Arhive categorie: de la Ana la Caiafa

Seria „De la Ana la Caiafa” pe Discerne

Update 25 noiembrie 2013. O absolventă de la ASE mi-a atras atenţia că problemele descrise aici nu sunt un caz limitat la SNSPA şi că ea a păţit ceva asemănător. Prin urmare, consider că am atins un subiect de mare interes pentru orice absolvent la distanţă al unei instituţii de învăţământ superior din România care doreşte recunoaşterea studiilor sale finalizate. După cunoştinţa mea, aceste 6 articole de mai jos sunt singurele articole publice care documentează această problemă. Vă invit să le citiţi cu atenţie şi să daţi mai departe linkurile la ele pe grupuri, forumuri, reţele sociale. Deşi nu oferă o soluţie universală despre cum să rezolvi această problemă, eu am reuşit, cel puţin pentru mine şi câteva mii de alţi studenţi. Din comentariile, e-mail-urile şi telefoanele primite, am înţeles că aceasta este o problemă extinsă şi motivul pentru care am scris şi am publicat această serie este ca să fie de folos celor care se confruntă cu asemenea situaţii în prezent sau pe viitor.

Seria “De la Ana la Caiafa“, din cadrul categoriei “împotriva incompetenţei” a fost publicată pe Discerne între 4 aprilie – 8 iulie 2013. Cele 6 articole ale seriei tratează problema recunoaşterii şi echivalării actelor de studii de licenţă şi mai ales de master în străinătate, explicând în detaliu procedurile ce trebuie efectuate pe teritoriul României şi exemplificarea acestora cu un studiu de caz din propria experienţă de absolvent al SNSPA Bucureşti.

Aceste articole îşi propun să te informeze complet şi să-ţi dea o viziune de ansamblu asupra ce poate însemna acest proces, ceea ce te interesează direct dacă:

– doreşti să obţii recunoaşterea studiilor tale de licenţă şi master din România într-o altă ţară a UE;

– doreşti să urmezi un master la ID la SNSPA;

– eşti student sau proaspăt absolvent a unui master la ID organizat de SNSPA.

Mai jos ai lista completă a articolelor. Primele două tratează metodologia generală, iar celelalte patru urmăresc povestea prin care am trecut eu mai ales în ianuarie-martie 2013, în procesul de obţinere a actelor, vizelor, ştampilelor, apostilelor, legalizărilor, traducerilor şi scanărilor necesare pornind de la programul de master în comunicare managerială şi resurse umane pe care l-am urmat la SNSPA între 2008-2010, pe care l-am absolvit/finalizat în sesiunea de suţinere a dizertaţiilor iulie 2011.

Am încercat să fac în aşa fel încât să ai accesul la majoritatea datelor necesare: instituţii, persoane, adrese, numere de telefon, localizări pe hartă, programe de lucru cu publicul, liste de acte necesare. Informaţiile erau complet valabile în lunile martie-aprilie. Nu susţin că ele mai sunt valabile acum, deci nu luaţi totul ca bătut în cuie. Dacă s-au schimbat între timp, ai pentru orice eventualitate legăturile la sursele informaţiilor. După cunoştinţa mea, nu s-au produs schimbări majore.

Lectură plăcută!

partea I, sau Cum să îţi obţii şi vizezi actele de studii de licenţă şi master din România pentru a fi recunoscute în străinătate (4 aprilie 2013)

partea II, sau Cum să îţi apostilezi, traduci şi legalizezi actele de studii pentru a fi recunoscute în străinătate (10 aprilie 2013)

partea a III-a, sau Mâţa fiebinte din curtea SNSPA (17 aprilie 2013)

partea a IV-a: Ping-Pong instituţional (8 iunie 2013)

partea a V-a: În căsuţa din poveste (6 iulie 2013)

partea a VI-a, sau Despre Mitul Responsabilităţii Rătăcite (8 iulie 2013)

Happy education!

Îţi mulţumesc!

Ştefan Alexandrescu

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Anunțuri

De la Ana la Caiafa, partea a VI-a, sau Despre Mitul Responsabilităţii Rătăcite

Am vorbit despre această situaţie prin care am trecut cu zeci de oameni, mulţi dintre ei găsind uluitoare această poveste pe care o închei aici (deocamdată). Cineva mi-a spus chiar: „dacă o singură persoană din cele cu care ai interacţionat şi-ar fi făcut treaba bine şi ar fi venit efectiv în întâmpinarea ta, ca absolvent cu anumite drepturi, tu nu ai fi fost în această situaţie”.
Eu am fost plimbat între 9 oameni, vreme de peste două luni. Să vedem, mai precis, cine sunt aceşti oameni.
  • Ministrul educaţiei, prof. univ. dr. Remus Pricopie, fost rector SNSPA, fost decan FCRP – ce coincidenţă! – chiar în perioada estimativă în care au fost „arhivate” actele ministeriale de avizare cu pricina. Ministrul, conform CV-ului său, deţine un certificat de management şi leadership în educaţie de la Harvard, a fost bursier Fulbright la Washington şi New York, are un certificat în alegeri strategice pentru reforma educaţiei obţinut din partea Insitutului Băncii Mondiale, la Washington, este doctor în ştiinţe politice, are studii avansate în politici educaţionale internaţionale (urmate, desigur, tot la Washington) şi a călătorit în vizite oficiale înainte să fie ministru în 20 de ţări ale lumii. Preda relaţii publice studenţilor de la SNSPA.
  • Ministrul delegat pentru învățământ superior, cercetare științifică și dezvoltare tehnologică prof. univ. drd. Mihnea Cosmin Costoiu este fost rector la Universitatea Politehnică din Bucureşti. Conform CV-ului său, a lucrat ca manager de proiect, secretar general, preşedinte de companie şi inginer. A absolvit management universitar la ASE şi este doctorand în cercetări privind Managementul Sistemului de Învăţământ în spiritul reglementărilor UE.A fost în 2009 membru în Consiliul de Administraţie al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – I.C.I. şi este cercetător şi autor de specialitate.
  • Rectorul SNSPA, prof. univ. dr. Alina Bârgăoanu, conform CV-ului ei, este doctor în management (de strategie, program şi proiect), doctor în cinematografie şi media, master în comunicare, a lucrat ca preşedintele comitetului de asigurare a calităţii în învăţământul universitar, a condus un proiect de facilitare a accesului la studiile superioare bazat pe parteneriate public-privat, a lucrat ca expert în managementul, scrierea şi finanţarea proiectelor (inclusiv 2 ani la Ministerul de Finanţe), a fost directorul executiv al Universităţii Virtuale de Afaceri – cea mai bună şcoală de afaceri care nu mai funcţionează în România , secretar ştiinţific, a fost premiată pentru o cercetare internaţională.
  • Decanul Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice, conf. univ. dr. soc. Nicoleta Corbu are o lungă carieră internaţională în practica, promovarea, conducerea şi predarea comunicării interculturale, a cercetării şi a poziţionării României în raport cu structurile europene din care face parte, a organizat numeroase conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale, şi este autor a zeci de articole de specialitate în numeroase reviste ştiinţifice, din care amintesc un titlu ce mi s-a părut interesant, „Arguments for a New Policy Dialog on Access and Equity in Romanian Higher Education”.
  • Secretarul-şef al SNSPA, Sorin Dragnea, despre care nu am găsit mare lucru pe internet, în afară de un document care expunea regulile privind admiterea la doctorat şi o poză de-a lui cu o figură tristă lângă un pom de Crăciun.
  • Directorul general al Direcţiei Generale pentru Învăţământ Superior, prof. univ. dr. Ştefan Ioan Groza, care are o carieră universitară amplă, Absolvent al Programului “Soluţii pentru optimizarea comunicării în structurile publice şi private”, membru a numeroase consilii şi comitete ştiinţifice naţionale şi internaţionale, conducător de doctorat, expert evaluator, participant în numeroase schimburi internaţionale de experienţă, organizator de evenimente universitare, autor a sute de articole ştiinţifice de specialitate, membru în atâtea academii încât nici nu se sinchiseşte să le mai enumere în CV. A fost declarat „Man of the Year 2007” – CABI, American Biographical Institute. Spre meritul său, în acest CV scrie că este „Utilizator al Programului Microsoft Office (Word, Power Point) precum şi cele de Internet” 🙂 .
  • Cristian Alexandru Mihăilescu de la Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor.
Oare de ce oamenii aceştia, cu toată educaţia şi expertiza lor, cu toate poziţiile lor de conducere, administraţie, management pe care le-au obţinut şi păstrat, nu au priceput că un absolvent care are nevoie de recunoaşterea actelor sale de studii în străinătate într-o fereastră de oportunitate? Oare de ce majoritatea lor nu au venit cu răspunsuri pertinente la e-mail-uri, telefoane şi întâlniri? La ce le foloseşte expertiza în educaţie şi management dacă le ia două luni să găsească nişte acte la care au dreptul peste 10.000 de studenţi? Am să adaug cireaşa de pe tort: Alina Bârgăoanu, Remus Pricopie şi Nicoleta Corbu sunt co-autori la cartea intitulată „Acces şi echitate înînvăţământul superior din România.Dialog cu elevii şi studenţii”. Oare asemenea oameni nu îşi dau seama că se fac de râsul curcilor, pe bună dreptate?
Oare cum se face că dl. Remus Pricopie, acum ministru, înainte fix în centrul acestei probleme, nu ştia că există nişte acte de la minister care trebuie găsite? Oare cum se face că dl. Sorin Dragnea, cel despre care se spune că ştie tot ce mişcă în universitatea SNSPA, nu ştia că aceste acte există? Oare cine a fost responsabil de faptul că actele acestea, atât de importante pentru viitorul atâtor absolvenţi, au fost „uitate” într-o încăpere părăsită? Oare a cui o fi fost această RESPONSABILITATE?
Mi se pare un paradox interesant că Remus Pricopie doreşte manuale digitale pentru toţi elevii din România, iar în acelaşi timp îl lasă pe Cristian Mihăilescu la CNRED, un om despre care din câte am observat, nu cred are voinţa să pună mâna pe telefon ca să lămurească o situaţie şi să verifice informaţia la sursă şi nici măcar competenţa de a trimite nişte acte prin poştă.
Ei bine, toţi aceşti aşa-zişi experţi au plimbat o problemă care afectează în mod direct peste 10.000 de absolvenţi la masterele ID de la SNSPA, de la unul la altul, ca să aflu până la urmă că sursa problemei era că cineva (nu se ştie cine), cândva (nu se ştie când), a aruncat (nu se ştie de ce) vraişte nişte documente cu braţul într-un imobil care se găseşte la dracu’n praznic, fără încălzire, şi apoi au uitat de ele. Din acestea, s-a recuperat ceva (nu se ştie cât), de către nu se ştie cine, care pot fi folosite (nu se ştie de către cine).
Mulţumit? Nici pe departe. În afară de Nicoleta Corbu, nu ştiu ce mai caută încă aceşti oameni în funcţiile pe care le deţin. Au şansa că nu mi-am pus mintea să îi dau în judecată sau să fac scandal în presă, cu toate că fiecare dintre ei ar fi meritat-o din plin.
Acestea fiind spuse, sunt uneori întrebat de ce nu mi-am început doctoratul în România sau de ce nu m-am apucat să predau la universitate. Îmi pare rău, sufăr de o slăbiciune cruntă: am alergie la prostia crasă şi la incompetenţa altora, mai ales cei din sistemul universitar şi am o părere foarte, foarte proastă, despre orice instituţie publică de învăţământ universitar din România. În ceea ce le priveşte pe cele private, sunt convins că sunt încă şi mai proaste. Nu mai vreau să mai am treabă cu mediul universitar din România nici dacă aş fi plătit greutatea mea în aur pentru asta.
În ceea ce priveşte Ministerul Educaţiei şi al denumirilor schimbătoare, cred că ar fi mai bine condus de Mickey Mouse şi Daffy Duck.
Nicoleta Corbu a fost singura persoană care a comunicat în mod constant, prompt şi serios cu mine în tot acest timp, care mi-a dat răspunsuri inteligente (nu cretine sau în doi peri, precum alţii), care mi-a dat numărul ei de mobil şi a semnalat problema în cât mai multe surse. Dar, după cum se observă, atunci când eşti înconjurat de incompetenţi şi/sau delăsători, nu prea poţi face mare lucru de unul singur. Nu e de mirare că Olivian Breda, unul din cei mai respectaţi antreprenori din mediul antreprenorial bucureştean o respectă atât de mult.

Acest articol încheie, deocamdată, seria „De la Ana la Caiafa„, din cadrul categoriei „împotriva incompetenţei” de pe Discerne.

PS: Dacă ţi-a plăcut acest post, citeşte-le şi pe celelalte din această serie! Iată prezentarea ei pe larg, cu linkuri către toate articolele!

Happy education!

Îţi mulţumesc!

Ştefan Alexandrescu

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

De la Ana la Caiafa, partea a V-a: În căsuţa din poveste

În pădurea cu alune,

Aveau casa trei pitici,

Vine pupăza şi spune:

„Simptomatic, idiosincrazia dilematicăişi reverberează atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent şi disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievală, capsulând filonul crepuscular sincretic şi aluziv metempsihotic al transmigraţiei alchimice înspre circumvoluţiunile interioare ale epocii istorice care tind să formeze adevarate supape paleontologice înspre propensiunea paradigmelor de orientare paseistă. Umila mea părere….

A fost odată ca niciodată o căsuţă. O căsuţă fermecată, care conţinea o comoară, la marginea Bucureştiului, pe la Cernica. Această căsuţă este iarna troienită de zăpezi, bătută de ploi şi de vânturi şi neîncălzită. Numai cei vajnici puteau să reziste năpraznicelor condiţii vitrege, ostile umanităţii, care se năpusteau învolburându-se asupra celor care ar fi îndrăznit să se apropie nepregătiţi.

Evrika!

Mai ţineţi minte sloganul? Ei bine, aici sunt actele dumneavoastră!

Acum, mi se pare că atât domnul Groza (despre care am scris aici), cât şi domnul Dragnea şi doamna Corbu (despre care am scris aici şi aici) sunt nişte persoane foarte înţelepte, deoarece toţi predică răbdarea. La insistentele mele întrebări: „când ‽‽‽‽”, primeam un răspuns calm: „Răbdare! Doar nu vreţi să se rezolve această situaţie peste noapte!”.

La vreo trei săptămâni după ce dl. Sorin Dragnea mi-a spus că, într-o săptămână, din căsuţa de la Cernica se vor găsi actele originale de la minister care atestă că masterul pe care l-am studiat este în fapt acreditat (este vorba despre masterul de comunicare managerială şi resurse umane), LE-AU GĂSIT!!! ÎN FINAL, LE-AU GĂSIT!!! – sau, mă rog, ceva de genul ăsta… Oare or să le ridice statuie femeilor care au îndrăznit în cele din urmă să facă actul eroic de a căuta prin haosul de acte, lucrări de diplomă, monitoare şi cabluri care au fost zvârlite cu braţul fără logică în căsuţa din poveşti? Dacă veţi vedea vreodată o statuie ridicată în curtea SNSPA, trebuie să ştiţi că a lor trebuie să fie!

Fără îndoială, eram destul de sceptic cu privire la descoperirea epocală pe care prezuma domnul Dragnea că o făcuse. După ce trecusem prin atâtea în legătură cu acest demers, învăţasem că nimic nu e atât de simplu precum pare în demersul birocratic românesc. Lucrurile păreau rezolvate. Dar povestea nu s-a terminat în acea zi.

Domnul Dragnea îmi dă o copie ştampilată, semnată, frumos prezentată a actelor respective şi mă trimite în drumul meu, sperând (probabil) că nu mă va vedea prea curând. Eu iau actele şi mă duc de îndată la MECTS. Acest nou du-te-vino desigur că se întâmpla între orele 9-11 dimineaţa, iar drumul de la SNSPA la MECTS trebuia făcut, evident, per pedes.

Run, Forrest, run!

Domnul Mihăilescu de la Centru Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor examinează cu ochiu-i critic hârtiile şi declară circumspect: „de unde ştiu că nu le-aţi făcut dumneavoastră acasă?” şi mă trimite înapoi la SNSPA pentru a solicita documente suplimentare de însoţire a actelor prezentate.

Ajung înapoi la SNSPA, unde îl aştept pe domnul Dragnea vreun sfert de oră. O colegă de culoar cu el se milostiveşte de mine văzându-mă cât aştept 8eram deja o prezenţă familiară) şi l-a sunat pe domnul Dragnea pe mobil să-i spună. Domnul Dragnea era evident deranjat şi voia să ştie ce mai vreau de la viaţa lui. Eu îi răspund:

– Domnul Mihăilescu zice că le-am făcut acasă… Zice că nu are de unde să ştie că sunt conforme…

– POFTIM ‽‽‽‽‽‽ CE DRACU’ ‽‽‽ E CRETIN?????

În cele din urmă, domnul Dragnea face ceea ce ar fi trebuit să facă nu la jumătatea lui martie, ci chiar din ianuarie: se duce personal la MECTS şi vorbeşte cu dl. Mihăilescu ca să înţeleagă ce doreşte acela.

Domnul Dragnea se întoarce şi îmi dă vreo 4 hârtii:

– înaintare semnată şi ştampilată de la rectorat (sau ceva în genul ăsta)

– copie după planul de învăţământ la ID vizat de minister

– copie după certificatul meu de absolvire – înregistrarea de la SNSPA

– încă una care am uitat ce era.

Cu aceste hârtii, mă înfăţişez degrabă la MECTS, a CBNRED, în faţa domnului Mihăilescu.

– Da, pare în ordine. Asta e ceea ce aveam nevoie. felicitări!

– Pentru ce? zic eu

– Pentru că aţi reuşit să obţineţi actele acestea – astfel i-aţi scos din gaură şi pe colegii dumneavoastră.

Totuşi, programul la CNRED se finalizase, iar eu nu mai aveam bani exact în clipa aceea pentru a plăti taxa de vizare, aşa că m-am întors a doua zi şi am primit ştampila. mai departe, apostilarea a mers ca unsă, după mecanismul pe care l-am descris aici.

În ceea ce mă priveşte pe mine, chiar dacă, teoretic, timpul în care am obţinut toate aceste acte de la universităţi, minister, prefecturi, camere de notariat publice, traducători şi notari (adică din noiembrie 2012 până în martie 2013) mi-ar fi permis să mă încadrez în fereastra de oportunitate pe care o vizam pentru recunoaşterea studiilor mele în străinătate şi oportunităţile mele profesionale, banii nu mi-au permis-o. Nu vorbesc despre cele peste 500 de euro cât m-au costat actele şi taxele pentru obţinerea lor. Mă refer la banii pe care aş fi putut să-i fac în timpul în care nu am muncit, ci m-am plimbat pe la tot felul de instituţii. Nu este ceva teribil în sine. La urma urmei, am acum un set de acte pregătite, cu toate ştampilele, semnăturile şi apostilele valabile şi pentru un drum în lună. Nu mai trebuie să reiau acest proces de la zero. Până la urmă, eu „mi-am rezolvat problema”… cumva. Nu acelaşi lucru îl pot spune şi despre bieţii absolvenţi de alte mastere la ID la SNSPA.

I-am întrebat pe dl. Dragnea, în calitate de secretar-şef la SNSPA şi pe dna Bârgăoanu, în calitate de rector la SNSPA:

– daca s-au gasit in arhiva de la Cernica planurile de invatamant la ID avizate si pentru celelalte mastere de la SNSPA
– cand anume au fost arhivate (mutate la cernica) aceste documente?
– care este procedura prin care un absolvent SNSPA de master la ID poate solicita, pe langa adeverinta de autenticitate ce ii este necesara la minister, si o copie a planului de invatamant la ID avizata de minister, care mai mult ca sigur ca ii va fi ceruta la CNRED?
– cum intentioneaza SNSPA sa comunice studentilor ca cei de la CNRED cer si planul de invatamant la ID?
– daca vreun student doreste pe viitor sa vizeze actele de studii in toiul iernii, cand afara sunt -25 de grade Celsius, care este sistemul prin care se poate accesa arhiva de la Cernica, avand in vedere ca nu exista incalzire, din cate am inteles?
– care este modalitatea prin care SNSPA va trimite catre Minister documentele pe care acesta le cere cu privire la asemenea situatii (fax, e-mail, posta, curier)?
Nu am primit un răspuns din partea lor la această întrebare şi am lăsat lucrurile aşa. Tăcerea lor, lipsa lor de replică, pentru mine, înseamnă că de fapt problema nu s-a rezolvat „de tot”.
VA URMA

PS: Dacă ţi-a plăcut acest post, citeşte-le şi pe celelalte din această serie! Iată prezentarea ei pe larg, cu linkuri către toate articolele!

Happy education!

Îţi mulţumesc!

Ştefan Alexandrescu

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

De la Ana la Caiafa, partea a IV-a: Ping-Pong instituţional

Bine v-am regăsit! Reiau povestea păţaniei mele cu SNSPA-ul de unde am lăsat-o acum aproape două luni. Am scris aici şi aici care este demersul normal şi oficial pentru a-ţi viza actele de studii pentru recunoaşterea lor în străinătate. Scriu despre acest subiect pe de-o parte, pentru:

  • a vă împărtăşi această experienţă absurdă şi aproape incredibil de acceptat care mi-a consumat o mulţime de timp, nervi şi bani, ţinându-mă pe drumuri;
  • a vă demonstra că pe cei de la instituţiile de stat unde studiaţi îi doare fix în pix de viitorul vostru şi că toate politicile de profesionalizare a învăţământului sunt doar vorbă-n vânt (voi scrie săptămâna viitoare despre ceea ce consider eu că este cu adevărat viitorul educaţiei în România);
  • a vă împărtăşi, celor care aţi avut (ne)fericita şansă de a absolvi mastere la ID (distanţă) la SNSPA în ultimii ani, care este chinul prin care e posibil că va trebui să treceţi pentru a vă obţine actele necesare.

Acesta este, totodată şi un articol despre responsabilitatea instituţională şi modul în care, de fapt, cei care ar trebui să constituie modele de la care învăţăm, promovează o cultură a pasatului mâţei în ograda celuilalt, într-un cerc nesfârşit de „nevinovaţi” care te plimbă de la Ana la Caiafa. Dacă aceasta este educaţia pe care  o dăm, nu e de mirare că societatea românească e aşa cum e şi va fi şi mai rău pe timp ce trece. Voi mai continua pe marginea acestui subiect, întrucât îmi propun ca această mini-serie de articole să numere 6-7 post-uri.

Eram cu povestea la mijlocul lui februarie 2013. Aşteptam un răspuns atât de la SNSPA, cât şi de la MECTS, în urma situaţiei descrise aici.

Cristian Mihăilescu mi-a solicitat să depun o copie xerox a dosarului meu cu actele de studii de la SNSPA la registratură, în completarea memoriului. Am înregistrat dosarul complet cu copiile xerox cerute sub numărul de înregistrare 71.683 din 18 februarie 2013.

Am fost marţi, pe 19 februarie 2013 la minister, la dl. Mihailescu de la CNRED. El mi-a spus ca este foarte sigur ca de la registratura ministerului s-a trimis prin posta, cu recomandata, un document elaborat de catre CNRED catre SNSPA. Mi-a aratat chiar si jurnalul de iesiri, in care figura 71225 pe o iesire de la minister catre SNSPA, in data de 07.02.2013.

M-am dus la SNSPA la dl. Dragnea si i-am spus de asta. Dl. Dragnea a iesit din birou, a intrebat secretara daca a venit ceva de genul descris la căsuţa poştală a SNSPA. Ea a confirmat ca nu s-a gasit asa ceva.

M-am intors la dl. Mihailescu si l-am intrebat prin ce mijloc, mai precis, s-a trimis documentul. Dl. Mihailescu a sunat la registratura, in legatura cu posta si a aflat ca documentul de fapt nu plecase din registratura, deoarece doamna de la minister care se ocupa cu asta avea convingerea ca „de cand e lumea” se face ca cineva de la SNSPA trece pe la registratura sa ridice corespondenta de la minster pt SNSPA si ca asta nu s-a mai intamplat de pe 6 feb. Asadar, dl. Mihailescu doreste sa stie daca dl. Dragnea doreste sa trimita pe cineva de la SNSPA ca sa ridice corespondenta.

M-am intors la SNSPA, l-am asteptat pe dl. Dragnea, care mi-a spus ca nu doreste sa trimita pe cineva de la SNSPA care sa se duca si sa ridice corespondenta. L-am intrebat daca n u cumva ar putea vb. cu dl. Mihailescu direct in legatura cu asta. Dl. Dragnea mi-a comunicat ca are o relatie buna cu dl. Mihailescu si nu vrea sa si-o strice (‽‽‽‽‽‽‽‽)

Prin urmare, m-am intors la dl. Mihailescu si i-am comunicat ca SNSPA nu va trimite pe cineva sa ridice corespondenta de la minister. Dl. Mihailescu a dat atunci telefon la registratura si a rugat-o pe doamna care se ocupa de posta sa trimita documentul prin posta catre SNSPA. Doamna respectiva a refuzat, intrucat considera neprotocolara decizia: mai intai trebuia sa primeasca de la SNSPA in scris o hartie oficiala care sa ateste faptul ca s-a schimbat modul de corespondenta intre minister si SNSPA (‽‽‽‽‽‽‽‽). Domnul Mihailescu a insistat. Nu mai stiu ce s-a intamplat cu documentul original (cum si daca a fost trimis), dar dl. Mihailescu a scotocit de pe undeva un numar de fax de la SNSPA si a trimis un exemplar prin fax al documentului trimis.

M-am intors la dl. Dragnea si i-am comunicat nr. de fax la care dl. Mihailescu sustine ca a trimis documentul: 0213122535. Domnul Dragnea a afirmat ca numarul este de la rectorat si ar trebui sa ajunga.

Am insistat sa imi petrec astfel o dimineata intreaga, la sfarsitul careia nu eram pe deplin sigur ca ministerul a reusit sa transmita o hartie catre SNSPA. Desigur ca nu era treaba mea sa fac asta, era doar interesul meu. Speram ca aceasta mostra de comunicare institutionala să fi fost suficienta pentru a remedia prin observatie, daca nu prin altceva, niste probleme in comunicarea manageriala si relatiile publice intre MECTS si SNSPA. Nu a fost.

Timpul a trecut şi toată lumea implicată cumva în poveste amâna. La data acestei situaţii, dna Corbu era plecată din ţară. Dl. Dragnea nu dădea semne că se grăbea cineva să răspundă efectiv cererilor făcute de CNRED.

Joi, 28 februarie 2013. Am o nouă audienţă cu dna Corbu, decanul FCRP. Punând o serie de întrebări concrete, cu privire la procedura de comunciare între SNSPA şi MECTS, dna Corbu a recunoscut că nu ştie şi mi-a sugerat să vorbesc cu rectorul şi cu secretarul şef SNSPA, ceea ce am şi făcut a doua zi.

Răspunsul pe care l-am primit de la prof. univ. dr. Alina Bârgăoanu (rectorul SNSPA, 021 318 08 81 , 0745 045 152  e-mail: alina.bargaoanu@comunicare.ro) în prezenţa secreatrului şef al SNSPA, Sorin Dragnea (021.318.08.98; 021.318.08.97) a fost suprarealist.

Astfel, planurile de învăţământ la ID  de la SNSPA, vizate de MECTS (despre care Dragnea susţinea cu două luni înainte că nu există), s-ar găsi în aşa-zisa „arhivă” de la SNSPA, care se găseşte pe lângă Cernica. De fapt, această arhivă e o cămăruţă unde au fost zvârlite la grămadă cam toate maldărele de acte care nu mai aveau loc în sediul central al SNSPA cu intrare de pe str. Vasile Alecsandri nr. 6. Iar între ele, femeile care lucrau acolo nu puteau să scotocească pentru că era încă frig şi acolo nu era încălzire. Aşadar, absolvenţi SNSPA la ID, dacă vă trece vreodată prin minte ideea să vă vizaţi actele de studii, să nu vă aşteptaţi să reuşiţi să faceţi asta iarna, decât dacă eventual faceţi o chetă pentru un calorifer electric la tantele alea care mută hârtii probabil cu lopata. Ah, DACĂ or avea şi electricitate acolo! Deja îmi imaginam o poieniţă idilică şi o căsuţă ca în Hansel şi Gretel, unde singurele chestii puse la îngroşat erau rândurile de praf pe acte. Halucinaţia dlui Dragnea era, se pare, pe vremea aceea, că problema s-ar rezolva într-o săptămână.

Şi s-a făcut martie şi s-a făcut primăvară. Şi, cum se spune la „Mafia”, toată lumea se trezeşte, mai puţin…. ghiciţi cine!

VA URMA

PS: Dacă ţi-a plăcut acest post, citeşte-le şi pe celelalte din această serie! Iată prezentarea ei pe larg, cu linkuri către toate articolele!

Happy education!

Îţi mulţumesc!

Ştefan Alexandrescu

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

De la Ana la Caiafa, partea a III-a, sau Mâţa fiebinte din curtea SNSPA

Motto:

„Pisica moartă rămâne aici!”

Franklin Delano Roosevelt, preşedinte al SUA (1933-1945)

Acest articol este al treilea din seria „De la Ana la Caiafa”. Vă recomand să citiţi articolele anterioare pentru a face legătura logică.

De la Ana la Caiafa, partea I, sau Cum să îţi obţii şi vizezi actele de studii de licenţă şi master din România pentru a fi recunoscute în străinătate

De la Ana la Caiafa, partea II, sau Cum să îţi apostilezi, traduci şi legalizezi actele de studii pentru a fi recunoscute în străinătate

Acest articol va fi continuat. Urmăriţi seria pentru a înţelege mai bine ce trebuie să faceţi din punct de vedere birocratic şi administrativ pentru a avea actele de studii pregătite pentru a fi recunoscute în altă ţară. Îmi doresc ca articolele de mai sus să fie citite de cât mai mulţi studenţi şi absolvenţi români. Desigur, nu luaţi tot ce zic eu de bune, verificaţi informaţiile la sursă. De aceea, v-am dat datele de contact ale principalelor instituţii cu care aveţi de-a face în România în procesul de eliberare a actelor necesare pentru recunoasterea şi echivalarea în străinătate a diplomelor. Acest articol e o continuare directă şi un studiu de caz cu privire la unele din dificultăţile procesului de echivalare şi recunoaştere a studiilor.

Fabulospiritul, la mare artă în educaţie

Am crescut într-un mediu în care avem, într-o manieră tulburătoare, câteva iluzii:

  • iluzia că cei care conduc destinele educaţiei româneşti sunt responsabili (response+ability). Nu sunt. Ei au doar autoritatea de a lua decizii pe care alţii, de la mii până la milioane, le suportă

  • iluzia că diplomele instituţiilor de învăţământ superior sunt automat recunoscute în oricer ţară din Uniunea Europeană. Nu sunt. Iar statul român, după cât îi stă în putinţă, nu te ajută, ci te împiedică

  • iluzia că între instituţiile statului există o comunicare oficială. Nu este.

  • iluzia că a-ţi continua studiile în străinătate e un drept. Nu este. E un lux. Iar luxul se plăteşte.

Aceasta este o poveste reală, care îi afectează pe cel puţin vreo 10.000 de absolvenţi de mastere la ID finalizate la SNSPA. Poate şi pe tine. Din cauza asta, fă-ţi timp să citeşti acest articol pe îndelete, pentru că de asemenea detalii poate depinde viitorul tău. Dar pentru asta să o luăm cu începutul.

Prin noiembrie 2012, am mers la CNRED ca să mi se vizeze actele de studii de la SNSPA. Nu ştiam pe atunci că nu mi se poate viza diploma de master decât dacă mi se vizează mai întâi diploma de licenţă. Irina Iordache s-a uitat peste acte şi s-a uitat ca la maraton, pentru că nu mi-a spus că ar fi ceva în neregulă cu ele, ci m-a trimis la plimbare pentru că nu aveam diploma de licenţă vizată. În fine.

În 9 ianuarie 2013, m-am întors cu actele de la licenţă la master şi aveam speranţa ca CNRED să mi le vizeze. Aici m-am lovit de opoziţia dlui Mihăilescu, care susţinea că este nevoie de planul de învăţământ al masterului de comunicare managerială şi resurse umane (în care eu mi-am obţinut dizertaţia în vara lui 2011), forma ID, avizată de către MECTS. De aici începe un meci de ping-pong între Cristian Mihăilescu de la CNRED şi secretarul şef al SNSPA, Sorin Dragnea. Eu eram mingiuţa de ping-pong, pentru simplul motiv că aceşti doi bărbaţi, oameni adulţi în toată firea, se înţelegeau atât de bine unul cu celălalt încât refuzau să vorbească la telefon unul cu altul.

Aici începe telefonul fără fir între doi surzi. Cu refuzul de a-mi viza mie actele de studii de la SNSPA. Aceasta este o mâţă care, deşi moartă, a fost aruncată între atâtea mâini, încât pe parcurs s-a încălzit şi s-a transformat, dintr-o felină micuţă, în ditai râsul.

Aşadar, primul răspuns al lui Sorin Dragnea este să-mi dea o versiune printată a H.G. nr.1011/08.10.2001 privind organizarea şi funcţionarea învăţământului la distanţă şi a învăţământului cu frecvenţă redusă în instituţiile de învăţământ superior. Am luat foaia respectivă şi am dus-o la CNRED. Astfel, s-a născut o dispută de interpretare legislativă.

Cf. Cristian Mihăilescu, sensul art. 3 (1)-(2) este acela că fiecare plan de învăţământ, fie pentru zi, fie pentru ID, trebuie să fie avizat, acreditat, aprobat de către MECTS.

ART. 3

(1) Sunt abilitate sa organizeze învatamânt la distanta si învatamânt cu frecventa redusa institutiile de învatamânt superior acreditate, în specializarile universitare autorizate provizoriu sau acreditate conform Legii nr. 88/1993 privind acreditarea institutiilor de învatamânt superior si recunoasterea diplomelor, republicata.

(2) Sunt abilitate sa organizeze învatamânt la distanta si învatamânt cu frecventa redusa în specializari postuniversitare institutiile de învatamânt superior acreditate, la propunerea senatelor universitare si cu acordul Ministerului Educatiei si Cercetarii.

Această interpretare se găseşte în opoziţie cu interpretarea d-lui Sorin Dragnea, secretar-şef SNSPA, care insista pe art. 10-11 ale aceleiaşi legi, susţinând că dacă un plan de învăţământ este avizat pentru zi şi acesta conţine aceleaşi dicipline şi condiţii ca şi cel pentru ID, atunci planul de învăţământ la ID nu trebuie avizat, acreditat, aprobat de către MECTS.

ART. 10

Pentru fiecare specializare planul de învatamânt oferit prin programele de învatamânt la distanta sau de învatamânt cu frecventa redusa este corespunzator celui de la forma de învatamânt superior de zi.

ART. 11

În învatamântul superior si la forma de învatamânt la distanta sau de învatamânt cu frecventa redusa functioneaza sistemul de credite transferabile în aceleasi conditii cu cele prevazute pentru forma de zi.

În acest context, SNSPA nu ar avea un plan de învăţământ pentru ID a masterului de comunicare managerială şi resurse umane avizat, aprobat, acreditat de minister. Ca bază pentru forma ID a masterului de comunicare managerială şi resurse umane se foloseşte planul de învăţământ de la zi, care este avizat, aprobat, acreditat de minister.

Dl. Mihăilescu de la CNRED a cerut un document care, cf. d-lui Sorin Dragnea, nu ar fi existat niciodată, pentru că nimeni nu l-a cerut. D.p.d.v. al scretarului-şef SNSPA, eliberarea unui asemenea document ar fi constituit un fals. D.p.d.v al CNRED, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nu putea aviza favorabil diploma de master în comunicare managerială şi resurse umane pentru recunoaşterea şi echivalarea în străinătate, fără acel plan de învăţământ la ID vizat de MECTS  întrucât ar fi comis un fals.

A se observa că în tot acest demers, nu a existat niciun discurs inter-instituţional, ci doar un ping-pong absurd. Era evident că cineva bătea câmpii. Laptele nu putea să fie şi alb şi negru în acelaşi timp. Întrebările mele erau: cine minte? cine nu şi-a făcut treaba? cine este responsabil pentru această situaţie?

Aşa că am abordat amândouă instituţiile în paralel: şi MECTS, şi SNSPA.

Remus Pricopie, actualul ministru al MECTS (nr tel 02140556223, 02140556208), este din întâmplare fostul rector SNSPA. Înainte de a fi fost rectorul SNSPA, a fost decanul Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice, din întâmplare tocmai în perioada în care au fost acreditate şi avizate de minister planurile de învăţământ de la masterele de la ID, inclusiv masterul urmat de mine, cel de comunicare managerială şi resurse umane. Acum un lucru interesant de ştiut despre prof. univ. dr. Remus Pricopie este că el predă relaţii publice. Teoretic, ar trebui să ne bucure că un asemenea specialist se află la conducerea MECTS, nu? Er… Mai gândeşte-te!

Am pregătit un memoriu pe care i l-am trimis prin e-mail ministrului Pricopie luni, pe 21 ianuarie 2013. Mi-a răspuns scurt, că se va interesa despre ce este vorba. Şi se pare că s-a interesat atât de bine, încât de atunci nu am reuşit să mai primesc niciun răspuns de la el. E-mail-urile repetate, solicitările de audienţă şi telefoanele la minister nu au dat roade. La un moment dat, o secretară de la MECTS mi-a sugerat să nu mai sun o dată la două zile, că degeaba sun. „Don’t call us, we’ll call you”.

Prof. univ. drd. Mihnea Cosmin Costoiu este ministrul delegat pentru învățământ superior, cercetare științifică și dezvoltare tehnologică. Studiindu-i CV-ul pe internet, am constatat că a studiat în străinătate şi că pare că a avut oarece tangenţe şi cu cercetarea academică. Am aflat că pe atunci, ministrul nu avea birou pe nicăieri, nu avea program de audienţe şi nu răspundea la niciun e-mail oficial. Mama m-a întrebat oare ce făcea acest ministru şi i-am mărturisit că nu prea aveam idee, iar ea s-a întrebat dacă nu cumva în curând vom avea un ministru delegat şi pentru învăţământul din creşe şi grădiniţe.

Conf. univ. dr. Nicoleta Corbu, actualul decan al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy” (Telefon 0213180881, 0753084031) din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) mi-a acordat o audienţă (programul său de audienţe este joia între 15-17) în a doua jumătate a lui ianuarie 2013. Atitudinea ei a fost una foarte preocupată, îngrijorată. A recunoscut problema ca una validă, nu doar la nivelul unui caz, ci şi pentru TOŢI STUDENŢIII SNSPA CARE AU FINALIZAT ORICE MASTER LA ID şi că necesită o rezolvare la nivel instituţional şi că urmează să desfăşoare o procedură pentru a comunica cu MECTS despre această problemă. Ce procedură, nici ea nu ştia prea bine, dar a rămas cu îngrijorarea.

Aşadar, la sfârşitul lui ianuarie 2013, mâţa moartă din curtea SNSPA a fost aruncată în curtea MECTS. Ca să pun şi eu lemne pe foc, am înregistrat memoriile către cei doi miniştri pe 5 februarie 2013 la registratura MECTS, sub numărul de înregistrare 71225 I, II. Aceasta este o a doua mâţă fierbinte, care a fost aruncată de la dl. Costoiu la dl. Paraschiv, de la Direcţia generală a învăţământului superior (nr. tel 0214055796). Acesta a pasat cu promptitudine mâţa la dl. Ştefan Ioan Groza (telefon 0214056206, 0757-087772) din cadrul aceleiaşi instituţii. Pasatul acestei mâţe a mai durat vreo două săptămâni, până am reuşit să intru în audienţă la dl. Groza. Biroul dl. Groza se găseşte la sediul MECTS de pe str. G-ral. H.M. Berthelot, la parter, camera 16, în stânga intrării principale.

Dl Groza a refuzat să spună care interpretare legislativă de mai sus e corectă sau nu, a refuzat să îmi indice o persoană responsabilă pentru a rezolva această situaţie, a refuzat să comenteze pe marginea poziţiei departamentului juridic al MECTS. El a susţinut că fiecare plan de învăţământ, chiar şi de la ID, trebuie să fi fost vizat de către MECTS şi că există cu siguranţă un număr de înregistrare pentru acel aviz, dar că REFUZĂ să-l caute pentru un singur om (!) – de parcă aş fi fost singurul care avea nevoie de asta. În cele din urmă, a pasat mâţa fierbinte înapoi în ograda SNSPA, ceea ce a încercat şi Cristian Mihăilescu de la CNRED să facă şi nu prea a reuşit.

VA URMA

PS: Dacă ţi-a plăcut acest post, citeşte-le şi pe celelalte din această serie! Iată prezentarea ei pe larg, cu linkuri către toate articolele!

Happy education!

Îţi mulţumesc!

Ştefan Alexandrescu

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.