Despre încrederea în sine și valoarea propriei munci în 10 puncte

 

 

Introducere

Lucrez în consultanță din 2005. ce fac eu în consultanță, poate fi citit aici și aici.

În sine, ”explicații” este ceea ce se cheamă că se cuvine să dai atunci când prin deciziile pe care le iei contrariezi pe cineva sau nu te ridici la înălțimea așteptărilor sale. Totuși, pentru că omul este adesea o ființă raționalizatoare decât rațională, este important ca oamenii cu și pentru care lucrez să înțeleagă argumentele din spatele unor decizii care îi afectează direct. Orice aș face sau aș spune, există riscul să nemulțumesc pe cineva, sau cineva să mă judece pentru ce spun sau ce fac.

În toată cariera mea, am ținut cont de oamenii care m-au ajutat pe gratis sau pe bani foarte puțini: mi-au oferit coaching, mentoring, design, fotografie, promovare, training cu dragă inimă fără să îmi ceară ceva (sau mare lucru) în schimb. Sunt prea multe zeci de oameni ca să mă apuc acum să le muțumesc la fiecare, ar trebui să scriu un articol numai despre asta. De aceea, am păstrat multă vreme o componentă pro bono a activităților mele profesionale, pentru anumite persoane, în funcție de anumite criterii profesionale. Mă bucur că am putut să fac asta.

De asemenea, de 2 ani am dezvoltat o serie de colaborări în format barter (serviciu contra serviciu) care au fost utile și productive.

Acestea vor continua, doar că la un nivel mai redus și conform unor noi condiții.

O perioadă de mulți ani, am avut tariful standard de 30 euro pe ora de consultanță pentru serviciile mele. În 2016, am crescut la 40 de euro pe oră. De la 1 aprilie 2017, voi crește am crescut tariful la 50 de euro pe ora de consultanță, iar de la 1 iulie la 70 de euro pe ora de consultanță, urmând ca în decembrie 2017 să ajungă la 100 de euro pe oră.

 

De ce această creștere? Iată 10 argumente.

1. Această creștere treptată este pe de-o parte o reflectare a calității muncii pe care o desfășor, în comparație cu ceea ce se găsește atât pe piața internațională, cât și pe piața din România. Cunosc coachi care nu știu să facă ceea ce știu eu și cer de cel puțin 2 ori mai mult ca mine.

2. În al doilea rând, este o reflectare a succesului înregistrat în ultimii 2 ani oferind consultanță prin Skype pentru zeci de clienți din 7 țări. În 2017 intenționez să obțin clienți și de pe alte continente, până acum observ că mă descurc la fel de bine pe consultanța în engleză ca și pe cea în română, prin urmare prețul meu trebuie să fie unul serios. 50 de euro pe ora de consultanță nu este un preț serios pe piața internațională.

3. Există unii profesioniști care preferă să seteze tariful în funcție de client, luând în considerare și țara de proveniență și puterea de cumpărare și altele. Eu prefer să păstrez același tarif pentru toți clienții, chiar dacă în funcție de anumite înțelegeri particulare ofer anumite reduceri (de exemplu dacă mă angajez într-un proiect de 10 ore sau 30 de ore de consultanță, mi se pare normal să existe o reducere calculată la volum). Îmi place să fiu cât mai corect și transparent acceptabil pentru fiecare.

4. În ultimul an am petrecut mult timp experimentând tehnici și abordări noi, creând modele, studiind pe cont propriu materiale avansate în dezvoltarea personală, psihologie și marketing. Acestea sunt foarte funcționale. Am deplină încredere că merită să fie folosite pentru un public mai larg. De fapt, sunt atât de funcționale încât mi-aș putea permite să cer și 300 euro/oră pe ele și tot cred că aș găsi clienți (dar ar fi mai greu, la început, așa că să fim realiști). Iau așadar în considerare sugestiile primite de la clienți și colaboratori care îmi spun că îmi vând serviciile prea ieftin, că am nevoie de mai multă promovare să audă lumea de mine, că e nevoie să am mai multă încredere în mine și în abilitățile mele. Mi se reproșează faptul că nu manifest cu mai mult curaj înclinația de a deveni un lider. Este așadar un curs firesc să cer mai mult pentru ceea ce ofer. Așadar, competențe la standarde înalte trebuie să fie reflectate prin prețuri înalte, care să aducă o diferențiere față de concurență. Câștigând mai mult, voi putea avea mai mult timp și mai mulți bani să mă dedic promovării serviciilor mele și să deleg sarcinile care îmi ocupă programul ineficient.

5. Cerând mai mult, pot oferi clienților mei șansa de a contribui iar munca mea să se desfășoare la un nivel mai înalt: pot participa la formări, pot realiza cercetări, pot achiziționa tehnologie care să îmi facă mie și lor viața și activitiatea mult mai ușoară, pot externaliza servicii pentru a mă focusa doar pe ce fac eu mai bine. Altfel spus, pot deveni mai bun profesionist pentru a veni în întâmpinarea mai multora. Pot crea produse care să fie accesibile pentru mii sau zeci de mii de oameni, prin care să-mi împărtășesc cunoștințele mai amplu, astfel încât și mai multe persoane să beneficieze de ceea ce am de oferit.

6. Pentru a nu fi acuzat că trec peste cuvântul meu și peste înțelegerile făcute, fiecare persoană are dreptul să se răzgândească. Fiecare înțelegere și contract pot fi renegociate. Există BATNA (best alternative to a negotiated agreement).

7. Am spus încă de la sfârșitul lui 2016 că am să fac asta, poate unii își mai amintesc. Am stabilit niște obiective pentru 2017 și a venit timpul să le implementez.

8. Când am atât de mult de lucru pentru clienții pe care îi am deja și nu îmi mai permit să iau alții noi, este clar că ceva trebuie să fie schimbat. Ei bine, mare parte din aceste peste 60 de sarcini vor fi în continuare gratuite și subsumate muncii de consultanță, atâta doar că o oră de consultanță va costa mai mult.

9. Mai devreme sau mai târziu, de regulă în câteva luni, clienții mei reușesc să câștige mai mulți bani, parțial ca urmare a consultanței oferite de mine. Prin urmare, o creștere a tarifului poate fi permisă. Există și problema pe care o ridic unii: bine, dar ”sunt unii care poate încă nu s-au convins de valoarea serviciilor tale, Ștefan! Lor li se pare prea mult și nu înțeleg de ce ceri atâta”. Acest punct de vedere este just din punctul de vedere al acelor persoane. În același timp, eu ofer o ședință de consultanță gratuită, demonstrativă, pe un serviciu la alegerea clientului. De asemenea, atâta vreme cât ajung să nu mai am timp să iau clienți noi care sunt dispuși să mă plătească atâta pentru că am prea mult de lucru pentru cei deja existență, se cuvine să acord prioritate celor care sunt motivați să folosească serviciile mele la valoarea pe care o cer. Dacă cineva alege să nu mai lucreze cu mine pentru că i se pare prea mult, pentru mine nu e o problemă. Am la coadă alți oameni care așteaptă să lucreze cu mine.

10. Per ansamblu, economia o duce bine, există o piață în dezvoltare pentru serviciile oferite în sfera dezvoltării personale și profesionale, în care unii șarlatani o duc mai bine decât mine, în timp ce eu sunt îngropat sub un munte de treabă neplătită. 10 euro în plus pe oră nu va aduce pe nimeni la sapă de lemn, dar mi-ar face mie viața mai ușoară.

 

There is no more free (or discounted) lunch

De la 1 aprilie la 30 iunie 2017:

• Singurele servicii pe care le mai ofer gratuit sunt o ședință de consultanță sau de evaluare inițială, demonstrativă, pentru fiecare client care nu a mai beneficiat în trecut de serviciile mele.

• 50 de euro pe ora de consultanță (deocamdată). Același tarif este și pentru ora de coaching. Aceeași valoare și în cadrul barterelor, indiferent de câte ore vorbim.

• Ofer o reducere de 5% pentru achiziționarea de 10 ședințe la pachet în avans.

• Ce depășește 5 minute ora de consultanță se taxează pentru fiecare minut ce depășește o oră (1 minut=0.8(3) euro)

• Materialele promoționale, sintezele de strategie, analiza de metalimbaj, editarea de srisori, excel-urile de evaluare, precum și tiparele lingvistice de recadrare a convingerilor limitatoare se taxează (deocamdată) cu 15 euro/ora de realizare.

• Analiza grafologică se plătește cu 15 euro/individ pentru o analiză simplă și 25 de euro/individ pentru o analiză complexă

• Comentariul audio/video înregistrat pe materialul clientului se taxează cu 0.5 euro/minut.

• 25 de euro pe ora de depanare computer al clientului din orice motive, socotită la minut

• Anulezi întâlnirea cu mai puțin de 24 de ore înainte fără cauză justificată și excepțională (ex: a dat o mașină peste tine, ai avut o inundație, ți-a murit mama), îmi datorezi jumătate din valoarea ședinței de consultanță.

• Oferta cu: ”am început consultanța la un anumit preț, mergem în continuare la același preț dacă nu întrerupi” mai este valabilă doar până la 30 iunie 2017, doar pentru clienții cu care am început să lucrez consultanță de orice fel pentru prima dată în anul 2017.

• Cu fiecare client ședințele se stabilesc în avans pe următoarele 2 săptămâni și pt. următoarele 2 ședințe.

În concluzie, nu am crescut prețul pentru că sunt eu zgârciobu’ dracului, vreun profitor materialist sau mi s-a năzărit peste noapte, nici că am avut vreun burnout sau apucături pasiv-agresive anul acesta, ci pur și simplu pentru că este natural, justificat și omenesc, din toate aceste puncte de vedere și mai multe.

Dacă e cineva care crede că e prea mult, atunci îi recomand să cumpere cărțile mele, acolo se găsește echivalentul a multe, multe ore de consultanță foarte ieftin. Că veni vorba, și alea sunt cam ieftine. Ar trebui să le mai cresc prețul. Dar deocamdată le las așa.

Mulțumesc pentru înțelegere.  

Dacă nu ai avut deja parte de această experiență, solicită și tu o ședință gratuită de o oră de consultanță!

0729 034 883

Ștefan Alexandrescu

consultant 1 la 1 din 2005

Implicit în consultanță. Aproape 60 de sarcini gratis.

 

Pentru clienții mei în consultanță, ceea ce fac este destul de clar. Totuși, pentru unii prieteni, cunoscuți, apropiați, rude, poate să pară ceva foarte ”lejer” să am ședințe individuale pe Skype sau față în față pe care sunt plătit cu 70 de euro pentru 60 de minute (doar 50 de euro pe oră numai până la 30 iunie 2017). Despre consultanta aceasta am scris aici și aici dar nu este deloc așa.

Astfel, am ales să scriu acest post în care să descriu, atât pentru cei care nu știu ce presupune munca de consultanță în afaceri sau în dezvoltare (personală, profesională), cât și pentru cei care sunt la inceput de drum si cred este ceva atât de simplu încât și ei ar putea face asta.

Pentru fiecare ședință de consultanță, există o anumită pregătire pe care este important să o realizez. Această pregătire poate să fie diferită, de la a scrie un e-mail la a citi cărți de sute de pagini sau a întocmi rapoarte de zeci de pagini. Depinde, de asemenea, de la client la client, de la obiectiv la obiectiv, dar în continuare găsești principalele categorii și sarcini care sunt implicite, indirect, în costul consultanței, dar niciodată facturate direct clientului (deocamdată, cel puțin).

Se poate întâmpla chiar să muncesc o zi întreagă pentru a mă pregăti pentru o ședință de consultanță cu un client. Iată o parte din acțiunile care pot fi necesare în cadrul acestei pregătiri de către un consultant.

Dacă ești consultant, atunci trebuie să fii pregătit să faci zilnic, la orice oră din zi și din noapte, următoarele:

 

Depășirea rezistențelor

• Adu-ți aminte de pe vremea când lucrai în MLM sau vânzări de asigurări că orice refuz te apropie de un ”da”. Amintește-ți, de asemenea, că nu toți oamenii sunt motivați să se dezvolte, unii dintre ei așteaptă să dea de greu ca să-și aducă aminte de valoarea serviciilor pe care le oferi. 

• Nu te supăra pe client dacă îți scrie în dimineața zilei în care aveai ședința că nu mai poate să vină că i s-a îmbolnăvit pisica, că i s-a spart o ţeavă, că a apărut ceva neprevăzut şi că nu mai poate să fie prezent pentru ședință. Poate tocmai ți-a stricat programul, dar tu ești înțelegător, că ești consultant, nu?

• Nu te supăra pe clientul care amână ședințele cu săptămânile, cu lunile. Nu contează dacă tu ai pregătit deja ce aveai de lucru cu el și poate că nici că lui nu-i pasă de asta, mai știi?

• Nu deranja clienții care au spus că au avut insighturi, ești cel mai bun, și nu-ți mai răspund la telefon nici ca să-ți dea un testimonial. Au prea mult succes ca să se gândească la tine, consultantul de rigoare!

• Reușește să fii perseverent fără să pari agasant.
  

 

Gestiunea timpului pentru desfășurarea întâlnirilor

• Trezește-te la 4 dimineața pentru o ședință cu un client de pe alt fus orar.

• Sună clientul dimineața devreme ca să fii sigur că s-a trezit și și-a adus aminte că are ședință cu tine pe Skype.

• Planifică și modifică întâlniri. Renunță la oportunități profesionale apărute pe moment pentru a respecta întâlniri deja stabilite.

 

Gestionarea sarcinilor

• Pregătește materiale pentru tehnici (hârtii, cartoane, grafice, pixuri, culori, diferite obiecte).

• Deleagă muncă către colaboratori (de exemplu design, traduceri, corectură, transcrieri) și verifică rezultatele muncii de la colaboratori pentru client.

• Verifică dacă clienții au primit mailurile de la tine, adu-le aminte să intre pe contul de e-mail.

• Trimite-i materialele clientului pe skype, facebook, mail, mailbigfile, google drive ca să fii sigur că le primește și apoi nu te mira că n-a avut timp să citească în 3 zile cele 3 pagini la care ai lucrat 3 ore (partea bună e că are timp să facă asta până data viitoare).

• Explică clientului de ce nu te poți ocupa instantaneu de rezultatele de la un chestionar de care i-ai spus de săptămâna trecută să îl completeze în condițiile în care deja mai ai ceva de lucru pentru client.

• Du-te în oraș și fă copii xerox la materiale dacă ți s-a stricat multifuncționala.

• Tine evidența și actualizează excelurile din Google Sheets (câte unul sau mai multe pentru fiecare client, de mai multe ori pe săptămână sau pe lună).

• Sună-i pe clienți să vezi dacă și-au îndeplinit obiectivele importante pentru ei.

 

Contabilitate

• Fă și refă facturi. Dă explicații contabile din Codul Fiscal pentru contabilii clienților care nu au cunoștințele actualizate.

• Reamintește-le clienților să-ți plătească în fiecare săptămână la timp.

• Fă facturi de stornare la potențialii clienți care s-au răzgândit din motive (obiective sau mai puțin) și evită să-i înjuri după ce ai plătit deja la ele TVA-ul.

• Explică-i politicos clientului că una e să depășească cu 3 minute timpul pentru o ședință de consultanță stabilită la o oră (60 de minute) și alta e să-ți mai ia încă 20 de minute.

• Completeză aproape lunar declarații, du-te și depune-le la Finanțe.

 

Documentare

• Documentează-te despre industria, domeniul, nișa în care operează clientul. Dacă cunoști nișa, actualizează-ți cunoștințele despre public. Dacă nu cunoști nișa, apucă-te să vezi despre ce este vorba și care sunt particularitățile sistemului.

• Explorează înregistrările statistice analitice pentru site-ul clientului.

• Uită-te la ce face concurența clientului și analizează.

• Caută resurse pentru problemele clientului, potrivite pentru el/ea: cărți, articole, cercetări, documentare, video-uri. Dacă găsești ceva exact la fix, dar el nu vrea să citească, porționează-le ca să i le dai cu ”lingurița”.

• Scotocește prin dosarul cu tehnici, caută graficul X din cartea Y citită acum nu știu câți ani, scotocește după articolul acela de cercetare de pe la nu știu care conferință de acum nșpe ani, vezi dacă e bun. Dacă îl găsești după o oră și nu e bun, mai caută altceva.

• Bookmarkează cu tag-uri linkurile care ar putea fi de folos unor clienți și trimite-le acele linkuri prin e-mail sau prin rețele sociale.

• Caută acea postarea pe Facebook pe care ai găsit-o la X care vine la fix pentru Y.

• Învață să folosești softuri noi de care ai nevoie pentru clienți sau pe care clienții le folosesc și trebuie să le stăpânești.

 

Inovație

• Proiectează tehnici de lucru noi sau adaptează instrumente pentru nevoiele fiecărui client în parte.

• Găsește contraargumente scrise și instrumente concepute pentru convingerile limitatoare ale clientului.

• Concepe întrebări valoroase, puternice care să-l sprijine pe client, în întâmpinarea nevoilor sale.
  

• Concepe chestionare, apoi explică-i clientului cum să le folosească sau să le completeze.

• Formulează soluții creative la obiecțiile potențialilor clienți, ai tăi și ai clienților tăi. Alocă cel puțin 15 minute pentru fiecare obiecție. Înmulțește cu numărul obiecțiilor. Înmulțește cu numărul produselor/serviciilor. Înmulțește cu numărul clienților. Socotește tu timpul!
  

• Dacă se întâmplă, explică de ce copywritingul primit de la client pentru o campanie care trebuie lansată mâine este bun de aruncat la gunoi și tu trebuie să refaci totul de la zero.

• Scotocește prin desaga de creativitate pentru a găsi sau a inventa slujba ideală pentru un client care are vreo 10 talente și refuză angajatorii pe bandă rulantă pentru că sunt prea incompetenți să ia un interviu de angajare. Găsește argumente ca să-l încurajezi că până la urmă ar fi mai ușor pentru el și mai productiv pentru umanitate dacă ar fi liber-profesionist.
  
  

   

Redactare:

• Realizează evaluări, fă socoteli, calculează punctaje, concepe excel-uri clare și corecte.

• Fă schițe, demonstrații, studii de caz, tabele de comparație.

• Verifică tema făcută de client. Corectează, fă notițe, pregătește tehnici de lucru.
  

• Corecteză greșelile de tehnoredactare făcute de clienți în materiale și adu-le aminte politicos, dacă e cazul, să mai studieze limba română sau engleză. Accept asta la mine cum o accept și la alții.
  

• Trimite tema clientului, cu feed-back (fie scris, sau audio, sau comentariu video).

• Scrie articole despre subiecte care îi preocupă pe clienți ca să aibă posibilitatea să înțeleagă și să aplice soluții independent de tine. Nu te supăra când articolele ajung să fie atât de bune încât unii consideră că nu mai au nevoie să vină la consultanță. 🙂
  

• Fă materiale promoționale pentru propriile servicii ca să ajungi să ai parte de clienți noi.
  
  

   

Simplificare, clarificare

• Trimite-i clientului sinteză cu ce ai făcut până acum, ce mai e de făcut de acum încolo, ce progrese a înregistrat și ce mai are de atins până la obiectivul său și nu te mira dacă nu o citește.

• Fă tabele de sinteză ca să fie cât mai scurte (căci clientul nu are timp pentru a citi detalii) și apoi petrece o oră și jumătate ca să le explici în detaliu deoarece clienții nu le-au înțeles.

• Trimite-i clientului follow-up și remindere cu ce are de făcut după anumite ședințe.

• Explică-i clientului în scris (nu audio), pe mail, cum să vorbească la telefon cu clienții lui, ca să aibă în față textul în caz că se pierde în timpul conversației.

• Modifică și personalizeză materiale din training ca să fie adaptate nevoilor din consultanță.

• Găsește pasajele care demonstrează ce știi că se găsește într-o carte pe care clientul a citit-o superficial.

• Explică clientului cu cuvintele tale ceea ce poate să citească și într-un raport electronic de specialitate, obținut automat.

• Tradu din altă limbă termeni de specialitate și explică-i. De fapt, fii dicționar ambulant.

• Găsește-i clientului cursuri potrivite pe care să le urmeze pentru talentele identificate.

 

Confruntă-te cu alte roluri

• Calmează clientul prin telefon ca să nu aibă un atac de panică înainte să rostească un discurs în public pentru care nu s-a pregătit.

• Tratează blocaje și traume pe care le au clienții care vin în consultanță pe dezvoltare personală și nu vor să meargă la psihoterapie.

• Intră pe calculatorul clientului și vezi de ce nu-i merge Skype-ul. Învață-l să bage mufele de la căști și microfon în locurile potrivite. Depanează-i calculatorul de viruși ca să poată vorbi cu tine. Plătește convorbiri internaționale pe telefon dacă nu reușești.

• Apucă-te și restartează routerul când ți-a picat internetul tocmai când ai ajuns să discuți despre o chestie esențială cu clientul pe Skype. Adu-ți aminte de furnizorul de internet, privește luminița verde și speră să se aprindă cât mai repede în timp ce te uiți la ceas.

• Explică-i clientului care vine acasă de la multinațională la ora 9 sau 10 PM despre faptul că să stai peste program la locul de muncă nu asigură că atunci când va fi disponibilizat/ă, va primi împreună şi o medalie pe care scrie: „cel mai bun angajat care n-a crăpat la locul de muncă”.

   

Toate astea, pe GRATIS. Pe clienți îi costă ZERO euro toate astea. Munca aceasta a mea nu este plătită, deoarece în sistemul meu se plătesc doar orele de consultanță propriu-zise și redactarea de materiale promoționale. Unele din astea clienții nici nu știu că se află în spatele orelor mele de consultanță propriu-zisă. Nici nu știu cum ar trebui să le contabilizez, mai ales că multe din ele nici nu am de unde să știu cât vor dura sau dacă vor fi necesare. Ar fi incorect să le trec pe nota de plată fără să îl întreb pe client mai întâi, fără să-i explic de ce sunt acolo. Mulți cred că acestea sunt subînțelese și naturale. Unele chiar sunt. Atâta doar că iau timp, mai ales când se adaugă de la vreo 10 clienți și colaboratori pentru care lucrezi într-o săptămână și pe mai multe direcții/proiecte.

Mulțumesc în avans pentru înțelegere.

Dacă nu ai avut deja parte de această experiență, solicită și tu o ședință gratuită de o oră de consultanță!

0729 034 883

Ștefan Alexandrescu

consultant 1 la 1 din 2005

Care este esența vieții?

Motto:

”Dacă vrei să te mântuiești, cu întrebarea să călătorești!”

povață ortodoxă

Aș vrea să scriu un articol care să surprindă esența vieții. Să aibă, cumva, toate răspunsurile posibile la întrebările cele mai bune pe care orice cititor le-ar putea gândi. Genul de experiență despre care cititorii să afirme: ”Asta este! Acest articol mi-a deschis ochii și mi-a schimbat viața!”.

The Horace Wilkinson Bridge in Baton Rouge by Sewtex. Licența CC-By SA 3.0

 Trebuie să fie (cel puţin) o soluţie, oricare ar fi problema, nu?

Am crescut cu o preocupare puternică pentru funcționalitate. Oamenii au puțin timp, le place să se creadă pragmatici (fie că sunt sau sunt presați să fie) și de aceea bine ar fi să livrez conținutul cât mai repede, cât mai bine, cât mai direct.

Nu mi-am ridicat foarte puternic problema ”de ce nu au oamenii timp?”. Păi, pentru că nu-și gestionează bine resursele. Nu-i nimic! Meșterul timpului din mine a venit cu câteva articole șmechere despre cum să faci mai mult în mai puțin timp. Aici, aici, aici. Nu merge? Știu de ce! Am mai scris o serie de articole. Citește aici. Păi și dacă nu merge nici aia? Păi… pentru că ”personalitate”. Și ”personalitate” deoarece ”educație” și ”modele defectuoase”. Grozav!, mi-am spus. Găsesc soluţii şi pentru asta! Am scris și am publicat o carte despre educație. Și una despre modele. Și încă ceva despre cum să învățăm. Offf, tot nu merge? Poate că motivația e de vină. Poate că nu pui întrebările potrivite? Știu, știu! Inteligența emoțională, asta e soluția! Mda, dar nu ajunge! Ei, uite, poate merge asta! Sau, pentru numele lui Dumnezeu, dacă chiar ai încercat toate soluțiile astea și tot ți se pare că nu merge, vino la consultanță!

Există în viață o mulțime de situații în care soluțiile și resursele s-au cam terminat și te îndrepți spre un dezastru insuportabil. Și atunci parcă nimic nu mai funcționează. Îți vine să arunci pe fereastră tot ce știi, numai de-ai ieși din situația aia. Nu se poate să nu reușești să rezolvi asta! Fir-ar să fie, și doar te-ai străduit atâta, nu se poate să fi ajuns până în punctul ăsta și să fie totul degeaba!

  

Eşecul

Câteodată mai și pierzi. Îndrăznești, lupți, cauți și… eșuezi. Ai crezut că poți, ai folosit soluții deștepte, ai muncit… și ce dacă? Ai eșuat. E o senzație mizerabilă. Am trăit-o cu toții. Mi s-a întâmplat și mie și știu cum e. Uite, m-am apucat de exemplu să scriu acest articol fără să știu unde vreau să ajung, ceea ce este destul de rar pentru mine. Şi intuiţia îmi spune, după cum mă cunosc, că nici scurt nu va fi. Dacă tu, dragă cititor/cititoare, nu îl citești până la capăt, am eșuat, te-am pierdut ca cititor azi. Poate că de aceea e mai ușor a suporta eșecul ca autor: nu știi niciodată cum va interacționa fiecare cititor cu ce scrii, poate chiar și după ce ai murit.

În legătură cu asta, mi se pare relevant testul ”Kobayashi Maru” din universul filmic al seriilor ”Star Trek”, iată câteva extrase în acest sens.

 

Adesea, ceea ce pare sfârșitul este de fapt un nou început. Și ca să faci această trecere, este nevoie să îți dai seama că nu găseşti o soluție pentru fiecare problemă. De ce? Poate pentru că încă nu s-a descoperit. Poate pentru că nu ai căutat-o unde era cazul. Poate pentru că nu (mai) ai resurse să implementezi soluția. Poate pentru că nu e o problemă, ci un pas necesar în creșterea ta, care se cere acceptat.

Ți s-a întâmplat vreodată să te gândești la ceva din trecut care ai privit atunci ca o problemă și să-ți spui zâmbind sau chiar râzând: ”nu-mi vine să cred că m-am preocupat atâta de prostia aia!”? Și mie mi s-a întâmplat să nu am o soluție, o rezolvare pentru orice. Apoi am mai studiat, am căutat, am învățat, am încercat și acum am un orizont mai extins. Nu la fel de extins ca al altora, cu siguranță. Totuşi, orizontul meu pare suficient de extins ca să vin cu o mulțime de soluții creative în consultanță și training încât să mă întrebe unii clienți: ”de unde le tot scoți?”, iar eu răspund: ”nu știu, din subconștient!”.

Desigur, se întâmplă ca soluțiile unora să se termine uneori mai repede decât ale mele și să se oprească în niște convingeri limitatoare, spunându-și: ”Asta e! Ăsta-i capătul liniei pentru mine”. Până acum ceva ani, aș fi avut tendința să vin, ca un salvator, și să spun: ”NU! Poți să faci asta, și asta, și cutare!”. Însă ceea ce eu acum știu și mulți din noi preferă subconștient să uite este că acceptarea poate fi o binecuvântare, nu un blestem. Să accepți nu înseamnă neapărat să te predai. Acceptarea este diferită de abandon. Acceptarea este diferită de resemnare. Acceptarea este diferită de disperare. Acceptarea este diferită de a fi de acord. Acceptarea este diferită de a lăsa armele jos. Acceptarea este diferită de a te consola că ai făcut tot ce-ai putut. Acceptarea înseamnă pur și simplu să privești un adevăr inconvenabil din realitate în loc să te lupți cu acesta și cu tine.

  

Harta şi teritoriul

După ce au căzut în mare parte de acord că Pământul este un fel de sferă (elipsoid de rotaţie) , oamenii de ştiinţă au considerat: gata cu arsul pe rug, gata cu exilarea necredincioșilor, gata cu vechile hărți. Și totuși, tot ei se găsesc în mare dificultate în a avea, conform acestei teorii, o hartă corectă a Pământului.Cum aşa?

Am descoperit această jucărioară simplă și genială. Dacă şi tu crezi că Pământul e un fel de sferă, îți arată cum diferite țări situate într-o parte sau în alta pe harta cunoscută ar apărea pe harta convenţională mai mari sau mai mici în funcție de distanța pe care o au față de Ecuator. Rusia, spre exemplu, care este cea mai mare țară la nivel mondial, pare mult mai mare față de continentul african. Și totuși, în această proiecţie, Federaţia Rusă suprapusă peste Africa, abia încape cât jumătate. Proiecția Mercator, cu care ne-am obișnuit la școală, este diferită de proiecția Gall-Peters. Conform teoriei Pământului sferic, proiecția Gall-Peters conține o reprezentare mai conformă a dimensiunii reale a țărilor și continentelor, dar sacrifică anumite distanțe și liniile drepte de care navigatorii pe mări și oceane au nevoie.

Păi dacă, având toată știința sa milenară, omul nu poate nici măcar să producă o hartă clară a planetei pe care crede că trăiește, cum ne putem aștepta să avem o reprezentare clară și fidelă a minților noastre? Sau o soluție pentru tot ceea ce considerăm ”problemă”? Acest articol nu este despre forma Pământului şi hărţi, deşi poate cândva aş fi încântat să scriu unul sau mai multe articole pe această temă. Am folosit asta ca exemplu despre dificultăţile de a reprezenta teritoriul pe o anumită hartă.

 

Acceptarea

Ce se schimbă când accepți? În primul rând, ți se schimbă starea. Lași la o parte așteptările (am publicat o serie de articole și despre asta), standardele și regulile. Privești adevărul, evaluat cu cele mai bune instrumente de care dispui. Îți dai seama că poate nu ai o soluție şi e OK. Îți dai voie să simți tot ce ai nevoie să simți. Și apoi, cumva, existența merge mai departe. Îți dai voie să schimbi perspectiva.

Dacă problema ține de trecut, nu-l poți schimba, ci doar percepția asupra sa. De fapt, toate problemele țin de trecut, pentru că ne confruntăm în prezent doar cu acele situații cărora ne opunem, pentru care încă nu am dezvoltat abilități de rezolvare. De aceea, călătoria fiecăruia printre problemele vieții este diferită.

Acceptarea poate să te ajute să descooperi un nou sens al vieții. Poate să te sprijine să conștientizezi că nu tu ai controlul asupra a ce ți se întâmplă. Poate să te ajute să schimbi perspectiva și să descoperi o rezolvare sau, dimpotrivă, să descoperi că ce credeai că e o problemă nu e o problemă, ci un punct de pornire. Poate că este vorba despre acceptarea celorlalţi, cine ştie?

  

 

Discernământul, cheia de boltă…

Eh, să fie oare acceptarea soluția universală, cheia de boltă pentru toate problemele vieții la care nu găsești răspuns? Nu, mai ai nevoie și de înțelegere. Și de iertare. Și de pace. Și de dragoste. Și de învățare. Și de încredere. Și de credință. Și de angajament. Și de modele. Și de curaj. Și de perspective. Și de viziune strategică. Și de creativitate. Și de sisteme. Și de proceduri. Și de reguli. Și de oportunități. Și de modestie. Și, și, și, și…

Carl Gustav Jung, care a contribuit la bazele psihologiei personalității, considera cumva că țelul omului este să ajungă cumva să fie echilibrat în toate. Ironia este că pentru un asemenea om, categoriile sale de personalitate ar fi complet irelevante. Chiar mă distram deunăzi la un test tip 16PF că pe baza rezultatelor, la mine se potriveau vreo 4 tipuri de personalitate 🙂 . 

Sfântul Spiridon a argumentat că discernământul este cea mai mare virtute creștină deoarece niciodată nu poate fi exagerat în dreapta sa socoteală.

În goana după obținerea unei calități sau a unei resurse, avem tendința să dezechilibrăm altele. Și asta e normal. Nu e bine, dar e normal.

Călătoria mea despre a scrie un articol perfect despre esența vieții mă tem că se limitează deocamdată la soluțiile pe care eu le-am găsit, și nu-mi propun să le ofer pe toate aici, pentru că nu are sens pentru cititori. Cred, cu adevărat, că această călătorie nu se oprește în această viață.

  

Diferenţa care face diferenţa

Am căutat să îmi răspund la întrebarea: ”ce explică diferența între clienții care au rezultate rapide și clienții care au rezultate după multe, multe ședințe?”. Poate că schimbarea metaprogramelor nu este chiar cea mai puternică soluție strategică ce se poate folosi, mi-am spus eu, chiar dacă am reușit să-mi dublez veniturile aplicând una din tehnicile implicată de acestă soluție în viața mea. Desigur, o asemenea tehnică poate să aibă rezultate revoluționare pentru clienții care sunt orientați spre rezultate și sunt motivați în dezvoltarea lor personală, cum a pățit clientul meu care a venit în consultanță ca să obțină o slujbă și-a obținut o companie.

Însă nu este doar asta. Apoi am descoperit Spiral Dynamics și mi-am spus: ”Aha! Iată în final ceva care îmbină cu succes sociologia cu psihologia”, mulțumit că am obținut o hartă profundă și fină a dezvoltării umane și am scris și despre asta un articol. Și totuși asta nu mi-a răspuns la întrebarea: ”cum asist clienții să se dezvolte repede?”

Am ajuns la un moment dat la modelul structural din schema therapy și mi-am spus: ”Aha! Asta acoperă inclusiv spectrul tuturor problemelor psihologice umane și se poate aplica pentru aproape oricine!”. Mulțumit că am sprijinit un client cu care am lucrat pentru 2 probleme și i s-au rezolvat 7 (din care una inițială), am mers mai departe și am combinat schema therapy cu Spiral Dynamics și programare neuro-ligvistică încă la un nivel și mai avansat. Ce am lăsat în urma mea sunt o serie de mici succese pe care unii încep să le culeagă și să le studieze, întrebându-se: ”oare cum a reușit omul ăsta să facă asta?”.

  

Concluzii „esenţiale”

Ei, şi? Și tot nu am obținut un răspuns satisfăcător (pentru oricine) la întrebarea mea inițială: ”ce explică diferența între clienții care au rezultate rapide și clienții care au rezultate după multe, multe ședințe?”. Mai caut. Probabil, dacă am să ajung la un răspuns mulțumitor pentru mine, am să mai scriu și am să public o carte 🙂 .

Dacă ar fi să mă iau după ce mi-au spus unii oameni, acum ar trebui să fiu mort, bolnav, singur sau la ”casa de nebuni” (vezi şi seria „How to Live a Perfect Life”). Nu am ajuns nici așa, și nici să am soluția pentru orice problemă (deși am soluții pentru multe, multe probleme: cele mai multe din cele comune). Și eșecul face parte din munca mea, așa cum se întâmplă pentru oricine, chiar dacă e mai greu de acceptat. Nu am obținut tot ce mi-am propus, dar măcar am aflat de ce. Însă dacă cineva mi-ar fi spus acum 15 ani că am să știu și am să pot să fac unele din lucrurile pe care le-am reușit până acum sau pe care le fac acum săptămânal, mi s-ar fi părut de neconceput, de neimaginat. Am descoperit ceva mult mai puternic decât orice am visat sau planificat vreodată, mai mult și mai frumos decât orice am descoperit într-un seminar, sau o formare, sau o anumită carte. Cum rămâne atunci cu ceea ce (încă) nu am realizat? Unele din ele nici nu meritau a fi realizate. Pentru altele, este deja târziu. Însă cele mai prețioase pot fi realizate în continuare – cele care contează cel mai mult! 🙂

Cam atât deocamdată despre esența vieții. Nu există un singur răspuns corect, pentru că fiecare are întrebări, probleme și hărți ale realității diferite. Măcar am reușit unele pe care alţii încă le mai cred imposibile și descoperit sensul vieții (dacă nu ești de acord, atunci poți selecta și de aici). Esența vieții? Eh, esența încă o mai caut. Vrei să o căutăm împreună?

Ștefan Alexandrescu

consultant în dezvoltare personală și profesională

0729 034 883

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci te invit să citeşti şi seria recent scrisă de mine

„How to Live a Perfect Life”

Partea I.

Partea II. Paşii 1-4.

Partea III. Paşii 5-8.

Partea IV. Paşii 9-12.

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu, decembrie 2016

Mulţumiri Corinei Andreea Popa pentru inspiraţia şi sugestiile pe marginea acestui material.

Deloc rezonabil, greu impresionabil – interviu cu Sorin Chelu, autorul blogului Unsutinfundeunpasinainte.wordpress.com. Partea I. ”Dezvoltarea începe ca un fel de halucinație”

Avem plăcerea de a vă prezenta, în seria interviurilor pe Discerne, o discuţie cu dl. Sorin Chelu, care lucrează în consultanţă şi training workshopuri pe comunicare organizaţională şi interpersonală. Sorin are şi blogul unsutinfundeunpasinainte.wordpress.com şi acesta este publicat sub pseudonim. Am publicat şi eu pe-acolo vreo două post-uri din materiale mai vechi, de acum vreo 13 ani. Sorin are de 11 ani experienţă în consultanţă şi training, atât în companii cât şi ca freelancer, în România. Întrebările sunt formulate la per tu. Trebuie spus că Sorin are un limbaj relativ colocvial, din care nu am cenzurat nimic, aşadar aşteaptă-te la un interviu complet non-formal. Acest interviu este o galerie de tipul: „tot ce v-a fost fost frică să întrebaţi vreodată despre…”.

Iniţial, interviul a avut mai multe întrebări, iar Sorin a răspuns la majoritatea, dar le-am selectat doar pe cele care mi s-au părut cele mai interesante. Sublinierile și înclinațiile din răspunsuri îmi aparţin. Linkurile sunt la articole scrise de Sorin pe blogul lui. Răspunsurile sunt scrise de Sorin și corectate de mine în așa fel încât să respecte normele de tehnoredactare și în același timp să respecte stilul oral pe care Sorin îl are.

 

Sorin, mulţumim pentru acordarea acestui interviu. Scopul lui este, pe de-o parte, să ne ofere o imagine mai bună asupra domeniilor pe care te pricepi şi, pe de altă parte, să ofere cititorilor o felie din viaţa, atitudinile şi principiile tale.

 

1. Sorin, de ce ai publicat sub pseudonim?

Mă Ştefan, mie-mi place să stau la taclale fără perdea, dar nu-mi permit să fac asta în public, că-mi dau cu firma-n cap. Aşa că m-am gândit că dacă tot îmi iei interviu, să-ţi dau nişte răspunsuri fără perdea, fără corectitudinea politică şi fără băţul în fund pe care trebuie să-l ai când zâmbeşti pentru coperta la revistă.

 

2. Povesteşte-ne puţin despre arta şutului în fund, cum o descrii tu.

„Pentru a le face oamenilor viitorul luminos, trebuie mai întâi să le faci prezentul mizerabil” afirma Adrian Stanciu. Ei bine, eu cred că dezvoltarea (de orice neam o fi ea) porneşte cu siguranţă din zona de inconfort, de la o traumă sau de la un şut prietenesc în fund. Există prea multă polologhie despre succes şi oamenii uită că succesul nu se întâmplă fără eşec. A da un şut prietenesc în fund este un act de ajutorare a semenului tău şi este o artă pentru că trebuie să găseşti calea de mijloc între bădărănie, agresivitate şi blândeţe. Ei bine, eu sunt foarte îngrijorat că nu mai sunt oameni care să ştie cum să dea şuturi în fund, dat fiind că există o inflaţie a celor care se plâng de ele. Eu am dat şuturi în fund pe blog. Cititorii se pot distra şi se pot dezvolta în același timp.

 

3. De ce ai publicat atât de rar şi aleatoriu? Care sunt avantajele? De ce n-ai mai publicat?

Public cum am chef eu, pentru mine. Dacă mă citesc alţii, foarte bine. Dar eu scriu că îmi place mie să mă exprim, nu mă chiorăsc toată ziua ca tine pe la statistici. Acum nu mai public acolo, aşa-i. Deocamdată. Am un alt blog care a făcut furori și mă distrez prea tare cu ăla. Da’ mai știi?

 

4. Care este deosebirea între dezvoltarea personală şi dezvoltarea profesională?

Dezvoltarea personală începe ca un fel de halucinaţie negativă, adică nu vezi resursele pe care deja le ai (de exemplu: încredere, curaj, rezolvarea de probleme), pe când dezvoltarea profesională începe ca un fel de halucinaţie negativă, adică vezi lucrurile pe care nu le ai (de exemplu: leadership, management, inteligenţă emoţională, competenţe de pachet Office), dar îţi închipui că sunt acolo, pentru că trebuie să le treci în „sivi”.

O triere mai economică este aceasta: dezvoltarea personală îţi aduce zâmbetul în oglindă că te-ai înfruntat pe tine, pe când dezvoltarea profesională îţi aduce bani în buzunar pentru că ai zâmbit celorlalţi şi ai înfruntat toate provocările pe care ţi le-au aruncat în cale. De fapt, amândouă încep prin a-ţi scoate bani din buzunar ca să-ţi spună că e bine să-ţi dai singur şuturi în cur, decât să le aştepţi de la alţii. Un şut în fund e un pas înainte. Problema principală în orice fel al dezvoltării este tendinţa oamenilor de a seta regulile în aşa fel încât ei să nu piardă niciodată, mai ales în faţa lor înşişi.

 

5. Care e deosebirea între învăţare şi dezvoltare personală?

Dezvoltarea personală este rezultatul pe care îl obţii atunci când aplici ce ai învăţat pentru a te schimba: devii un om mai bun în raport cu cine erai atunci când ai învăţat. La învăţătură, primeşti un premiu sau o diplomă pe care o arăţi lumii. La dezvoltarea personală, înveţi cum să creşti mare şi fără diplomă.

Mai există şi confuzia pe care o fac babalâcii şi cei care adoptă mentalitatea lor,  că învăţarea sau dezvoltarea s-ar produce la şcoală, acea fabrică magică unde bagi una bucată copchil la 6-7 ani şi scoţi una bucată ATM la 22-25 de ani. Pentru ei, învăţarea şi dezvoltarea sunt sinonime pentru că îţi pun un acoperiş deasupra capului,  cu condiţia ca tu să-ţi mişti curul sub alt acoperiş, al altcuiva (desigur), iar asta s-ar numi după ei „muncă”.

 

6. Care este deosebirea între cunoaşterea de sine şi dezvoltarea personală?

Celor cărora le este frică să se dezvolte consideră că auto-cunoaşterea e suficientă şi câteva tehnici sau ponturi de care îţi aduci aminte din când în când dacă ai chef. La sfârşit, se bat cu pumnul în piept şi mai ales în CV că ei sunt interesaţi de dezvoltarea personală, dar atunci când în întrebi despre sine, încep să îţi povestească despre comparaţia cu ceilalţi.

Cei care, în schimb, practică în adevăratul sens al cuvântului dezvoltarea personală consideră auto-cunoaşterea ca pe o temelie indiscutabilă a evoluţiei lor, pentru care nu primesc puncte, mai ales în faţa celorlalţi. E ca şi cum s-ar duce cu pixul de acasă la examen. Nu primesc puncte că şi-au adus pixul de acasă. La examenul dezvoltării personale, contează ce au făcut cu ce ştiu, nu ce au învăţat.

 

7. Care este deosebirea între coaching şi consultanţă în dezvoltarea personală?

Să ne imaginăm că vine un client care trebuie să-şi găsească urgent o slujbă, în ședință la un coach, respectiv la un consultant în dezvoltarea personală. Coach-ul îl ia cu „aham, înţeleg”, „care e părerea ta despre…”, „cum te simţi în legătură cu această provocare?”, îl ascultă cu ochi mari şi îl ghidează, încetul cu încetul, pe client, către a găsi în sine răspunsurile şi resursele proprii pentru obiectivele pe care îl sprijină să le formuleze, fără ca respectivul client să primească de la coach tehnici explicate.

În schimb, consultantul îl întrerupe pe client când el începe să bată câmpii şi-i spune: „uite, frate, care-i treaba. Ţie ţi-ar fi util să faci asta, asta şi asta. Astea ţin de tine, eu vin cu tehnicile care funcţionează aşa. Tu ştii care-i baiul, eu ştiu care-s tehnicile. Tu mă plăteşti pentru tehnicile pe care te învăţ să le foloseşti în problemele tale. Asta-i lista de propuneri. Ei, ce zici?”. Deci consultantul în dezvoltarea personală, spre deosebire de coach, vede problema, i-o arată clientului şi îi propune tehnica de rezolvare a ei. Nu e coaching, pentru că în coaching se mizează pe resursele clientului şi pe ideea că clientul are mereu dreptate și știe ce-i mai bine pentru el. În consultanţa pentru dezvoltare personală, resursele sunt tehnicile consultantului, iar clientul nu are chiar mereu dreptate. Coach-ul nu trebuie să fie neapărat familiar cu problema clientului sau cu rezolvarea ei, pe când consultantul în dezvoltare personală da. Deci pe coach îl plătești ca să-ți pună întrebări, iar pe consultant îl plătești ca să-ți dea resursele să-ți rezolvi tu problema, sau îi dai lui problema: ”uite, frate, ăsta-i capul meu, e plin cu pitici pe creier, bagă mare că am nevoie să trec peste hopu’ ăsta”.

De fapt, majoritatea celor care halucinează că fac coaching în România fac de fapt consultanță pentru că ard de nerăbdare să dea sfaturi şi să se exprime. Cei de la ARC [Asociaţia Română de Coaching] știu asta, dar zic ”danke, bitte” și dacă ar primi cotizația anuală până și de la Becali, care nu e în stare să gândească, darămite să vorbească.

 

8. Sorin, când ai de gând să te apuci de coaching?

Whoa, moşule! Stai liniştit, că nu mă bag io la aşa ceva! Asta-i treabă pentru oameni cu scaun la cap, nu pentru începători ca mine. În plus, trebuie să nu te apuce râsul când clientul se apucă de debiteze prostii. De fapt, fac un deal cu tine: dacă am voie să râd în coaching, plătesc eu coachingul clientului, că m-a distrat cu neroziile lui! Nu, acuma pe bune: sunt oameni care chiar sunt profesionişti, jos pălăria. Dar ăştia sunt puţini, mai ales în România şi costă bani, nu glumă. Eu sunt un om onest, le iau oamenilor bani pe ce fac din ceea ce ştiu din practica de ani, nu din ceea ce învăţ în timpul liber din pasiune.

 

9. Care e deosebirea între un training şi un workshop?

Când spui training lumea se aşteaptă că să stea cu curu‘ pe scaun şi-o să caşte gura eventual luând notiţe, în timp ce unul le toarnă cu pâlnia pe-o ureche cunoştinţele care or să le curgă pe cealaltă ureche în două zile.

În schimb, la workshop, facilitatorul îi pune pe oameni să-şi ridice curu‘ de pe scaun ca să muncească la deprinderea unor abilităţi, Diferenţa fundamentală apare în al doilea caz, când chiar se produce o învăţare. Şi, a propos de ce m-ai întrebat mai devreme, la workshopuri nu se produce dezvoltare, ci în cel mai bun caz autocunoaştere şi învăţare. Dezvoltarea poate fi ce face clientul în viaţa lui cu ce învaţă la workshop.

 

10. Care e deosebirea dintre un training şi o formare?

Un training este de obicei o activitate comercială sau bine împachetată care se organizează zilnic pe o perioadă ce durează de la două jumătăţi de zi până la două săptămâni. Cu cât este mai bine structurat, susținut de mai mulţi traineri şi extins pe o perioadă mai îndelungată, cu atât are potenţialul de a crea o schimbare, mai ales dacă este gândit în format workshop (deci multe exerciţii) şi nu prelegere. La sfârşit, toată lumea primeşte într-o ceremonie cu poze aceeaşi diplomă colorată în Photoshop doar pentru participare.

O formare este o activitate care se întinde pe parcursul a cel puţin trei săptămâni (versiunea intensivă full day, every day) şi care se poate îndinde până la trei ani (versiunea pe module de weekend). Conţine câte un modul la o anumită perioadă de timp şi asta permite participanţilor să folosească tehnicile pentru dezvoltare personală şi să rezolve teme de la un modul la altul. Întotdeauna, o formare se face cu mai mulţi formatori şi are o componentă puternică de practică, exerciţiu. Formarea de obicei cuprinde sau este legată cu o perioadă de supervizare. Formarea se absolvă doar condiţionat de trecerea unui examen scris şi practic.

Din nou, aici există traininguri care trec de formări, dar pentru cine n-a fost la mai multe din astea, nu-i problemă dacă le confundă, poa’ să moară prost.

 VA URMA

Note finale ale redactorului:

1. Nu sunt întrutotul de acord cu ce a afirmat Sorin.

2. Nu am ştiut dinainte ce răspunsuri va da, dar am intuit anumite subiecte care pot duce răspunsuri interesante.

3. Confirm că Sorin vorbeşte chiar mai colocvial/tranşant în viaţa de zi cu zi cu apropiaţii. În acest interviu a dat dovadă de politețe și corectitudine politică. Îi mulţumesc pentru restricţia de care a dat dovadă în acest interviu și promit că nu-i mai iau interviu altă dată 🙂 .

4. Copyright (C) Ştefan Alexandrescu, 2016. Interviu realizat via e-mail. Publicat după mult timp, după îndelungi corecturi.

Ce nu ți-au spus până acum trainerii, partea IV. Organizarea timpului. Imagine. Comunicare.

Bine te-am găsit!

Inspirat de această listă, am hotărât să încep aici o serie de articole organizate sub formă tabelară, pornind de la experiențele mele:

• ca participant la formările/trainingurile ținute de alții

• drept consultant în subiectele pe care țin training

• ca trainer

Am organizat aceste ”manifestări de sinceritate” în 5 categorii principale, prezentate pe parcursul acestei serii:

1. Valoarea a ceea ce înveți

2. Experiența de învățare în sine

3. Aplicabilitatea a ce înveți

4. Organizarea timpului și imaginea care te-a convins

5. Comunicarea cu furnizorul de educație non-formală.

Lectură plăcută și dă mai departe!

Ce NU ți-au spus până acum trainerii, supervizorii, formatorii și facilitatorii, dar foarte probabil gândesc majoritatea	Ce nu ți-am spus eu ca facilitator/trainer până acum
IV. Despre organizarea timpului și imaginea care te-a convins
Când spun „să comprimăm pauzele”, de fapt lumea înțelege că plecăm acasă mai repede. E week-end, ce-i cu tine, vrei să stai toată ziua să înveți? Ce activitate nasoală!	La seminariile mele de obicei lumea vine mai devreme și pleacă mai târziu. La sfârșit, participanții vor mai mult. Nu prea mi s-a întâmplat să fie invers, chiar dacă unele seminarii pot fi mai solicitante din punct de vedere intelectual. Efectele compensează efortul depus.
Durata cursului afișată pe site include și pauzele, inclusiv cea de masă. De fapt, acela nu e timp în care eu îți livrez servicii, dar dă bine să fie acolo mai mult, ca să ai impresia că lucrez mai mult.	În prezentarea seminariilor mele, există specificat câte ore durează timpul de lucru și pe ce perioadă se întinde (de exemplu, 8 h întinse pe parcursul a 11 ore cu tot cu pauze).
Nu am ținut toate evenimentele pe care le-am anunțat în trecut. Dar tu nu știi asta, prin urmare imaginea poate să-mi meargă în continuare. De fapt, week-endul trecut am jucat Counter Strike, că n-am avut suficienți participanți la seminar. Dar asta n-ai s-o afli de pe Facebook.	Nu țin toate seminariile pe care le anunț și nu păstrez o evidență strictă a celor pe care le-am organizat. În peste jumătate din cazuri, seminariile anunțate se țin. Dacă nu se țin, atunci mai aștept să se strângă un anumit număr de participanți pentru a le putea ține. Alteori, am avut foarte mulți participanți într-un interval scurt.
V. Despre comunicarea cu mine
Nu e o idee bună să mă contrazici, pentru că nu e frumos, și-n plus s-ar putea să mă întrebi ceva ce nu știu și nu vreau să recunosc. Tu ai venit să înveți de la mine, nu? Dacă m-ai ales pe mine, înseamnă că trebuie să mă suporți.	Dacă nu ești de acord cu mine sau ai o idee mai bună, vino în față și împărtășește-o! Îi încurajez pe participanții mei să-mi pună întrebări la care nu știu răspunsul, pentru că astfel continui și eu să învăț, inclusiv de la ei. Unele tehnici de memorare pe care le predau acum sunt învățate chiar de la cursanți! Dacă mă contrazici cu argumente, atunci următoarea ediție a seminarului poate să fie îmbunătățită. Desigur, s-ar putea să nu fiu de acord cu tine, dar din viziuni diferite cu siguranță că eu sau tu sau altcineva din sală poate să ia ce i se potrivește.
Eu îți cer feed-back-ul ca să te simți bine că te-ai exprimat. De fapt, arunc foile cu critici și păstrez doar afirmațiile care spun că sunt un geniu. Chiar vrei să fii în minoritate? În plus, mai știi? Poate dacă mă prinzi într-o pasă proastă nici nu-ți mai dau diploma sau te spun la șef!	Pentru mine, un feed-back echilibrat are în componență aspecte negative și pozitive. Pe mine nu mă deranjează în sine critica, ci critica lipsită de argumente. Dacă e ceva care te-a deranjat, poate reușesc să îmbunătățesc sau să explic acel lucru. Toate feed-back-urile sunt păstrate, atât cele pe hârtie cât și cele în format electronic. Am sute de feed-back-uri de la clienți. Chiar dacă am multe studii, certificări și formări, nu emit certificate și nu pun mare preț pe diplome. Cele de participare pe care le eliberez celor care insistă neapărat să aibă o hârtie colorată nu au vreo valoare care să fie recunoscută de altcineva. Consider că principalul motiv pentru care participi la seminariile mele este să aplici ce înveți în viața ta.
La mine în familie și în celelalte poziții trebuie să urmez regulile altora și să fac ce îmi impun alții. Acum, că ai venit la seminarul meu, nu-ți spun că aici e singurul colțișor din lume în care eu pot să-mi impun propriile reguli. Asta trebuia deja s-o știi când ai semnat factura! Așa că ciocu’ mic!	De obicei, în experiența mea, oamenii vin la mine ca să le concep/recomand reguli pe care să le urmeze. Asta s-a întâmplat deoarece eu am fost nemulțumit când nu am găsit sisteme funcționale în ce voiam, așa că adesea a trebuit să le creez eu. Regulile mele duc la succesul clienților, dar fiecare aplică ce, cum și cât vrea.
Dacă îți spun că ești praf, poate vii pe la mine în consultanță. Dacă îți spun că ești grozav/ă, poate mai vii pe la vreun seminar. Ia să-ți studiez profilul! Tu cum stai cu banii?	Feed-back-ul meu este oferit celor care îl cer și de obicei este specific. Prefer să mă concentrez pe instrumentele potrivite și pe soluțiile cele mai avantajoase pentru fiecare client în parte.

Copyright © Ştefan Alexandrescu, 2016

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Ștefan Alexandrescu este trainer în dezvoltare personală și profesională. Vizitează aici pagina de prezentare a seminariilor lui!