să le iei în considerare înainte de a deveni un antreprenor sau un liber-profesionist” şi „Alte 6 lucruri pe care să le iei în considerare înainte de a deveni un antreprenor„. Aceste articole, care de asemenea te-au invitat să participi la caravana Start Me Up,  îşi propun să surprindă elementele psihologice & economice şi trăsăturile de personalitate care îi caracterizează pe antreprenori şi liber-profesionişti, diferenţiindu-i în mod deosebit de angajaţi. Voi continua această serie luna aceasta, cu un articol despre ce îi deosebeşte în profunzime pe liber-profesionişti şi antreprenori între ei. De asemenea, ţi-am dat bune exemple de antreprenoriat şi inovaţie: Holcim (articolul Abilităţi evergreen„), Arctic (articolele „Aceşti bani care sunt timpul nostru” şi „Cum să vinzi o investiţie pe termen lung”, partea I şi partea a II-a)  şi am scris un articol-exemplu chiar din propria mea experienţă.

Aşadar, fiind un aşa de mare interes pentru acest subiect, am creat de ceva vreme categoria “Antreprenoriat şi inovaţie “, din care vă prezint mai jos, în ordine logică, doar articolele care se referă strict la antreprenoriat.

  1. Premisele antreprenoriatului (10.06.2013)
  2. 6 lucruri pe care să le iei în considerare înainte de a deveni un antreprenor sau un liber-profesionist (23.06.2013)
  3. Alte 6 lucruri pe care să le iei în considerare înainte de a deveni un antreprenor (25.06.2013)
  4. Ce ar trebui să ştie un antreprenor/manager despre promovarea afacerii pe internet (26.08.2011)
  5. Care sunt trăsăturile unui inventator de succes – studiu de caz, Mircea Tudor (26.05.2013)
  6. De ce costă atât de mult cărţile în România. Studiu de caz din experienţă proprie. (21.06.2013)
  7. Agroturismul, fezabil în România? (27.07.2011)

Am publicat aici a patra parte din seria „De la Ana la Caiafa„, împărtăşindu-vă experienţa umilitoare prin care am trecut personal pentru a obţine vizarea actelor de studii universitare pentru recunoaşterea lor în străinătate, mergând mai departe astfel în periplul practic început cu partea I, „Cum să îţi obţii şi vizezi actele de studii de licenţă şi master din România pentru a fi recunoscute în străinătate”  şi continuată în „Cum să îţi apostilezi, traduci şi legalizezi actele de studii pentru a fi recunoscute în străinătate” şi în „Mâţa fierbinte din curtea SNSPA„. Voi continua seria în luna iulie, mi-am tot propus să o termin, sper că în săptămânile ce urmează voi reuşi.

Am continuat în categoria „împotriva incompetenţei” seria despre profesionalism în promovarea NLP-ului şi psihologiei cu articolul intitulat “Standardele ştiinţifice şi profesionale ale programării neuro-lingvistice“. Deocamdată, atât îmi propun să mai scriu vara aceasta pe acest subiect al standardelor. Cele patru articole (celelalte sunt aici, aici şi aici) consider că acoperă după părerea mea excelent subiectul încât să te ajute să discerni între profesionişti şi incompetenţi care vând servicii similare.

Am publicat patru articole despre viitorul educaţiei în România, ca răspuns la campania „Lecţia verde” pentru Holcim organizată de Blogal Initiative. Mi-a plăcut la nebunie subiectul! Am promovat ideea ca educaţia formală să îmbrăţişeze tehnologia digitală ca pe o necesitate, începând cu realizarea unor manuale digitale, care prezintă 10 avantaje competitive faţă de manualele pe suport tipărit. Am continuat ideea, de data aceasta în registrul seriei „Documente psihografice ale societăţii contemporane” şi am scris despre o nouă dinamică a generaţiilor – unul din articolele cele mai bune pe care le-am publicat anul acesta pe acest blog, după părerea mea. Am legat viitorul educaţiei de antreprenoriat, deoarece consider că din mediul privat vor veni soluţiile şi v-am împărtăşit mai multe păreri de-ale mele în „Abilităţi evergreen„. Am concluzionat (deocamdată) pe acest subiect cu articolul Educaţia, această traumă colectivă. Acestea sunt articole scrise din suflet, la care ţin foarte mult şi pe care ţi le recomand cu căldură.

Am continuat seria „Documente psihografice ale societăţii contemporane” cu un videoclip al unei trupe de peste Prut pentru melodia cunoscută de mult, „Moldovenii s-au născut„, pentru a sublinia un exemplu pozitiv despre cum se poate face branding de ţară. Contextul despre care videoclipul vorbeşte (este, de fapt un scurt film) ar putea fi valabil şi în România – dar românii nu sunt atât de mândri de tradiţiile lor aşa cum sunt cetăţenii Republicii Moldova, după părerea mea.

În afară de aceste şase subiecte (blogging, recunoaşterea studiilor, viitorul educaţiei, standarde de profesionalism în NLP, antreprenoriat & inovaţie, documente psihografice) abordate în mai multe articole, ţi-am mai împărtăşit acum o lună şi o mică păţanie 🙂 pe care am avut-o pornind de la anunţuri imobiliare la mica publicitate pe internet: Apartamentul horror. Sper că te-a distrat.

În cele din urmă, ţi-am reînnoit invitaţia de a te alătura atelierului Scrie despre tine, cu Vera Ion şi Sorin Poamă, care a avut din mai până în iunie multe reprezentaţii la scenă deschisă şi multe workshopuri şi proiecte, despre care te invit să citeşti mai multe aici. M-a întristat că nu ai mers.

Ziua cea mai aglomerată a fost 4 iunie , când am primit 345 de vizualizări pe blog. Articolul cel mai vizualizat în această zi a fost Active şi pasive.

Aşadar, în luna iunie am continuat să scriu despre antreprenoriat şi inovaţie, cu diverse aplicaţii: în NLP, educaţie şi mai ales în afaceri. Ţi-am împărtăşit bucuriile mele în ceea ce priveşte reuşitele în blogging. Ţi-am oferit text, video, muzică, imagini, teme de meditaţie şi umor. Rămâi şi în luna iulie alături de Discerne pentru a-ţi îmbogăţi discernământul! Miezul verii mă va prinde bloguind cu spor, pe placul tău! Mă bucur că îmi urmăreşti blogul şi te felicit pentru că îţi faci timp să îmi citeşti articolele. Te invit să rămâi cu mine şi în perioada verii. Te aştept luna aceasta să descoperim împreună despre subiecte precum responsabilitate, carieră şi dezvoltarea personală & profesională. Am început deja cu articolul „Imaginea caracterului, acum şi pe Facebook

Lectură plăcută!

Îţi mulţumesc!

Ştefan Alexandrescu

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.