Arhive categorie: Cercetare

Vrei să faci bani cu lopata?

Am fost întotdeauna fascinat de toate felurile de scheme pentru a face bani. Începând cu multi-level-marketing, asigurări şi continuând cu sondaje pe internet.

Trebuie să recunosc, nu am găsit nimic care să funcţioneze cu adevărat. Am găsit acest video pe care aş vrea să-l împart cu tine, realizat de HyipNews [en, html].

De fiecare dată când primesc o ofertă incredibilă, caut pe google acea ofertă împreună cu “scam” sau “fraud”. Deci pot să aflu destul de repede. În cele mai multe cazuri, dacă ceva este prea frumos să fie adevărat, atunci nu este.

26_bani

Înainte de toate, companiile multi-level-marketing. Am auzit la BizBazar ca aproape 40% din romani au fost implicaţi, cel puţin o dată în viaţa lor în afaceri de tip MLM. Chestia cu companiile MLM este faptul că, de cele mai multe ori, oamenii de succes în acest tip de afaceri se poartă şi par cu totul spălaţi pe creier. Credința în produsele pe care le vând pare aproape religioasă. Ei tratează pe oricine că pe un potențial client.

Iar termenul de „dezvoltare personală” este mai mult un concept distorsionat. Am auzit și am citit destul de mult despre independență financiară, dar știu numai două persoane care au câştigat destui bani, să zicem, pentru a cumpăra un apartament, de la companiile MLM. Una dintre ele este ca o durere în fund, spălat pe creier, iar celălalt este un tip care a păcălit o mulțime de oameni, prin promovarea unei rețele, în toată țara. Nu sunt tocmai modele de succes în viață, în opinia mea.

Nu am nimic împotriva conceptului în sine, ci modul în care aceasta a fost introdus în România este mai mult ca un joc de genul „găseşte un fraier” și nu are de fapt nimic de a face cu produsele în sine. Companiile MLM romaneşti nu sunt interesate să găsească oameni care vor rezona cu produsele lor, ci pur și simplu vânzători care le adaugă câteva puncte. Desigur, acest lucru se poate adăuga unor nevoi grozave pentru toate acele titluri: „director”, „diamant”, „lider de echipă”, etc. Să mergi la întâlnirile lor poate fi uneori distractiv.

Dar, în cele mai multe cazuri, pentru adevăraţii oameni de afaceri, acestea sunt o pierdere de timp – cu excepția cazului în care creează ei rețeaua. Toţi paşii de vânzare, punctele, procentele, nivelurile de rețea, sunt pur și simplu “praf în ochii proştilor„. Să fii la o astfel de prezentare şi să pui câteva întrebări simple, cum ar fi: „Câţi bani ai câștigat luna trecută din vânzarea produselor de unul singur?”, „Care este planul de afaceri și strategia pentru anul viitor?”, „Care sunt principalii competitori (fie alte companii MLM fie multinaționale) și care sunt avantajele tale? „,” Cât de mulți oameni din echipa ta câştigă mai mult decât investesc?”,”Care din termenii contractului sunt negociabili? ” îi vor face pe ceilalţi să te urască pentru că le strici petrecerea. Și asta nu este o atitudine de afaceri, ci o atitudine de grădiniță.

Ofertele Forex. Să faci trading pe Forex, nu te poți aștepta într-adevăr să câştigi cu 10 euro, sau 100 euro, sau 500 de euro. Sunt mărunţişuri. Încearcă un cont demo cu 100 de euro și vezi cât de limitate sunt opţiunile.

Abia poţi începe cu 1000 de euro și o sumă reală pentru a avea parte de venituri reprezentative este 10.000 de euro. Dar, mai întâi, antrenează-te cu contul demo. Încerca să vezi dacă îţi place să fii conectat tot timpul cu piaţa, să pui limite de cumpărare şi vânzare tot timpul, să calculezi profitul, să faci analiza fundamentală pe 4-5 calendare diferite, cu 4-5 indicatori pentru cel puțin 10 perechi de valută (pentru a avea cel puţin o viziune a ce se întâmplă), urmărind trenduri şi noutăţi.

Nu este foarte distractiv mai ales dacă nu ai răbdare şi nu ştii cum să estimezi. Este mai degrabă o metodă pentru dezvoltare personală. Fără niciun dubiu, este poate CEA MAI EFICIENTĂ METODĂ PENTRU DEZVOLTARE PERSONALĂ.

Arată-mi pe cineva care face bani pe Forex şi îţi voi arăta o persoană cu caracter. Pentru că totul este bazat pe inteligenţă proprie. Şi este vorba de multă muncă pentru bani pe care poţi oricând să-i pierzi. Aşa că priveşte-o ca pe o metodă de îmbogăţire rapidă. Vestea bună este că există multe companii care te învaţă pe gratis cum să lucrezi cu aceste instrumente, mult mai bine decât un broker obişnuit.

Tot felul de alte afaceri-promițătoare de internet. Din ceea ce am observat, dacă ai inteligenţa şi răbdarea de a face bani folosind schemele altor persoane pe internet, atunci ai putea să-ţi faci afacerea ta pe internet, folosind eventual, acest tip de dezvoltare ca pe o experiență. În ziua de azi cunoașterea este peste tot, trebuie doar să o selectezi. Și există atât de multe oportunități pe internet, că este cel mai probabil ca prima ofertă cu care vii în contact să nu fie cea mai bună. Deci, caută altele.

Înţelege mecanismul. Dacă poți înțelegi cum funcționează o afacere, modelul ei, poţi vedea de unde vin banii, și, pe baza aceasta, decizi dacă vrei să te implici sau nu.

De exemplu, companiile de sondaj. Pentru a fi profitabilă, o astfel de companie trebuie să aibă cel puțin 300-400 clienți, pentru a avea o rată mare de sondaje pentru fiecare operator de sondaj (care eşti,tu). Dezavantajul pentru aceste companii este că având atât de multe sondaje, nu plătesc mult pentru ele. Dar poţi conta pe o rată constantă de oferte de sondaj. Opusul este o companie cu 30-40 clienţi pentru sondaje, care ofera un venit ridicat, dar ofertele sunt mult mai rare, pentru că nu au atât de mulți clienți.

În cele din urmă, companiile cu mai mulți clienți, dar venit mai mic de sondaj, au operatorii mai satisfăcuți, cu muncă constantă și venituri constante. La asta se mai adaugă şi faptul că cele mai bune companii au obiceiul să crească venitul pe care îl poţi câştiga pe sondaj odată cu numărul sondajelor pe care le realizezi.

De ce? Pentru că cei care nu au destulă răbdare nu sunt de încredere pentru o perioadă lungă de timp. Interesul companiilor de sondaje este să aibă o masă constantă de operatori, nu o turmă de avari care caută degrabă oportunităţi facile.

În acelaşi timp, asta nu înseamnă că, aşa cum e specificat în video, nu poţi face mulţi bani dintr-o asemenea ofertă, însă este foarte probabil să nu reuşeşti pentru o perioadă lungă de timp fără a fi înşelat sau fară să pierzi toţi banii câştigaţi, investiţi, sau chiar mai mult. Este nevoie de anumite deprinderi pentru a diferenţia afacerile bune de cele rele. Şi, cel mai probabil, dacă tu le ai, deja faci suficienţi bani încât să nu ai timp să înveţi tot felul de scheme făcute de alţii.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi Cum să câştigi bani UŞOR. Citeşte aici!

Acest articol face parte dintr-o serie despre inteligenţa financiară. Citeşte aici şi alte articole.

Traducere a articolului „Wanna Make Big Money?” de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Debug Your Mind la 16 septembrie 2011. Copyright © Ştefan Alexandrescu 2011 pentru versiunea în limba engleză. Traducere de Alexandra Ioana Mateiciuc. Copyright © Alexandra Ioana Mateiciuc, 2016, pentru versiunea în limba română

Anunțuri

Lamentaţie de Crăciun

imagine globuri

Copii, muzica pe care o auzim este simfonia Lamentaţie scrisă de Joseph Haydn anume pentru sărbătorile Crăciunului. Este momentul prielnic să ne amintim de ceva care ne-a impresionat sau ne-a ridicat semne de întrebare, să împărtăşim acele gânduri, să discutăm şi să desprindem pilde spre folos şi învăţătură.

– Eu aş vrea să vă povestesc despre o împrejurare care m-a lăsat foarte nedumerit cu privire la felul cum, în calitate de şcolar şi de viitor student, am datoria să mă comport şi să acţionez pentru a reuşi în viaţă.

Nu de mult am citit materialul pe care domnul profesor Marian Apostol, un mare înţelept, l-a expus în cadrul unei conferinţe cu tema Modern Ways of doing Research – The Plagues of our Society. De acolo am învăţat despre lucruri de care aceia dintre noi care se vor învrednici să ajungă în cercetarea ştiinţifică, au datoria de a se feri cu stăruinţă. Am văzut cât de aspru îi critica domnul profesor pe impostorii din ştiinţă şi am înţeles mecanismul prin care aceia îşi confecţionează publicaţii ISI, dezvăluit prin conţinutul celor şase reguli. Totodată, materialul domnului profesor m-a învăţat ce înseamnă să ai cu adevărat rezultate în ştiinţă – să ai rezultate proprii, nu în „colaborare” cu alţii, să ai articole proprii, nu laolaltă cu trei, patru sau chiar zeci de co-autori.

Însă concomintent părinţii, care sunt oameni de afaceri, mi-au povestit despre unul Cuza, o rudă săracă de-a lor, pare-se un fel de cercetător, nici ei nu ştiau prea bine fiindcă spuneau că n-au timp pentru amănunte de-astea, ei sunt ocupaţi cu treburi serioase. Despre el am aflat că în toată viaţa s-a ferit să se murdărească aplicând vreuna din cele şase reguli puse la zid. Nu s-a alăturat niciunei combinaţii sau cooperative. Nicicând n-a abdicat de la onestitatea în cercetare. Niciodată nu a compilat sau pieptănat date. Iar în ceea ce priveşte criteriile după care domnul profesor ne-a învăţat să judecăm dacă ai sau n-ai rezultate proprii, se pare că persoana despre care vă vorbesc le îndeplineşte şi pe acelea întrutotul. Din pricina vitregiei vremurilor, şi-a început cariera într-un domeniu în care s-a simţit străin, matematica pură. Dar chiar şi aşa, s-a achitat cu onoare, fiind citat cu 10 publicaţii într-o sinteză redactată de un reprezentant al faimoasei şcoli de matematică sovietice. Toate cele 10 lucrări avându-l drept singur autor, fără nici un alt co-autor! Apoi, nemai putând îndura mediul uscat al matematicii pure, s-a aventurat în domeniul teoriei matematice a ritmului. Mai întâi a elaborat, din nou singur, o teorie a ritmului periodic, publicată iniţial într-o revistă a Academiei Române dar republicată ulterior în Germania de Vest, în urma solicitării venite din nou din partea sovieticilor, de data asta a reprezentanţilor şcolii de teorie muzicală. Iar la sfârşitul activităţii în acest domeniu, a publicat, iarăşi singur, un studiu amplu, de peste 120 de pagini, pentru care revista Perspectives of New Music editată de Universitatea Washington i-a pus la dispoziţie patru numere consecutive, studiu datorită căruia numele său a rămas legat de ceea ce alţii numesc astăzi „canoane Cuza” şi continuă să le studieze şi să le aplice în activitatea componistică.

După care, mi-au povestit părinţii, Cuza ar fi lăsat baltă toată matematica pură în care se simţea străin şi s-a îndreptat către tehnologie, către electronică, pe care se spune că ar fi învăţat-o singur, fără nici un ajutor. Cică asta ar fi fost interesul lui dintotdeauna. Şi se pare că a învăţat-o atât de bine încât oficiul de brevete al S.U.A. i-a recunoscut în mod oficial o invenţie. Chiar am văzut pe net brevetul american, pe care scria: inventator – Cuza. Doar el singur, în condiţiile în care trei sau mai mulţi a devenit azi regula pentru numărul de autori la articole şi invenţii.

Şi cu toate astea, părinţii mi-au povestit ceva care m-a tulburat şi m-a nedumerit. Se spune că, în loc să fie cinstit şi sprijinit de societate, acel Cuza este marginalizat şi ţinut la periferia cercetării de parcă el singur ar fi dator să plătească pentru toate nelegiurile pe care le înfierează domnul profesor Apostol. Că, în vreme ce străinătatea vorbeşte şi azi despre „canoane Cuza”, casta muzicală din ţară nu i-a recunoscut niciodată această contribuţie, mergând până acolo încât să înlăture cuvântul muzică din titulatura unui premiu ce urma să-i fie acordat pentru matematică şi muzică. Iar casta tehnică nu-l recunoaşte drept tehnolog, cu toată invenţia lui recunoscută în S.U.A. Că, scârbit de această situaţie, s-ar afla în pragul de a-şi prezenta demisia.

Domnul profesor Apostol se referă cu mare dispreţ la cei care, nefiind în stare să-şi aducă o contribuţie proprie în cercetare, ajung cu toate astea miniştri ai cercetării, manageri, conducători de proiecte, şefi de departamente, şi în multe alte întruchipări ale puterii nemeritate. Iar acelui Cuza, care prin contribuţiile lui a dovedit că ar fi meritat să capete o formă sau alta de putere, nu i s-a dat nici un miligram din aceasta. Eu mă aşteptam ca, pentru realizările care le-a avut şi râvna pe care a depus-o în trei domenii complet diferite, la care se adaugă profilul său moral fără reproş, instituţiile statului şi cercetării să se bată să-l atragă de partea lor. Mă aşteptam că vor spune, iată în sfârşit găsim pe cineva nepătat care să ne reprezinte, în condiţiile în care potentaţii puterilor sunt mai puţin sau, mai degrabă, mai mult pătaţi. Aşa după cum, în alte vremuri, profesorul Moisil căuta să ne câştige pe noi şcolarii de partea matematicii, arătându-ne că dacă o vom învăţa bine vom căpăta un Mercedes, m-aş fi aşteptat ca statul să-i ofere o poziţie importantă lui Cuza dacă nu pentru altceva, măcar pentru a ne arăta nouă şcolarilor că iată, dacă vom învăţa şi ne vom purta bine vom ajunge ca el. Însă aşa, ce putem învăţa noi de aici? Că toată strădania lui Cuza n-a avut drept rezultat decât să-l ducă pe marginea prăpăstiei! Că, după tot efortul lui de a demonstra lumii că adevărata lui chemare nu este matematica pură ci tehnologia, societatea îl menţine cu forţa legat de cea dintâi într-o poziţie obscură, iar însuşi domnul profesor Apostol nu-i poate da alt sfat decât rămânerea la matematica pură, cu alte cuvinte rămânerea într-o situaţie înjositoare de impostură, acea impostură pe care tot domnul profesor o înfierează în termenii cei mai drastici!

Vă rugăm atunci să ne explicaţi, pentru că eu unul nu mai ştiu ce să cred. Încotro să ne îndreptăm? Să aplicăm cele şase reguli, prin care nu vom dobândi stima domnului profesor Apostol, dar vom ajunge poate miniştri, conducători de proiecte, şefi de departamente, etc.; sau să facem aşa cum ne îndeamnă domnul profesor, câştigând poate stima sa dar riscând să ajungem ca sărmanul Cuza?

Dragi copii, voi nu trebuie să uitaţi nici o clipă că noi trăim într-o ţară de basm numită România. În care, din bătrâni se povesteşte, totul e posibil. Dar nu pentru oricine, ci numai pentru cei deştepţi, pentru cei ce ştiu a se orienta. Iar voi aici aceasta învăţaţi, să deveniţi deştepţi pentru ca atunci când veţi creşte mari, să vă puteţi orienta.

Veţi învăţa în primul rând că în ţara numită România, existenţa se desfăşoară pe două planuri: cel ideatic, unde se duc disputele şi se scriu teoriile, filosofiile şi poeziile; şi cel concret, unde se munceşte, se mănâncă şi se luptă pentru existenţă. Cele două se întrepătrund, dar în acelaşi timp rămân distincte. La istoria comunismului veţi învăţa că acesta se cheamă raport dialectic, după cum îl numeau cei dinaintea noastră. A dibui unde anume se află, la momentul dat, frontiera mişcătoare dintre cele două planuri, în asta constă îndemânarea celui ce ştie a se orienta.

Aşadar, voi care sunteţi copii deştepţi, veţi citi printre rânduri şi veţi înţelege că la nevoie veţi aplica chiar şi cele şase reguli dacă asta vă va ajuta să progresaţi în planul concret, însă o veţi face cu dibăcie aşa încât să puteţi arăta voi cu degetul spre alţii şi nu altul să arate spre voi atunci când vă veţi disputa în planul ideatic. Acel domn profesor Apostol pe care voi îl numiţi înţelept, credeţi că el nu ştie de cele două planuri? Nu vă temeţi că nu veţi fi pe placul lui. De ce credeţi voi că i-a recomandat acelui Cuza să stea acolo unde-i este locul? Înseamnă asta impostură? O fi, în planul ideatic. Dar în planul concret, înseamnă că acel Cuza are un os de ros, şi atunci cui îi mai pasă de impostură? Că lui nu-i place, că socoate el că ar fi meritat mai mult? Sorry for him – astea sunt mofturi care arată bine în planul ideatic, dar pe care în planul concret nimeni nu le ia în serios – ai un os de ros, ce mai vrei? Că, spuneţi voi, n-a dobândit accesul la putere, cu toate realizările lui? Din nou sorry for him, înseamnă că acel Cuza al vostru, cine o mai fi şi ăla, nu e chiar atât de deştept, cu toate aşa-zisele lui realizări. Înseamnă că nu a înţeles esenţa existenţei în România, pe care voi vă străduiţi să o desluşiţi aici. Dacă ar fi înţeles-o şi s-ar fi orientat la timp, nu ar fi ajuns acum subiectul nedumeririi voastre. Aşa însă, locul lui este acolo unde e şi să fie mulţumit că are un os de ros.

Drept care, dragi copii, imaginea lui Cuza rozându-şi osul, unghiile şi amărăciunea fierii sale să nu vă mai tulbure bucuria de azi. Daţi uitării pe acel înăcrit. Să desprindem pilda din învăţătura de azi, după care mergeţi acasă şi petreceţi împreună cu părinţii voştri, aşa cum tot românul petrece în acest ceas, în ţara de basm numită România.

de Dan Tudor Vuza. Copyright (C) Dan Tudor Vuza, 2008

De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan

 

Asociația VIRA anunță lansarea rezultatelor cercetării multidisciplinare realizată în cadrul proiectului „Case Vii. Diversitatea culturală a spațiilor de locuit din București și împrejurimi”. Casele și oamenii din spatele ușilor, resorturile de ordin cultural, social și economic care își pun amprenta asupra experienței de locuire, au reprezentat direcțiile de analiză ale echipei extinse de cercetare. Dezbaterea dedicată cercetării va avea loc vineri, 11 decembrie, începând cu ora 16:30 la Cetatea Artelor din strada Henri Coandă nr. 38, București.

Modul în care spaţiul de locuit este folosit descrie idei şi valori culturale, iar experienţele de locuire surprind deopotrivă istoria personală şi pe cea a comunităţilor sau grupurilor de oameni. Astfel, subiectul locuirii în Capitală a fost abordat prin prisma a opt tipologii și, în special, a particularităților acestora: căminele și chiria, casa în credit, apartamente din blocurile construite în perioada socialistă, ansamblurile rezidențiale, spațiile de locuit din zona periurbană din proximitatea Bucureștiului, fostele case naționalizate și cazul persoanelor evacuate, locuințele din zone de tip „ghetou” și persoanele fără adăpost.

Hol_apartament_locuire@Case Vii

Cercetarea „De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan” scoate în evidență influența majoră pe care statutul de proprietar continuă să îl aibă asupra experienței de locuire. Deținerea unei locuințe este asociată cu stabilitatea, securitatea și este, în același timp, o investiție. Acesta este și unul dintre motivele pentru care statutul de chiriaș e perceput ca fiind unul vulnerabil, atât în raport cu proprietarii, cât și în raport cu propriile așteptări. În ceea ce privește locuirea în rate, o constantă a acesteia este dată de noțiunea de compromis pe care viitorii proprietari o resimt prin alegerea unei zone și unui anumit tip de locuință, prin adoptarea unui stil de viață mai cumpătat și prioritizarea creditului.

Rezultatele studiului prezintă și standardul aspirațional în privința căminului visat: locuința individuală sau, altfel spus, „casa pe pământ”, diferită însă de locuința rurală tradițională. Studiul de caz ce prezintă specificul locuirii în zona periurbană a Capitalei – comuna Chiajna, județul Ilfov – abordează transformările prin care trec locatarii, locuințele lor dar și localitatea per ansamblu. Dintr-un spațiu eminamente agricol acesta devine, treptat, unul construit, căpătând caracteristicile celui urban.

Raft_locuire@Case Vii

Analiza transformării unui spațiu de locuit în „acasă”, cu accent pe apartamentele din blocuri ridicate în perioada industrializării socialiste (cartierul Tineretului), reflectă caracterul de proces al acestei transformări. De cele mai multe ori interiorul unui astfel de apartament, standardizat, se află în strânsă legătură cu identitatea celui care îl locuiește. În cazul noilor ansambluri rezidențiale, criteriile modernului și ale esteticului devin factori decisivi în alegerea unei locuințe.

Acolo unde există deficiențe de infrastructură, resurse sau servicii – cu accent pe zonele de tip „ghetou” din Capitală – valorile familiei extinse și comunitatea devin mai importante decât spaţiul fizic privat deţinut. Despre strategii de supraviețuire și adaptare se face discuție și în legătură cu naționalizarea caselor și restituirile de facto. Este vorba de locuirea în vecini, la rude și chiar bricolarea unor locuințe în stradă.

Legătura cea mai puternică între locuire și identitate iese în evidență în situația persoanelor fără adăpost. Cercetarea reflectă rolul organizațiilor nonguvernamentale în procesul de redobândire a identității, prin sprijinul pe care acestea îl oferă persoanelor care locuiesc în stradă.

Echipa care a documentat şi analizat varietatea formelor şi experienţelor de locuire din Bucureştiul contemporan, coordonată de Natalia Negru, a fost alcătuită din cercetători din cadrul Asociaţiei Vira (Andra-Mitia Dumitru, Cristina Boboc, Oana-Cristiana Iftode, Vlad Cătună) şi Muzeului Naţional al Ţăranului Român (Carmen Mihalache, Maria Mateoniu, Ciprian Voicilă, Bogdan Iancu, Cosmin Manolache). Aceștia au fost sprijiniţi de studenţi voluntari de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială (Universitatea din Bucureşti), Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative și Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”.

Raportul final de cercetare va putea fi consultat la adresa www.bucharesthousingstories.ro, la o dată pe care Asociația Vira o va face publică în curând. Acesta va cuprinde următoarele titluri:

  • Locuiri tranzitorii. De la camera de cămin la locuința cu chirie. Autor: Maria Mateoniu

  • O etnografie a locuirii în rate. Autor: Oana Cristiana Iftode

  • Apartamentul de bloc între spațiu de locuit și „acasă”. Autor: Andra-Mitia Dumitru

  • Mare, curat și frumos”. De la blocul comunist la ansamblu rezidențial. Autor: Cristina Boboc

  • Metropola” Chiajna. Experiențe ale locuirii într-un spațiu rural periurban. Autor: Carmen Mihalache

  • Locuirea în spații disputate. Case naționalizate, retrocedări și evacuări în București. Autori: Bogdan Iancu şi Cosmin Manolache

  • Locuire colectivă şi solidaritate în zonele de tip „ghetou”. Autor: Vlad Cătună

  • Casa din stradă. Cum locuim când nu avem unde locui. Autor: Ciprian Voicilă

Complementar activității de cercetare, echipa proiectului Case Vii continuă realizarea web documentarului Bucharest Housing Stories și desfăşurarea unor ateliere de educaţie culturală cu tineri liceeni.

****

Cercetarea „De la stradă la ansambluri rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan” a fost realizată în cadrul proiectului „Case Vii. Diversitatea culturală a spațiilor de locuit din București și împrejurimi”, finanțat printr-un Grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein şi Guvernul României în cadrul programul PA17/RO 13 Promovarea Diversității în Cultură și Artă din cadrul Patrimoniului Cultural European.

Promotor proiect: Asociaţia VIRA

Parteneri proiect: Asociaţia MAIE şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român

****

Evenimentul este inclus în cadrul conferinţei „Caleidoscop. Perspective interdisciplinare asupra spaţiilor alternative”, desfăşurat în perioada 10-11 decembrie şi organizat de echipa Caleidoscop în parteneriat cu Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din Bucureşti.

https://spatiucaleidoscop.wordpress.com/

****

Pentru detalii, nu ezitați să ne contactați:

Andrei Crăciun, manager proiect, andrei.craciun@vira.ro | 0721.282.741

Natalia Negru, coordonator cercetare, natalia.negru@vira.ro | 0742.521.586

Guest post. Comunicat de presă realizat de asociaţia Vira. Copyright © Asociaţia Vira, 2015

Cartea „Faţa nevăzută a homosexualităţii”, de Virgiliu Gheorghe şi Andrei Dîrlău. Recenzie de Ştefan Alexandrescu.

Editura „Christiana”, Bucureşti, 2015

ISBN 978-973-1913-72-8

280 pagini

fata-nevazuta-homosexualitatii

Bibliografia acestei lucrări are 34 de pagini, care cuprind peste 500 de titluri, mare parte din ele documentaţie ştiinţifică bazată pe cercetare. Peste 70 de intrări sunt listate din ultimii 10 ani (adică începând cu 2006), iar studii sunt citate încă din anii ’70, ceea ce înseamnă că lucrarea acoperă o plajă bibliografică amplă şi la curent cu ultimele constatări. Acestea sunt indicatori puternici cu privire la calitatea acesteia. Este foarte greu ca o lucrare atât de documentată să afirme idei convingătoare care să nu fie reale.

De fapt, încă de la „cuvântul editorului”, un fel de prefaţă semnată dr. Pavel Chirilă, argumentele încep să fie formulate cantitativ, într-o manieră care să atragă atenţia cititorului asupra efectelor şi consecinţelor pe care le are ansamblul de practici numite lesbianism, homosexualitate şi bisexualitate (LGB).

Iniţial, subiectul cărţii mi s-a părut nişat, şi numai curiozitatea mea de a explora volumele promovate de revista Familia Ortodoxă, precum şi aprecierea profesională pe care o am pentru ambii autori mi-a dat imboldul de a o cumpăra şi a o citi. De cum am luat-o în mână, mi-a fost greu să o las. Această lucrare temerară îmi pare cea mai impresionantă din cele semnate Virgiliu Gheorghe, deoarece mi-a deschis ochii cu privire la faptul că aria de interes faţă de aceste mişcări ar trebui de fapt să cuprindă pe toată lumea. Asta înseamnă că, da, şi ţie îţi va folosi să o cumperi şi să o citeşti. Chiar dacă nu cunoşti pe nimeni care practică asemenea comportamente deviante, chiar dacă crezi că ştii despre ce este vorba, chiar dacă îţi închipui că nu te afectează, este bine să afli cum LGB reprezintă un instrument extraordinar pentru distrugerea societăţii contemporane:

Practicanţii LGB sunt responsabili pentru transmiterea pe scară largă a unor boli cu transmisie sexuală (BTS): între 70 şi 78% dintre homosexuali raportează că au contractat o BTS (boli cu transmisie sexuală).

În comparaţie cu heterosexualii, practicanţii LGB:

  • au de aprox. 3.6 ori mai multe depresii unipolare şi/sau bipolare

  • trăiesc cu 34-35 de ani mai puţin

  • îşi doresc să moară de 4.4 ori mai mult, se găndesc cum să se sinucidă de 4.1 ori mai des şi au o rată de sinucidere de cel puţin 6.5 ori mai mare

  • sunt de 34 de ori mai predispuşi la crime în masă

  • sunt de 196 de ori mai predispuşi să comită crime în serie

  • când practică pedofilia, au de 7.5 ori mai multe victime în rândul copiilor

  • au o rată a îmbolnăvirilor de sifilis de cel puţin 40 de ori mai mare

  • prezintă o incidenţă de cel puţin 6 ori mai mare de hepatită B

  • au o probabilitate de 38.8 ori mai mare să dezvolte cancer anal

  • suferă de anxietate de aprox 2.5 ori mai des

  • suferă de un risc cu 590% mai mare de tulburări multiple

  • au de 10 ori mai puţine relaţii în cupluri durabile mai mult de 20 de ani

  • se declară de aprox. 16 ori mai infideli

  • au de cel puţin 43.8 ori mai multe şanse să fie bătuţi de partenerul de cuplu

Din practicanţii LGB:

  • aprox. 20 % din ei (după diferite cercetări) sunt sau au fost pedofili

  • aprox 31% dintre ei au fost spitalizaţi pentru o problemă de sănătate mentală

  • 34 % din ei au avut cel puţin o tentativă de sinucidere

  • 83 % din cei angajaţi într-o relaţie „stabilă” au avut mai mulţi parteneri în afara acestei relaţii în 12 luni

  • 43 % întreţin relaţii sexuale cu peste 500 de parteneri

  • 28 % întreţin relaţii sexuale cu peste 1000 de parteneri

  • cel puţin 29% sunt supuşi violenţei domestice

  • în 70% din situaţii, au supus la pericole copiii aflaţi în îngrijire

  • în Europa, sub 3% din ei aleg să se căsătorească

Acestea sunt doar date spilcuite din carte sau pe care le-am inferat pe baza graficelor şi a cifrelor prezentate. Cercetările citate sunt din toată lumea, inclusiv din ţările care au legiferat drepturile minorităţilor sexuale şi au la bază eşantioane şi metode de cercetare diferite. Autorii sunt citaţi corespunzător, în conformitate cu modul în care ar trebui să arate o lucrare ştiinţifică.

Pornind de la realităţile descrise chiar de către unii din practicanţii la nivel de vârf a LGB, cartea se dovedeşte a fi o lucrare care cultivă un sentiment real de compasiune faţă de oamenii care suferă de asemenea tulburări grave. Cercetările au scos în evidenţă cauzele şi factorii care favorizează dezvoltarea unor probleme psihice la aceste persoane. Scoaterea de sub incidenţa diagnosticării psihice a fost o decizie politică, nu ştiinţifică. Ulterior dezincriminării medicale, pacienţii care doreau în mod real să se trateze la psihiatri, psihoterapeuţi sau psihologi au fost refuzaţi. Astfel, considerarea tulburărilor şi practicilor LGB ca „normale” a fost cea mai gravă lovitură dată homosexualilor, lesbienelor şi bisexualilor. Totuşi, unii dintre ei au reuşit, cu ajutorul unor specialişti, să revină la normalitatea sexuală.

În realitate, efectele LGB sunt perverse şi când te gândeşti în primă instanţă, nu conştientizezi ramificaţiile:

  • parazitarea sistemului de asigurări de sănătate, ceea ce înseamnă că mai multe persoane cu BTS beneficiază de resurse în locul altor pacienţi

  • distrugerea monogamiei instituţionalizate

  • coruperea copiilor prin adoptarea şi abuzarea lor şi prin educaţia pro-LGB

  • creşterea controlului statului asupra educaţiei copiilor

  • hărţuirea de către practicanţii LGB a credincioşilor aparţinând unor diferite confesiuni

  • creşterea numărului de crime în masă şi crime în serie (68% din crimele comise în SUA pe o perioadă de 17 ani au fost comise de homosexuali)

  • multiplicarea astronomică a numărului victimelor pedofiliei

  • creşterea suportului pentru pedofilie la nivel guvernamental şi legal

  • abuzarea de anumite instituţii publice (de exemplu poliţie) pentru necesitatea de a interveni în violenţe comise între homosexuali şi lesbiene

Toate acestea sunt detaliate cu argumente extrase din cercetări şi situaţii reale.

Cercetările arată că homosexualii din ţările unde aceştia au primit cele mai ample drepturi suferă încă şi mai mult decât media şi decât în ţările unde drepturile acestora sunt relativ restrânse.

Cartea intră în detaliu spre a explica care sunt câteva din practicile LGB şi cum anume acestea îi îmbolnăvesc şi îi ucid pe homosexuali, lesbiene şi bisexuali: gonoreea, infecţiile intestinale, sifilisul, HPV, hepatitele, HIV, SIDA, cancerul anal, sindromul Kaposi, cancerul limfatic, abuzul de droguri şi alcool, boilile psihice sunt doar câteva din cele pe care cartea le cuprinde. Pentru întegul cuprins al cărţii, faceţi click aici.

Faţa nevăzută a homosexualităţii” demonstrează cum de fapt practicanţii LGB nu vor dreptul de a se căsători; dacă îl primesc, îl folosesc foarte rar; dacă îl folosesc, „căsnicia” lor nu durează mai mult de, în medie, 1.5 ani; dacă adoptează, copiii respectivi sunt cel mai des abuzaţi şi abandonaţi. Imaginea lor este portretizată în culori vii şi plăcute în mass-media şi mai cu seamă în filme. În cele din urmă, drepturile aşa-ziselor „minorităţi sexuale” sunt doar un cal troian prin care unele organizaţii urmăresc pe termen lung distrugerea conceptului de „familie”. Reprezintă un veritabil atac la democraţie, prin încercarea de a institui o dictatură a minorităţilor sexuale.

Cartea reprezintă o lectură imperativă pentru cei care doresc să înţeleagă cum funcţionează societatea contemporană, iar a face asta fără a fi conştient de pericolul reprezentat de lobby-ul pro-LGB reprezintă un pericol fundamental.

Informaţii despre homosexualitate, aici.

O carte similară, Bolile homosexualităţii, de Genoveva Tudor (apărută tot la editura Christiana în 2005), poate fi descărcată şi citită de aici.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi Graniţe conceptuale în mişcare. În acest articol, explic cum se poate ajunge ca într-un secol sau mai puţin, negrul să devină alb şi invers.

Recenzie de carte de Ştefan Alexandrescu. Copyright (C) Ştefan Alexandrescu, iulie 2015

Satisfacţia consumatorului în societatea modernă

 

An investigation of the cross-national determinants of customer satisfaction”, de Forrest V. Morgeson III, Sunil Mithas, Timothy L. Keiningham şi Lerzan Aksoy. Publicat de Academy of Marketing Science, oct. 2010. Obţinut de la Springer Link, nov. 2010/aprilie 2015.

  

Rezumatul oficial al studiului

Multe corporaţii transnaţionale au implementat programe internaţionale de măsurare a satisfacţiei pentru a măsura şi etalona satisfacţia cumpărătorilor din variile lor pieţe. Aceste compani măsoară satisfacţia cu scopul de a fideliza clienţii şi a maximiza beneficiile financiare asociate cu aceasta.

Cu toate acestea, cercetări existente în compararea satisfacţiei clienţilor la nivel internaţional este limitată. Cele câteva studii existente examinează doar un număr mic de ţări sau predictori ai satisfacţiei, sau un grup mic de consumatori într-un sector economic particular. Pentru a extinde cunoaşterea nouastră asupra factorilor determinanţi ai fariaţiei transnaţionale în satisfacţia cumpărătorilor, studiem trei seturi de factori: culturali, socioeconomici şi politic-economici. Utilizăm o mostră unică care traversează satisfacţia în diferite din industriile a 19 naţiuni, cuprinzând aproximativ 257.000 de interviuri cu consumatori. În mod consistent cu ipoteza noastră, am aflat cum consumatorii din societăţile tradiţionale au niveluri mai ridicate de satisfacţie decât a acelora în scoietăţile secularist-raţionale. În mod similar, consumatorii din societăţiile auto-expresive au niveluri mai înalte de satisfacţie decât cei din societăţi cu valori de supravieţuire. De asemenea, găsim că rata alfabetismului, libertatea comerţului şi a afacerilor au un efect pozitiv asupra satisfacţiei cumpărătorilor în timp ce produsul intern brut pe cap de locuitor are un efect negativ asupra satisfacţiei cumpărătorului. Discutăm implicaţiile acestor descoperiri pentru cei ce stabilesc politicile publice, corporaţiille multinaţionale şi cercetători.

  

Sumar de Ştefan Alexandrescu

48 % din veniturile companiilor din indicele S&P 500 au venit în 2008 din străinătate. Partea de profituri internaţionale a crescut de la 5% în anii ’60 până la 25 % în 2008. Scopul acestui studiu este să analizeze nivelul naţional al predictorilor, corelaţi cu o variaţie transnaţională în satisfacţie. Scopul ei este să afle care sunt diferenţele care fac diferenţa pentru companiile transnaţionale în pieţele locale.

  

Ipoteze

Consumatorii în societăţile tradiţionale au niveluri mai înalte de satisfacţie decât cei din societăţile secularist-raţionale. Cumpărătorii din societăţile auto-expresive au satisfacţie mai ridicată decât cei din societăţile cu valori de supravieţuire. Fiecare din aceste două perechi sunt dihotomice. Pe măsură ce societăţile cu valori de supravieţuire evoluează în societăţi auto-expresive, experimentează o mai mare satisfacţie cu produsele şi serviciile.

Alfabetizarea, libertatea comerţului şi a afacerilor au un efect pozitiv asupra satisfacţiei consumatorilor în timp ce produsul intern brut pe cap de locuitor are un efect negativ asupra satisfacţiei cumpărătorului.

Consumatorii din societăţile cu mai puţine bariere pentru libertatea comerţului vor experimenta o mai mare satisfacţie cu bunurile şi serviciile pe care le-au experimentat. Consumatorii din societăţi cu mai puţine bariere interne ale dezvoltării afacerilor vor exprima o mai mare satisfacţie cu bunurile pe care le-au experimentat.

Se crede că acei consumatori mai satisfacuţi vor fi mai loiali brandului şi, prin urmare, vor genera venituri mai mari şi profituri mai mari.

  

Metodologie

Pentru a acoperi toţi indicii necesari pentru cercetare, autorii au folosit variabilele culturale şi socioeconomice a WVS (World Values Survey) pentru diferite industrii folosind datele de la indicele NAICS (North American Industry Classification System) pentru produsul intern brut pe cap de locuitor, CIA World Factbook şi Index of Economic Freedom (Indexul de Libertate Economică) de la Fundaţia Heritage.

  

Rezultate

Rezultatele au fost analizate printr-un bootstrap multistratificat, o dată pe fiecare ţară în parte şi o dată după indicele NAICS. Datele confirmă că toate ipotezele sunt corecte. Toţi parametrii măsuraţi au fost dovediţi ca predictori semnificativi. Direcţii viitoare de studiu sunt: distincţia între satisfacţia produsă de sectorul public şi cel privat; studii particulare pe un anumit produs.

  

Impresii şi opinii

Cercetarea este un bun exemplu despre cum se poate crea un instrument-pilot pentru cercetare, ce poate fi utilizat mai departe de corporaţii. Prin intermediul sugestiilor din ultima parte a cercetării, autorii sugerează că şi-au păstrat perspectivele deschise pentru companiile practice.

Cercetarea este complexă, iar perspectiva macroeconomică pe care o oferă furnizează date pe care cei ce iau decizii se pot baza. Metodologia este impresionantă, iar raportarea datelor o adevărată inspiraţie.

Traducere a articolului „Customer Satisfaction in Modern Society de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Analytic Vision la 27 iunie 2011. Reprodus de aici. Copyright © Ştefan Alexandrescu 2011 pentru versiunea în limba engleză. Copyright © Ştefan Alexandrescu, 2015, pentru versiunea în limba română