Arhive etichetă: apararea libertatilor civile

Cronica documentarului 1990 – Între golani şi criptocomunişti (2015)

documentar TV de mediu-metraj (48 min)

regia: Liviu Tofan

produs de Filaret Acatrinei

Trailer

TVR are în arhivă mult material, footage de la diverse evenimente istorice, din care se pot scoate sute de documentare. Atunci când Andrei Ujică (coautorul genialului Videogramme einer Revolution) a realizat un lung-metraj de vreo 3 ore dintr-un asemenea material (Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu), a fost criticat pentru lipsa de comentariu pe marginea lui. Însă regizorii pot conta pe sprijinul TVR în realizarea unor documentare îndrăzneţe care expun istoria oficială pentru ceea ce este: o minciună.

Filmul se înscrie pe tradiţia creată de Cornel Mihalache în ceea ce priveşte problema confiscării Revoluţiei din 1989 de către autorii loviturii de stat care a avut loc în România şi merită a fi văzut în continuarea documentarului Piaţa Universităţii (1990) de Stere Gulea, Vivi Drăgan Vasile şi Sorin Ilieşiu.

Este foarte greu a cuprinde în atât de puţine cuvinte şi în imagini atât de reprezentative ce s-a întâmplat atunci şi care era importanţa evenimentelor care s-au petrecut în Piaţa Universităţii din Bucureşti: protestele, intervenţia autorităţilor şi mineriada. Excelent documentat, montat cu talent şi bine comentat, filmul dezvăluie o pagină importantă din istoria recentă a României, una pe care Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman şi asociaţii lor nu o vor cunoscută.

Valoarea filmului este cu atât mai mare cu cât marea majoritate a documentarelor care s-au făcut despre lovitura de stat s-au concentrat pe momentul decembrie 1989, mai puţin pe ceea ce a urmat după. Exemple de asemenea filme, a căror vizionare ajută la înţelegerea contextului istoric sunt: Piepturi goale şi buzunare pline de Cornel Mihalache şi După revoluţie de Laurenţiu Calciu.

O adevărată capodoperă jurnalistică, istorică şi filmică, care merită văzută de cei ce doresc să înţeleagă ce s-a întâmplat acum un sfert de secol.

Documentar proiectat în cadrul festivalului naţional DocuArt ce a avut loc la Bucureşti în octombrie 2015.

Punctajul meu: 8/10

Documentarul poate fi vizionat în întregime pe YouTube

Ştefan Alexandrescu

ocazional, critic de film

Copyright text © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Anunțuri

Exerciţiu de manipulare a opiniei publice

Cartea „Faţa nevăzută a homosexualităţii”, de Virgiliu Gheorghe şi Andrei Dîrlău, a cărei recenzie am scris-o aici fost lansată la Bucureşti în 18 februarie 2015, cu ceva peripeţii. Pe scurt, Universitatea Bucureşti, care desfăşoară o politică pro-homosexualitate şi anti-creştină, a oprit desfăşurarea evenimentului, obligându-i pe organizatori să schimbe locaţia cu scurt timp înaintea evenimentului. Nu am participat la eveniment. În luna iulie, când am scris această cronică, am căutat pe internet informaţii despre ea, în încercarea de a găsi o cronică a cărţii sau a evenimentului.

Fără să dau link la grămada de articole scrise cu dezinvoltură de oameni care nu au citit cartea ci cel mult au frunzărit-o (ceea ce se vede din contrargumentele lor palide), am observat că:

  • discursul ştiinţific din carte, care vine în sprijinul homosexualilor (pentru a se vindeca de tulburările lor), a fost combătut într-un limbaj peiorativ

  • atât susţinătorii pro-LGB cât şi opozanţii nu s-au făcut înţeleşi unii de alţii şi au lipit „etichete” celor cu păreri diferite

  • publicul care a scris despre subiect nu era informat şi nici nu a căutat să fie informat

  • mulţi au copiat sau au compilat ceea ce au scris sau au spus alţii

  • cartea nu a beneficiat de recenzii serioase, în adevăratul sens al cuvântului. Am găsit una singură, aici. Oare ortodocşii ce păzesc?

  • autorii, în calitate de organizatori, nu au gestionat suficient de bine participarea la eveniment.

Impresia mea generală este că România şi mai ales opinia publică se află deja sub influenţa şi presiunea ideologiei homosexualiste. Bineînţeles, cei cărora nu le place argumentarea riscă să considere această recenzie „homofobă”. Nu e nicio problemă. Nu scriu pentru ei. Sunt conştient că etichetele vin din emoţii necontrolate, iar nu din raţiune. Eu ştiu că am dreptul să mă exprim fără să fiu etichetat. Iată şi câteva expresii ale unor puncte de vedere opuse: aici, aici, aici.

Vă invit să citiţi aici recenzia evenimentului lansării de carte. Mai jos, vă invit să vizionaţi lansarea cărţii.

 

apariţia autorilor la TVR

 

Ca urmare a apariţiei în această emisiune,TVR a fost amendată cu 10.000 lei. Interviu cu Virgiliu Gheorghe despre aceasta, aici. Un alt interviu cu Virgiliu Gheorghe pe tema lansării cărţii sale, aici.

Informaţii despre homosexualitate, aici.

O carte similară, Bolile homosexualităţii, de Genoveva Tudor (apărută tot la editura Christiana în 2005), poate fi descărcată şi citită de aici. Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi Graniţe conceptuale în mişcare. În acest articol, explic cum se poate ajunge ca într-un secol sau mai puţin, negrul să devină alb şi invers.

Recenzie de carte de Ştefan Alexandrescu. Copyright (C) Ştefan Alexandrescu, iulie 2015

Despre strategia diabolică a implementării cardurilor de sănătate cu cip RIFD în România

       Voi porni de la câteva scurte observații. Nu știu dacă ați văzut anunțuri afișate pe ușile unor cabinete medicale, în care se spune că de la 1 mai consultațiile se fac OBLIGATORIU numai pe baza cardului de sănătate… La televiziuni, același lucru… Știri în care ni se spune că aceste carduri sunt OBLIGATORII începând cu data de… (acum 1 august 2015) Ce înțelege oare românul simplu, cetățeanul de rând? În mod evident, că este absolut necesar acest card electronic de sănătate (mai precis de ne-sănătate) și că este musai să-l ia toată lumea și ar fi ceva normal până la urmă…

          Din păcate, ne dăm seama că mass-media nu informează întotdeauna, ci adesea dezinformează… Pentru că ea nu este independentă și profesionistă cu adevărat în general… Pentru că lucrează pentru cercuri foarte obscure… De aceea ea omite cu bună știință să spună întreg adevărul… Și astfel se aduce o atingere gravă interesului cetățenilor și dreptului de a fi informați cu adevărat… ,,ELITELE” MASONICE MIZEAZĂ FOARTE MULT PE IGNORANȚĂ (LIPSĂ DE INFORMARE) ȘI MANIPULAREA ȘTIRILOR (MASS-MEDIEI CENTRALE)… Așa cum românii nu știu mai nimic despre Mișcarea Legionară și alte subiecte importante dar delicate…

          Frați români, anunțurile acestea OMIT SĂ PRECIZEZE CĂ ÎN LIPSA CARDULUI DE SĂNĂTATE, PACIENȚII POT FI CONSULTAȚI PE BAZA ADEVERINȚEI DE ASIGURAT DE LA CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI SOCIALE ȘI DE SĂNĂTATE… Adică ,,uită” de ALTERNATIVA la card, pentru cei care din motive de conștiință sau religioase le refuză, ca și când aceasta n-ar exista de fapt sau ar fi doar ceva provizoriu și prea irelevant pentru noi…

            Și totuși există!… Legea Sănătății a fost amendată în urma presiunilor exercitate de societatea civilă prin multe ONG-uri… Chiar CNAS recunoaște pe site-ul lor:

 ,,Incepand cu data de 1 mai 2015, persoanelor, care refuza in mod expres, din motive religioase sau de conştiinţa, primirea cardului naţional, li se elibereaza de catre casa de asigurari de sanatate la care este luat in evidenţa adeverinţa de asigurat cu o valabilitate de 3 luni.

            Adeverinţa de asigurat cu o valabilitate de 3 luni de la data emiterii se elibereaza la solicitarea asiguratului pe baza unei cereri (care poate fi vizualizata/descarcata in josul paginii) adresate casei de asigurari de sanatate la care acesta este luat in evidenţa si a copiei dupa actul de identiate.

            Cererea, pentru prima solicitare de eliberare a adeverinţei, va fi insoţita de cardul naţional, in situaţia in care acesta a fost distribuit. In situaţia in care cardul naţional a fost returnat casei de asigurari de sanatate/CNAS anterior depunerii cererii de eliberare a adeverinţei de asigurat cu o valabilitate de 3 luni, asiguratul va face menţiunea acestui fapt in declaraţia pe propria raspundere.

            Solicitarile se depun la biroul  de specialitate din sediul Gheorghe Titeica, nr, 142, etaj 1, camera 2B, ghiseul nr. 3 dupa urmatorul program

                                       Luni, marti, miercuri: 8,30 – 14,30

                                                           Joi: 12 – 18

            ADEVERINETELE DE INLOCUIRE A CARDULUI SE ELIBEREAZA NUMAI ASIGURATILOR ALE CAROR CARDURI AU FOST TIPARITE PENTRU CASMB.

            Documentele pot fi transmise si prin serviciile postale. Nu se iau in considerare documente transmise prin e-mail.

            In situatia in care solicitantul nu se poate prezenta personal la CASMB in vederea obtinerii  adeverintei inlocuiotoare, poate fi reprezentat de o terta persoana pe baza de imputernicire notariala.” 

             (sursa: http://www.cnas.ro/casmb/page/procedura-de-obtinere-a-adeverintei-in-caz-de-refuz-al-cardului-national.html)

           O știre de ultimă oră de la DIGI 24 ne spune că aceste carduri de sănătate devin obligatorii de la 1 august 2015 și că în lipsa lor nu vor putea fi consultați pacienții și nu vor putea fi eliberate rețetele… Asta înseamnă că totul se va face DOAR prin operare în sistemul electronic… Și mai spunea că au mai rămas de distribuit circa 350 000 de carduri… Acesta să fie oare adevărul? Noi credem că nu… Numărul celor care au respins deja cardurile electronice de sănătate cu cip (RFID) este în realitate cu mult mai mare și credem că dau bătăi de cap celor care vor să ne introducă de fapt cu forța acest sistem…

          Deja rețetele compensate se primesc la farmacii numai însoțite de cardurile de sănătate cu cip activate în prealabil de medicii de familie. Medicii sunt presați să consulte pacienții cu card în detrimentul celorlalți cu adeverințe de asigurat, pentru că au încheiate contracte cu Casa Națională de Asigurări Sociale și de Sănătate și li se decontează rețetele gratuite și compensate… La fel și furnizorii de medicamente lucrează cu farmaciile pe baza cardurilor…

          De ce a fost făcută această amânare de la 1 mai privind ,,obligativitatea” cardurilor la 1 august?… ÎN OPINIA NOASTRĂ, A CELOR DE LA MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI, EA SE DATOREAZĂ ÎN SPECIAL ERORILOR DATE DE SISTEM, DE BLOCAJE… SE DOREȘTE CA PÂNĂ LA ACEASTĂ DATĂ DE 1 AUGUST SĂ FIE CÂT DE CÂT SECURIZAT SISTEMUL… IAR PROPAGANDA PENTRU PRIMIREA CARDURILOR SĂ CONTINUE PENTRU A FI FINALIZATĂ ACEASTĂ IMPLEMENTARE A LOR ÎN ROMÂNIA, ORDIN PRIMIT DE LA BRUXELLES ȘI WASHINGTON PRIN FILIERA MASONICĂ…

          Pentru mai multe detalii, accesați articolul anterior despre cardurile de sănătate:

          https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/05/31/amanare-cardul-de-sanatate-va-fi-obligatoriu-de-la-1-august-au-descoperit-ca-a-crescut-numarul-de-romani-ce-nu-l-au-primit/

                                           Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie

Articol preluat cu permisiunea scrisă a autorului de aici.

Pălărie pe o pană, zi-i „democraţie” ce-i

 Motto:

„În urma amplelor cercetări şi analize comparative pe care le-au realizat, savanţii români au descoperit unde se găsesc cele mai multe vitamine: în farmacie.”

 

Anul acesta s-au sărbătorit 156 de ani de la unirea principatelor Moldova şi Ţara Românească în statul cunoscut pentru prima dată pe scena internaţională ca „România”. Deci statul modern cu acest nume abia are cam un secol şi jumătate de existenţă. Este relativ proaspăt în lunga istorie a omenirii faţă de Franţa, Marea Britanie sau China, de exemplu.

Poporul român şi-a mandatat aleşii la bine şi la rău, să aibă cât de cât grijă de patrie şi de neam. Şi se mai pregăteşte să-i mandateze odată, cu ocazia alegerilor euro-parlamentare. Bucură-te! Azi e Ziua Europei! Cum care Europă? Cea de Vest, că aia de Sud-Est e ca şi cum n-ar exista.

Probabil că, având atât de multe relaţii de scurtă durată cu aleşii săi la conducere, poporul român a mai scăzut din aşteptări şi nu îl mai aşteaptă pe Vlad Ţepeş în rolul lui Făt Frumos din poveste să conducă ţara şi nici măcar să păzească drapelul român la Bruxelles. N-o să ia vântul stindardul român atâta timp cât românul nostru mai are ceva gaze sau aur în spatele curţii.

Dar măcar să o primească înapoi la sfârşit cam tot în aceleaşi condiţii ce a dat – la urma urmei, unul din „păcatele capitale” pentru care istoria îi judecă pe unii conducători ai României este acela că au cedat porţiuni largi din ţară jefuitorilor (în speţă, Transilvania – din 1940 în 1944, Bucovina de Nord, Basarabia şi Cadrilaterul).

  

Este legal să manipulezi, dar nu să impui

Parlamentul şi Guvernul îşi imaginează că înnăbuşând violent protestele de stradă şi limitând democraţia vor crea frică în popor. Aiurea! Ba chiar mai tare, românul care se aprinde repede şi uită greu, va scoate urgent răbojul cu toate suferinţele îndurate de pe urma statului român. Atunci când statul dă permisiunea corporaţiilor să-i foreze omului în spatele casei şi intră peste el să-l pocnească şi să-i impună că „eu ştiu ce e mai bine!” este clar că nu mai suntem în democraţie, la adăpostul călduţ al manipulărilor frumos desenate. Suntem dincolo de propagandă, în dictatură.

Problema care se ridică în mod justificat nu este atâta despre cine are dreptul asupra resurselor din subsol (statul, corporaţiile, consiliul local sau ţăranii) este cu privire la drepturile de poluare. Dreptul de poluare nu a fost cumpărat de corporaţii, împreună cu drepturile de explorare şi exploatare. Acest drept a fost impus cu japca asupra unor comunităţi, într-o asemenea măsură încât ar putea fi considerat (în virtutea efectelor cu care a fost asociată fracţionarea hidraulică) o tentativă de genocid, un atentat la continuitatea populaţiei române în zonele afectate.

Deocamdată, există o serie de hotărâri judecătoreşti care au fost luate, în cazul a trei comune izolate din judeţul Vaslui, care stabilesc că gazele de şist nu sunt asimilabile cu gaze naturale, iar în România nu există legi cu privire la exploatarea gazelor de şist şi nici cu privire la fracţionarea hidraulică – prin urmare, legea ocroteşte dreptul consiliilor locale de a se opune explorărilor în acest sens.

Eu consider că dreptul la proteste se apără cel mai bine cu moderaţie. Nu susţin ieşitul în stradă decât ca ultim mijloc de manifestare al democraţiei. Ne cam apropiem de sfârşitul democraţiei, aşa că vocea celor din stradă a început să fie auzită şi asta e bine. Problema este că s-a ajuns aici în acest mariaj/parteneriat între popor şi aleşi nu doar pentru că am ales cu picioarele „între răul mai puţin rău”, nu doar pentru că am fost trădaţi de cei aleşi, ci şi pentru că am tăcut prea multă vreme.

Eu am tăcut prea multă vreme pentru că am sperat că există o societate civilă care funcţionează. Am crezut în ONG-uri pe principiul: „sunt alţii care să se lupte pentru drepturile mele”, iar eu am continuat să mă informez în ce măsură modificările legislative mă restricţionează pe MINE în activitatea mea profesională şi cum pot să le evit punctual.

Ştiu, e nasol să citeşti pagini întregi, în fiecare zi, despre gazele de şist. Şi tu vrei să te întorci cu gândul la viaţa ta. Şi cei care scriu despre asta ar prefera alte subiecte mai puţin deprimante. Dar aceasta este realitatea în care trăim şi de care trebuie să fim conştienţi, să o mărturisim în continuare şi să îi acordăm importanţă şi urgenţă, pentru că altfel va fi mai rău, mult mai repede. Misiunea intelectualilor de vază, la drept vorbind, este să apere cu condeiul democraţia, căci ştim cum condeiul este mai puternic decât sabia, mai puţin atunci când este acoperit… de o pălărie. Cine iese să apere democraţia? Ies mulţi, în stradă, din cei cărora „le-a ajuns cuţitul la os.”

 

Când adevărul devine banal şi plictisitor

Ce face puterea legislativă din România? Nici măcar nu se sinchiseşte să mai creeze manipularea mai mult sau mai puţin subtilă cu care să vrăjească poporul. Discursul cu „statul vrea ce e mai bine, vom câştiga o mulţime de bani cu exploatările de aur şi de gaze de şist” nu mai merge nici măcar la pachet cu a cumpăra votul pe o sacoşă de alimente. Când cetăţeanul de rând, fără să ştie mare lucru despre ce e bine sau nu pentru el, vede – dau exemple fictive, dar posibile – că la robinet curge otravă şi nu apă, când îşi vede casa scuturată de cutremure, cei dragi bătuţi de jandarmii care vin la ei în casă să le dea amendă pentru că au găzduit protestatari, nu-i trebuie cine ştie ce cunoştinţe sau şcoală ca să înţeleagă ceea ce bănuia sau ştia de mult: statul, în frunte cu cei ce-l conduc, este un partener infidel căruia nu numai că nu-i pasă că l-a înşelat pe cetăţean, dar îl pedepseşte în public pentru că a deschis gura să spună ce vede.

Manipularea cu Roşia Montană a fost un dans interesant care a ţinut 19 ani (1995-2014). Proiectul a fost îngropat. Trăiască societatea civilă! În schimb, ce se dorea a se realiza la Roşia Montană a început deja la Certej. Doarmă în continuare societatea civilă, nani, nani, somn uşor!

Manipularea ca faţetă subtilă a neocolonialismului nu a învins în acest caz, este o luptă care continuă pe fronturi democratice şi juridice. Dacă manipularea nu s-a dovedit eficientă în cazul Roşiei Montane, s-a încercat propaganda în cazul gazelor de şist, doar că o propagandă jalnică, mimată în plictis, în care statul şi companiile implicate nu se sinchiseau prea mult nici măcar să varieze mesajele străvezii pe care le transmiteau, insultând nu doar inteligenţa, ci şi bunul simţ al cetăţenilor.

Scepticii, câinii de pază ai democraţiei, s-au împuţinat. Unii s-au plictisit să mai latre degeaba la caravană, alţii s-au lăsat copleşiţi de tot felul de griji şi probleme curente, iar cei care chiar şi-au menţinut vertical poziţia nu au mai fost ascultaţi. Nu mai există un dialog. Este clar că statul nu doreşte binele poporului şi al ţării, ci îi doreşte răul. Este evident şi banal. Toată încrederea poporului s-a terminat.

În acest condiţii, guvernanţii aleg să pună paie pe foc şi să sucombe însuşi eşafodajul democraţiei, luând câinilor de pază libertatea de a vorbi în public fără a fi cenzuraţi, sau etichetaţi ca „extremişti” sau, în curând, dacă trece modificarea OUG 31/2002, „legionari”. Cum, nu ştiai? Citeşte mai jos mai multe!

https://discerne.wordpress.com/2013/12/01/protestele-nationaliste-impotriva-exploatarilor-cu-cianuri-si-prin-fractionare-hidraulica-libertate-sau-abuz-al-democratiei-de-stefan-alexandrescu/

https://discerne.wordpress.com/2013/12/03/legea-condamnarii-legionarilor-folosita-impotriva-nationalismului-si-patriotismului-romanesc-impotriva-drepturilor-omului-si-impotriva-constitutiei-de-stefan-alexandrescu/

https://discerne.wordpress.com/2013/12/04/legea-lui-crin-antonescu-rosia-montana-si-viitoarea-cenzura-din-romania-de-razvan-goldstein/

https://discerne.wordpress.com/2013/12/05/modificarea-o-u-g-312002-este-un-atac-la-adresa-constiintei-ortodoxe-a-poporului-roman-si-la-adresa-democratiei-de-stefan-alexandrescu/

https://discerne.files.wordpress.com/2013/12/cum-incalca-drepturile-omului-legea-contra-legionarilor.pdf

Poţi înşela pe toată lumea o parte din timp şi o parte din lume tot timpul. Dar nu poţi înşela pe toată lumea tot timpul”

Abraham Lincoln

  

Aşadar, eu propun să mai sărbătorim ceva astăzi, de Ziua Europei, pentru ultima sau penultima oară: democraţia în România. Pentru că până la sfârşitul deceniului, aceasta, sub ce formă, viciată sau eşuată, o mai fi existând acum în România, are şanse să dispară cu desăvârşire.

Am o urare pentru domnii senatori care au votat sau au lăsat să treacă ambigua lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

Le urez felicitări pentru că au reuşit, în cele din urmă, după un sfert de secol de la Revoluţie, după peste un secol şi jumătate de ani de stat modern, să calce în picioare idealurile oamenilor de bună credinţă care au sperat în acele momente istorice. Mai mult, propun ca fiecare crater pe care îl sapă vreo companie străină în România după aur sau gaze de şist să fie botezat după numele acestor parlamentari, iar atunci când se vor termina aceste nume, să continue cu toate neamurile lor. Cu toţii pot dormi liniştiţi în vreme ce „duşmanii sistemului” vor fi băgaţi după gratii ca „legionari” sau cine ştie ce etichetă fantezistă va mai inventa statul ca să permită străinilor să jefuiască ţara.

Happy Europe‘s Day!

Ştefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare

discerne.wordpress.com

Copyright © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.