Arhive categorie: solutii practice

Care este esența vieții?

Motto:

Dacă vrei să te mântuiești, cu întrebarea să călătorești!”

povață ortodoxă

Aș vrea să scriu un articol care să surprindă esența vieții. Să aibă, cumva, toate răspunsurile posibile la întrebările cele mai bune pe care orice cititor le-ar putea gândi. Genul de experiență despre care cititorii să afirme: ”Asta este! Acest articol mi-a deschis ochii și mi-a schimbat viața!”.

The Horace Wilkinson Bridge in Baton Rouge by Sewtex. Licența CC-By SA 3.0
The Horace Wilkinson Bridge in Baton Rouge by Sewtex. Licența CC-By SA 3.0

 Trebuie să fie (cel puţin) o soluţie, oricare ar fi problema, nu?

Am crescut cu o preocupare puternică pentru funcționalitate. Oamenii au puțin timp, le place să se creadă pragmatici (fie că sunt sau sunt presați să fie) și de aceea bine ar fi să livrez conținutul cât mai repede, cât mai bine, cât mai direct.

Nu mi-am ridicat foarte puternic problema ”de ce nu au oamenii timp?”. Păi, pentru că nu-și gestionează bine resursele. Nu-i nimic! Meșterul timpului din mine a venit cu câteva articole șmechere despre cum să faci mai mult în mai puțin timp. Aici, aici, aici. Nu merge? Știu de ce! Am mai scris o serie de articole. Citește aici. Păi și dacă nu merge nici aia? Păi… pentru că ”personalitate”. Și ”personalitate” deoarece ”educație” și ”modele defectuoase”. Grozav!, mi-am spus. Găsesc soluţii şi pentru asta! Am scris și am publicat o carte despre educație. Și una despre modele. Și încă ceva despre cum să învățăm. Offf, tot nu merge? Poate că motivația e de vină. Poate că nu pui întrebările potrivite? Știu, știu! Inteligența emoțională, asta e soluția! Mda, dar nu ajunge! Ei, uite, poate merge asta! Sau, pentru numele lui Dumnezeu, dacă chiar ai încercat toate soluțiile astea și tot ți se pare că nu merge, vino la consultanță!

Există în viață o mulțime de situații în care soluțiile și resursele s-au cam terminat și te îndrepți spre un dezastru insuportabil. Și atunci parcă nimic nu mai funcționează. Îți vine să arunci pe fereastră tot ce știi, numai de-ai ieși din situația aia. Nu se poate să nu reușești să rezolvi asta! Fir-ar să fie, și doar te-ai străduit atâta, nu se poate să fi ajuns până în punctul ăsta și să fie totul degeaba!

  

Eşecul

Câteodată mai și pierzi. Îndrăznești, lupți, cauți și… eșuezi. Ai crezut că poți, ai folosit soluții deștepte, ai muncit… și ce dacă? Ai eșuat. E o senzație mizerabilă. Am trăit-o cu toții. Mi s-a întâmplat și mie și știu cum e. Uite, m-am apucat de exemplu să scriu acest articol fără să știu unde vreau să ajung, ceea ce este destul de rar pentru mine. Şi intuiţia îmi spune, după cum mă cunosc, că nici scurt nu va fi. Dacă tu, dragă cititor/cititoare, nu îl citești până la capăt, am eșuat, te-am pierdut ca cititor azi. Poate că de aceea e mai ușor a suporta eșecul ca autor: nu știi niciodată cum va interacționa fiecare cititor cu ce scrii, poate chiar și după ce ai murit.

În legătură cu asta, mi se pare relevant testul ”Kobayashi Maru” din universul filmic al seriilor ”Star Trek”, iată câteva extrase în acest sens.

 

Adesea, ceea ce pare sfârșitul este de fapt un nou început. Și ca să faci această trecere, este nevoie să îți dai seama că nu găseşti o soluție pentru fiecare problemă. De ce? Poate pentru că încă nu s-a descoperit. Poate pentru că nu ai căutat-o unde era cazul. Poate pentru că nu (mai) ai resurse să implementezi soluția. Poate pentru că nu e o problemă, ci un pas necesar în creșterea ta, care se cere acceptat.

Ți s-a întâmplat vreodată să te gândești la ceva din trecut care ai privit atunci ca o problemă și să-ți spui zâmbind sau chiar râzând: ”nu-mi vine să cred că m-am preocupat atâta de prostia aia!”? Și mie mi s-a întâmplat să nu am o soluție, o rezolvare pentru orice. Apoi am mai studiat, am căutat, am învățat, am încercat și acum am un orizont mai extins. Nu la fel de extins ca al altora, cu siguranță. Totuşi, orizontul meu pare suficient de extins ca să vin cu o mulțime de soluții creative în consultanță și training încât să mă întrebe unii clienți: ”de unde le tot scoți?”, iar eu răspund: ”nu știu, din subconștient!”.

Desigur, se întâmplă ca soluțiile unora să se termine uneori mai repede decât ale mele și să se oprească în niște convingeri limitatoare, spunându-și: ”Asta e! Ăsta-i capătul liniei pentru mine”. Până acum ceva ani, aș fi avut tendința să vin, ca un salvator, și să spun: ”NU! Poți să faci asta, și asta, și cutare!”. Însă ceea ce eu acum știu și mulți din noi preferă subconștient să uite este că acceptarea poate fi o binecuvântare, nu un blestem. Să accepți nu înseamnă neapărat să te predai. Acceptarea este diferită de abandon. Acceptarea este diferită de resemnare. Acceptarea este diferită de disperare. Acceptarea este diferită de a fi de acord. Acceptarea este diferită de a lăsa armele jos. Acceptarea este diferită de a te consola că ai făcut tot ce-ai putut. Acceptarea înseamnă pur și simplu să privești un adevăr inconvenabil din realitate în loc să te lupți cu acesta și cu tine.

  

Harta şi teritoriul

După ce au căzut în mare parte de acord că Pământul este un fel de sferă (elipsoid de rotaţie) , oamenii de ştiinţă au considerat: gata cu arsul pe rug, gata cu exilarea necredincioșilor, gata cu vechile hărți. Și totuși, tot ei se găsesc în mare dificultate în a avea, conform acestei teorii, o hartă corectă a Pământului.Cum aşa?

Am descoperit această jucărioară simplă și genială. Dacă şi tu crezi că Pământul e un fel de sferă, îți arată cum diferite țări situate într-o parte sau în alta pe harta cunoscută ar apărea pe harta convenţională mai mari sau mai mici în funcție de distanța pe care o au față de Ecuator. Rusia, spre exemplu, care este cea mai mare țară la nivel mondial, pare mult mai mare față de continentul african. Și totuși, în această proiecţie, Federaţia Rusă suprapusă peste Africa, abia încape cât jumătate. Proiecția Mercator, cu care ne-am obișnuit la școală, este diferită de proiecția Gall-Peters. Conform teoriei Pământului sferic, proiecția Gall-Peters conține o reprezentare mai conformă a dimensiunii reale a țărilor și continentelor, dar sacrifică anumite distanțe și liniile drepte de care navigatorii pe mări și oceane au nevoie.

Păi dacă, având toată știința sa milenară, omul nu poate nici măcar să producă o hartă clară a planetei pe care crede că trăiește, cum ne putem aștepta să avem o reprezentare clară și fidelă a minților noastre? Sau o soluție pentru tot ceea ce considerăm ”problemă”? Acest articol nu este despre forma Pământului şi hărţi, deşi poate cândva aş fi încântat să scriu unul sau mai multe articole pe această temă. Am folosit asta ca exemplu despre dificultăţile de a reprezenta teritoriul pe o anumită hartă.

 

Acceptarea

Ce se schimbă când accepți? În primul rând, ți se schimbă starea. Lași la o parte așteptările (am publicat o serie de articole și despre asta), standardele și regulile. Privești adevărul, evaluat cu cele mai bune instrumente de care dispui. Îți dai seama că poate nu ai o soluție şi e OK. Îți dai voie să simți tot ce ai nevoie să simți. Și apoi, cumva, existența merge mai departe. Îți dai voie să schimbi perspectiva.

Dacă problema ține de trecut, nu-l poți schimba, ci doar percepția asupra sa. De fapt, toate problemele țin de trecut, pentru că ne confruntăm în prezent doar cu acele situații cărora ne opunem, pentru care încă nu am dezvoltat abilități de rezolvare. De aceea, călătoria fiecăruia printre problemele vieții este diferită.

Acceptarea poate să te ajute să descooperi un nou sens al vieții. Poate să te sprijine să conștientizezi că nu tu ai controlul asupra a ce ți se întâmplă. Poate să te ajute să schimbi perspectiva și să descoperi o rezolvare sau, dimpotrivă, să descoperi că ce credeai că e o problemă nu e o problemă, ci un punct de pornire. Poate că este vorba despre acceptarea celorlalţi, cine ştie?

  

 

Discernământul, cheia de boltă…

Eh, să fie oare acceptarea soluția universală, cheia de boltă pentru toate problemele vieții la care nu găsești răspuns? Nu, mai ai nevoie și de înțelegere. Și de iertare. Și de pace. Și de dragoste. Și de învățare. Și de încredere. Și de credință. Și de angajament. Și de modele. Și de curaj. Și de perspective. Și de viziune strategică. Și de creativitate. Și de sisteme. Și de proceduri. Și de reguli. Și de oportunități. Și de modestie. Și, și, și, și…

Carl Gustav Jung, care a contribuit la bazele psihologiei personalității, considera cumva că țelul omului este să ajungă cumva să fie echilibrat în toate. Ironia este că pentru un asemenea om, categoriile sale de personalitate ar fi complet irelevante. Chiar mă distram deunăzi la un test tip 16PF că pe baza rezultatelor, la mine se potriveau vreo 4 tipuri de personalitate 🙂 . 

Sfântul Spiridon a argumentat că discernământul este cea mai mare virtute creștină deoarece niciodată nu poate fi exagerat în dreapta sa socoteală.

În goana după obținerea unei calități sau a unei resurse, avem tendința să dezechilibrăm altele. Și asta e normal. Nu e bine, dar e normal.

Călătoria mea despre a scrie un articol perfect despre esența vieții mă tem că se limitează deocamdată la soluțiile pe care eu le-am găsit, și nu-mi propun să le ofer pe toate aici, pentru că nu are sens pentru cititori. Cred, cu adevărat, că această călătorie nu se oprește în această viață.

  

Diferenţa care face diferenţa

Am căutat să îmi răspund la întrebarea: ”ce explică diferența între clienții care au rezultate rapide și clienții care au rezultate după multe, multe ședințe?”. Poate că schimbarea metaprogramelor nu este chiar cea mai puternică soluție strategică ce se poate folosi, mi-am spus eu, chiar dacă am reușit să-mi dublez veniturile aplicând una din tehnicile implicată de acestă soluție în viața mea. Desigur, o asemenea tehnică poate să aibă rezultate revoluționare pentru clienții care sunt orientați spre rezultate și sunt motivați în dezvoltarea lor personală, cum a pățit clientul meu care a venit în consultanță ca să obțină o slujbă și-a obținut o companie.

Însă nu este doar asta. Apoi am descoperit Spiral Dynamics și mi-am spus: ”Aha! Iată în final ceva care îmbină cu succes sociologia cu psihologia”, mulțumit că am obținut o hartă profundă și fină a dezvoltării umane și am scris și despre asta un articol. Și totuși asta nu mi-a răspuns la întrebarea: ”cum asist clienții să se dezvolte repede?”

Am ajuns la un moment dat la modelul structural din schema therapy și mi-am spus: ”Aha! Asta acoperă inclusiv spectrul tuturor problemelor psihologice umane și se poate aplica pentru aproape oricine!”. Mulțumit că am sprijinit un client cu care am lucrat pentru 2 probleme și i s-au rezolvat 7 (din care una inițială), am mers mai departe și am combinat schema therapy cu Spiral Dynamics și programare neuro-ligvistică încă la un nivel și mai avansat. Ce am lăsat în urma mea sunt o serie de mici succese pe care unii încep să le culeagă și să le studieze, întrebându-se: ”oare cum a reușit omul ăsta să facă asta?”.

  

Concluzii „esenţiale”

Ei, şi? Și tot nu am obținut un răspuns satisfăcător (pentru oricine) la întrebarea mea inițială: ”ce explică diferența între clienții care au rezultate rapide și clienții care au rezultate după multe, multe ședințe?”. Mai caut. Probabil, dacă am să ajung la un răspuns mulțumitor pentru mine, am să mai scriu și am să public o carte 🙂 .

Dacă ar fi să mă iau după ce mi-au spus unii oameni, acum ar trebui să fiu mort, bolnav, singur sau la ”casa de nebuni” (vezi şi seria „How to Live a Perfect Life”). Nu am ajuns nici așa, și nici să am soluția pentru orice problemă (deși am soluții pentru multe, multe probleme: cele mai multe din cele comune). Și eșecul face parte din munca mea, așa cum se întâmplă pentru oricine, chiar dacă e mai greu de acceptat. Nu am obținut tot ce mi-am propus, dar măcar am aflat de ce. Însă dacă cineva mi-ar fi spus acum 15 ani că am să știu și am să pot să fac unele din lucrurile pe care le-am reușit până acum sau pe care le fac acum săptămânal, mi s-ar fi părut de neconceput, de neimaginat. Am descoperit ceva mult mai puternic decât orice am visat sau planificat vreodată, mai mult și mai frumos decât orice am descoperit într-un seminar, sau o formare, sau o anumită carte. Cum rămâne atunci cu ceea ce (încă) nu am realizat? Unele din ele nici nu meritau a fi realizate. Pentru altele, este deja târziu. Însă cele mai prețioase pot fi realizate în continuare – cele care contează cel mai mult! 🙂

Cam atât deocamdată despre esența vieții. Nu există un singur răspuns corect, pentru că fiecare are întrebări, probleme și hărți ale realității diferite. Măcar am reușit unele pe care alţii încă le mai cred imposibile și descoperit sensul vieții (dacă nu ești de acord, atunci poți selecta și de aici). Esența vieții? Eh, esența încă o mai caut. Vrei să o căutăm împreună?

Ștefan Alexandrescu

consultant în dezvoltare personală și profesională

0729 034 883

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci te invit să citeşti şi seria recent scrisă de mine

„How to Live a Perfect Life”

Partea I.

Partea II. Paşii 1-4.

Partea III. Paşii 5-8.

Partea IV. Paşii 9-12.

Copyright (C) Ştefan Alexandrescu, decembrie 2016

Mulţumiri Corinei Andreea Popa pentru inspiraţia şi sugestiile pe marginea acestui material.

Anunțuri

Cum am să te sprijin să te dezvolţi personal

Dacă gândeşti foarte bine, atunci nu te gândi prea mult

Potrivit sursei imobiliare.net, un apartament cu 2 camere poate fi cumpărat în Cluj-Napoca, cu 25.000 de euro, în Hunedoara cu 19.000 de euro. Un studio (garsoniera) poate fi cumparat cu 19.000 de euro în Iași și cu 8.000 de euro în Târgu Neamt. La naiba, o familie ar putea câstiga aceşti bani la cules de căpșuni în Spania in 4-5 luni…

I-am spus unui prieten care s-a căsătorit despre acest lucru și el a zis:

– Dar pot să ma mut cu o familia într-o garsonieră?,

Atunci i-am răspuns:

– Ce cumperi nu este pentru a locui, ci pentru a închiria altor persoane.

– Da, dar şi chiriile vor scădea…

– Pentru moment, da, dar cred că vor fi multe persoane, care, considerând faptul nu pot aplica pentru faliment, vor avea nevoie de un loc de cazare fiind aruncate din casele lor. Ai cumpăra azi pentru piața de mâine.

Justificarea din spatele achiziţionării unui loc de închiriat era dată de faptul că prin închiriere, ai putea recupera investiția în aproximativ 17-18 de ani. Acum, această cifră a ajuns mai aproape de 6-7 ani. Te mai gândeşti să cumperi? Gândeşte-te încă odată.

îţi mai dau un indiciu despre ceea ce se poate cumpăra, să zicem, în Slovacia (unde în sunt cele mai mici cheltuieli pentru achiziţionarea unei proprietăți în Europa), pentru până în 20.000 de euro, O casă de genul ăsta este ceea ce puteți cumpăra în Bratislava cu 19.000 de euro. Că veni vorba, mi-a luat aproximativ 10 minute de căutare pentru a găsi. Imaginează-ți ce ai putea găsi în câteva ore!

PS: Mulţumesc Heather [en, blog] pentru titlu.

Ce s-a întâmplat mai târziu: Acel prieten al meu a cam irosit jumătate din costul cu care şi-ar fi cumpărat o garsonieră într-un an şi apoi s-a mutat cu soţia, acasă la părinţii săi. Acesta este felul de gândire al românilor. Da, ştiu, nu are nicio logică.

Traducere a articolului „If You Think Too Well, Don’t Think Too Much!de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Analytic Vision la 12 mai 2010. Copyright © Ştefan Alexandrescu 2010 pentru versiunea în limba engleză. Traducere de Alexandra Ioana Mateiciuc. Copyright © Alexandra Ioana Mateiciuc, 2015, pentru versiunea în limba română

Propun 10 reguli pentru ca o relaţie sentimentală să funcţioneze

Motto:

„Dragostea are capacitatea de a creşte atunci când dăruieşti şi de a se diminua atunci când o ţii pentru tine.”

Am tot scris, din septembrie, despre aşteptări (aici retrospectiva). Despre cum anume percepţiile neîmpărtăşite celorlalţi sau de către ceilalţi ne pot sabota rezultatele şi împlinirea valorilor. Vă recomand mai ales cel mai amplu articol din această serie, Ce ne spunem de fapt când ne criticăm aproapele „spre binele său”. Partea II. Bărbaţi şi femei. Apoi, într-o cheie ludică, Andrei Dragomir a scris aici o fabulă. Dar care ar fi, totuşi, alternativele la aşteptările nemărturisite, care lâncezesc în profunzimea subconştientului nostru? Desigur, putem stabili reguli contractuale. Numai că, atunci când vine vorba de reguli, parcă celor care vor să evadeze în lumea magică a tărâmului unde orice este posibil (caruselul cu vise numit Sentimental Disneyland) li se strânge stomacul, căci regulile sunt doar pentru birou, pentru lucru, nu-i aşa? Măcar în viaţa sentimentală să ne facem de cap!

Ei bine, de obicei, atunci când cineva “îşi face de cap” încălcând regulile (nescrise, desigur) în viaţa sentimentală, altcineva suferă. Dacă te numeri printre cei care doresc să evite multe neînţelegeri, deziluzii şi dezamăgiri şi să aibe cât mai multă libertate să se bucure de alegerile făcute pe termen lung, acest articol este pentru tine!

Din experienţa mea de nespecialitate cu privire la ce înseamnă sănătatea psihică, următoarele reguli sunt binevenite pentru a-ţi îndeplini aşteptările realiste pe care le-ai putea avea… cu condiţia ca şi partenerul tău să fie de acord cu acestea.

  1. Aceasta nu este o relaţie deschisă. Din momentul în care aţi stabilit că sunteţi un cuplu, întâlniţi-vă pe plan sentimental doar cu partenerul şi cu nimeni altcineva. Prietenii sunt bineveniţi să rămână prieteni. Dacă doriţi să fiţi cu altcineva, atunci rupeţi mai întâi relaţia în care sunteţi, şi apoi încercaţi-vă şansele! Cu toate acestea, o relaţie nu merită ruptă, în mod matur, pentru că vi s-au aprins călcâiele pentru altcineva, ci pentru că acea relaţie nu vă satisface în mod real nevoile.

  2. Nu vă despărţiţi prin SMS, mesaje pe Facebook, e-mail sau alte mijloace de comunicare la distanţă. Aceasta este o regulă care merită stabilită încă de la începutul relaţiei. Partenerul merită o discuţie între patru ochi în care să înţeleagă, să accepte şi să respecte această decizie. Locul şi momentul discuţiei trebuie stabilit de comun acord şi trebuie să existe deschidere pentru măcar o comunicare ulterioară privind decizia.

  3. Dacă ceva nu îţi convine, spune (într-o manieră respectuoasă). Partenerul nu citeşte minţi. Dacă îi spui, s-ar putea să vină mai uşor în întâmpinarea dorinţelor, aşteptărilor şi nevoilor tale. Dacă nu îi spui, atunci îţi asumi riscul de a suferi în tăcere. Dacă vrei să se întâmple altceva, atunci spune asta.

  4. Acceptă partenerul aşa cum este. Vrei să-l schimbi pentru că o iubeşti? Minunat! Fii un model pentru el/ea şi inspir-o! Partenerul nu este obligat să fie aşa cum vrei tu. Tu eşti tu ca să trăieşti pe Pământ după regulile şi aşteptările tale. Partenerul este pe Pământ ca să trăiască după regulile şi aşteptările proprii. Dacă din întâmplare sau din dragoste acestea se întâlnesc şi pot să devină aşteptările şi regulile voastre, atunci este minunat, însă pentru asta, e nevoie să accepţi şi să comunici.

  5. Nu critica partenerul în public, nu fă echipă cu alţii împotriva sa nici măcar în glumă. Laudă-l în public şi, dacă ai ceva să-i reproşezi sau pentru care să-l critici, fă-o în privat! Nemulţumirile tale trebuie să se manifeste, dacă alegi să le manifeşti, mai întâi de faţă cu cel/cea care le provoacă, nu în raport cu terţe părţi.

  6. Dacă nu eşti de acord cu partenerul, spune-i asta. Nu te teme că ai să-l răneşti. Dacă nu e în stare să se descurce cu emoţiile sale, cum crezi că se va descurca cu emoţiile tale? Spune-i ce simţi, ce crezi şi ce vrei într-o manieră plină de respect şi acceptare şi vezi ce se întâmplă. Puteţi fi în dezacord fără să fiţi în dizarmonie.

  7. Într-o relaţie sentimentală, este important şi util ca amândoi să depună eforturi şi un sacrificii pentru ca lucrurile să meargă bine. “Te iubesc” este o propoziţie frumoasă, dar asta nu-ţi spune ce vrea celălalt de la tine. De la o vreme, dragostea nu mai este de ajuns şi, cel mai adesea, nu include toate sacrificiile de pe lume, aşa că este o idee bună ca amândoi să depună un efort comparabil. Paote fi OK o vreme şi dacă unul munceşte mai mult şi altul mai deloc, atâta doar că nu e o idee bună să te aştepţi că relaţia va dura în această situaţie. Cei care îi iau în cârcă pe alţii nu se numesc parteneri, ci hamali.

  8. Dacă ceva este important pentru tine, atunci explică de ce contează atât de mult acel lucru. Partenerul tău este dispus să te asculte şi să te înţeleagă. În schimb, nu citeşte minţi. Învaţă să negociezi.

  9. Diferitele servicii pe care unul dintre voi le face altuia nu sunt obligaţii. Dacă tu de exemplu eşti un foarte bun programator şi iubita îţi cere să-i faci un site care îţi consumă mult timp, poate că nu-i vei cere bani, dar vei dori să primeşti de la ea altceva în schimb, tot pe plan profesional. Sau: dacă tu speli vasele o dată, de două ori, după ce aţi luat masa împreună, nu înseamnă că locul tău e la cratiţă şi de acum eşti obligată să speli vasele de fiecare dată. Fiecare trebuie să fie responsabil pentru sine şi autonom, mai ales în condiţiile în care femeile îşi clamează dreptul la egalitate.

  10. Cine eşti tu într-o relaţie se poate schimba de-a lungul timpului. Tu poţi dori să te dezvolţi, să te cunoşti mai bine, să iei alegeri diferite în viaţa ta. Sensurile pe care le găseşti acum în viaţa ta s-ar putea să nu mai fie aceleaşi cu sensurile pe care le găseai acum 10 ani sau pe care le vei găsi peste 10 ani. De aceea, este important ca voi doi să vă dezvoltaţi împreună, nu separat. Iar dacă vă dezvoltaţi separat, atunci până unde merge drumul comun pe care îl aveţi? Ca doi oameni să rămână împreună pe termen lung, au nevoie de compatibilitate, de o direcţie comună pentru dezvoltare şi de un ritm pentru dezvoltare similar sau apropiat.

poza happyAcestea toate sunt nişte sugestii, nu neapărat cum consider eu că ar fi bine să gândească toată lumea. Am venit cu acest mic decalog al “regulilor de bun-simţ” pe care eu le consider importante, şi care îşi au, fiecare, în spatele lor, argumentele şi, poate, înţelepciunea lor. Din moment ce am criticat gândirea greşită în ceea ce priveşte aşteptările, propun un nou set de aşteptări de data aceasta constructive: îmi propun să mă pot aştepta ca ceilalţi să respecte regulile şi obiectivele asumate de comun acord. Mă pot aştepta ca acela contracte pe care eu le stabilesc, verbal sau scris, să fie respectate. Aceste aşteptări au o temelie mult mai bazată în verificarea realităţii decât cele de la care majoritatea porneşte.Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci te invit să citeşti şi Contractul psihologic în relaţiile de muncă


VA URMA

Acesta este al 12-lea articol din seria „De la aşteptare la realitate” pe blogul colectiv Discerne, încadrată la subcategoria „dezvoltare personală”. Dacă ţi-a plăcut, atunci îţi recomand şi lista retrospectivă. Primele 10 articole au fost publicate  pe acest blog în perioada 23 septembrie-11 decembrie 2015. Seria continuă cu încă cel puţin 10 articole pregătite pentru tine. Articolele din serie sunt scrise de bloggerii Ştefan Alexandrescu, Alina Harnisfeger şi Bianca Roxana Ionel

 

Ştefan Alexandrescu

consultant în dezvoltare personală şi profesională

autorul cărţii „Modelarea din NLP, o cale rapidă spre excelenţă

Modelarea din NLP, o cale spre excelenta coperta I

Copyright text © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Cheltuieli de agrement şi alte cheltuieli ale unui tânăr profesionist care locuieşte în Bucureşti

Aceasta este ultima parte a articolelor pe care am început să le scriu luna trecută cu privire la cât costă viaţa un tânăr profesionist în București.

Aici puteți citi introducerea și rezumatul. Apoi, am scris acest articol şi acesta şi acesta despre care sunt doar cheltuielile de bază. Al cincilea articol a fost despre cheltuielile pentru necesitățile administrative. Acum, este timpul să aruncăm o privire la a treia categorie de cheltuieli – timp liber și alte cheltuieli.

Așa că hai să aflăm mai multe despre cât costă să trăiești în București:

 

Lectură

Cărțile sunt destul de ieftine în România, comparativ cu alte țări din UE, dar cele mai multe dintre acestea sunt în limba română. Un preț obișnuit pentru o carte în limba romană este de aproximativ 4-8 €. Cărțile în limbi străine costa, de obicei intre 10-15 €. Dacă doreşti să cumperi cărți foarte ieftine, îţi recomand să mergi la vânzătorii din Universitate. Aceştia sunt deschişi, în zilele însorite de lucru, între orele 7 AM-5 PM.

De asemenea, în funcție de interesul tău ca profesionist, există o mulțime de reviste locale și internaționale. În mod normal, o revistă de nișă poate costa între 1.1-6 €. De asemenea, ai putea fi interesat de diferite anuare de afaceri, care sunt de obicei publicate în perioada octombrie-februarie. Un astfel de anuar, ar putea conţine liste de oameni de afaceri, companii şi industrii, inclusiv telefoanele și e-mail-uri care sunt greu de găsit în alte locuri. Un astfel de anuar ar putea costa între 5-10 € și poate fi găsit la chioșcurile de ziare, dar mai ales în anumite magazine, cum ar fi Relay sau rețelele Inmedio, care distribuie cele mai bune periodice.

 

Film

În România, toate filmele sunt prezentate în limba lor originală, cu subtitrare în română (sau, ocazional, în engleză). Singurele programe dublate sunt unele mizerii de desene animate, pentru copiii foarte micii, care, de asemenea, există şi în versiunea subtitrată, pentru adulţi.

Bucureştiul are aproximativ 70 de săli de cinema. Numărul de filme într-o săptămână obişnuită (de vineri până joi) variază de obicei între 50 – 120.

Bucureşti a devenit, în ultimii ani, un loc destul de important pe harta festivalurilor minore de film. Există cel puțin o duzină de festivale în fiecare an, cu prețuri foarte mici de intrare generală. În București, se difuzează o mulțime de filme (atât comerciale cât şi de artă), care apar în același timp sau chiar înainte de a fi lansate în Statele Unite ale Americii.

Preţul unei intrări (obişnuite) pentru un adult depinde de:

– Cinema;

– Perioada zilei/săptămânii – sunt reduceri pentru dimineață, în zilele lucrătoare și unele reduceri speciale (în zi) la majoritatea cinematografelor;

– Dacă eşti student și/sau ai un card ISIC/ITIC, atunci ai, de obicei, între 30-50% reducere;

Cele mai ieftine bilete se găsesc la câteva dintre cinematografele de stat (Patria, Muzeul Ţăranului Român – în jur de 2.2-3.2 €/intrarea), chiar şi în unele multiplexuri (CinemaPro, Multiplex Plaza România, Grand Studio Băneasa – în jur de 3-5 €/intrarea) sau cinematografe private (Union, Elvira Popescu – 2.2-3.2 €/intrarea)

Unele din aceste cinematografe au de obicei o ofertă bună de filme de artă. Și, desigur, exista săli premium şi de foarte înaltă calitate, adecvate pentru vizionarea de blockbustere, cel mai bun dintre acestea (și cel mai scump) fiind teatrul RomTelecom IMAX, care este situat în Cinema City al centrului comercial AFI Palace Cotroceni în apropiere de metro Politehnica. Tot în cadrul aceluiaşi complex se mai găseşte o sală care poate rula 3D cu viteza de 48 cadre pe secundă. În cadrul CinemaCity din Mega Mall mai funcţionează şi o sală 4D (senzaţii kinestezice adăugate). Preţurile pentru o astfel de experiență sunt de obicei între 7-15 €/intrarea.

Există, de asemenea, o mulțime de centre culturale (în special British Council şi Institutul Francez), care îţi permit împrumutul de cărți, reviste și filme și care, organizează, de multe ori întâlniri accesibile sau proiecții pe teme culturale.

 

Teatru

Bucureşti este cel mai cultural oraş din România și un important oraș cultural UE. De obicei, toate piesele de teatru sunt în limba română. Costul unui bilet variază între 2-3 €/intrarea la un mic teatru și 5-15 €/intrarea la un teatru mare. În unele cazuri, poţi cumpăra, de asemenea, un abonament de sezon, în cazul în care te duci de multe ori la aceeași sală. Poţi obține, de asemenea, reduceri semnificative ca student, care pot varia în funcție de spectacol și teatru.

 

Evenimente de networking de afaceri

De obicei, există o mulțime de evenimente de networking de afaceri destul de accesibile pentru toţi tinerii care vorbesc engleză și română şi sunt interesați să participe, dacă doresc să cunoască oameni, să întâlnească noi clienți sau furnizori. De exemplu, întâlnirile organizate de Junior Chambers International, Business Network Interntional, InterNations.

Aş recomanda, de asemenea, Open Connect pentru antreprenori -e gratuit – şi grupul de susţinere pentru coaching şi pentru dezvoltarea personală de la Noble Manhatttan. De obicei, există o mică taxă pentru fiecare participare la un astfel de eveniment, sau o taxă anuală care se plăteşte lunar. Dacă te duci la 2-3 dintre acestea în fiecare lună, costul lunar ar fi între 10-15 €.

 

Ieşirile în oraş

Desigur, va trebui să aloci bani pentru a ieși cu oameni, fie pentru afaceri sau din motive personale. De obicei, în baruri/cafenele/ceainării / mici restaurante preţul pentru o cafea/suc/prăjitura este de 2-3 €. Cele mai multe localuri au acces wireless, dar trebuie să ceri parola de la bar. Există, de asemenea, unele cantine sau mici restaurante (în special în apropierea centrelor de studenți), unde poţi mânca destul de ieftin, sănătos și consistent. În asemenea locuri, vei plăti 3-4 euro pentru o masă decentă. Dar aceste locuri nu sunt potrivite pentru întâlniri de afaceri cu potențiali clienți.

Unele dintre cele mai populare locuri de întâlnire în centrul Bucureștiului sunt în centrul istoric al orașului (cu sute de terase mici şi cafenele), Mac Unirii (sau la oricare dintre celelalte MacDonald’s din centru), Cafepedia, SpringTime, KFC și ceainăria Librarium din Romană. Toate acestea sunt, de asemenea, potrivite pentru întâlniri de afaceri, dar calitatea produselor alimentare este, în general, scazuta, iar prețurile sunt mari. Există, de asemenea, câteva cafenele Starbucks în centru (Piaţa Unirii, Piaţa Victoriei). Eu îmi stabilesc, de obicei, întalnirile la Mac Unirii, Spring Time Universitate sau KFC Romană.

În funcție de cât de mult, cât de des, unde şi cu cine ieşi în oraş, cheltuiala poate fi de cel puţin 10 euro pe lună. În general, eu cheltuiesc aproximativ 15-20 € pe lună pe asta.

 

Cadouri

Citeşte, te rog, aici, articolul meu pe acest subiect. În general, bugetul meu lunar este de 5-10 euro pe lună.

 

Cheltuieli speciale

Dacă se strică ceva în apartament, dacă iei vreo amendă, dacă te îmbolnăveşti serios şi nu ai asigurare, acestea te pot costa foarte mult și nu intra în bugetul lunar. De asemenea, dacă îţi cumperi un telefon nou, o bicicletă nouă, o mașină de spălat, un frigider, mobilier sau ceva de genul acesta, aceste cheltuieli nu intră în bugetul lunar. Însă unul dintre aceste lucruri este foarte probabil să ţi se întâmple în România, de aceea trebuie considerate ca un buget minim de 100-150 euro pe an, care se împarte în 8-12 euro pe lună.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi retrospectiva inteligenţei financiare.

 

Traducere a articolului „Leisure and Other Expenses for a Young Professional Living in Bucharest” de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Analytic Vision la 2 februarie 2014. Copyright © Ştefan Alexandrescu 2014 pentru versiunea în limba engleză. Traducere de Alexandra Ioana Mateiciuc. Copyright © Alexandra Ioana Mateiciuc, 2016, pentru versiunea în limba română

Ştefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane