Cele mai bune articole de Ștefan Alexandrescu pe Economia Online (2013-2017)

15 06 2017

În perioada ianuarie 2013-martie 2017, am fost guest author publicat în revista Economia Online. Cu ocazia încetării apariției lunare a publicației, am alcătuit un bilanț și o ierarhizare a articolelor mele publicate de către Bogdan Căpraru, redactorul-șef, căruia îi mulțumesc pentru contribuția sa la dezvoltarea mea pe această cale. Aceste articole sunt ierarhizate nu după cât de mult am muncit eu la ele (cel mai mult am lucrat la un articol 30 de ore), nu după numărul de vizualizări, de like-uri sau de comentarii, ci după cât de mulțumit sunt eu de valoarea comunicată în respectivele articole.

41 de articole, constituite în 43 de post-uri, care ar popula 113 pagini în Microsoft Word doar cu textul.

Lună de lună, provocarea de a concepe ceva interesant, rafinat, la un nivel înalt, despre piețe, trenduri, strategie, fiscalitate, resurse umane, branding, sociologia organizațiilor îmi ridica mingea la fileu, uneori atât de mult încât în unele numere nici nu am mai ajuns să public.

Cred că există tendința pentru unii bloggeri, din momentul în care au propria platformă de publishing pe care o pun la dispoziția colaboratorilor, să lase la o parte perspectivele de colaborare cu reviste importante, pentru care să genereze conținut deosebit supus unor standarde editoriale diferite.

În cea mai mare parte din articole, am căutat să scriu despre subiecte care nu au mai fost abordate, să fac predicții pentru viitor pe baza trendurilor, să descriu mecanisme profunde care să-i aducă pe cititori cu picioarele pe pământ și să le ofere insighturi pentru propria dezvoltare personală și profesională. De aceea, ceea ce găsiți în unele din articolele de mai jos reprezintă ”the best of the best” din ceea ce pot eu concepe și le-am ales pentru unul sau mai multe din următoarele motive:

  • nu mai găsiți nicăieri în altă parte în limba română exprimate aceste idei pentru că pur și simplu nu a mai publicat nimeni despre ele, deși afectează largi categorii

  • reprezintă lecturi fundamentale pentru dezvoltarea personală sau profesională

  • reprezintă analize chintesențiale care fac deosebiri conceptuale fundamentale care, chiar dacă se mai găsesc și în altă parte, au fost sistematizate strategic ca să fie cât mai clare și cât mai scurte

  1. În împărăția orbilor, omul cu un singur ochi e rege 
  2. Cu siguranță, dragă colectivitate, de la un liber-profesionist cu vervă
  3. Prostituarea psihologiei în România sau Despre cum concurenţa neloiala poate distruge credibilitatea unei profesii 
  4. Pledoarie pentru branding în civilizaţia Disneyland. Partea I. Companiile  și Partea II. Consumatorii
  5. Perspectivele schimbării organizaţionale din paradigma nivelurilor valorilor în Romania 
  6. De ce relaţiile publice nu sunt marketing
  7. Specificarea posturilor, document fundamental pentru fişa postului şi anunţul de angajare
  8. Cultura ascultării la români
  9. Contractul psihologic în relaţiile de muncă 
  10. Ce am învăţat din exerciţiul lui Brian Tracy 

 

Mulțumesc, Bogdan și Marius!

Lectură plăcută!

Ștefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare și resurse umane





Contributia, intre darnicie si complex de salvator

12 04 2017

 

Se spune că înainte de a te apuca să contribui, este important să construiești pentru tine, de parcă satisfacerea nevoii de contribuție intră în concurență cu satisfacerea propriilor nevoi. Pentru cei care nu au avut o reprezentare a echilibrului între satisfacerea nevoilor altora și propriile nevoi și nici un echilibru pentru a respecta propriile nevoi în întregime, complet, este de înțeles că ”nu se cuvine” să acorzi importanță pentru contribuție decât după o anumită vârstă.

Problema care se pune, odată cu întemeierea unei familii, este extinderea prioritizării acestei nevoi de a face lumea mai bună și dincolo de familie, ceea ce este un pariu riscant. De exemplu, dacă un părinte sacrifică din timpul său pentru cauze nobile și eforturile sale nu sunt întemeiate sau justificate, el pierde de trei ori: pe de-o parte, timpul cu familia, pe de altă parte rezultatele scontate ale muncii sale și în al treilea rând prin exemplul pe care îl dă. Cine ar vrea să își asume un asemenea risc?

Un alt pericol legat de familie este stabilirea unui țel din ”asigurarea viitorului generațiilor care vin”. Astfel, părinții pot să dea bani copiilor, dar în lipsa exersării unei inteligențe financiare, copiii foarte probabil vor risipi banii respectivi. Părinții pot investi în obiective pentru viitorul copiilor, cum ar fi case, dar copiii nu vor acele obiective. În această situație, nevoile asigurate nu erau ale copiilor, ci tot ale părinților, iar în asemenea situații, părintele poate rămâne falit, dezamăgit, egoist și eventual și singur.

Totuși, adevărata problemă nu stă aici. Aceasta este o falsă dilemă. Adevărata întrebare care se pune în legătură cu posibilitatea de a contribui este:

Cum stabilești cine, ce, când merită cât din eforturile tale?”

În lipsa construcției unor abilități de a discerne, actul de a oferi, de a voluntaria, de a contribui, de a dona, de a ceda, produce neîncredere și predispune la abuzuri. Prin urmare, cel mai mare dușman al contribuției sunt experiențele negative care nu sunt legate cu cauzele lor reale. Cauzele reale ale eforturilor irosite nu sunt în ceilalți, ci sunt în sine: lipsa de discernământ, lipsa de conștientizare a căror nevoi sunt îndeplinite, iar părintele nu ajunge să-și satisfacă nici nevoia de contribuție de care ar putea beneficia alții, din cauza faptului că muncește ca Sisif pentru niște obiective de neatins.

Prea des, mărunțișul pe care îl primește cerșetorul de la colț nu are legătură cu vreo dorință reală a celor care îl dau să contribuie în viața omului respectiv, ci cu intenția lor de a ”se pune bine cu Dumnezeu”, de a se simți importanți, de a-și compensa vreo vină sau pur și simplu, din milă. De fapt, cerșetorii de la colțul străzii solicită îndeplinirea unei nevoi într-o manieră care îi face dependenți de proces. Ai văzut vreodată un cerșetor cu o pancartă pe care scria ”dă-mi puțin din timpul tău ca să mă înveți ceva”?

Adesea, infrastructura de a decide cine merită niște bani din caritate poate să fie mai costisitoare decât valoarea carității propriu-zisă, dar asta se întâmplă și din cauza ineficienței proiectării unor asemenea aparate organizaționale.

Totuși, contribuția rămâne să satisfacă în fond nevoia fiecărui om de a lăsa ceva în urma sa pentru umanitate, ca recunoștință pentru ceea ce primit și pentru satisfacerea nevoilor sale de transcendență. Tu în viața cui ai contribuit săptămâna trecută?

Copyright text © Ștefan Alexandrescu, 2017

 





Vrei să faci bani cu lopata?

26 02 2016

Am fost întotdeauna fascinat de toate felurile de scheme pentru a face bani. Începând cu multi-level-marketing, asigurări şi continuând cu sondaje pe internet.

Trebuie să recunosc, nu am găsit nimic care să funcţioneze cu adevărat. Am găsit acest video pe care aş vrea să-l împart cu tine, realizat de HyipNews [en, html].

De fiecare dată când primesc o ofertă incredibilă, caut pe google acea ofertă împreună cu “scam” sau “fraud”. Deci pot să aflu destul de repede. În cele mai multe cazuri, dacă ceva este prea frumos să fie adevărat, atunci nu este.

26_bani

Înainte de toate, companiile multi-level-marketing. Am auzit la BizBazar ca aproape 40% din romani au fost implicaţi, cel puţin o dată în viaţa lor în afaceri de tip MLM. Chestia cu companiile MLM este faptul că, de cele mai multe ori, oamenii de succes în acest tip de afaceri se poartă şi par cu totul spălaţi pe creier. Credința în produsele pe care le vând pare aproape religioasă. Ei tratează pe oricine că pe un potențial client.

Iar termenul de „dezvoltare personală” este mai mult un concept distorsionat. Am auzit și am citit destul de mult despre independență financiară, dar știu numai două persoane care au câştigat destui bani, să zicem, pentru a cumpăra un apartament, de la companiile MLM. Una dintre ele este ca o durere în fund, spălat pe creier, iar celălalt este un tip care a păcălit o mulțime de oameni, prin promovarea unei rețele, în toată țara. Nu sunt tocmai modele de succes în viață, în opinia mea.

Nu am nimic împotriva conceptului în sine, ci modul în care aceasta a fost introdus în România este mai mult ca un joc de genul „găseşte un fraier” și nu are de fapt nimic de a face cu produsele în sine. Companiile MLM romaneşti nu sunt interesate să găsească oameni care vor rezona cu produsele lor, ci pur și simplu vânzători care le adaugă câteva puncte. Desigur, acest lucru se poate adăuga unor nevoi grozave pentru toate acele titluri: „director”, „diamant”, „lider de echipă”, etc. Să mergi la întâlnirile lor poate fi uneori distractiv.

Dar, în cele mai multe cazuri, pentru adevăraţii oameni de afaceri, acestea sunt o pierdere de timp – cu excepția cazului în care creează ei rețeaua. Toţi paşii de vânzare, punctele, procentele, nivelurile de rețea, sunt pur și simplu “praf în ochii proştilor„. Să fii la o astfel de prezentare şi să pui câteva întrebări simple, cum ar fi: „Câţi bani ai câștigat luna trecută din vânzarea produselor de unul singur?”, „Care este planul de afaceri și strategia pentru anul viitor?”, „Care sunt principalii competitori (fie alte companii MLM fie multinaționale) și care sunt avantajele tale? „,” Cât de mulți oameni din echipa ta câştigă mai mult decât investesc?”,”Care din termenii contractului sunt negociabili? ” îi vor face pe ceilalţi să te urască pentru că le strici petrecerea. Și asta nu este o atitudine de afaceri, ci o atitudine de grădiniță.

Ofertele Forex. Să faci trading pe Forex, nu te poți aștepta într-adevăr să câştigi cu 10 euro, sau 100 euro, sau 500 de euro. Sunt mărunţişuri. Încearcă un cont demo cu 100 de euro și vezi cât de limitate sunt opţiunile.

Abia poţi începe cu 1000 de euro și o sumă reală pentru a avea parte de venituri reprezentative este 10.000 de euro. Dar, mai întâi, antrenează-te cu contul demo. Încerca să vezi dacă îţi place să fii conectat tot timpul cu piaţa, să pui limite de cumpărare şi vânzare tot timpul, să calculezi profitul, să faci analiza fundamentală pe 4-5 calendare diferite, cu 4-5 indicatori pentru cel puțin 10 perechi de valută (pentru a avea cel puţin o viziune a ce se întâmplă), urmărind trenduri şi noutăţi.

Nu este foarte distractiv mai ales dacă nu ai răbdare şi nu ştii cum să estimezi. Este mai degrabă o metodă pentru dezvoltare personală. Fără niciun dubiu, este poate CEA MAI EFICIENTĂ METODĂ PENTRU DEZVOLTARE PERSONALĂ.

Arată-mi pe cineva care face bani pe Forex şi îţi voi arăta o persoană cu caracter. Pentru că totul este bazat pe inteligenţă proprie. Şi este vorba de multă muncă pentru bani pe care poţi oricând să-i pierzi. Aşa că priveşte-o ca pe o metodă de îmbogăţire rapidă. Vestea bună este că există multe companii care te învaţă pe gratis cum să lucrezi cu aceste instrumente, mult mai bine decât un broker obişnuit.

Tot felul de alte afaceri-promițătoare de internet. Din ceea ce am observat, dacă ai inteligenţa şi răbdarea de a face bani folosind schemele altor persoane pe internet, atunci ai putea să-ţi faci afacerea ta pe internet, folosind eventual, acest tip de dezvoltare ca pe o experiență. În ziua de azi cunoașterea este peste tot, trebuie doar să o selectezi. Și există atât de multe oportunități pe internet, că este cel mai probabil ca prima ofertă cu care vii în contact să nu fie cea mai bună. Deci, caută altele.

Înţelege mecanismul. Dacă poți înțelegi cum funcționează o afacere, modelul ei, poţi vedea de unde vin banii, și, pe baza aceasta, decizi dacă vrei să te implici sau nu.

De exemplu, companiile de sondaj. Pentru a fi profitabilă, o astfel de companie trebuie să aibă cel puțin 300-400 clienți, pentru a avea o rată mare de sondaje pentru fiecare operator de sondaj (care eşti,tu). Dezavantajul pentru aceste companii este că având atât de multe sondaje, nu plătesc mult pentru ele. Dar poţi conta pe o rată constantă de oferte de sondaj. Opusul este o companie cu 30-40 clienţi pentru sondaje, care ofera un venit ridicat, dar ofertele sunt mult mai rare, pentru că nu au atât de mulți clienți.

În cele din urmă, companiile cu mai mulți clienți, dar venit mai mic de sondaj, au operatorii mai satisfăcuți, cu muncă constantă și venituri constante. La asta se mai adaugă şi faptul că cele mai bune companii au obiceiul să crească venitul pe care îl poţi câştiga pe sondaj odată cu numărul sondajelor pe care le realizezi.

De ce? Pentru că cei care nu au destulă răbdare nu sunt de încredere pentru o perioadă lungă de timp. Interesul companiilor de sondaje este să aibă o masă constantă de operatori, nu o turmă de avari care caută degrabă oportunităţi facile.

În acelaşi timp, asta nu înseamnă că, aşa cum e specificat în video, nu poţi face mulţi bani dintr-o asemenea ofertă, însă este foarte probabil să nu reuşeşti pentru o perioadă lungă de timp fără a fi înşelat sau fară să pierzi toţi banii câştigaţi, investiţi, sau chiar mai mult. Este nevoie de anumite deprinderi pentru a diferenţia afacerile bune de cele rele. Şi, cel mai probabil, dacă tu le ai, deja faci suficienţi bani încât să nu ai timp să înveţi tot felul de scheme făcute de alţii.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi Cum să câştigi bani UŞOR. Citeşte aici!

Acest articol face parte dintr-o serie despre inteligenţa financiară. Citeşte aici şi alte articole.

Traducere a articolului „Wanna Make Big Money?” de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Debug Your Mind la 16 septembrie 2011. Copyright © Ştefan Alexandrescu 2011 pentru versiunea în limba engleză. Traducere de Alexandra Ioana Mateiciuc. Copyright © Alexandra Ioana Mateiciuc, 2016, pentru versiunea în limba română





Dacă gândeşti foarte bine, atunci nu te gândi prea mult

16 02 2016

Potrivit sursei imobiliare.net, un apartament cu 2 camere poate fi cumpărat în Cluj-Napoca, cu 25.000 de euro, în Hunedoara cu 19.000 de euro. Un studio (garsoniera) poate fi cumparat cu 19.000 de euro în Iași și cu 8.000 de euro în Târgu Neamt. La naiba, o familie ar putea câstiga aceşti bani la cules de căpșuni în Spania in 4-5 luni…

I-am spus unui prieten care s-a căsătorit despre acest lucru și el a zis:

– Dar pot să ma mut cu o familia într-o garsonieră?,

Atunci i-am răspuns:

– Ce cumperi nu este pentru a locui, ci pentru a închiria altor persoane.

– Da, dar şi chiriile vor scădea…

– Pentru moment, da, dar cred că vor fi multe persoane, care, considerând faptul nu pot aplica pentru faliment, vor avea nevoie de un loc de cazare fiind aruncate din casele lor. Ai cumpăra azi pentru piața de mâine.

Justificarea din spatele achiziţionării unui loc de închiriat era dată de faptul că prin închiriere, ai putea recupera investiția în aproximativ 17-18 de ani. Acum, această cifră a ajuns mai aproape de 6-7 ani. Te mai gândeşti să cumperi? Gândeşte-te încă odată.

îţi mai dau un indiciu despre ceea ce se poate cumpăra, să zicem, în Slovacia (unde în sunt cele mai mici cheltuieli pentru achiziţionarea unei proprietăți în Europa), pentru până în 20.000 de euro, O casă de genul ăsta este ceea ce puteți cumpăra în Bratislava cu 19.000 de euro. Că veni vorba, mi-a luat aproximativ 10 minute de căutare pentru a găsi. Imaginează-ți ce ai putea găsi în câteva ore!

PS: Mulţumesc Heather [en, blog] pentru titlu.

Ce s-a întâmplat mai târziu: Acel prieten al meu a cam irosit jumătate din costul cu care şi-ar fi cumpărat o garsonieră într-un an şi apoi s-a mutat cu soţia, acasă la părinţii săi. Acesta este felul de gândire al românilor. Da, ştiu, nu are nicio logică.

Traducere a articolului „If You Think Too Well, Don’t Think Too Much!de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Analytic Vision la 12 mai 2010. Copyright © Ştefan Alexandrescu 2010 pentru versiunea în limba engleză. Traducere de Alexandra Ioana Mateiciuc. Copyright © Alexandra Ioana Mateiciuc, 2015, pentru versiunea în limba română





Cheltuieli de agrement şi alte cheltuieli ale unui tânăr profesionist care locuieşte în Bucureşti

9 02 2016

Aceasta este ultima parte a articolelor pe care am început să le scriu luna trecută cu privire la cât costă viaţa un tânăr profesionist în București.

Aici puteți citi introducerea și rezumatul. Apoi, am scris acest articol şi acesta şi acesta despre care sunt doar cheltuielile de bază. Al cincilea articol a fost despre cheltuielile pentru necesitățile administrative. Acum, este timpul să aruncăm o privire la a treia categorie de cheltuieli – timp liber și alte cheltuieli.

Așa că hai să aflăm mai multe despre cât costă să trăiești în București:

 

Lectură

Cărțile sunt destul de ieftine în România, comparativ cu alte țări din UE, dar cele mai multe dintre acestea sunt în limba română. Un preț obișnuit pentru o carte în limba romană este de aproximativ 4-8 €. Cărțile în limbi străine costa, de obicei intre 10-15 €. Dacă doreşti să cumperi cărți foarte ieftine, îţi recomand să mergi la vânzătorii din Universitate. Aceştia sunt deschişi, în zilele însorite de lucru, între orele 7 AM-5 PM.

De asemenea, în funcție de interesul tău ca profesionist, există o mulțime de reviste locale și internaționale. În mod normal, o revistă de nișă poate costa între 1.1-6 €. De asemenea, ai putea fi interesat de diferite anuare de afaceri, care sunt de obicei publicate în perioada octombrie-februarie. Un astfel de anuar, ar putea conţine liste de oameni de afaceri, companii şi industrii, inclusiv telefoanele și e-mail-uri care sunt greu de găsit în alte locuri. Un astfel de anuar ar putea costa între 5-10 € și poate fi găsit la chioșcurile de ziare, dar mai ales în anumite magazine, cum ar fi Relay sau rețelele Inmedio, care distribuie cele mai bune periodice.

 

Film

În România, toate filmele sunt prezentate în limba lor originală, cu subtitrare în română (sau, ocazional, în engleză). Singurele programe dublate sunt unele mizerii de desene animate, pentru copiii foarte micii, care, de asemenea, există şi în versiunea subtitrată, pentru adulţi.

Bucureştiul are aproximativ 70 de săli de cinema. Numărul de filme într-o săptămână obişnuită (de vineri până joi) variază de obicei între 50 – 120.

Bucureşti a devenit, în ultimii ani, un loc destul de important pe harta festivalurilor minore de film. Există cel puțin o duzină de festivale în fiecare an, cu prețuri foarte mici de intrare generală. În București, se difuzează o mulțime de filme (atât comerciale cât şi de artă), care apar în același timp sau chiar înainte de a fi lansate în Statele Unite ale Americii.

Preţul unei intrări (obişnuite) pentru un adult depinde de:

– Cinema;

– Perioada zilei/săptămânii – sunt reduceri pentru dimineață, în zilele lucrătoare și unele reduceri speciale (în zi) la majoritatea cinematografelor;

– Dacă eşti student și/sau ai un card ISIC/ITIC, atunci ai, de obicei, între 30-50% reducere;

Cele mai ieftine bilete se găsesc la câteva dintre cinematografele de stat (Patria, Muzeul Ţăranului Român – în jur de 2.2-3.2 €/intrarea), chiar şi în unele multiplexuri (CinemaPro, Multiplex Plaza România, Grand Studio Băneasa – în jur de 3-5 €/intrarea) sau cinematografe private (Union, Elvira Popescu – 2.2-3.2 €/intrarea)

Unele din aceste cinematografe au de obicei o ofertă bună de filme de artă. Și, desigur, exista săli premium şi de foarte înaltă calitate, adecvate pentru vizionarea de blockbustere, cel mai bun dintre acestea (și cel mai scump) fiind teatrul RomTelecom IMAX, care este situat în Cinema City al centrului comercial AFI Palace Cotroceni în apropiere de metro Politehnica. Tot în cadrul aceluiaşi complex se mai găseşte o sală care poate rula 3D cu viteza de 48 cadre pe secundă. În cadrul CinemaCity din Mega Mall mai funcţionează şi o sală 4D (senzaţii kinestezice adăugate). Preţurile pentru o astfel de experiență sunt de obicei între 7-15 €/intrarea.

Există, de asemenea, o mulțime de centre culturale (în special British Council şi Institutul Francez), care îţi permit împrumutul de cărți, reviste și filme și care, organizează, de multe ori întâlniri accesibile sau proiecții pe teme culturale.

 

Teatru

Bucureşti este cel mai cultural oraş din România și un important oraș cultural UE. De obicei, toate piesele de teatru sunt în limba română. Costul unui bilet variază între 2-3 €/intrarea la un mic teatru și 5-15 €/intrarea la un teatru mare. În unele cazuri, poţi cumpăra, de asemenea, un abonament de sezon, în cazul în care te duci de multe ori la aceeași sală. Poţi obține, de asemenea, reduceri semnificative ca student, care pot varia în funcție de spectacol și teatru.

 

Evenimente de networking de afaceri

De obicei, există o mulțime de evenimente de networking de afaceri destul de accesibile pentru toţi tinerii care vorbesc engleză și română şi sunt interesați să participe, dacă doresc să cunoască oameni, să întâlnească noi clienți sau furnizori. De exemplu, întâlnirile organizate de Junior Chambers International, Business Network Interntional, InterNations.

Aş recomanda, de asemenea, Open Connect pentru antreprenori -e gratuit – şi grupul de susţinere pentru coaching şi pentru dezvoltarea personală de la Noble Manhatttan. De obicei, există o mică taxă pentru fiecare participare la un astfel de eveniment, sau o taxă anuală care se plăteşte lunar. Dacă te duci la 2-3 dintre acestea în fiecare lună, costul lunar ar fi între 10-15 €.

 

Ieşirile în oraş

Desigur, va trebui să aloci bani pentru a ieși cu oameni, fie pentru afaceri sau din motive personale. De obicei, în baruri/cafenele/ceainării / mici restaurante preţul pentru o cafea/suc/prăjitura este de 2-3 €. Cele mai multe localuri au acces wireless, dar trebuie să ceri parola de la bar. Există, de asemenea, unele cantine sau mici restaurante (în special în apropierea centrelor de studenți), unde poţi mânca destul de ieftin, sănătos și consistent. În asemenea locuri, vei plăti 3-4 euro pentru o masă decentă. Dar aceste locuri nu sunt potrivite pentru întâlniri de afaceri cu potențiali clienți.

Unele dintre cele mai populare locuri de întâlnire în centrul Bucureștiului sunt în centrul istoric al orașului (cu sute de terase mici şi cafenele), Mac Unirii (sau la oricare dintre celelalte MacDonald’s din centru), Cafepedia, SpringTime, KFC și ceainăria Librarium din Romană. Toate acestea sunt, de asemenea, potrivite pentru întâlniri de afaceri, dar calitatea produselor alimentare este, în general, scazuta, iar prețurile sunt mari. Există, de asemenea, câteva cafenele Starbucks în centru (Piaţa Unirii, Piaţa Victoriei). Eu îmi stabilesc, de obicei, întalnirile la Mac Unirii, Spring Time Universitate sau KFC Romană.

În funcție de cât de mult, cât de des, unde şi cu cine ieşi în oraş, cheltuiala poate fi de cel puţin 10 euro pe lună. În general, eu cheltuiesc aproximativ 15-20 € pe lună pe asta.

 

Cadouri

Citeşte, te rog, aici, articolul meu pe acest subiect. În general, bugetul meu lunar este de 5-10 euro pe lună.

 

Cheltuieli speciale

Dacă se strică ceva în apartament, dacă iei vreo amendă, dacă te îmbolnăveşti serios şi nu ai asigurare, acestea te pot costa foarte mult și nu intra în bugetul lunar. De asemenea, dacă îţi cumperi un telefon nou, o bicicletă nouă, o mașină de spălat, un frigider, mobilier sau ceva de genul acesta, aceste cheltuieli nu intră în bugetul lunar. Însă unul dintre aceste lucruri este foarte probabil să ţi se întâmple în România, de aceea trebuie considerate ca un buget minim de 100-150 euro pe an, care se împarte în 8-12 euro pe lună.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi retrospectiva inteligenţei financiare.

 

Traducere a articolului „Leisure and Other Expenses for a Young Professional Living in Bucharest” de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Analytic Vision la 2 februarie 2014. Copyright © Ştefan Alexandrescu 2014 pentru versiunea în limba engleză. Traducere de Alexandra Ioana Mateiciuc. Copyright © Alexandra Ioana Mateiciuc, 2016, pentru versiunea în limba română

Ştefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane








%d blogeri au apreciat asta: