Arhive categorie: Ce (mai) inseamna succesul la scoala

Vezi aici cele 3 emisiuni în care am apărut la TV în ultima lună

Teodora Tompea
Asist. univ. dr. soc. Teodora Tompea

Din 9 decembrie 2014 până în 6 ianuarie 2015 am apărut la TV de trei ori, cumulând peste 45 de minute în emisie.

În această pagină găsiţi cu roşu linkurile de accesare a emisiunilor în care am apărut, împreună cu o scurtă prezentare a lor:

Vă invit să mă urmăriți în prima jumătate a emisiunii Turist acasă de marţi 6 ianuarie 2015 dimineaţă realizată de asist. univ. dr. soc. Teodora Tompea pe canalul Digi 24 Iaşi. Emisiunea Turist Acasă a fost premiată la Simfest chiar de la începuturile sale.

Am avut plăcerea de a o cunoaşte pe Teodora Tompea, care şi-a fructificat la maxim educaţia şi oportunităţile de învăţare şi este merau în căutarea oportunităţilor de autodepăşire. Vă invit să descoperiţi o discuţie despre motivaţii în carieră la o emisiune prietenoasă ce merge în profunzimea subiectelor abordate. În cadrul emisiunii, am apărut aproximativ 7 minute, al început. Am vorbit despre citirea rapidă şi cărţile mele, „Căile persuasiunii în negociere” şi „Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală”.


Am mai apărut de asemenea tot la Digi24 Iaşi marți 23 decembrie la emisiunea „Vocile Iaşului” găzduită de Ovidiu Mihăiuc. Ediţia pe tema „dezvoltarea personală şi succesul la şcoală” poate fi urmărită aici. Eu apar în primele 31 de minute ale emisiunii.

Am mai apărut de asemenea marți 9 decembrie 2014, de la ora 8 AM la ora 9 AM pe posturile TVR 3, TVR Iași și la adresa http://www.tvrplus.ro. Vedeţii aici porţiunile în care apar eu între minutele 19.17-33.00 Mai exact, la emisiunea Regional Cafe cu Carmen Târnoveanu și am vorbit pornind de la cartea mea, Ce (mai) înseamnă succesul la școală, ce se va lansa în curând la Iaşi.

Carmen Târnoveanu
Carmen Târnoveanu

 Articol de Ştefan Alexandrescu

Anunțuri

Lansare la Bucureşti: Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală de Ştefan Alexandrescu Invitaţi: Traian Stănciulescu şi Gabriel Chicioreanu

AFIS CE MAI INSEAMNA SUCCESUL LA SCOALA BucurestiVă invit, pe cei care veţi fi în Bucureşti sâmbătă 20 decembrie 2014, la ora 17.40, la lansarea volumului “Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală”, pe care l-am publicat în octombrie la editura Creative Vision Publishing International.

Cartea demonstrează de ce şi cum (nu) funcţionează învăţământul preuniversitar, prin ochii unui fost elev ajuns trainer învăţându-i pe alţii cum să înveţe. O radiografie a unor metehne româneşti, disecate în profunzime, cu tragedie şi umor.

Sunt unele cărţi care îţi deschid ochii şi te învaţă cum funcţionează educaţia. Ceea ce învăţăm din ele are potenţialul de a ne schimba viaţa. Am scris această carte cu gândul la cartea pe care mi-aş fi dorit să o citesc (dar nu am găsit-o), ca adolescent, acum 15 ani, pentru a accepta ceea ce nu poate fi schimbat în sistemul educaţional românesc şi a înţelege cum să schimb ceea ce poate şi merită să fie schimbat. Fie ca ideile cuprinse în “Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală” să vă inspire, aşa cum şi eu am fost inspirat de profesorii mei din liceu şi facultate, cărora le dedic acest volum.

La eveniment vor lua cuvântul invitaţii speciali:

Prof. univ. dr. Traian Stănciulescu

Gabriel Chicioreanu

coperta ILansarea se va realiza la ceainăria Rendez-Vous din Bucureşti, sâmbătă 20 decembrie 2014, Edgar Quinet 8-10 vis-a-vis de Casa Capsa, la ora 17.40 după următorul program:

În jur de 17.40 vă invităm să fiţi prezenţi în locaţie şi să comandaţi un ceai şi imediat cum vom gusta cu toţii o clipă de linişte şi savoare într-un loc plăcut, vom începe prezentările în maxim un sfert de oră.

logo rendez-vous

Vă invităm să luaţi parte la un eveniment cultural făcând parte din auditoriu, filmând, fotografiind, dând mai departe evenimentul şi cumpărând un exemplar cu autograf din partea autorului.

Iată aici şi aici mărturii ale cititorilor acestei cărţi. Vă invit să mă urmăriţi vorbind despre această carte în emisiunea „Regional Cafe” pe TVR3 din dimineaţa zilei de marţi 8 decembrie 2014 aici între minutele 19.17 – 33.

Eveniment organizat de Artis Consulting & Training în colaborare cu Rendez-Vous.

Informaţii suplimentare autor:

Ştefan Alexandrescu

0754534929

0729 034 883

 

 

Prezentarea cărţii „Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală”, de Ştefan Alexandrescu

0

Creative Vision Publishing International

prezintă

Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală,

de Ştefan Alexandrescu

Prezentarea făcută de autor

Această carte este despre rădăcinile problemelor de comunicare între generaţii. Pe principiul „şcoala de astăzi este societatea de mâine”, arată care sunt câteva din efectele pe care comunismul le are asupra generaţiilor de azi şi care sunt câteva din efectele pe care dependenţa de tehnologie le poate avea asupra generaţiilor viitoare. Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală este un volum care îţi demonstrează, din prisma amintirilor personale, de ce şi cum funcţionează învăţământul preuniversitar din România, prin ochii unui fost elev ajuns trainer învăţându-i pe alţii cum să înveţe. Este o carte care îţi arată metehne româneşti, disecate în profunzime, cu tragedie şi umor. Nu este nicidecum un simplu volum de amintiri de la un anumit liceu, ci îşi propune să fie o radiografie a societăţii contemporane din punctele de vedere ale educaţiei, tehnologiei şi comunicării dintre generaţii.

  

lipsa ascultarii

  

Pornesc de la evenimente şi persoane despre care am povestit aşa cum le-am perceput eu. Nu de dragul de a povesti, ci pentru a trage nişte concluzii care mi se par relevante despre învăţământ şi generaţiile X (cei născuţi între 1961-1981), Y (cei născuţi între 1982-1993) şi Z (cei născuţi între 1994-2005).

Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală îşi propune să ofere subiecte de meditaţie pe următoarele întrebări:

  • Cum reacţionezi atunci când eşti respins într-un sistem? Cum se creează un sistem într-un alt sistem?

  • Ce înseamnă astăzi succesul la şcoală şi cât va mai valora acesta mâine?Care sunt criteriile şi valorile în funcţie de care noi şi societatea alegem să definim succesul?

  • Care sunt premisele comunicării între generaţii?

  • Care este viitorul comunicării emoţionale între adolescenţii şi tinerii de azi?

  • Care este impactul pe care tehnologia îl are asupra modului în care gândeşte generaţia Z (cei născuţi între 1994-2005)?

  • Cum putem, fiecare din noi, să avem parte de o educaţie mai bună?

  

Comandă acum la: stefan.alexandrescu [at] yahoo [punct] com

Citeşte aici şi aici mărturii ale cititorilor!

  

Citind acest volum vei înţelege în profunzime:

  • cum sistemul de educaţie din România a fost planificat ca să eşueze;

  • de ce copiii nu se mai înţeleg cu părinţii;

  • de ce uneori nu funcţionează meditaţiile/pregătirea;

  • cum se produc mecanisme de autosabotaj care afectează tinerii din adolescenţă până la maturitate;

  • care este importanţa inteligenţei emoţionale în relaţiile tinerilor;

  • cum să foloseşti tehnici şi metode creative pentru comunica şi a-i inspira pe tineri;

  • cum tehnologia transformă calitatea comunicării;

  • de ce mulţi din absolvenţii de succes sunt atât de nepregătiţi practic şi strategic pentru piaţa muncii.

  

Comandă acum la: stefan.alexandrescu [at] yahoo [punct] com

  

 

coperta IDin cuprins:

  • Jocurile mentale cu capra vecinului

  • Educaţia, această traumă colectivă…

  • O nouă dinamică a generaţiilor

  • De ce şcoala de azi este societate de mâine

  • Adolescentul 2.0 faţă cu tehnologia 3.0

  • O viaţă de nota 10 (zece)

  • Goana după respect

  • Pâine şi circ

  • Inteligenţa emoţională, regiunea Moldova

  • Principiile disciplinei pozitive

  • Iubirea adolescentină şi bolile sale contemporane

  • Perspective asupra educaţiei copiilor supradotaţi în România

  • Cum să încurajezi creativitatea şi independenţa elevilor la ore

  • 275 de filme despre copii, tineri şi educaţie care te vor pune pe gânduri

      

Comandă acum la: stefan.alexandrescu [at] yahoo [punct] com

 

  

Structura volumului

I. Arta de a fi dat afară (cu stil)…

II. Cum se construieşte un sistem într-un alt sistem

III. Conu‘ Admin faţă cu reacţiunea sau despre empatie, v. 2.0.

IV. Alternative

V. Află mai multe!

VI. Verba Volant, Scripta Manent!

  

  

Comandă acum la: stefan.alexandrescu [at] yahoo [punct] com

 

Alte informaţii

Colecţia: Conştiinţă

Luna publicării: octombrie 2014;

Tirajul comercial curent ieşit de la tipografie: noiembrie 2014

Preţul în România pentru un exemplar: 40 de lei (Iaşi şi Bucureşti), 52 de lei (expediată prin poştă). Dacă doriţi cartea din afara României, preţul se calculează în funcţie de ţară. Preţul orientativ pentru Europa este 10 euro/exemplar + cheltuieli de expediție. Comenzi şi informaţii la: stefan.alexandrescu [at] yahoo [punct] com

Format carte: tipărit, A5 (205 x 145);

Număr pagini: 354;

ISBN: 978-973-87634-5-6;

Coperta: Ştefan Alexandrescu & Răzvan Goldstein şi Paul Cojocaru;

Publicuri-ţintă: elevi, cadre didactice, părinţi, studenţi, pedagogi

Cartea este ilustrată cu peste 100 de imagini, din care unele color.

Background: Cartea a fost dezvoltată cu precădere în iulie-august 2010, august-noiembrie 2012, februarie-iunie 2013, august-septembrie 2013 şi iunie-octombrie 2014. Reprezintă dezvoltarea a două serii de articole publicate pe blogul în română al autorului, Discerne.wordpress.com, care au fost premiate la concursurile organizate de Blogal Initiative: Fii eroul şcolii tale – Powered by Vodafone, ediţia toamna 2012, şi Cum vezi viitorul în educaţie? (desfăşurată în perioada mai-iunie 2013).

Comandă acum la: stefan.alexandrescu [at] yahoo [punct] com

coperta I

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu, 2014

Testimoniale: Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală, de Ştefan Alexandrescu

coperta I

  

Ce spun cititorii până acum despre

Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală, de Ştefan Alexandrescu

  

Bianca Roxana IonelPe fiecare dintre noi, liceul ne-a marcat şi ne-a transformat în cine suntem astăzi, dar prea puţini sunt cei care au curajul să retrăiască toate momentele, să le scrie şi să le împărtaşească unui public ce se va regăsi printre rânduri.

Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală este o carte scrisă cu o atenţie şi o meticulozitate specifică autorului, mult mai profundă decât pare la prima vedere, care îl face părtaş pe cititor la destinul liceanului expus în cel mai realist mod.

Sub o mască de echilibru şi detaşare, Ştefan ascunde tensiuni aproape insuportabile, peste care aruncă câteva ironii fine. Aceste ironii conturează o relatare minunată şi totuşi tulburătoare a felului în care liceul te maturizează, te şlefuieşte şi te pregăteşte pentru o viaţă ce începe din momentul în care realizezi că tot ce contează e clipa ce o trăieşti acum. ”

ec. Bianca Roxana Ionel

programator, Iaşi

  

diana mihalcea digi24iasi-11158Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală a fost o mare supriză după lecturile anterioare semnate de Ştefan. La fel ca în modă, cred că acest stil îl prinde foarte bine, în ciuda faptului că până acum a fost tributar unui stil mult mai specializat.

Volumul nu este un clişeu despre viaţa de liceu, ci cartea pe care merită să o citeşti mai ales când eşti adult şi când ai înţeles şi ce-a însemnat procesul de maturizare, şi care este rolul şcolii în educaţia ta.

Este genul de carte pe care o citeşti uşor şi rapid şi care îţi dă un sentiment care trezeşte fie angoasele de liceu, fie revolta că timpul a trecut şi că trebuia să zboare cu folos. Mai ales, este un manifest scris cu delicateţe împotriva unui sistem de învăţământ care are încă multe de recuperat.

Apoi, m-aş bucura ca această carte să însenineze şi conştiinţa chinuită a oricărui adolescent de liceu, cu frământările sale inerente.”

dr. ec. Diana Sanda Mihalcea, realizator TV

Digi 24 Iaşi

  

 

„Cartea este presărată cu istorisiri mai mult sau mai puţin amuzante din anii de şcoală ai autorului. Citindu-le, imediat începi să faci conexiuni şi să-ţi dai seama că şi tu ai trecut prin aceste mici povestioare. Poate unele chiar ţi-au marcat deciziile importante din viaţă, dar nu ţi-ai dat seama de acest lucru. Parcă te şi vezi în liceu, cum încercai să răzbaţi printre atâtea “probleme” importante de rezolvat. Multe sunt probleme vechi ale sistemului nostru educaţional, probleme care nici în ziua de astăzi nu sunt lămurite, precum meditaţiile, olimpiadele, cluburile etc.

Ce (mai) înseamnă succesul la școală este o carte pentru toată lumea. Fie că eşti elev, părinte sau viitor părinte, te vei regăsi cu siguranţă printre istorisirile întinse pe vreo 350 de pagini. Cartea are menirea să te pună pe gânduri şi să reflectezi asupra devenirii proprii. Să te gândeşti ce greşeli ai făcut şi cum le-ai putea îndrepta, cum te-ai putea împlica activ în dezvoltarea armonioasă a ta sau a copiilor tăi. Persoanele care activează în sistemul de învăţământ, au ocazia încă o dată să intre în mintea adolescenţilor pe care-i formează şi să încerce să-i înţeleagă mai bine.”

 Bogdan Cojocaru

  

„Ceea ce atrage în primul rând cititorul, mai ales cititorul tânăr, născut şi crescut în epoca internetului (generaţia Z), este lejeritatea cu care autorul îşi pune pe hârtie propria existenţă, fără a ocoli frustrările şi neajunsurile care i-au marcat-o pe alocuri, dar punctând, acolo unde este cazul, experienţele esenţiale, care au contribuit la desăvârşirea personalităţii sale.

Ce fel de carte este Ce (mai) inseamnă succesul la şcoală? se vor întreba, poate, cititorul tânăr şi cel experimentat, deopotrivă. Este o carte care îmbină plăcut stilul memorialistic cu acela al unei literaturi de popularizare a strategiilor de dezvoltare personală, ambele scoase totuşi din tipare. Stilul lui Ștefan Alexandrescu este unul nonconformist. Din acest stil, se resimte dorinţa de a cunoaşte şi de a se cunoaşte, precum şi aceea de a împărtăşi cititorilor o viziune creată de-a lungul timpului, prin intermediul unor întâmplări concrete, asupra lumii în care trăim. Autorul debordează pe alocuri de optimism, şi îşi exprimă adesea indignarea faţă de un sistem în care a fost nevoit să îşi formeze personalitatea, dar ale cărui mecanisme nu le deplânge într-atât încât să accepte necondiţionat schimbările petrecute între timp în el. Citează deopotrivă din Grigore Moisil (care este, de altfel, unul dintre modelele propuse de autor), din La Rochefoucauld sau din Robert Redford şi din propriii colegi de clasă, Ştefan Alexandrescu devine el însuşi un personaj al propriei cărţi situate la limita dintre literatură de ficţiune, memorialistică şi eseu.

Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală oferă, dacă nu o serie de repere importante în drumul către cunoaşterea de sine, atunci cel puţin un stimul puternic pentru curajul de a privi cu onestitate lumea din jur şi felul în care ea îşi pune amprenta asupra devenirii personale a individului, pentru că, la urma urmei, raportul dintre sine şi restul lumii este cel care ne dă cel mai adesea măsura succesului, în epoca în care trăim.”

extras din prefaţa cărţii

Prof. dr. Anamaria Ghiban

Liceul de Informatică „Grigore C. Moisil” Iaşi

  

Motivul conducător al cărţii lui Ştefan Alexandrescu este acela că anii de şcoală sunt sediul temporal al unui proces prin care se definesc caracteristicile traiectoriei pe care vom evolua în restul vieţii. Adevărul fundamental despre acest proces este că se desfăşoară clipă de clipă, în background, chiar dacă prinşi în vâltoarea evenimentelor, nu ne dăm seama de existenţa lui, sau îl ignorăm.

Meritul cărţii este de a arunca o privire dincolo de aspectul imediat al pitorescului şcolăresc şi al eternului conflict profesor – elev. Volumul priveşte în straturile profunde unde se manifestă acest proces de care depinde în mod esenţial dacă în viitor vom zbura, vom alerga sau vom şchiopăta…”

dr. Dan Tudor Vuza

inventator şi cercetător ştiinţific, Bucureşti

  

“Amintirile lui Ştefan nu sunt amintiri, ci învăţături, reveniri asupra amintirilor şi concluzii cu privire la amprenta pe care sistemul de învăţământ şi societatea şi-o lasă asupra tânărului român. Ele sunt un diagnostic pentru bolile de care suferă sistemele în care (suntem nevoiţi să) ne integrăm. Şi nu ar fi primul care pune un diagnostic, dar în faţa mea e unic prin faptul că emite şi un tratament, cu tot cu prospect, prin soluţiile direct oferite şi, mai ales, prin tehnica de a face incursiuni în propria adolescenţă cu scop obiectiv, analitic şi cu accente indispensabile subiectului.”

Diana Andreea Bădrăgan

designer, Iaşi

  

Ştefan este genul de autor care atunci când se implică în ceva, o face la modul foarte serios. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost documentarea care se simte la fiecare paragraf pe care îl scrie. O muncă necesară (de multe ori esenţială pentru succesul unei scrieri), dar pe care, din păcate, foarte puţină lume o face. Mi-a plăcut, de asemenea, francheţea cu care a scris. Uneori dur, dar întotdeauna argumentat. Plus că, indiferent cât de dur ar fi, tonul e unul politicos, căci discuţia se poartă pe fond, nu pe formă…”

Cristian China-Birta

antreprenor, consultant şi blogger, Bucureşti

 

  

<<Este o carte autobiografică ȋn care autorul ne impărtăşeşte din experienţele sale de elev, din preocupările sale extraşcolare ca licean (deloc puţine la număr): teatru, inventică, şah, fotografie, promovare şi recenzie de film, centre culturale, dar şi despre trăirile si neȋmplinirile sale sentimentale ca adolescent; tristeţile, dar si bucuriile și satisfacţiile sale ca olimpic, un elogiu adus acelor profesori care l-au format ca om, dar şi in viitorul parcurs profesional.

Ceea ce odata ȋnvăţatul, conştiinciozitatea şi pasiunea erau nişte motivaţii interioare bine definite pentru elevii generaţiilor respective, a devenit pentru actuala generaţie a internetului <<un vis frumos>>.

Felicitări, Ştefan pentru punctarea realitaţilor unui sistem de educaţie care se doreşte a fi reinventat, ȋn care şcoala să poată să-şi ȋndeplineasca adevărata misiune de pregătire, calificare şi adaptare a generaţiilor actuale ȋn faţa noilor provocări, dar totodată să conserve calităţile şi valorile bunicilor şi generaţiilor anterioare.>>

Ana Maria Polecse

  

Forţa unui om de a trăi nu constă în gradul de suportabilitate oarbă a ceea ce nu-i place, ci constă în a analiza ceea ce nu-i place, a înţelege şi a găsi în situaţii critice puncte care-l stimulează. Astfel, pas cu pas, reuşeşte să schimbe sistemul care nu mai reprezintă o povară, ci o etapă care-l ajută să crească.

Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală merită apreciată pentru mai multe lucruri. Pentru modul de prezentare amical, ce îmbină (auto)ironia, nostalgia şi forţa de abordare a unor momente dureroase din adolescenţă cu fineţe şi detaşare. Pentru tonul politicos şi grija de a nu ofensa pe nimeni. Pentru analiza pertinentă, atât directă, cât şi indirectă (prin motto-urile inserate).”

Elena Alexandrescu,

mama autorului

  Lucian si Stefan

  

Cartea aceasta e un scut veritabil ce apără trupul unei generaţii de loviturile uitării şi ale nepăsării, nepăsare care deseori scoate de pe carosabilul valorilor capacităţi ce depaşesc limita <<legală>> a gândirii.

Văd în Ştefan [foto stânga – liceu] un luptător neobosit. Dintre toate luptele pe care le poartă, sunt două care ne atrag atenţia şi care ne implică şi pe noi: lupta cu timpul şi lupta cu sinele.

Distanţele pe harta prieteniei nu sunt măsurate în kilometri sau mile, ci în amintiri, şi nu mă refer la numărul amintirilor. Poţi avea o singură amintire despre o persoană cu care te împrieteneşti într-un tren, pe care nu o mai întâlneşti vreodată, dar la care te gândeşti ades. Citind rândurile lui Ştefan, mi-am dezmorţit vârsta, mă simt din nou liceean, gata să privesc pentru prima dată în fiecare zi oamenii din preajmă.

Bravo pentru atitudine şi felicitări pentru aptitudine, Ştefan!”

Andrei-Lucian Ursulică, student [foto dreapta – liceu]

Universitatea de Medicină şi Farmacie Grigore T. Popa, Iaşi

 

Imaginează-ţi că păşeşti în afara spaţiului şi timpului de acum şi te uiţi, din postura de peste doi ani, la tine, în momentul în care citeai această pagină. Sunt convins că, uitându-te asupra ta, ştii că tot ce a urmat hotărârii tale de a citi şi folosi ceea ce găseşti în această carte a fost o bună investiţie şi că ai luat hotătârea ce bună să cumperi cel puţin un exemplar.

CUMPĂRĂ ACUM

un exemplar pentru tine şi/sau ca să-l faci cadou!

Date de contact autor:

Ştefan Alexandrescu

0729 034 883

discerne.wordpress.com

stefan.alexandrescu@yahoo.com

 

Sigla editurii Creative Vision Publishing International alb-negru

Romeo şi călugărul

Unul dintre prietenii pe care mi i-am făcut în liceu era un geniu (şi încă mai este). Spre deosebire de mine, care învăţam cu orele în fiecare zi, el părea să ştie fără să înveţe, părea să fie mereu disponibil, mereu făcea câte ceva interesant, mereu… era atracţia fetelor. Dacă eu eram un Don Juan ratat, el era un Don Juan adevărat care sucea minţile tuturor fetelor din liceu. Lucian lua fetele de mână şi dansa cu ele pe stradă, fără muzică. Le mângâia palmele şi le şoptea prin păr, înnebunindu-le. Ce mai, era un băiat foarte emotiv. Şi a rămas. Ne-am cunoscut la trupa de teatru a liceului. Unul din noi îl juca pe Romeo şi celălalt pe călugăr. Şi de aici totul e istorie.

Părinţii lui Lucian erau destul de săraci. Lucian mergea ades pe jos. Unii spuneau că e boem. Eu ştiam că n-avea bani de transport. Eu, în primul an de liceu, păstram banii de tramvai de la mama şi călătoream fără bilet… până când am fost prins de două ori. Prima oară i-am spus mamei să plătească amenda, a doua oară lui tata. A treia oară, cui era să mai spun?…

Eu am rămas fascinat de spontaneitatea şi poezia lui, căci era cel mai bun poet din liceu. Şi, slavă Domnului, erau mulţi care să se „întreacă la sportul ăsta”. Fusese şi premiat, din nou şi din nou. El rămăsese fascinat de inteligenţa şi pasiunea mea pentru învăţat. Cumva, eram complementari. Şi aveam clasele perete în perete. Iar într-o vreme stăteam chiar aproape unul de celălalt. Şi chiar atunci când m-am mutat într-un alt capăt al oraşului, venea pe jos până la mine şi apoi se întorcea la el. Sau eu până la el.

Cumva ne plăcea amândurora să filozofăm. Ţin minte că în clasa a XI-a scrijelisem împreună matematic şi epistemologic cu zecile de ore pentru… construcţia unui aparat pentru detectarea gradului de conştiinţă spirituală a individului… apoi gândindu-ne la ce aveam în mână, am hotărât că ar fi mai bine pentru omenire ca aşa ceva să nu fie construit vreodată, sau cel puţin, nu de noi, căci – cine ştie pe ce mâini ar putea încăpea? Apoi, am descoperit, desigur, ani mai târziu că aşa ceva chiar fusese inventat (fără legătură directă cu scrijelelile noastre din liceu)… şi tocmai de un român! Este vorba despre aparatul BioSpecter, MindSpring al lui Dumitru Grigore, care măsoară, pe lângă funcţiile creierului şi inteligenţa, indicele de transcendenţă… Genială invenţie!

Mare lucru când se întâlnesc doi oameni care îşi pun unul altuia creativitatea în provocare! Dar, ca toate geniile româneşti (nu ştiu dacă geniile din străinătate se comportă altfel, dar am constatat că geniile româneşti cam subscriu la acest capitol), era nu doar sclipitor, ci şi unreliable. Azi era, mâine nu era. Pur şi simplu nu puteai conta pe el. Şi când era, nimeni nu ştie pe unde era. Poate era pe undeva făcând ochi dulci vreounei domnişoare fermecătoare. Sau poate era prin Copou, sorbind din inspiraţia teiului lui Eminescu printre pletele-i tot mai lungi şi compunea vreo poezie nemuritoare cu care să surprindă umanitatea… Sau poate era pe la vreo mănăstire, sfătuindu-se în taină şi înţelepciune, întru rugăciune, cu călugării. Dar… era un mister. Cert lucru, era un fel de luceafăr care apărea şi dispărea precum vroia el, dar atunci când aveai nevoie de el, ia-l de unde nu-i! Pe acasă nu prea stătea, părinţii oricum nu ştiau pe unde umbla, cât despre telefon mobil… pe vremea aceea era un lux (eu am avut unul, împrumutat de o mătuşă, abia pe la sfârşitul clasei a 12-a). Oricum, chiar şi atunci când şi-a luat telefon, prin facultate, nu răspundea la el. Lucian, luceafărul nostru, nu aparţinea acestei lumi. Era ca un fel de fantomă, despre care te convingeai că există doar atunci când îl vedeai că mai şi mănâncă, poate între două cântece de chitară. Aveai mai multe şanse să te întâlneşti cu el întâmplător, pe stradă, decât să îl cauţi tu…

Pot spune că am petrecut timp frumos împreună. Bineînţeles, era şi o competiţie între noi, pe toate planurile posibile. Eram amândoi concurenţi feroce… la olimpida de limba română. Cu toată poezia lui şi cu toate că era la singura clasă de filologie din liceul de informatică, chiar şi în zilele mele proaste, nu a reuşit vreodată să mă depăşească la limba română. Care nu era decât o verificare a faptului că avea o minte liberă, neîngrădită de sistem 🙂 .

Apoi, am intrat la Teatrul Ludic. Într-o bună seară de toamnă a anului 2001, un nebun cules de pe străzi s-a făcut popâc în faţa domnului Luca, vajnicul domnitor pe tronul Ieşilor de aproape jumătate de secol peste coroana încă neegalată a Teatrului Studenţesc Ludic… cu un discurs care a rămas în istorie. A Teatrului Ludic, desigur. Unii veneau cu poezii de Topîrceanu. Alţii, cu poezii de Eminescu. Cei mai curajoşi încercau direct chiar un monolog. Acest nebun, nu. A venit cu Pacino. Al Pacino, cu discursul la primirea Globului de Aur pentru întraga carieră. În limba engleză. Înainte să înţeleagă prea bine ce se întâmplă, deja apucasem să mă desfăşor pe scenă, iar între două pufăieli de ţigară, vajnicul domnitor a rămas cu gura căscată. Nu ştiu dacă era de la interpretarea mea, sau că venisem tocmai cu Pacino, sau îşi tocmai realizase că femeia care făcea curăţenie în teatru uitase să aerisească acea zi. Ce e cert este că şi în anul III de facultate, m-am trezit că un coleg mă fluiera cu putere de pe partea cealaltă a străzii, făcându-mi cu mîna încât să atragă privirile tuturor privitorilor: „Al Pacino!”. E adevărat că după aia am jucat-o şi pe Julia Roberts, dar mai puţini îşi aduc aminte şi de asta (ce bine! Ar fi fost aiurea să mă fi strigat în plină stradă „Julia”!).

Desigur, şi Lucian s-a înscris la teatrul Ludic. O fantomă însă nu putea să joace un rol. Fantoma ar fi trebuit să fie prezentă la o anumită oră, la un anumit loc. Desigur, dacă domnul Luca a avut simţul umorului ca singurul rol pe care mi l-a atribuit vreodată în cei patru ani şi ceva cât am fost la teatrul Ludic – adică acela de Difuzor – putea să aibă acelaşi simţ al umorului să-l pună pe Lucian să joace vreo zână… sau vreun spiriduş, sau vreun alt tip de fantasmagorie scenică.

Liceul de Informatică avea şi asemenea genii, şi, pe bună dreptate, se mândrea cu ei!

PS: În ultimul an de liceu, eu cu Lucian am încercat să punem în scenă o piesă de teatru scrisă de mine, cu două personaje. Un el şi o ea. Ea urma să fie Zeineb, o frumuseţe dintr-o clasă mai mică. Ei bine, trebuia să ne întâlnim cu Zeineb şi să lucrăm în aşa fel încât nu cumva să ştie prietenul ei, pentru că plana riscul să ne facă arşice pe amândoi. Evident că până la urmă a trebuit să schimbăm actriţa (am împrumutat una de la teatrul Ludic), iar în cele din urmă am lăsat-o moartă.

Update marţi 28 mai 2013. Acest articol face parte dintr-o serie intitulată „Amintiri din Liceul de Informatică”, ce a fost publicată pe Discerne în perioada septembrie-noiembrie 2012. Seria a fost retrasă de pe blog în martie 2013, deoarece a stat la baza unui volum tipografiat  în 2014, intitulat „Ce (mai) înseamnă succesul la şcoală„.

Ştefan Alexandrescu

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu. Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.