Implicit în consultanță. Aproape 60 de sarcini gratis.

29 03 2017

[Actualizat în 16 mai 2017]

Pentru clienții mei în consultanță, ceea ce fac este destul de clar. Totuși, pentru unii prieteni, cunoscuți, apropiați, rude, poate să pară ceva foarte ”lejer” să am ședințe individuale pe Skype sau față în față pe care sunt plătit acum cu 50 de euro pe 60 de minute. Despre consultanta aceasta am scris aici și aici dar nu este deloc așa.

Astfel, am ales să scriu acest post în care să descriu, atât pentru cei care nu știu ce presupune munca de consultanță în afaceri sau în dezvoltare (personală, profesională), cât și pentru cei care sunt la inceput de drum si cred este ceva atât de simplu încât și ei ar putea face asta.

Pentru fiecare ședință de consultanță, există o anumită pregătire pe care este important să o realizez. Această pregătire poate să fie diferită, de la a scrie un e-mail la a citi cărți de sute de pagini sau a întocmi rapoarte de zeci de pagini. Depinde, de asemenea, de la client la client, de la obiectiv la obiectiv, dar în continuare găsești principalele categorii și sarcini care sunt implicite, indirect, în costul consultanței, dar niciodată facturate direct clientului (deocamdată, cel puțin).

Se poate întâmpla chiar să muncesc o zi întreagă pentru a mă pregăti pentru o ședință de consultanță cu un client. Iată o parte din acțiunile care pot fi necesare în cadrul acestei pregătiri de către un consultant.

Dacă ești consultant, atunci trebuie să fii pregătit să faci zilnic, la orice oră din zi și din noapte, următoarele:

 

Depășirea rezistențelor

  • Adu-ți aminte de pe vremea când lucrai în MLM sau vânzări de asigurări că orice refuz te apropie de un ”da”. Amintește-ți, de asemenea, că nu toți oamenii sunt motivați să se dezvolte, unii dintre ei așteaptă să dea de greu ca să-și aducă aminte de valoarea serviciilor pe care le oferi. 

  • Nu te supăra pe client dacă îți scrie în dimineața zilei în care aveai ședința că nu mai poate să vină că i s-a îmbolnăvit pisica, că i s-a spart o ţeavă, că a apărut ceva neprevăzut şi că nu mai poate să fie prezent pentru ședință. Poate tocmai ți-a stricat programul, dar tu ești înțelegător, că ești consultant, nu?

  • Nu te supăra pe clientul care amână ședințele cu săptămânile, cu lunile. Nu contează dacă tu ai pregătit deja ce aveai de lucru cu el și poate că nici că lui nu-i pasă de asta, mai știi?

  • Nu deranja clienții care au spus că au avut insighturi, ești cel mai bun, și nu-ți mai răspund la telefon nici ca să-ți dea un testimonial. Au prea mult succes ca să se gândească la tine, consultantul de rigoare!

  • Reușește să fii perseverent fără să pari agasant.

 

Gestiunea timpului pentru desfășurarea întâlnirilor

  • Trezește-te la 4 dimineața pentru o ședință cu un client de pe alt fus orar.

  • Sună clientul dimineața devreme ca să fii sigur că s-a trezit și și-a adus aminte că are ședință cu tine pe Skype.

  • Planifică și modifică întâlniri. Renunță la oportunități profesionale apărute pe moment pentru a respecta întâlniri deja stabilite.

 

Gestionarea sarcinilor

  • Pregătește materiale pentru tehnici (hârtii, cartoane, grafice, pixuri, culori, diferite obiecte).

  • Deleagă muncă către colaboratori (de exemplu design, traduceri, corectură, transcrieri) și verifică rezultatele muncii de la colaboratori pentru client.

  • Verifică dacă clienții au primit mailurile de la tine, adu-le aminte să intre pe contul de e-mail.

  • Trimite-i materialele clientului pe skype, facebook, mail, mailbigfile, google drive ca să fii sigur că le primește și apoi nu te mira că n-a avut timp să citească în 3 zile cele 3 pagini la care ai lucrat 3 ore (partea bună e că are timp să facă asta până data viitoare).

  • Explică clientului de ce nu te poți ocupa instantaneu de rezultatele de la un chestionar de care i-ai spus de săptămâna trecută să îl completeze în condițiile în care deja mai ai ceva de lucru pentru client.

  • Du-te în oraș și fă copii xerox la materiale dacă ți s-a stricat multifuncționala.

  • Tine evidența și actualizează excelurile din Google Sheets (câte unul sau mai multe pentru fiecare client, de mai multe ori pe săptămână sau pe lună).

  • Sună-i pe clienți să vezi dacă și-au îndeplinit obiectivele importante pentru ei.

 

Contabilitate

  • Fă și refă facturi. Dă explicații contabile din Codul Fiscal pentru contabilii clienților care nu au cunoștințele actualizate.

  • Reamintește-le clienților să-ți plătească în fiecare săptămână la timp.

  • Fă facturi de stornare la potențialii clienți care s-au răzgândit din motive (obiective sau mai puțin) și evită să-i înjuri după ce ai plătit deja la ele TVA-ul.

  • Explică-i politicos clientului că una e să depășească cu 3 minute timpul pentru o ședință de consultanță stabilită la o oră (60 de minute) și alta e să-ți mai ia încă 20 de minute.

  • Completeză aproape lunar declarații, du-te și depune-le la Finanțe.

 

Documentare

  • Documentează-te despre industria, domeniul, nișa în care operează clientul. Dacă cunoști nișa, actualizează-ți cunoștințele despre public. Dacă nu cunoști nișa, apucă-te să vezi despre ce este vorba și care sunt particularitățile sistemului.

  • Explorează înregistrările statistice analitice pentru site-ul clientului.

  • Uită-te la ce face concurența clientului și analizează.

  • Caută resurse pentru problemele clientului, potrivite pentru el/ea: cărți, articole, cercetări, documentare, video-uri. Dacă găsești ceva exact la fix, dar el nu vrea să citească, porționează-le ca să i le dai cu ”lingurița”.

  • Scotocește prin dosarul cu tehnici, caută graficul X din cartea Y citită acum nu știu câți ani, scotocește după articolul acela de cercetare de pe la nu știu care conferință de acum nșpe ani, vezi dacă e bun. Dacă îl găsești după o oră și nu e bun, mai caută altceva.

  • Bookmarkează cu tag-uri linkurile care ar putea fi de folos unor clienți și trimite-le acele linkuri prin e-mail sau prin rețele sociale.

  • Caută acea postarea pe Facebook pe care ai găsit-o la X care vine la fix pentru Y.

  • Învață să folosești softuri noi de care ai nevoie pentru clienți sau pe care clienții le folosesc și trebuie să le stăpânești.

 

Inovație

  • Proiectează tehnici de lucru noi sau adaptează instrumente pentru nevoiele fiecărui client în parte.

  • Găsește contraargumente scrise și instrumente concepute pentru convingerile limitatoare ale clientului.

  • Concepe întrebări valoroase, puternice care să-l sprijine pe client, în întâmpinarea nevoilor sale.

  • Concepe chestionare, apoi explică-i clientului cum să le folosească sau să le completeze.

  • Formulează soluții creative la obiecțiile potențialilor clienți, ai tăi și ai clienților tăi. Alocă cel puțin 15 minute pentru fiecare obiecție. Înmulțește cu numărul obiecțiilor. Înmulțește cu numărul produselor/serviciilor. Înmulțește cu numărul clienților. Socotește tu timpul!

  • Dacă se întâmplă, explică de ce copywritingul primit de la client pentru o campanie care trebuie lansată mâine este bun de aruncat la gunoi și tu trebuie să refaci totul de la zero.

  • Scotocește prin desaga de creativitate pentru a găsi sau a inventa slujba ideală pentru un client care are vreo 10 talente și refuză angajatorii pe bandă rulantă pentru că sunt prea incompetenți să ia un interviu de angajare. Găsește argumente ca să-l încurajezi că până la urmă ar fi mai ușor pentru el și mai productiv pentru umanitate dacă ar fi liber-profesionist.

     

Redactare:

  • Realizează evaluări, fă socoteli, calculează punctaje, concepe excel-uri clare și corecte.

  • Fă schițe, demonstrații, studii de caz, tabele de comparație.

  • Verifică tema făcută de client. Corectează, fă notițe, pregătește tehnici de lucru.

  • Corecteză greșelile de tehnoredactare făcute de clienți în materiale și adu-le aminte politicos, dacă e cazul, să mai studieze limba română sau engleză. Accept asta la mine cum o accept și la alții.

  • Trimite tema clientului, cu feed-back (fie scris, sau audio, sau comentariu video).

  • Scrie articole despre subiecte care îi preocupă pe clienți ca să aibă posibilitatea să înțeleagă și să aplice soluții independent de tine. Nu te supăra când articolele ajung să fie atât de bune încât unii consideră că nu mai au nevoie să vină la consultanță. 🙂

  • Fă materiale promoționale pentru propriile servicii ca să ajungi să ai parte de clienți noi.

     

Simplificare, clarificare

  • Trimite-i clientului sinteză cu ce ai făcut până acum, ce mai e de făcut de acum încolo, ce progrese a înregistrat și ce mai are de atins până la obiectivul său și nu te mira dacă nu o citește.

  • Fă tabele de sinteză ca să fie cât mai scurte (căci clientul nu are timp pentru a citi detalii) și apoi petrece o oră și jumătate ca să le explici în detaliu deoarece clienții nu le-au înțeles.

  • Trimite-i clientului follow-up și remindere cu ce are de făcut după anumite ședințe.

  • Explică-i clientului în scris (nu audio), pe mail, cum să vorbească la telefon cu clienții lui, ca să aibă în față textul în caz că se pierde în timpul conversației.

  • Modifică și personalizeză materiale din training ca să fie adaptate nevoilor din consultanță.

  • Găsește pasajele care demonstrează ce știi că se găsește într-o carte pe care clientul a citit-o superficial.

  • Explică clientului cu cuvintele tale ceea ce poate să citească și într-un raport electronic de specialitate, obținut automat.

  • Tradu din altă limbă termeni de specialitate și explică-i. De fapt, fii dicționar ambulant.

  • Găsește-i clientului cursuri potrivite pe care să le urmeze pentru talentele identificate.

 

Confruntă-te cu alte roluri

  • Calmează clientul prin telefon ca să nu aibă un atac de panică înainte să rostească un discurs în public pentru care nu s-a pregătit.

  • Tratează blocaje și traume pe care le au clienții care vin în consultanță pe dezvoltare personală și nu vor să meargă la psihoterapie.

  • Intră pe calculatorul clientului și vezi de ce nu-i merge Skype-ul. Învață-l să bage mufele de la căști și microfon în locurile potrivite. Depanează-i calculatorul de viruși ca să poată vorbi cu tine. Plătește convorbiri internaționale pe telefon dacă nu reușești.

  • Apucă-te și restartează routerul când ți-a picat internetul tocmai când ai ajuns să discuți despre o chestie esențială cu clientul pe Skype. Adu-ți aminte de furnizorul de internet, privește luminița verde și speră să se aprindă cât mai repede în timp ce te uiți la ceas.

  • Explică-i clientului care vine acasă de la multinațională la ora 9 sau 10 PM despre faptul că să stai peste program la locul de muncă nu asigură că atunci când va fi disponibilizat/ă, va primi împreună şi o medalie pe care scrie: „cel mai bun angajat care n-a crăpat la locul de muncă”.

     

Toate astea, pe GRATIS. Pe clienți îi costă ZERO euro toate astea. Munca aceasta a mea nu este plătită, deoarece în sistemul meu se plătesc doar orele de consultanță propriu-zise și redactarea de materiale promoționale. Unele din astea clienții nici nu știu că se află în spatele orelor mele de consultanță propriu-zisă. Nici nu știu cum ar trebui să le contabilizez, mai ales că multe din ele nici nu am de unde să știu cât vor dura sau dacă vor fi necesare. Ar fi incorect să le trec pe nota de plată fără să îl întreb pe client mai întâi, fără să-i explic de ce sunt acolo. Mulți cred că acestea sunt subînțelese și naturale. Unele chiar sunt. Atâta doar că iau timp, mai ales când se adaugă de la vreo 10 clienți și colaboratori pentru care lucrezi într-o săptămână și pe mai multe direcții/proiecte.

Mulțumesc în avans pentru înțelegere.

Dacă nu ai avut deja parte de această experiență, solicită și tu o ședință gratuită de o oră de consultanță!

0729 034 883

Ștefan Alexandrescu

consultant 1 la 1 din 2005





Antreprenori, culegeți roadele orientării în carieră comuniste!

16 12 2016

Comuniștii se preocupau de orientarea în carieră a tinerilor! Dacă nu vă vine să credeți, atunci dau citare lui Dumitru Ozunu, din cartea sa, ”Formula succesului? Orientarea profesională a tinerilor”, apărută la Editura Politică, în 1981 (!), la pp 125-130, subcapitolul ”Tipologii și stratageme ale parazitismului”.

<<Atitudinea comunistă față de muncă este o trăsătură caracteristică definitorie în structura profilului moral, direcționând și mobilizând eforturile noastre […] Ea constituie o veritabilă forță de propulsie pe un traseu plin cu obstacole, dar pe care nu-l abandonăm și care ne conduce spre succes, căci este traseul existenței noastre onorabile, traseul muncii>>

A se înțelege din acest pasaj că în afara muncii comuniste la slujbă, nu există muncă. Cine nu muncește în comunism la slujbă, nu se cheamă că muncește. Omul există ca să muncească, deci viața este pentru muncă, nu munca pentru viață. Și atitudinea comunistă de slugărnicie este coloana vertebrală a acestei munci. Mergem mai departe

<mai întâlnim situații în care unii tineri, ce-i drept tot mai puțini, nu au o atitudine corespunzătoare față de muncă, renunțând la singurul lucru de preț care aduce cinste, la muncă. Este vorba despre acele cazuri pentru a căror definire s-a adoptat o denumire sugestivă din domeniul biologiei, cea de ”paraziți”, existența lor constituind rușinosul și mai ales nocivul parazitism. De aceea, putem constitui o tipologie a parazitului și strategeme ale parazitismului.>

Așadar, precum în tactica moștenită de la Stalin, dușmanul este echitat cu ură și apoi toate posibilele interpretări suspicioase la adresa celor care par să fie diferite de politica partidului pot fi dușmănite cu strășnicie. În această dușmănire, este important ca oamenii muncii să se coalizeze împotriva celor care îndrăznesc să detroneze supremația muncii de pe piedestalul altarului comunist. Urmează descrierea detaliată a suspectului dat în urmărire generală, parazitul și a crimelor comise de el împotriva societății, reunite sub incriminarea: parazitism.

<<Parazitul arată ca un ins oarecare; după aspectul fizic nu-l putem deosebi de ceilalți: nu este nici mai frumos, nici mai urât, nici mai voinic, nici mai pirpiriu. Poate lucirea ochilor e alta: bănuitoare, pusă pe pândă, dar unii au ochii opaci, care nu spun nimic>>

Așadar, tovarăși, fiți cu ochii-n patru, dușmanul e printre noi și poate fi oricine. Nu vă lăsați păcăliți, există o mișcare concertată împotriva comunismului, de aceea parazitismul trebuie eliminat tranșant! Descrierea minuțioasă continuă.

<<L-ai mai putea bănui și după mîini, pentru că sunt nemuncite și nu știu să facă ceva util.>>.

Avem, așadar, un prim semn al justificării suspiciunii: mâinile sunt nemuncite, căci munca intelectuală nu se distinge prin valoare decât dacă este pusă în slujba partidului. Așadar, un bun comunist angajat trebuie să lucreze din greu, nu inteligent, căci dacă are mâinile vizibil nemuncite, înseamnă că partidul comunist n-are bani de utilaje performante munca sa n-are valoare.

<<Să încercăm numai să facem un bilanț: parazitul fuge de muncă; nu numai că nu muncește, dar disprețuiește și munca celorlalți, muncă de care nu pregetă să-și bată joc; parazitul îi disprețuiește pe cei din jur, a căror valoare o nesocotește; el dă dovadă de un egoism exagerat, apelând la orice mijloace pentru a-și satisface viciile; parazitul apare ca un om slab, neputând să ducă la capăt ceva care i-ar cere chiar foarte puțin efort; el este un dezechilibrat moral, pentru că nu mai percepe hotarul dintre bine și rău. Sugestiv pentru tabloul său caracterial este faptul că parazitul social, ca orice parazit, este periculos, fiind capabil de orice mârșăvie pentru a-și atinge ”țelurile” obscure.>>

Așadar, observăm cum limbajul ambiguu lasă loc în mod deliberat unei liste de caracteristici care par să fie interdependente, deoarece aparțin toate parazitului social. El nu poate fi doar parțial un parazit, căci un parazit este rău și nu poate fi bun. Prin această retorică, de exemplu, un inginer care atrăgea atenția că 10 muncitori într-o mină lucrează ineficient, era tratat ca un parazit, căci îndrăznea să își ”bată joc de munca altora”, iar exprimarea propriilor păreri este sancționabilă drept egoism. În mod similar, cei care își fac un obiect al muncii din criticarea celorlalți (de exemplu, jurnaliștii, comentatorii, analiștii, bloggerii) merită a fi etichetați drept nepatrioți și linșați. Interesele ”parazitului” sunt viciile, iar ”țelurile” (care desigur nu pot exista în afara slujbei comunismului) nu pot fi decât obscure, căci dacă nu sunt muncite cu mâinile deoarece partidul comunist n-are bani de utilaje performante din lene, ele n-au valoare și nu pot fi reale. De asemenea, cel care părăsește sânul comunității, bine ar fi să depună efort de unul singur, căci este riscant a-l ajuta: parazitismul este contagios și toți care îl tolerează pot deveni dușmani ai sistemului.

<Strategemele la care recurg paraziții sunt diferite și, nu arareori, ingenioase. Mai frecvent, trăiesc pe seama părinților sau a bunicilor, zicând că muncile care li se oferă nu le corespund, fiind prea grele, unele degradante, altele sub nivelul lor, sau că vor să se pregătească pentru a-și continua studiile, ori să mediteze temeinic asupra a ceea ce pot face mai bine în viață.>

Valoarea individului este determinată de societatea comunistă de angajați, nu de individ sau de vreun specialist (nici nu poate exista așa ceva!). Astfel, consilierea în carieră, autocunoașterea și dezvoltarea personală sunt niște strategeme pe care tinerii comuniști candidați le pot invoca pentru a se substrage de la datoria sfântă a muncii pe altarul comunist capitalist. Tânărul trebuie să știe de cum iese din găoace dacă va fi inginer sau medic, arhitect sau sudor, căci odată lansat pe orbita pregătirii educaționale ca șoim al patriei, trebuie să fie pregătit să se înscrie pe o traiectorie deja prescrisă, altfel va fi retrogradat biologic la statutul de parazit! Amin! Și așa a fost.

<<Când nu le mai merge cu vorbele mieroase sau plângărețe, aceștia recurg la… forță. Alții fac pe neînțeleșii, vrând să pară inși pe care societatea i-a dat deoparte, negându-le valoarea. Așa că ei suferă, așteaptă ceva, și până atunci trebuie să trăiască din ceva, cumva.>>

Astfel, bunul comunist capitalist nu trebuie să se lase păcălit de reacțiile emoționale viclene ale perfidului parazit, ci trebuie să stea cu ochii în patru ca un șoim al patriei, intransigent la orice manifestare de neputință și neînțelegere. Nu care cumva trebuie cedat, căci suspiciunea planează mereu asupra celor care nu sunt parte din sistem căci cu viclenia lor ar putea să viclenească pe mulți pe a le răpi roadele muncii depuse la căpătâiul sfântului altar comunist capitalist. Paraziții trebuie striviți fără milă!

<<Îl putem întâlni pe parazit într-un colectiv de oameni harnici, unde, ca o lipitoare, nu face nimic, trăind din munca celorlalți. Nu numai că nu-și vede de treburile lui, dar îi mai încurcă și pe ceilalți în muncă, deoarece… se pricepe să dea sfaturi, să-și revendice drepturi. Iar dacă trebuie să iasă cineva în față și să vorbească despre rezultatele bune pe care colectivul le obține la locul de muncă, atunci parazitul despre care vorbim va face totul ca să fie acela.>>

Așadar, deviza ”noi muncim, nu gândim” prefigurează apusul epocii comunist-industriale, după cum deviza ”noi gândim, nu citim” prefigurează apusul epocii capitaliste-informaționale-non-cyborg. Este cineva talentat în consultanță, în relații cu publicul, în vorbit în public, în management? Aduce aminte cineva de drepturi? Acesta cu siguranță că nu poate fi decât un parazit, căci bunul comunist angajat este un executant orb, care nu îndrăznește să iasă în evidență. Drepturile în ochii statului comunist angajatorului există ca să fie cedate, nu respectate.

<<Parazitul pretinde recompense materiale și morale pentru activitatea sa ”deosebită”, deoarece ceilalți nu s-ar fi putut ”descurca” fără el, care este un bun ”organizator”, ”coordonator”, și deci, ”coautor” la tot ce face colectivul.>>

De aici reiese preferința pentru munca în colectiv, care poate fi singurul autor al unei reușite. Apartenența și integrarea în grup este singura condiție și necesitate pentru succesul individual. Contribuția dincolo de munca patriotică nu poate fi recompensată, ci orice asemenea inițiativă ce urmărește recunoașterea meritelor trebuie balamată. Managerul este dușmanul nr 1 al sistemului, căci este un individ care își arogă prea multe drepturi, riscând prin separarea de colectiv, prin individualizare, să fie etichetat ca un parazit și izolat social spre a fi zdrobit sub povara propriei atitudini necolegiale.

<<În loc să-și vadă omenește de treabă la locul de muncă, el este tot timpul ocupat cu probleme ”deosebite”, zicând că merge să țină voluntar conferințe, că desfășoară activitate culturală, ș.a. Și aceste activități sunt necesare, dar să le facă în celelalte ”opt ore”, nu în timpul programului de serviciu, unde apare din când în când și îl duc ceilalți în spate. Și dacă îi analizăm ”activitatea” obștească, vedem că aceasta există, de obicei, doar prin…. vorbe.>>

Cu această ocazie, blestemul este purtat mai departe, și acoperă și categoria plină de tupeu ridicol a trainerilor, artiștilor și intelectualilor care se întâlnesc pentru a discuta strategie în public. Aceste discuții nu au valoare pentru că ele nu constituie muncă, prin urmare ar trebui făcute în afara orelor de lucru și cât mai fuguța, că oamenii mai au și alte treburi (scopul vieții e munca comunistă capitalistă, mai ții minte?). De aceea, programele conferințelor sunt făcute șvaițer și interacțiunea dintre participanți este minimă chiar și până în ziua de astăzi, fie că tematica este psihologie socială sau organizațională! Acestea nu sunt productive, prin urmare trainerii, artiștii și intelectualii trebuie condamnați la sărăcie, tăcere și mizerie. Aceasta este soarta pe care acești paraziți și-o asumă cu bună știință în fața societății. Vorbele nu contează pentru că sunt teorie, în schimb practica e cea care contează, căci doar ea are valoare. Între practică și teorie este o prăpastie de netrecut, mai ceva ca între rai și iad. Cine îndrăznește să spună că niște muncitori muncesc din greu și prost, acela e nepatriot și parazit! Ce îi caracterizează pe unii români în ceea ce priveşte abordarea seminariilor în dezvoltare personală? Faptul că de obicei, când ajung acasă, iau entuziasmul şi notiţele şi le pun frumos la pacheţel, în cutiuţă. Şi le lasă acolo (deocamdată). În loc să facă astfel cu grijile, problemele, ceea ce este pus la sertar sunt „teoriile” (care nu valorează nimică dacă nu sunt formate prin suferiţă zdrobitoare).

<<Uneori, parazitul arborează aerul unei persoane deosebit de competente într-un anumit domeniu și, mai ales, a omului ocupat. Prin urmare, el pretinde să fie ”răsplătit” pentru munca sa de către cei pe care i-a servit, deși pentru aceasta este remunerat cinstit de către stat. Dacă i-ar spune cineva că este un ”ciubucar” abject, s-ar revolta și ar suține că a fost ultragiat.>>

Pentru a se proteja de puterea contagioasa a blestemului purtat de paraziti, comunistii angajatii get-beget se pot proteja prin puterea magică a cuvintelor ”ciubucar abject” care îl face pe parazit să se retragă mai ceva ca Shelob din Stăpânul inelelor în fața luminii lui Galadriel. Astfel, o asemenea sentință gravă și ireparabilă îi așteaptă pe cei care au tupeul incredibil să nu se mulțumească cu salariul și statutul de la statul comunist angajator si ar indrăzni sa ceara un tarif pe ora de consultanta, eventual ca specialist certificat, persoană fizică autorizată. Dacă un specialist lucrează ceva de valoare ce depășește fișa postului, să zică bodaprosti că primește și el acolo, o bere, căci altfel e nerecunoscător. Astfel, umilința este asociată cu slugărnicia și cu modestia. A cere bani pe muncă de specialitate este o rușine. Prin urmare, bine ar fi să muncești pe gratis dacă îndrăznești să nu te angajezi, căci mai există o rușine și mai mare decât aceea de a fi parazit în afara sistemului comunist corporatist: aceea de a cere bani pentru ce faci în afara sa, deoarece aia numai muncă nu se poate numi, iar viața fără muncă este lipsită de onoare. Munca se cuvine pur și simplu a fi oferită fără comentarii și așteptări.

<<Este un tip care crede că totul se poate cumpăra, pentru că el este în stare să vândă totul.>>

În această instanță, și vânzătorii pricepuți sunt puși sub umbrela parazitismului, căci ei pot avea succes și în afara sistemului, prin urmare trebuie disprețuiți, scuipați, supuși oprobiului public. Cei care au abilități de vânzare nu sunt demni de încredere, sunt mercantili și este o datorie patriotică să-i urăști pentru că așa spune partidul comunist statul român.

În cele ce urmează, după ce dușmanii muncii comuniste corporatiste au fost raliați din toate colțurile profesiilor liberale, independente și autonome, urmează planul de exterminare a acestor persoane.

<<Și dacă nu am ajuns mai departe este pentru că nu ne arătăm îngăduitori cu ele. Dacă am lăsa ploșnițele să ne muște în voie și ne-am scărpina mai des, mâinile noastre ar atinge un grad de îndemânare cu mult mai ridicat decât cel pe care-l posedăm acum. Evident, față de paraziți trebuie să luăm prompt o atitudine severă. Sancționarea drastică a acestor persoane reprezintă mijlocul cel mai eficient de a le trezi la viață. Dar nu trebuie să așteptăm ca acest lucru să-l facă alții. Suntem datori să-l facem în primul rând noi, cei mulți, noi, care alcătuim opinia publică. Cum atitudinile sunt supuse influențelor mediului social, cazurile despre care vorbim nu sunt iremediabil pierdute pentru societate; indivizii pot fi influențați în bine, readuși pe calea adevărului, a existenței cinstite.>>

Paraziții merită să fie tolerați doar atâta vreme cât mai există întoarcerea de pe calea necinstită în afara sistemului. De aceea, patronul a devenit inamicul și suspectul nr. 1 de evaziune fiscală încă din anii ’90. Nu marii patroni, politicienii care au vândut fabrici pe mai nimic și le-au dat la fier vechi. Cei mici, care încercau să supraviețuiască în afara sistemului. De aceea, manifestarea afecțiunii din partea părinților către copii, din partea bunicilor către nepoți și între soții care se iubesc, este condiționată de întoarcerea lor pe calea cea luminoasă a statutului de bun comunist angajat. Să insiști pe lângă cel drag că este important să-și găsească o slujbă în timp ce el poate vrea să-și deschidă o afacere este astfel o importantă dovadă de dragoste, în timp ce nemulțumirea în fața acestei atitudini iubitoare îl face să fie un hain care trebuie scos de la inimă și un parazit care trebuie strivit fără milă. Iată, comuniștii angajații sunt milostivi, dau șanse.

<<recuperarea integrală a persoanelor atinse de morbul parazitismului nu se poate face cât ai bate din palme, fiind necesară, pe lângă un tratament sever, o perioadă de ”dezintoxicare” și una de acomodare cu un nou mod de viață.[…] Unii din tinerii sfătuiți [rău de către părinți] pun un semn de egalitate între munca intelectuală și facilitarism, începând să meargă pe linia minimei rezistențe și, apoi, pe cărările noroioase ale unui trai parazitar>>

Am încercat să găsesc ”facilitarism” în dicționare de limba română, dar nu am găsit, probabil este o combinație Între ”facil” și ”utilitarism”. Deci intelectualul este în pericolul capital de a face lucrurile utile să fie ușoare. Astfel, intelectualii, oricât de avansați se pot considera, trebuie să se simtă mereu cu munca musca pe căciulă, căci numai munca din greu merită să fie prețuită, iar nu munca inteligentă. Terapia de șoc aplicată celor care îndrăznesc să profite de ceilalți în afara sistemului trebuie să fie severă. Acești tineri trebuie degrabă re-spălați pe creier și scoși din mocirla lăturalnică. Urmează să aflăm mai departe și care este cel mai rău lucru și cea mai gravă spaimă a sistemului față de acești paraziți.

<<Mai trebuie să menționăm și exemplul greșit al unor părinți, care nu muncesc sau au o atitudine nu tocmai corespunzătoare față de muncă. Așa sunt, de pildă, cei dornici de înavuțire rapidă, indiferent de mijloacele de realizare.>>

În acest paragraf se recunoaște implicit că cel mai rău lucru posibil în ceea ce privește un parazit este ca el să se îmbogățească de tânăr prin muncă cinstită. Iată care este marea primejdie a celor ce se rup de orbita sistemului! Deci înavuțirea rapidă, chiar dacă este realizată cinstit, este rea în sine, și este opusă muncii. Muncitorul comunist angajat nu are voie să fie bogat. Și nici însăși munca nu valorează nimic dacă atitudinea față de muncă nu este comunistă corporatistă.

Așadar, vă dați seama ce blestem îl așteaptă pe bietul întreprinzător român! Trecut prin furcile caudine ale Fiscului, forjat în caznele familiei iubitoare care îl încurajează spre o slujbă la picioarele altarului comunismului capitalismului pentru a-și evita pierzania, dacă reușește să se afirme ca rătăcitul intelectual, arogantul liber-profesionist ciubucar abject, artistul muritor de foame, vorbitorul în public băgătorul în seamă, vânzătorul profesionist materialist, orientat spre dezvoltarea carierei călcatul peste cadavre, analistul critic nepatriotul, este așteptat de marea condamnare care atârnă de gâtul său precum o piatră de moară: bogăția. Ei bine, subcapitolul se încheie cu concluzia: ”școala trebuie să facă mai mult”. Prin urmare, rolul școlii este educarea șoimilor pentru a nu involua spre paraziți, căci asta pune în pericol societatea comunistă. De aceea, angajații trebuie ajutați, iar liber-profesioniștii, antreprenorii și intelectualii condamnați!

Cunoașteți persoane care cred asemenea lucruri și în ziua de astăzi, 35 de ani mai târziu? Eu cunosc. Cât de mult s-a schimbat conținutul? Nu prea mult, s-au înlocuit doar câteva cuvinte. Convingerile limitatoare au rămas aceleași, atâta doar că ele nu sunt atât de clar legate între ele după cum ați citit aici. Amintesc că ”Formula succesului” nu este vreo carte albă a comunismului, ci un banal volum de spălare pe creier scrisă de un trepăduș al partidului care a repetat papagalicește ce i s-a transmis, ca să disemineze la cât mai mulți. Ideologia este veche, dar foarte actuală. Mai dați un refresh prin subconștient ca să vă reîmprospătați colecția de pitici pe creier moștenită din familie și de la școală, poate se mai leagă vreo câteva lucruri…

Ștefan Alexandrescu

liber-profesionist, consultant, trainer, consilier in cariera, critic, blogger, public speaker, autor individual, wordsmith





Publicistica antreprenoriala

12 10 2016


growth

 

Mulțumesc

Am publicat ieri un articol despre capătul de linie al strategiei publicistice începute pe acest blog.

Le mulțumesc colaboratorilor mei, pentru răbdarea, interesul, disponibilitatea și suportul lor constant în ultimele săptămâni. Munca noastră din ultimele luni va produce efecte vizibile în 2017, până atunci mai avem de lucru!

Le mulțumesc pentru flexibilitate și înțelegere.

Le mulțumesc clienților mei cu care mă întâlnesc pentru consultanță o dată pe săptămână sau o dată la două săptămâni și îi invit să mă contacteze pentru a afla ce lucruri interesante pregătesc care îi vor putea sprijini.

Le mulțumesc foarte mult prietenilor mei, care m-au sprijinit cu încredere și flexibilitate, acordându-mi credit în ciuda faptului că am întârziat cu niște rezultate despre care am vorbit.

Le mulțumesc tuturor celor cu care am vorbit despre planurile mele personale și profesionale și care s-au arătat interesați să vină cu idei și sprijin, precum și mai ales cu insight.

Le mulțumesc celor care în ultimele luni mi-au citit cu interes, sugestii și comentarii utile zecile de pagini pe care le-am scris și care așteaptă să fie publicate.

Le mulțumesc cititorilor care au reușit să urmărească cu interes ceea ce am publicat până acum.

Știu că timpul tău este prețios și tocmai de aceea insist asupra subiectelor de interes pe care le poți descoperi parcurgând arhiva și categoriile acestui blog. În funcție de ce te interesează, vei reuși cu siguranță să găsești materiale utile, pe care eu nu am avut timp să le scot în față, dar al căror conținut îți poate economisi mult timp, nervi și bani irosiți în direcții greșite. Arhiva blogului meu este o galerie de resurse la care fac apel aproape în fiecare zi pentru a oferi linkuri utile clienților și colaboratorilor interesați să învețe.

 

De la liber-profesionist la antreprenor

În 2015-2016, am rafinat cu succes un model de colaborări pe care urmează să îl dezvolt la un nivel mai complex de acum încolo. Ca urmare a acestui model de colaborări, îmi propun să fac trecerea treptată mai întâi de la liber-profesionist la manager de proiecte de business (nu doar publicistice, ca în ultima vreme) și apoi la antreprenor.

Știu că nu e profesionist să vorbesc despre ce încă nu e gata, dar în acest articol nu îmi propun să fiu atât profesionist, cât sincer. Am luat această pauză de publicistică în primăvară, pe fundalul reconsiderării vieții mele în general. Sunt multe lucruri interesante pe care le-am reușit și care s-au schimbat (mare parte în bine, unele și în rău), dar nu îmi propun să scriu aici despre ele. Cine dorește, mă poate suna la 0729 034 883 sau să-mi trimită un mail la stefan.alexandrescu [at] yahoo [punct] com să mă întrebe personal ce am mai făcut.

Activitatea mea profesională se va restructura fundamental din 2017 în jurul unor proiecte mai ample, în care contez pe mai mulți oameni cu care îmi propun să colaborez. Așadar, dacă ești pasionat/ă de transformarea vieții prin dezvoltare personală și profesională și lucrezi sau ai abilități și dorești să lucrezi în:

  • publicistică, traduceri, corectură;

  • filmări video, transcrieri, subtitrări;

  • design, fotografie, copywriting;

  • cercetare;

  • vânzări, organizare de evenimente și management de comunități;

  • programare de software educațional…

atunci cam ăsta-i un moment potrivit să îmi dai de veste ca să te trec și pe tine în cărțile profesionale pe care le fac pentru anul viitor. Colaboratorilor îmi propun să le ofer accesul prioritar la servicii de consultanță și antrenament. Câțiva dintre ei se bucură deja de rezultate în viețile lor profesionale.

Am cules, din experiențele mele profesionale, din multe sisteme pe care le-am studiat/folosit, sau cu care am interacționat, ceea ce merită aplicat la scară largă și în curând intenționez să pun cap la cap un sistem care să revoluționeze dezvoltarea personală, care deja a început să dea rezultate spectaculoase pentru câțiva din clienții mei în consultanță.

 

Iată noutățile (sau continuitățile) profesionale în ultima vreme, pe scurt:

Voi continua să public pentru revista lunară virtuală ”Economia Online” pe cât se poate de lunar. În 2016, aniversez 4 ani de colaborare cu Bogdan Căpraru în calitate de autor invitat să scriu articole. Revista a aniversat anul acesta numărul 50, iar de curând vă invit să citiți cel mai recent articol al meu, Cum să te bucuri de viață în timp ce planifici .

Cine dorește să participe la seminarii de citire rapidă și memorare toamna asta în București, îi invit să se înscrie la Alexandru Bordea pentru cursul de sâmbătă 15 octombrie 2016. Eu am să țin următorul seminar de învățare eficientă în ianuarie 2017.

Din octombrie 2016, am început să public lunar în comunitatea de învățare eficientă ”Learning Skills Romania” a lui Silviu Vasile.

Din septembrie 2016, am început să public pe pagina de Facebook Random Inner Dialogs scurte schimburi comice (sau linii individuale) din activitatea profesională (mai ales de consultanță) și nu numai. Inițiativa îi aparține lui Ștefan Drăgan.Vă invit să vizitați, să vă distrați și să-i invitați și pe alții să urmărească și să dea like.

În aprilie, mai și iunie am organizat, împreună cu Ștefan Drăgan, întâlniri lunare cu coachi profesioniști sub titulatura Coaching Experts. Proiectul este actualmente coordonat de Ștefan Drăgan, cu participarea și asistența lui Valentino Vîrșescu (coach, antreprenor și blogger). Cea mai recentă întâlnire organizată de cei doi a fost la sfârșitul lui septembrie și următoarea este pe 31 octombrie 2016.

Cu Ștefan Drăgan, liber-profesionist, coach și blogger urmează să mai desfășor o serie de proiecte profesionale în București și nu numai. Dezvoltarea acestor proiecte este în pregătire, în etapa de documentare și testare.

Din octombrie 2016, voi relua publicarea pe blogul meu în limba engleză, Analytic Vision. Așadar, vă invit, pe cei care doriți să mă citiți cu actualitate, să vă (re)abonați la acest blog sau să-l vizitați constant ca să urmăriți articolele cele mai noi acolo.

În 2016 nu voi mai publica nicio carte nouă din cele aflate în diferite stadii de lucru sau vreo ediției revizuită a vreounei cărți anterioare. Vă invit să aruncați o privire aici pentru a comanda cărțile disponibile în limba română. Că tot se apropie sărbătorile de iarnă, ar fi un prilej extraordinar să luați niște exemplare și să le faceți cadou!

Celor care urmează să lucreze cu mine, cu care deja lucrez și celor interesați să își maximizeze productivitatea, vă recomand să învățați cum se folosește platforma de project management care poate fi accesată gratuit la Producteev.com, să vă faceți cont de utilizator și să-mi trimiteți numele ca să vă pot adăuga în rețelele pe care gestionez proiecte. Eu am început deja să-mi adaug proiectele, obiectivele și sarcinile pe structurile de lucru.

Celor față de care m-am angajat să scriu/public recenzii la filme sau cărți îmi cer iertare pentru întârzierea de câteva luni. Nu am abandonat promisiunile făcute, dar le voi onora mai târziu. Știu că nu vă va mai ajuta atât de mult, pentru care îmi pare rău și îmi cer iertare. Mulțumesc pentru înțelegere, mai ales cinema Elvire Popescu.

Pe acest blog colectiv, voi continua să public sporadic articole de-ale mele și ale colaboratorilor cu care v-ați obișnuit, însă fără a respecta o strategie sau o continuitate așa cum am făcut până acum. O parte din conținutul blogului va fi împărțit pe câteva din categoriile sale și republicat/relansat în cadrul unor proiecte de sine stătătoare. O altă parte a conținutului blogului Discerne va fi fi trecută pe privat sau va deveni conținut premium. Prin urmare, citiți cât puteți, ce e public acum nu va rămâne multă vreme!

Am vorbit în principiu pentru toamna asta să mă întâlnesc cu niște oameni la București, atât pe plan profesional, cât și pe plan personal. Îmi pare rău, nu se va întâmpla. Toamna asta nu voi fi în România. Cine dorește, îl/o rog să mă caute prin Skype/pe telefon.

Autorii de film românesc care doresc să scriu recenzii pe marginea filmelor lor sunt în continuare bineveniți, dacă doresc, să îmi trimită accesul limitat și confidențial, ca și până acum, la versiuni electronice ale filmelor lor, pentru a le viziona și a scrie recenzie. Promit că am să le văd și am să le scriu, chiar dacă nu am să le public imediat.

Atât în legătură cu ideea de modelare a experților, cât și în legătură cu voci tinere în filmul românesc, vă recomand deocamdată să vă păstrați la curent cu ce face Mihai Bugă de la Evident Media, un tânăr regizor care a contribuit la 3 episoade din web-serialul bazat pe interviuri intitulat ”Antreprenori anonimi by Bogdan Rusu”, între care și acest excelent de util și interesant interviu despre antreprenoriat cu Marius Ghenea.

Cei care vă gândiți de ceva vreme să mă contactați pentru servicii de consultanță (livrez prin Skype în română și engleză), vă sugerez să o faceți mai curând mai devreme decât mai târziu, pentru că la momentul de față ora de consultanță cu mine costă 40 de euro și până cel târziu la sfârșitul lui 2017 îmi propun să o aduc la un nivel decent și cât de cât apropiat de realitatea valorii sale minime, adică 100 de euro. Pentru cei care consideră că banii reprezintă o dificultate, există soluții și flexibilitate. O primă oră de consultanță gratuită o ofer oricărui potențial client într-un serviciu la alegerea sa (deocamdată).

Luând în considerare că în 2015-2016 am lucrat în diferite contexte pentru în jur de 200 de clienți în servicii de consultanță și training, iar contorul vizualizărilor cumulat pentru toate articolele publicate și/sau scrise de mine în online pe diferite proiecte a depășit suma totală de 1 milion de vizualizări, consider că nu exagerez când afirm că timpul meu este prețios pentru că lucrez la strategia de business pentru a impacta în 2017 cel puțin 1000 de oameni. Mi se pare un început antreprenorial de bun-simț.

 

Hai să pornim la drum împreună!

Sună-mă acum la 0729 034 883 ca să stabilim o şedinţă prin Skype. Îţi amintesc, prima oră este gratuită!

Ştefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

Copyright text © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.





7 întrebări-cheie înainte de a-ţi asuma sarcini

29 04 2015

  

1.Va mai conta asta pentru cineva peste 5 ani?

Dacă nu, atunci deleag-o. În 2004, am început să urmez programe în dezvoltare personală. Una din evaluările de atunci era excesiv de optimistă, iar în 2009, considerând cei 5 ani care au trecut, nu îndeplinisem tot ce îmi propusesem. Am ajuns la concluzia că era o chestiune de delegare şi de a monitoriza atent gestiunea obiectivelor mele personale. Unele lucruri care mă preocupau atunci nici nu mai contau pentru mine în 2010. Acum, în 2015, când traduc acest articol din engleză, nici nu mai ţin minte despre ce evaluare era vorba.

  

2. Este necesar să fie imediat?

Există două criterii pentru planificare: urgenţa şi importanţa. Fă un chart imens cu notiţe lipicioase (nu mă întreba câte sarcini am pus acolo).

Photos-0214 Photos-0213

Uneori, este uşor să te ocupi de sarcini puţin urgente pentru că ai mai puţină presiune pe a le termina. Acest comportament ajută sarcinile importante, dar neurgente să nu fie planificate şi adaugă presiune pe gestiunea obiectivelor.

  

3. Poate fi îndeplinit de altcineva?

De ce ai vrea să faci un lucru pe care l-ar putea face altcineva? Majoritatea oamenilor nu realizează cât timp le este de fapt furat în timp ce sunt atenţi la solicitările celorlalţi.

  

4. Ai competenţele pentru această sarcină?

Românii spun: „Nu faci ceea ce vrei, ci ceea ce trebuie făcut”. Asta e ceva care explică de ce în România, pentru un anunţ pentru poziţia de key account manager, cea mai mare parte din aplicanţi nu au nicio experienţă în acel domeniu. Vor aplica 50 de barmani, 100 de studenţi, 40 de secretare, 20 de consultanţi, 70 de vânzători şi poate accidental vreo 10 oameni care au lucrat efectiv drept key account manager. Şi, ţine minte, dacă vrei să găseşti de exemplu o secretară, trebuie să găseşti pe cineva al cărui vis este să devină secretară!

  

5. Îţi place sarcina asta?

Dacă nu, atunci ceea ce faci de obicei este să-ţi îndeşi pe gât ceva care n-o să-ţi placă deloc. Aşa devii frustrat(ă). Şi vei fi numai tu de învinovăţit!

  

6. Cine ştie să facă asta mai bine decât tine?

E plăcut să te gândeşti că eşti bun la o mulţime de lucruri. Şi s-ar putea să fii. Dar eşti cel mai bun? Doar în anumite arii. De ce ai prefera să suporţi consecinţele unui curs previzibil de acţiuni atunci când ştii că altcineva s-ar descurca mai bine? Fii onest(ă)! Nu ai timp de irosit îmbunătăţind anumite abilităţi de care de fapt nu-ţi pasă.

  

7. Este o prioritate între scopurile şi sarcinile la care lucrezi?

Dacă nu, scrie ideea şi planifică realizarea ei pe mai târziu. Tu doar concentrează-te pe ceea ce ai planificat. Ar putea să fie o mulţime de idei bune care să te distragă (se numesc, în ciuda bunelor intenţii, „hoţi de timp” şi „autosabotaje”. Managementul nu e tărâmul de joacă al ideilor, ci este câmpul implementării şi controlului. Comportă-te în consecinţă.

  

Traducere a articolului 7 Key Questions Before Assuming Tasks de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Analytic Vision la 14 ianuarie 2010. Reprodus de aici. Copyright © Ştefan Alexandrescu 2010 pentru versiunea în limba engleză. Copyright © Ştefan Alexandrescu, 2015, pentru versiunea în limba română





Articole recunoscute public şi premiate pe Discerne

25 04 2014

După cum am scris şi în multe alte părţi, mă mândresc cu calitatea mea profesională de autor – şi, se pare, nu degeaba! De-a lungul timpului, am primit o serie de premii şi voturi pentru materiale scrise de mine, pe care le-am publicat (iniţial sau ulterior) pe acest blog. Unele dintre aceste materiale încă mai sunt online, altele nu.

Identitatea şi preocupările mele ca autor nu ar fi existat fără o seamă de oameni care m-au ajutat cu criticile, sugestiile, îmbunătăţirile lor – şi aici sunt zeci. Îţi mulţumesc pentru faptul că m-ai ajutat să corectez şi să îmbunătăţesc calitatea articolelor mele. Apoi, fără cititori nu prea are sens să fii autor – deci îţi mulţumesc ţie, cititorule, care intri în mod frecvent pe acest blog pentru a descoperi articole noi, utile şi interesante pentru dezvoltarea ta personală şi profesională. De asemenea, îţi mulţumesc ţie, comentatorule, bloggerule, care ai interacţionat cu mine online, prin track-back-uri, ping-uri şi comentarii. Contribuţia ta m-a ajutat să fac cunoscut blogul la cât mai mulţi oameni. În cele din urmă, te felicit şi îţi mulţumesc pentru decizia de a citi acest articol şi de a-mi urmări post-urile. Spune-le şi altora!

2012-emailteaser

Acest articol nu este despre performanţele în cifre ale Discerne – o evaluare cantitativă o găseşti aici. Acesta articol este despre calitatea deosebită a celor mai bune dintre articolele bune publicate aici. În orice caz, am alcătuit această listă ca să ţineţi minte că pe Discerne puteţi găsi materiale de o calitate remarcabilă. Le listez în ordinea publicării lor pe acest blog. Menţionez că am subliniat în continuare cu albastru doar titlurile articolelor pe Discerne. restul linkurilor pe care vă invit să le accesaţi sunt subliniate cu gri.

Studiu electoral de marcă (28 mai 2011) În mai 2005, am câştigat locul I la concursul EconomMix, la secţiunea management şi marketing, participând cu acest proiect, evaluat în cadrul FEAA (Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor Iaşi).  Cercetarea o poţi găsi aici , iar prezentarea în powerpoint aici 

diploma loc I management marketing

 Stima de sine vs. Respectul de sine. Înţelege diferenţele! (18 iunie 2011) şi Portretul omului cu stimă de sine înaltă şi stabilă (20 iunie 2011) fac toate parte din anexele la lucrarea de dizertaţie apreciată cu nota 10 „Măsurarea psihometrică a stimei de sine„, cercetare psihometrică prezentată în cadrul examenului final la masterul de Comunicare managerială şi resurse umane (SNSPA, 2011)

Romeo si calugarul (6 octombrie 2012) – singurul articol care a rămas public din seria „Amintiri de la Liceul de Informatică Grigore C. Moisil din Iaşi”, pentru care am câştigat , locul 1 şi un iPad la prima parte a concursului organizat în 2012 de  Blogal Initiative şi Profi Rom Food, intitulat „Fii eroul şcolii tale”. Este, de asemenea, cel mai comentat articol public pe acest blog. Toate articolele din această campanie fac parte din cartea „Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală”, programată pentru 2014.

Lucian si Stefan

Romeo şi călugărul

Cronica unui campionat anunţat, partea I şi partea II, cu care am câştigat locul 1 la ediţia I din 2012 a Campionatului Naţional de Blogging. Am fost primul blogger din România care a câştigat acest premiu naţional. Articolul  este o analiză a nişei blogvertisingului pe piaţa de online advertising din România, iar opiniile mele au fost apreciate şi luate în considerare de organizatori, după cum rezultă şi de aici.

Am participat cu articolele  Creativitatea, motiv de mândrie naţională? (25 mai 2013) şi Care sunt trăsăturile unui inventator de succes – studiu de caz, Mircea Tudor (26 mai 2013) în concursul „Implică-te în Pe3miază Inovaţia”, organizat de Blogal Initiative şi 3M România. Nu am fost între marii câştigători, dar juriul a votat aceste articole pe locul 4 şi mi-a dat un premiu.

Am reuşit să obţin locul 1 la voturile bloggerilor şi un premiu din partea clientului Akcees la concursul de blogvertising pe teme de antreprenoriat intitulat „Haide la Start Me Up”, tot pe Blogal Initiative, pentru următoarele 4 articole:

De ce costă atât de mult cărţile în România. Studiu de caz din experienţă proprie. (21 iunie 2013)

6 lucruri pe care să le iei în considerare înainte de a deveni un antreprenor sau un liber-profesionist (23 iunie 2013)

Alte 6 lucruri pe care să le iei în considerare înainte de a deveni un antreprenor (25 iunie 2013)

Luna antreprenoriatului şi a inovaţiei (4 iulie 2013)

Am reuşit să obţin locul 4 (dar niciun premiu) la campania „Trimitem un blogger pasionat de teatru la FITS”, organizată cu ocazia ediţiei 2013 a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Am participat cu două articole în limba română, din care public este De la artă la faptă (27 mai 2013), o mică scenetă. Celălalt articol este „Primul meu mentor în teatru”. Acest articol face parte din cartea „Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală”, programată pentru 2014.

FITS

Am câştigat locul 2 şi premii la campania „Fii şi tu un consultant în electronomie”, promovată de Arctic, cu articolele:

Aceşti bani care sunt timpul nostru (27 iunie 2013)

Cum să vinzi o investiţie pe termen lung, partea I (29 iunie 2013)

Cum să vinzi o investiţie pe termen lung, partea II (30 iunie 2013)

arctic-tet

Am câştigat locul 2 la campania „Ce faci când neprevăzutul te loveşte?, organizată de Groupama asigurări şi Blogal Initiative, pentru participarea cu articolul Poveste de iarnă pe timp de sesiune (12 iulie 2013)

Am câştigat locul 2 la campania „Cum vezi viitorul în educaţie”, organizată de Holcim România şi Blogal Initiative cu 4 articole care nu mai sunt publice pe acest blog: „Trăiască manualele digitale – salut iniţiativa Holcim”, „O nouă dinamică a generaţiilor”, „Abilităţi evergreen”, „Educaţia, această traumă colectivă”. Aceste articole fac parte din cartea „Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală”, programată pentru 2014.

Cum sa găseşti chirie ieftin în Bucureşti (26 iulie 2013) nu a fost premiat pe nicăieri, dar este cel mai citit articol din istoria Discerne şi se îndreaptă rapid către a depăşi 20.000 de vizualizări. Prin urmare, este cel mai apreciat articol de către cititori – lucru care merită menţionat. Pentru statistici detaliate, te invit să accesezi această sinteză.

Cu Discerne am câştigat locul 7 în topul 10 (din peste 600) al celor mai bine punctate bloguri în clasamentul oficial al ediţiei a II-a din 2013 a Campionatului Naţional de Blogging organizat de Blogal Initiative. Am câştigat atunci 305 puncte pentru participarea cu 21 de articole la 9 campanii în urma cărora am câştigat 4 premii. Câştigătorul de pe locul 1 a avut 575 de puncte.

clasament 2 pe 2013

Articolele Capcanele limbajului scris (10 septembrie 2013) şi Studiu de caz în analiza de metalimbaj (12 septembrie 2013) au constituit proiectul de facultate „Semantica şi semiotica psiholingvistică a manipulării opiniei publice prin intermediul mass-media” cu care am participat la Conferinţa Naţională de Psihologie Umanistă şi Transpersonală din 20 noiembrie 2005 la Bucureşti. Am fost aplaudat, iar pentru abilităţile mele am fost felicitat inclusiv de Ovidiu Brazdău la prima ediţie a Salonului Naţional de Psihologie, în iunie 2005, la Bucureşti.

Mecanisme de apărare (21 octombrie 2013). Pentru această lucrare (un scenariu de clip promoţional pentru o campanie împotriva violenţei în familie), realizată în aprilie 2005, am primit premiul pentru cea mai originală lucrare în psihologie la Conferinţa Naţională de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, 12 mai 2005. De asemenea, am mai prezentat lucrarea şi în cadrul Conferinţei Naţionale de Psihologie Umanistă şi Transpersonală din 20 noiembrie 2005 la Bucureşti şi am ţinut o prelegere pe acest subiect la conferinţa de resurse umane Business-Edu din septembrie 2006 organizată de Clementina Anghelache în Bucureşti. Articolul a fost publicat în revista „Psihologia Azi”, nr. 12, din decembrie 2005, sub forma unei benzi desenate de Bogdan Petry.

cea mai originala lucrare in psihologie 2005

Lista învingătorului (16 decembrie 2013) Iniţial, a fost publicat pe DaMaiDeparte.ro în decembrie 2007, dar l-am retras din motivele specificate aici. Cu acest articol, am câştigat locul 1 pentru cel mai bun articol de dezvoltare personală şi profesională la concursul organizat de Ionuţ Ciurea în 2007. Articolul a fost ales la egalitate cu cel al lui Tudor Mateescu: Cum sa fii creativ si sa-ti indeplinesti visul după criteriile: structură, aplicabilitate, relevanţă, concizie şi personalizare. Ionuţ Ciurea scria cu acea ocazie: „Ştefan are o minte periculos de structurată şi analitică. Este un articol complet, plin de resurse, excelent structurat.”. Aprecierea lui m-a onorat desăvârşit, cu atât mai mult cu cât Ionuţ Ciurea este unul din bloggerii români de la care am învăţat cel mai mult. Acel premiu a fost o confirmare importantă pentru mine. Articolul este acum disponibil doar pe Discerne, după ce l-am actualizat.

În încheiere, doresc să mai adaug că acestea sunt doar o parte din premiile pe care le-am primit pentru ce am scris în ultimii 15 ani. Ce am listat în acest articol are legătură în mod deosebit cu Discerne, care este, la momentul de faţă, conform Zelist, între primele 10 % bloguri din România.

Îţi mulţumesc!

Lectură plăcută!

Ştefan Alexandrescu,

autor în aria dezvoltării personale, profesionale şi organizaţionale








%d blogeri au apreciat asta: