Contributia, intre darnicie si complex de salvator

12 04 2017

 

Se spune că înainte de a te apuca să contribui, este important să construiești pentru tine, de parcă satisfacerea nevoii de contribuție intră în concurență cu satisfacerea propriilor nevoi. Pentru cei care nu au avut o reprezentare a echilibrului între satisfacerea nevoilor altora și propriile nevoi și nici un echilibru pentru a respecta propriile nevoi în întregime, complet, este de înțeles că ”nu se cuvine” să acorzi importanță pentru contribuție decât după o anumită vârstă.

Problema care se pune, odată cu întemeierea unei familii, este extinderea prioritizării acestei nevoi de a face lumea mai bună și dincolo de familie, ceea ce este un pariu riscant. De exemplu, dacă un părinte sacrifică din timpul său pentru cauze nobile și eforturile sale nu sunt întemeiate sau justificate, el pierde de trei ori: pe de-o parte, timpul cu familia, pe de altă parte rezultatele scontate ale muncii sale și în al treilea rând prin exemplul pe care îl dă. Cine ar vrea să își asume un asemenea risc?

Un alt pericol legat de familie este stabilirea unui țel din ”asigurarea viitorului generațiilor care vin”. Astfel, părinții pot să dea bani copiilor, dar în lipsa exersării unei inteligențe financiare, copiii foarte probabil vor risipi banii respectivi. Părinții pot investi în obiective pentru viitorul copiilor, cum ar fi case, dar copiii nu vor acele obiective. În această situație, nevoile asigurate nu erau ale copiilor, ci tot ale părinților, iar în asemenea situații, părintele poate rămâne falit, dezamăgit, egoist și eventual și singur.

Totuși, adevărata problemă nu stă aici. Aceasta este o falsă dilemă. Adevărata întrebare care se pune în legătură cu posibilitatea de a contribui este:

Cum stabilești cine, ce, când merită cât din eforturile tale?”

În lipsa construcției unor abilități de a discerne, actul de a oferi, de a voluntaria, de a contribui, de a dona, de a ceda, produce neîncredere și predispune la abuzuri. Prin urmare, cel mai mare dușman al contribuției sunt experiențele negative care nu sunt legate cu cauzele lor reale. Cauzele reale ale eforturilor irosite nu sunt în ceilalți, ci sunt în sine: lipsa de discernământ, lipsa de conștientizare a căror nevoi sunt îndeplinite, iar părintele nu ajunge să-și satisfacă nici nevoia de contribuție de care ar putea beneficia alții, din cauza faptului că muncește ca Sisif pentru niște obiective de neatins.

Prea des, mărunțișul pe care îl primește cerșetorul de la colț nu are legătură cu vreo dorință reală a celor care îl dau să contribuie în viața omului respectiv, ci cu intenția lor de a ”se pune bine cu Dumnezeu”, de a se simți importanți, de a-și compensa vreo vină sau pur și simplu, din milă. De fapt, cerșetorii de la colțul străzii solicită îndeplinirea unei nevoi într-o manieră care îi face dependenți de proces. Ai văzut vreodată un cerșetor cu o pancartă pe care scria ”dă-mi puțin din timpul tău ca să mă înveți ceva”?

Adesea, infrastructura de a decide cine merită niște bani din caritate poate să fie mai costisitoare decât valoarea carității propriu-zisă, dar asta se întâmplă și din cauza ineficienței proiectării unor asemenea aparate organizaționale.

Totuși, contribuția rămâne să satisfacă în fond nevoia fiecărui om de a lăsa ceva în urma sa pentru umanitate, ca recunoștință pentru ceea ce primit și pentru satisfacerea nevoilor sale de transcendență. Tu în viața cui ai contribuit săptămâna trecută?

Copyright text © Ștefan Alexandrescu, 2017

 





Graniţe conceptuale în mişcare

14 05 2014

Motto:

„Societatea contemporană îşi demonstrează impotenţa în a se ocupa de probleme concrete prin eliminarea de cuvinte din limbaj.”

Personajul Joe, jucat de Charlotte Gainsbourg în filmul Nymphomaniac, Vol. II, scris şi regizat de Lars Von Trier


La ce etaj? La 4, va rog!

Etajul 1. Mediu

Etajul 2. Comportament

Etajul 3. Abilităţi.

Etajul 4. Am început să scriu, în seria “Piramida nivelurilor neurologice” despre etajul central al piramidei: valori, credinţe, idei. Aceste articole au fost şterse deoarece am în prtegătire o carte care va dezvolta conţinutul lor.

Piramida nivelurilor neurologice. Grafic de Răzvan Goldstein

Piramida nivelurilor neurologice. Grafic de Răzvan Goldstein

În ordine cronologică, acesta este al cincilea şi ultimul post despre acest nivel. Cele dinainte sunt:

Valorile din psihologie şi NLP, structuri ale personalităţii 

Culorile interioare ale omului-univers 

Lumea ideilor în piramida nivelurilor neurologice a lui Robert Dilts, partea I

Lumea ideilor în piramida nivelurilor neurologice a lui Robert Dilts, partea II

În acest articol, îmi propun în mod deliberat să intru pe un teren minat, acela al manipulărilor ideologice. Tocmai de aceea, aş vrea să specific că, spre deosebire de celelalte articole despre diferite niveluri ale piramidei nivelurilor neurologice, acesta este unul subiectiv – ceea ce înseamnă foarte probabil că fie vei fi de acord cu ceea ce am scris aici, fie nu vei fi de acord. În orice caz, acesta nu este un eseu de opinie. Scopul cu care l-am scris este să aprofundez separaţiile conceptuale între aceste trei categorii:

  • credinţe, convingeri şi dogme sociale, politice şi religioase;

  • idei, concepte şi definiţii;

  • principii, reguli şi legi.

Modul în care l-am scris consider că serveşte acest scop. Prin urmare, exemplele pe care le dau servesc pentru a discerne. Discernământul prilejuieşte o invitaţie la analiză.

 

Deosebiri importante

Mai jos, am alcătuit un tabel comparativ care sper să te lumineze în a deosebi cele trei categorii prezentate în articolul anterior. Tabelul era prea mare pentru a fi inclus în articol, aşa că am reuşit cu succes să îl înghesui într-o pagină. În capul de tabel se găsesc cele trei categorii, iar pe liniile orizontale se găsesc caracteristicile pentru fiecare dintre ele. E un tabel care solicită atenţie suplimentară pentru a fi înţeles, aşa că te invit să îl descarci şi să îl citeşti pe îndelete. Pentru fiecare din cele trei categorii ale capului de tabel, am scris cum le poţi recunoaşte, care sunt sursele lor, care este raportarea lor între hartă şi realitate, care sunt caracteristicile specifice între fiecare dintre ele şi ce relaţionare au cu alte structuri conceptuale care ţin de nivelul 4 al piramidei nivelurilor neurologice.

Tabel comparativ [pdf]

Desigur, chiar şi folosind criteriile de mai sus, este greu să le separăm conceptual, mai ales când, în lumea reală, există disensiuni asupra modului în care harta propusă este o reprezentare corespunzătoare a realităţii. Dincolo de aceasta, este mai ales dificil să le deosebim nu doar datorită diferenţelor imense între culturi care există în diferite părţi ale globului, ci mai ales pentru că graniţele dintre ele sunt în mişcare. Ce vreau să zic cu asta?

Ideologiile şi credinţele oamenilor, la nivel de opinie publică, se pot schimba. Poate dura sute de ani, zeci de ani, dar schimbări se produc. Aceste schimbări nu se produc imediat şi direct, ci mediat. Astfel, cine doreşte să schimbe modul în care o populaţie gândeşte, nu va ataca aspectele centrale care ţin de ideologie şi dogme, ci va lucra mai întâi la definiţii şi va încerca să schimbe legile şi principiile. Dacă pe vremuri pentru a reuşi asta era nevoie de perioade îndelungi, acum lucrurile pot fi reuşite într-un timp mult mai scurt, datorită vitezezi cu care circulă informaţiile şi globalizării. Te invit pentru o înţelegere mai profundă să urmăreşti documentarul Century of the Self (2002).


Convingere sau principiu?

Un exemplu spinos al confluenţei între convingeri/credinţe/dogme cu reguli/principii/legi este dat de următorul argument folosit în creştinismul ortodox care a stârnit controverse interminabile. În fiecare an, la Mormântul lui Iisus Hristos, se oficiază slujba de Înviere.

coperta cartii

coperta cartii „Minunea credintei” de arhimandrit Daniil Gouvalis

După reguli stabilite de sute de ani, ortodocşii, catolicii şi armenii slujesc pe rând în Biserică. De Înviere, nu slujesc pe rand, ci doar preoţii creştini ortodocşi slujesc. Slujba are loc in jurul orei 12 ziua, iar momentul venirii luminii variaza de la an la an, uneori venind si pe la 1. Se pogoară o lumină imaterială către credincioşi, aceştia aşteptând să-şi aprindă lumânările. Aceasta se întâmplă la fel, în fiecare an, de 1980 de ani.

Această lumină dăruită de Dumnezeu prezintă trăsături neobişnuite. De îndată ce apare, la început, are o culoare de un albastru-deschis, adică este cu totul diferită de lumina obişnuită. Un anume scriitor vorbeşte despre <<o lumină misterioasă albăstruie care se mişcă singură şi se schimbă>>. […] Şi îndată ce a a apărut, în primele trei minute (exact primele trei minute pe ceas) nu arde. Poţi s-o pui, ca binecuvântare, pe mâini, pe piept, pe frunte, pe gură, fără să ţi se întâmple nimic.” (Arhimandrit Daniil Gouvalis, Minunea credinţei, Editura Bunavestire, Bacău, 2000)

După Marea Schismă de la 1054, acestă lumină coboară NUMAI atunci când slujba este oficiată de către ortodocşi. Ba chiar mai mult, în 1101, lumina a apărut cu o zi mai târziu, numai atunci când preoţii greci (ortodocşi) au fost lăsaţi de cei latini (catolici) să se roage.

Afirmaţia “Lumina de la Slujba Sfântului Mormânt se pogoară numai la ortodocşi”, ca idee, nu poate fi catalogată doar strict ca o credinţă, ca o convingere, ca o regulă sau ca un principiu. Este mai curând o credinţă (deci o convingere religioasă), pentru că are implicaţii spirituale din cele mai profunde: deşi nu poate fi măsurată ştiinţiific, această lumină apare numai ca urmare a unui ritual religios săvârşit numai de către o confesiune religioasă. Acuzaţia unora că ortodocşii folosesc fosfor alb pentru a aprinde lumânările nu stă în picioare din mai multe motive, de exemplu deoarece fosforul ca element chimic a fost descoperit abia pe la jumătatea mileniului trecut.

Lumina care nu arde se pogoară la această biserică numai atunci când slujesc ortodocşii în ea.

Este o regulă obiectivă, pentru că de fiecare dată evenimentele s-au întâmplat astfel şi nicioadată altfel. Adică nu s-a întâmplat ca la vreo slujbă ţinută de ortodocşi lumina să nu coboare sau la vreo slujbă ţinută de altă confesiune aceasta să se coboare.

Este o convingere, pentru că verifică o informaţie preluată dintr-o sursă care a fost observată, înregistrată şi studiată. Poate fi infirmată de realitate dacă o singură dată se întâmplă altfel.

Este un principiu, deoarece reprezintă o regulă aplicată în contextul unei hotărâri omeneşti de succesiune a trei confesiuni religioase la oficierea slujbei.

Devenirea ideologică

fusta

În aria ştiinţelor umane, este interesant de observat cum anumite idei devin legi, atât în sens constructiv, cât şi în sens distructiv.

Să luăm, de exemplu, rasismul. Din punct de vedere istoric, o conceptie rasistă in sine exista şi in antichitate la evrei, mai ales dupa aparitia crestinismului, cand acestia au inteles ca Mesia nu este un politician, asa ca L-au respins. Rasismul ca teorie a superioritatii unei rase si inferioritatii altora există încă la multi evrei care au transformat ideea poporului ales intr-o scuza pentru a considera non-evreii ca sub-oameni, sau, în unele cazuri extremiste, ca justificare sau motivaţie pentru agresiuni diverse la adresa palestinienilor.

ysef-racist-jew-gentiles-donkey

Totuşi, rasismul este un concept, un cuvânt care nu exista acum 150 de ani, sub forma în care îl cunoaştem acum.

În schimb, exista, mai ales sub forma sclaviei, practica a ceea ce astăzi numim rasism. Deci exista un obicei, o cutumă socială, care era înrădăcinată în conştiinţa unor „stăpâni albi” drept normală. Exista convingerea larg răspândită, mai ales în sudul SUA, că „negrii africani” aduşi în America erau proprietăţi şi nu fiinţe umane (deci nişte specialişti recunoscuţi ai vremii îi încadraseră într-o taxonomie ca fiind ceva între animale şi obiecte). Această convingere era susţinută de către unii preoţi, predicatori, care interpretau Biblia în aşa fel încât această practică era aprobată de către multe biserici. Educaţia copiilor era făcută la şcoală şi în familie pe temeiul definirii sclavilor de culoare ca fiinţe inferioare, pentru care existau seturi de reguli diferite. Principiile şi legile care se aplicau erau diferite pentru stăpânii albi şi pentru sclavii de culoare. Discriminarea între rase era concepută ca „bine”.

În secolul cuprins între 1850 şi 1950, multe s-au schimbat radical: conceptele, definiţiile şi ideile care conturau sclavia rasistă au început să fie transformate treptat, iar oamenii de culoare au căpătat tot mai multe drepturi, care au început să fie recunoscute treptat de către civilizaţie, tinzând spre o egalitate cu „albii”. Observăm că nu a fost deodată atacată ideologia sistemului, ci au fost modificate mai întâi definiţiile. S-au stabilit, numai după ce au devenit acceptabile social, anumite reguli şi legi care să modifice raportul de forţe între „albi” şi „negri”. La un moment dat, majoritatea a început să nu mai incrimineze acordarea de drepturi cetăţenilor de culoare (care cu un secol înainte puteau fi definiţi şi apelaţi ca „cioroi” sau „negrotei” fără ca cineva să se scandalizeze). Societatea americană, în ansamblul ei, a început să incrimineze discriminarea rasială, aşa că s-a dezvoltat şi un concept cu conotaţii negative: rasismul.

Acum, există legi şi reguli care condamnă ferm rasismul şi numai pentru apelativul „negru” în loc de „persoană de culoare” te poţi trezi dat în judecată. În cele din urmă, convingerile, credinţele şi ideologiile au fost schimbate la nivelul societăţii ca ansamblu, dar asta s-a produs pornind de la idei, concepte, definiţii şi trecând pe rând prin principii, reguli, legi. În prezent, după un secol şi jumătate de la Războiul de Secesiune american, discriminarea între rase este concepută ca „rău”.

MULTICULTURALISM-DIVERSITY

Am dat aşadar, un exemplu de schimbare în sens constructiv. Efectele au fost benefice asupra societăţii prin eliberarea sclavilor, adoptarea drepturilor universale ale omului şi promulgarea de legislaţie pentru egalitatea rasială pentru că discriminarea se făcea pe un temei biologic fals. În realitate, şi persoanele de culoare sunt la fel de oameni ca şi „caucazienii”.

normalizationUn exemplu în sens distructiv al societăţii putem să luăm tendinţa actuală pentru promovarea pedofiliei (a se citi „dezincriminare”). Majoritatea înclină (cel puţin deocamdată) să considere că pedofilia e ceva rău.  Mulţi au adoptat ideea că homosexualitatea nu ar fi o boală, ci o alegere sau o determinare genetică (chiar dacă nu s-au descoperit gene ale homosexualităţii).

Ideologia (a se citi „agenda de lobby”) pentru „combaterea discriminării pe criterii de orientare sexuală” merge mână în mână cu scăderea vârstei pentru consimţământul sexual, de la 18 ani la 16 ani, apoi la 14, apoi la 13. Astfel, într-o ţară precum Olanda, ca un bărbat homosexual să seducă un minor de 13 ani pentru a-l convinge să aibă raporturi sexuale nu se mai defineşte legal ca pedofilie, ci este o alegere protejată prin lege,împotriva căreia cine protestează, discriminează.

Fără îndoială că asupra acestui subiect, convingerile sunt împărţite (mai ales între adultul homosexual şi părinţii copilului! ), pentru că încă nu s-a ajuns la „tipping point” aşa cum l-a definit Malcolm Gladwell. Impactul psihologic şi demografic al unor asemenea deveniri ideologice pun în pericol, la nivel macro, fertilitatea şi sănătatea populaţiilor.

Pentru ca pedofilia să devină o ideologie majoritar acceptată, este nevoie să fie definit, prin raportare la pedofilie, un concept incriminant, asemănător cu „rasism”, „antisemitism” sau „homofobie”. Cu acest concept urmează să fie etichetate toate ideile contrare, pentru care să fie băgaţi la închisoare cei care îndrăznesc să se pronunţe „incorect politic” împotriva unui pedofil. Dacă această devenire ideologică va reuşi, atunci poate peste 25 de ani, societatea „civilizată” va înclina spre a considera că pedofilia e ceva bun, iar cei care ar trebui să fie băgaţi la închisoare nu sunt pedofilii, ci părinţii care doresc să îşi protejeze copiii.

Observăm aici, în oglindă cu rasismul, că discriminarea pe bază de homosexualitate era considerată bună, acum un secol. Acum, în majoritatea ţărilor care se consideră „civilizate”, este considerată rea.

Definirea sub aceeaşi umbrelă de „drepturi ale omului” ale unor discriminări periculoase şi condamnabile (rasism, xenofobie, antisemitism, sexism) şi a unor separaţii conceptuale necesare şi întemeiate (păcat şi virtute) creează precedente periculoase pentru viitorul umanităţii.

Acum 150 de ani, discriminarea între rase era concepută ca „bine”. În prezent, discriminarea între rase este concepută ca „rău”.

Majoritatea înclină (cel puţin deocamdată) să considere că pedofilia e ceva rău. Poate peste 25 de ani, societatea „civilizată” va înclina spre a considera că pedofilia e ceva bun şi va fi predată la şcoală. 

Există foarte multe exemple de concepte care în istoria umanităţii şi-au schimbat conotaţia de la „bine” la „rău” sau de la „rău” la „bine”. Unele dintre ele sunt după părerea mea, fericite (abolirea Inchiziţiei, condamnarea comunismului şi a fascismului, egalitatea de drepturi între persoane de diferite rase, culturi, etnii, limbi, religii, naţionalităţi, sexe şi statut social). Altele sunt mai puţin fericite. Asemenea schimbări au mutat graniţele conceptuale într-un timp de un secol sau chiar mai puţin.

Repet, aceasta schimbare se face întotdeauna în ordinea:

1. idei, concepte, definiţii

2. reguli, principii, legi

3. convingeri, credinţe, dogme, ideologii

Niciodată în altă ordine, pentru că altfel nu ar funcţiona.

În mod interesant, ţin să subliniez, ca o notă personală, discernământul lui homo sapiens, care este o „discriminare” binevenită a ideilor bune de ideile rele/proaste, nu a progresat prea mult odată cu „evoluţia civilizaţiei”.

În 2014, am publicat aproximativ 20 de articole care dezvoltă cu numeroase exemple şi aplicaţii fiecare nivel al piramidei nivelurilor neurologice. În toamna lui 2015, lucrez la o carte despre piramida nivelurilor neurologice care porneşte de la respectiva serie de articole. Până când va fi publicată, te invit să citeşti aceste articole care mai sunt publice pe site:

Piramida nivelurilor neurologice, după Robert Dilts

Care este sensul vieţii?

precum şi cele două capitole dedicate acestui model în cartea Modelarea din NLP, o cale rapidă spre excelenţă.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi:

secţiunea „Ortodoxie” a blogului Discerne

Îţi mulţumesc!

S-auzim de bine şi o zi cu soare!

Ştefan Alexandrescu

Copyright © Ştefan Alexandrescu, 2014





Îţi recomand această milostenie de Paşte

12 04 2014

Motto:

„Atunci când un sărac întinde mâna, nu o întinde pentru a-ţi cere, ci pentru a-ţi oferi împărăţia cerurilor!”

Bine te-am găsit, drag cititor Discerne. Îţi mai aduci aminte scrisoarea din suflet a Cristinei Tau acum aproape două luni pe blog? Am păstrat legătura cu ea în ultima vreme şi am aflat că nu a putut beneficia de operaţia care fusese programată pentru data de 24 martie 2014, deoarece nu a reuşit să strângă din donaţii suma necesară plăţii. Din acest motiv, ea îşi continuă campania şi cu ocazia aceasta îi dau cuvântul în această nouă scrisoare, căreia eu i-am pus titlul ocazionat de sărbătoarea creştină ce se apropie. Citeşte cu atenţie cuvintele ei! Am găzduit această scrisoare pentru că eu cred în valoarea contribuţiei!

Cristina Tau croppedScrisoarea Cristinei Tau

Vă mulţumesc în primul rând pentru disponibilitatea de a citi cu atenţie această scrisoare.

Mă numesc Cristina Tau, am 29 ani şi locuiesc în Timisoara. Am suferit şi încă mai sufăr de o boală numită distonie generală. Aceasta mi-a ocupat cea mai mare parte a vieţii mele, încă de la 10-11 ani (când au apărut primele semne). Am încercat de-a lungul timpului să o ameliorez prin diferite tratamente, întrucât la momentul de faţă nu există un tratament care să vindece complet boala, ci doar să ajute pacientul să ducă o existenţă mai lipsită de suferinţă şi cu o autonomie mai mare.

Boala de care sufăr este foarte rară, iar la mine este într-un stadiu foarte avansat. Distonia generală se manifestă prin convulsii spontane ale diferiţilor muşchi ai corpului, astfel încât bolnavul ajunge să îşi piardă complet controlul asupra anumitor zone ale corpului (în cazul meu, mâna dreaptă şi piciorul drept, gura). Povestea bolii mele se găseşte pe scurt aici

Acest diagnostic mi-a fost pus de către Dr. Popescu la data de 09.10.2013 la spitalul Colentina, Bucuresti. Am pus la dispoziţia oricui doreşte să consulte aceste acte. Ca urmare a recomandărilor medicilor de specialitate pe care i-am consultat atât în România, cât şi în Hannover, Germania, există o singură soluţie: o operaţie de specialitate care poate fi făcută la spitalul MHH, Facultatea de Medicină din Hannover, Germania.

Operaţia constă în implantarea a doi electrozi la nivelul globilor palidali din creier, conectați la două baterii, introduse la nivelul pieptului, subcutanat, care să substituie prin intermediul impulsurilor electrice pe care le dezvoltă, disfuncționalitatea neuromotorie, astfel ameliorând situaţia şi dându-mi posibilitatea din nou să vorbesc mai ușor și să mă deplasez mai ușor.

contor Cristina TauPentru a beneficia de această operaţie, am nevoie să strâng suma totală de 36.700 de euro, din care 30.598,37 euro reprezintă costul aparatului şi 6100 euro cheltuielile necesare pentru intervenţie, deplasare şi spitalizare. Autorităţile medicale din România (CAS, Ministerul Sănătăţii) nu oferă niciun sprijin financiar pentru a suporta financiar măcar parţial această operaţie (care se poate efectua doar în Germania). Dacă nu voi beneficia de această operaţie, atunci starea mea de sănătate se va deteriora iremediabil până la stadiul în care nu voi mai putea merge, nu voi putea vorbi, înghiți, poate respira: boala afectează toate grupele de mușchi, chiar și muşchiul inimii. Prima funcţie pe care mă aştept să o văd afectată în curând este cea a respiraţiei.

În data de 22 februarie 2014, am început pe cont propriu eforturile publice pentru o campanie de strângere de bani pentru operaţia de care am nevoie. Pe blogul pe care l-am creat pentru această cauză, http://elenacristy.blogspot.com , am plasat un contor care arată în mod actual câţi bani am strâns din câţi am nevoie (în drepata).

Astfel, oricine poate să observe în mod transparent care este starea cauzei mele. În actele pe care le-am pus la dispoziţie, se poate verifica faptul că tot ceea ce am scris despre cauza mea, în această scrisoare şi pe blog, este adevărat, legitim şi verificabil. Pe blog, public despre iniţiativele pe care le-am realizat şi despre rezultatele lor, actualizând periodic pe măsură ce se materializează.

În ciuda faptului că nu mai reuşesc să vorbesc (deoarece boala mi-a afectat mecanismul vorbirii) şi nu mai pot să desfăşor anumite activităţi, lucrez part-time în domeniul comercial şi sunt o fire entuziastă şi plină de viaţă. În această scrisoare vă prezint o fotografie de-a mea, făcută în timpul facultăţii, acum 6 ani. Pe atunci, starea distoniei generale îmi permitea să vorbesc şi să mă mişc mai liber decât reuşesc acum.

De-a lungul timpului, cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit să lupt cu această boală şi să-mi păstrez speranţa şi nu am cerut niciodată un tratament preferenţial, ci am muncit pentru a obţine cu demnitate tot ceea ce am primit. Dar eforturile mele de până acum nu sunt de ajuns şi nu pot să mă fac bine singură. Am nevoie de ajutorul dumneavoastră pentru a putea să reuşesc să trăiesc învingând această boală.

În tot acest timp, ceea ce m-a încurajat a fost speranţa, care mi-a fost încurajată de oamenii care m-au sprijinit de-a lungul timpului în nenumărate moduri. Am simţit acest ajutor când l-am primit şi a făcut diferenţa, pentru că ştiu şi ce înseamnă a nu fi ajutată atunci când am nevoie mai mult, luptând poate nu doar cu o boală atât de cumplită şi dureroasă ca a mea, ci mai ales cu pierderea speranţei pentru care continui să lupt şi pe care dumeavoastră, prin sprijinul pe care vi-l solicit, puteţi să mă ajutaţi să o păstrez.

De aceea vă rog, dacă sunteţi în măsură, dacă doriţi, dacă vreţi să faceţi o faptă bună pentru mine, în numele unui bine care sunt convinsă că se va întoarce la un moment dat înmiit în viaţa şi activitatea dumneavoastră, să mă ajutaţi cu o donaţie, o sponsorizare – sens în care vă ataşez contractul de sponsorizare completat cu datele mele {n.r. pentru a obţine contractul, scrieţi-i Cristinei la cristinatau [at] yahoo [punct] com} şi vă pun la dispoziţie conturile în care primesc donaţiile.

Titular cont:Tau Cristina Elena

Cont in lei: RO68BRDE360SV70816143600

Cont in euro: RO64BRDE360SV70816223600,

COD SWIFT: BRDE ROBU,

Banca: BRD

Adresa băncii: str. Socrates nr.1, Timisoara

Sunt disponibilă pentru a vă răspunde în scris la orice întrebare dacă îmi scrieţi la adresa de e-mail cristinatau [at] yahoo [punct] com. De asemenea, sora mea, Daciana Tau, vă poate răspunde la telefon la numărul 0730 553 395

Sunt disponibilă pentru a contribui după cum pot mai bine la imaginea organizaţiei dumneavoastră ca urmare a contribuţiei pe care mi-o puteţi facilita.

Vă îmbrăţişez cu drag şi vă rog să mă iertaţi dacă am scris mult.

Vă doresc să vă bucuraţi de contribuţia pe care o realizaţi deja în viaţa dumneavoastră.

A dumneavoastră cu speranţă,

Cristina Tau





Cauzele şi valorile pe care le susţine blogul Discerne prin politica sa editorială, partea II

14 03 2014

De-a lungul timpului, prin politica editorială pe care am cultivat-o pe acest blog, am conturat câteva subiecte asupra cărora blogul Discerne militează pro sau contra. Aceste înclinaţii îmi aparţin mie, managerului de proiect, Ştefan Alexandrescu.Acest post este continuarea articolului început aici.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că pe aceste subiecte, pentru aceste cauze, pun la dispoziţia oricui spaţiu de publicare. Cine doreşte să scrie pe aceste subiecte, sau să anunţe evenimente pe marginea lor, este binevenit.

În cele ce urmează, am să vă prezint pe larg care sunt cauzele şi valorile pe care le susţine Discerne, în ordinea ponderii şi importanţei lor în politica editorială de până acum. Primele 5 le-am prezentat în partea I a acestui articol, pe care vă invit să o citiţi aici. În continuare, despre a doua jumătate.

  1. Discernământul

  2. Dezvoltarea

  3. Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea celorlalţi

  4. Bloggingul

  5. Cercetarea şi rigurozitatea ştiinţifică

  6. Colaborarea

  7. Ortodoxia

  8. Cultura civică

  9. Cultura

  10. Manifestul împotriva incompetenţei

collaboration

6. Colaborarea

Discerne este un blog colectiv. Aproximativ 85 % din conţinutul blogului este scris de mine, Ştefan Alexandrescu. Restul sunt materiale pe care le-am publicat, scrise de prieteni şi specialişti, precum şi diferite materiale utile şi interesante pe care le-am preluat de pe alte bloguri. Lista completă a materialelor din alte surse, precum şi drepturile de autor corespunzătoare, aici.

Pe termen lung, intenţionez să dezvolt o reţea mai amplă de colaboratori, astfel încât să ating două obiective până la sfârşitul lui 2014:

  • Cel puţin 25 % din post-uri să fie scrise de autori invitaţi

  • Discerne să ajungă să publice câte un post în fiecare zi (actualmente rata medie este de 1 articol la fiecare 2 zile)

Te invit să devii colaborator Discerne. Citeşte aici despre cum putem să colaborăm.

  

7. Ortodoxia

Discernământul sau dreapta socoteală sau dreapta socotinţă este un termen folosit în teologia şi spiritualitatea ortodoxă pentru a desemna capacitatea de a face distincţie între bine şi rău. Obţinerea discernământului este o chestiune de practicare a credinţei celei drepte (orthodoxia) în modul cel drept (orthopraxia). Ajungerea la discernământ este privită ca primul pas înspre Îndumnezeire, care este starea de slăvire. [de la http://ro.orthodoxwiki.org/Discern%C4%83m%C3%A2nt]

Antonie cel Mare

10. Zis-a iarăşi: «Sunt unii care şi-au topit trupurile lor în asceză şi, pentru că n-au avut dreaptă socotinţă, departe de Dumnezeu s-au făcut».

39. Zis-a iarăşi: «Ştiu monahi care, dupã multe osteneli, au cãzut şi întru ieşire din minţi au venit, pentru cã s-au nãdãjduit în lucrul lor şi amãgindu-se nu au înţeles porunca celui ce a zis: „Întreabã pe tatăl tău şi îţi va da de ştire” (Deut. 32, 7)».

Sfântul Ioan Scărarul

22. Dreapta socoteală este făclie în întuneric, întoarcerea celor rătăciţi, luminarea celor cu vederea scurtă (miopi). Cel ce deosebeşte (cele bune de cele rele) află sănătate şi depărtează boala.

65. Avem nevoie de multă dreaptă socoteală (discernământ), ca să ştim când trebuie să stăm pe loc şi în ce lucruri şi până unde să ne luptăm cu prilejurile şi cu mijloacele patimilor şi când să ne retragem. Căci e de ales uneori mai bine fuga, din pricina slăbiciunii, ca să nu murim.

Fără să fie un blog religios, Discerne găzduieşte o secţiune intitulată ortodoxie pe care o mărturiseşte ca fiind confesiunea creştină dreaptă. Majoritatea articolelor, a căror listă o actualizez periodic aici, au fost publicate cu ocazia unor sărbători religioase şi explică, pe scurt, însemnătatea sărbătorii şi, eventual, oferă date istorice din viaţa sfinţilor prezentaţi şi referinţe externe pentru mai multe detalii: predici, articole ortodoxe de specialitate, vieţi de sfinţi, etc.

Discerne găzduieşte şi recomandă articole împotriva ecumenismului, gnosticismului şi gândirii pozitive/magice.

Pe Discerne nu există o categorie a articolelor ortodoxe. Majoritatea lor se regăsesc în alte categorii şi sub-categorii, cum sunt: subcategoria „sărbători” în cadrul categoriei „conştiinţă”, subcategoriile „metafore” şi „în cuvintele altora” din cadrul categoriei „dezvoltare personală”. În total, articolele înseumează aproape 10 % din conţinutul public pe blog.

  

8. Cultura civică

Discerne militează pentru apărarea drepturile şi libertăţile civile ale cetăţeanului, pentru promovarea democraţiei şi împotriva abuzurilor legislative, juridice şi executive ale statului român. În acest sens, Discerne găzduieşte ample articole documentate cu privire la probleme spinoase din actualitatea românească: Roşia Montană, fracţionarea hidraulică, condamnarea legionarilor, actele biometrice, recunoaşterea actelor de studii post-universitare.

Astfel, prin articolele publicate pe aceste subiecte, Discerne:

  • susţine dialogul constructiv, politicos şi tranşant cu instituţiile şi reprezentanţii statului, pentru obţinerea unor răspunsuri care să respecte drepturile omului şi Constituţia României;

  • condamnă şi expune public, tranşant, cu date precise şi argumente abuzurile comise de persoane cu funcţii de autoritate, precum şi incompetenţa unora dintre ei în exercitarea responsabilităţilor profesionale pe care le au;

  • suţine şi militează cu insistenţă pentru opoziţia paşnică şi legală faţă de abuzurile statului român şi pentru moderaţie şi politeţe în comunicarea cu reprezentanţii acestuia, folosind legile şi canalele corespunzătoare;

  • NU promovează protestele de stradă, dar admite că ele sunt o componentă necesară în ultimă instanţă pentru restabilirea dialogului. Dreptul la proteste este garantat în democraţie şi Discerne se opune vehement restricţionării sau reprimării abuzive a acestora;

  • Încurajează dezvoltarea societăţii civile prin activitatea organizaţiilor non-guvernamentale (ONG-uri), cărora le-a dedicat această subcategorie în cadrul categoriei mari „gestiunea organizaţiilor”.

Concepţia despre raporturile între stat şi cetăţean pe care Discerne doreşte să o promoveze este că statul există pentru a servi cetăţeanul într-o democraţie asumată şi instituţiile statului, conform legilor proprii, sunt obligate la transparenţă, mai ales în ceea ce priveşte informaţiile de interes public şi datele cu caracter personal. În acest sens, eu, Ştefan Alexandrescu, folosesc blogul Discerne pentru a educa cetăţeanul în spiritul acestui dialog şi comunic rezultatele comunicării cu reprezentanţii statului român pe subiectele asumate.

Eu şi toţi actualii contribuitori ai blogului Discerne nu avem apartenenţă sau simpatie faţă de vreun partid politic din România, prin urmare Discerne este complet obiectiv politic şi nu susţine niciun politician, niciun partid şi nicio ideologie politică.

  

9. Cultura

Discerne susţine cultura, mai ales cărţile şi filmele, prin publicarea unor recenzii şi recomandări de cărţi de specialitate şi lung-metraje de ficţiune sau documentare. În acest sens, există subcategoriile: Filme, Books şi teatru. Acestea ocupă în cadrul categoriei conştiinţă prezentate mai sus aproximativ 10 % din totalul post-urilor pe acest blog.

Arta reprezintă o formă de cultură prin care fiecare om poate fi inspirat, poate înţelege idei abstracte şi mesaje profunde şi prin care îşi poate hrăni sufletul.

Doresc să public mai multe articole de cultură pe Discerne şi să extind arealul la expoziţii de pictură, grafică şi fotografie. Aşadar, chiar dacă această misiune a Discerne este una secundară, o consider foarte importantă şi una din cele mai interesante. Cititorii Discerne răspund foarte bine la toate articolele despre cultură publicate până acum, după câte am constatat din statistici, comentarii şi discuţii personale pe care le-am avut cu mulţi dintre ei.

street art

  

10. Manifestul împotriva incompetenţei

Discerne realizează materiale argumentate împotriva incompetenţei unor anumiţi oameni şi are o politică fermă împotriva intelectualilor de carton, a şarlatanilor, a ignoranţilor şi a incompetenţilor care sunt promovaţi pe nedrept ca modele pozitive. Exemple argumentate pe acest blog: Cristian Mungiu, Călin Georgescu, Remus Pricopie, Pierre-Andre Taguieff.

Discerne nu este de acord cu termenul de „non-valori”, întrucât consideră că acest cuvânt care nu există este un non-sens pe care îl folosesc cei care nu înţeleg ce înseamnă de fapt termenul psihologic de „valori. Discerne respectă dreptul oricui de a avea valori diferite de cele dorite şi nobile. Discerne respectă dreptul oricui la prostie, incompetenţă, ignoranţă şi minciună şi îl expune ca atare, fără dorinţa de a transforma sau schimba persoana respectivă. Ce mă interesează este ca populaţia să cunoască ce se află în spatele imaginii poleite ale unor persoane publice care pot fi greşit identificate drept intelectuali.

În acelaşi timp, în oglindă, Discerne promovează persoanele publice care oferă ceea ce eu consider ca fiind reale modele profesionale pentru tineri: traineri, specialişti şi tineri aflaţi la începutul carierei, care au reuşit pe plan profesional pe propriile lor merite, impunându-şi şi respectând standarde profesionale înalte. Pentru mai multe detalii, vă rog accesaţi categoria Împotriva incompetenţei

  

Lectură plăcută!

Îţi mulţumesc!

Ştefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

Copyright © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.





Scrisoare din suflet

22 02 2014

Cristina Tau

Buna ziua!

Numele meu este Cristina Tau si va scriu aceasta scrisoare de apel umanitar si o scurta poveste despre cazul meu medical, cu speranta ca vom gasi intelegerea si sprijinul dvs.

Problema

In cursul anului trecut, 2013 mai exact, la varsta de 29 de ani, am fost diagnosticata cu Distonie generalizata, o forma rara de suferinta neurológica, caracterizata prin miscari involuntare, spasme musculare si pozitii anormale ale diferitelor parti ale corpului. Diagnosticul primit in cadrul Clinicii Colentina, Bucuresti, din Romania, a fost reconfirmat in cadrul unei consultatii de catre medicii Clinicii Medicale din Hannover (Germania), iar tratamentul sugerat in conditii de urgenta, datorita stadiului avansat al bolii si a gravitatii manifestarilor simptomatice este o interventie chirurgicala la nivelul creierului numita Deep Brain Stimulation (Stimulare Cerebrala Profunda).

Aceasta interventie presupune implantarea a doi electrozi la nivelul globilor palidali din creier, conectati la doua baterii, introduse la nivelul pieptului, subcutanat, care sa substituie prin intermediul impulsurilor electrice pe care le dezvolta, disfunctionalitatea neuromotorie. Precizez faptul ca aceasta operatie nu este disponibila in Romania, iar singura alternativa ramasa este realizarea ei in cadrul Clinicii din Germania.

De câţi bani e nevoie

Costurile estimative ale interventiei cu ajutorul formularului E112 se ridica la:

-suma de 30.598,37 Euro costul aparatului,

-cheltuieli cu spitalizarea 6100 Euro.

Pe langa aceste sume pe actele primite de la clinica  din Germania mai exista o observatie in care este vorba de costuri suplimentare  care se vor plati intr-un anume termen si mai sunt cheltuieli cu transportul, cazarea persoanei insotitoare pe perioada spitalizarii Cristinei (3 saptamani).

In acest moment suntem in faza de pregatire a dosarului pentru accesarea decontarii prin intermediul formularului E112, insa chiar si asa, daca acesta va fi aprobat, se va deconta doar pretul aparatului(suma de aprox 31 000 euro) si ramane o parte din cheltuieli de acoperit, motiv pentru care va solicitam sprijinul pentru demararea si strangerea fondurilor necesare pentru realizarea interventiei. Programarea interventiei chirurgicale este in 24 martie 2014 si pana atunci incercam sa gasim solutii pentru acoperirea cheltuielilor si realizarea in termenul stabilit.

Cu speranta ca va veti apleca asupra acestui apel umnitar si multumindu-va anticipat pentru deschidere, astept un raspuns din partea dvs. Multumesc anticipat!

Puteti dona bani in conturile:
Titular cont: Tau Elena Cristina
Cont in lei: RO68BRDE360SV70816143600

Cont in euro:RO64BRDE360SV70816223600, 

COD SWIFT:BRDE ROBU,
Adresa Bancii: str. Socrates nr.1, Timisoara








%d blogeri au apreciat asta: