Arhive categorie: apararea libertatilor civile

Referendumul pe tema familiei, studiu de caz despre ”scinziune”

Motto:

Într-o minunată vale, pe un splendid lac, se dădeau cu barca Dacă şi cu Parcă. Apoi Dacă s-a înecat şi s-a dus la fund şi barca şi s-a dus dracului şi lacul şi toată valea.

Gestul Coaliției pentru Familie din România de a strânge vreo 3 milioane de semnături pentru realizarea unui referendum pe tema modificării constituției pentru definirea căsătoriei între un bărbat și o femeie a strânit multe discuții, mai ales pe internet.Presupunerile implicite despre care se discută sunt:

  • dacă se strâng un număr reprezentativ de semnături bine centralizate și organizat pentru orgnizarea unui referendum, atunci este constituțional ca voința poporului să se materializeze într-un referendum
  • dacă se organizează referendumul, atunci el ar trebui validat prin participarea unei părți semnificative din populație
  • dacă se validează referendumul, atunci votul general va fi unul favorabil modificării constituției
  • dacă votul general va fi pentru modificarea constituției și referendumul e validat, atunci constituția va fi modificată
  • dacă este modificată constituția, atunci va fi și respectată
  • dacă va fi respectată, atunci alte facțiuni nu vor mai încerca să introducă legislație contrarie, de tipul ”parteneriatelor civile”

În toată suita asta avem 6 de dacă și cu parcă. Și suntem deocamdată la primul. Și toate aceste presupuneri se beazează pe prezumția (halucinația) că România este o democrație, nu o anocrație în care fiecare poate să afirme ce vrea atâta vreme cât nu prea îl bagă nimeni în seamă.

Factual, pentru Coaliția pentru Familie, raportat la scopul pe care și l-au propus, rezultatele sunt nule: și ce dacă au semnat? Ce, voința poporului în România contează? Nu, ce contează sunt legile cu potențial să mai aducă niște profituri semnificative în buzunarele politicienilor. De exemplu, biometrizarea actelor este un subiect ce aduce bani în conturile companiilor de tehnologie. Vaccinarea obligatorie a populației aduce bani în conturile companiilor farmaceutice. Split TVA-ul mai aduce niște bani în conturile ANAF până când contribuabilii cu peri albi or să treacă în zona economiei negre sau or să-și deschidă conturi în firmele offshore.

Dacă România se pronunță legislativ asupra căsătoriilor dintre minoritățile sexuale, atunci asta nu constituie o miza economică imediată valoroasă pentru politicieni, iar anul electoral a trecut, iar cel ce urmează n-are nicio alarmă. Prin urmare de ce să se grăbească? Sigur, unii declară, alții demisionează, dar în esență, raportat la scopul declarat nu se întâmplă nimic. Inițiativa cetățenească s-a plimbat pe la două camere ale Parlamentului și degeaba. Niciuna din cele două camere nu consideră că e de competența ei s stabilească ceea ce ar trebui să fie clar.

În Elveția, se organizează nenumărate referendumuri pe parcursul unui an, fiind o modalitate destul de simplă de consultare a populației pe subiectele suficient de importante. Odată ce populația s-a propunțat, măcar statul a făcut dreptate și și-a bazat deciziile pe ce a hotărât populația.De aceea, Elveția e una din cele mai bune democrații din lume. În Elveția, referendumurile sunt o modalitate simplă de a conduce deciziile statului în direcția dorită de populație. În România, referendumurile sunt o sperietoare politică folosită pe post de amenințare.

Mai țineți voi minte referendumul organizat în 2009 în care populația s-a propunțat pentru desfințarea Parlamentului bicameral și constituirea unuia unicameral care să nu aibă mai mult de 300 de reprezentanți? Această măsură ar fi tăiat cam vreo jumătate din numărul actual de parlamentari. Și ce dacă au votat la referendum? De atunci, voința poporului a fost folosită doar drept bază de capital electoral pentru promisiuni care nu stau în picioare. Curtea Constituțională nu poate fi trasă de mânecă de orice niscaiva nimeni, ci numai de Avocatul Poporului în anumite condiții, de un număr de cel puțin de 25 de parlamentari, etc. Și să ținem minte că și acolo sunt niște politicieni care nu sunt dispuși să comită sinucidere politică.

Alt efect se produce în acest context, care mie mi se pare mai interesant.

În condițiile în care reprezentanții statului român nu se sinchisesc nici măcar să aducă un subiect în atenția electoratului printr-un referendum, darămite să mai și ratifice concluziile acelui referendum, fiecare cetățean care are o părere pe marginea acestui subiect simte nevoia să și-o apere și să contrazică pe cei ce au o părere diferită: atât cei care s-ar pronunța ”da” cât și cei care s-ar pronunța ”nu”. Lipsa de atitudine a statului tinde să exagereze discrepanțele care pot să producă disensiune între facțiunile ce susțin poli opuși ai unei anumite idei.

Povestea aceasta cu ”a aduce scinziune” punând poporul să hotărască mi se pare o idee totalitară, care nu se produce decât ca rezultat al lipsei de intervenție a statului: statul nu permite cetățenilor să-și exprime liber, democratic părerea pe un subiect constituțional, așa că ei o vor face oricum. Însăși ideea de ”scinziune” presupune că toată lumea ar fi obligată să aibă aceeași părere, iar dacă eu prefer muntele și tu marea, înseamnă că e o scinziune între noi și nu e frumos, că suntem oameni mari, sau cel puțin așa ne spune statul-dădacă. Oricând două sau mai multe facțiuni nu sunt de acord cu o hotărâre care se poate aplica la nivelul unui popor, se poate produce o scinziune a electoratului, bazându-ne pe exprimarea unor idei care la un anumit nivel sunt în conflict. Libertatea de expresie se numește astfel deoarece se acordă celor care exprimă idei cu care nu suntem de acord.

Unele scinziuni sunt mai valoroase pentru clasa politică decât altele. De exemplu, scinziunea pe marginea drepturilor minorităților sexuale de a se căsători și eventual de a adopta copii nu este suficient de valoroasă în politica românească. De unde or să încaseze bani politicienii români dacă lucrurile se stabilesc într-un fel sau în altul? De la amărâte de organizații non-guvernamentale care militează pentru drepturile minoritățilo sexuale? De la Biserica Ortodoxă Română? Să fim serioși! Nu se compară cu mizele semnificativ mai importante valoroase financiar pe care le pot stabili alte legi, care sunt mult mai urgente să fie date spre a mai jumuli contribuabilul român de niște bani care se duc unde ”trebuie” pentru că așa s-a stabilit la un nivel mai înalt.

Prin urmare, singura valoare politică ce poate să fie menținută a dezbaterii pornite acum un an și jumătate prin inițiativa Coaliției pentru Familie este aceea de diversiune de la alte subiecte mai valoroase din punct de vedere al capitalului politic, cel puțin până când se ”drege busuiocul” creativ, într-o variantă de genul celei expuse aici. Societatea românească n-are decât să se radicalizeze până se face roșie la față, că și-așa părerea lor nu contează politic pentru că, amintesc, România nu e o democrație. Mai așteptăm un an electoral, se mai fac niște promisiuni, se mai mută niște voturi dintr-o parte într-alta, ca de obicei: câinii latră, caravana trece.

Ce este relevant de reținut ca lecții realiste din toată această bătaie de joc la adresa cetățeanului este:

  • Părerea ta chiar nu contează, oricare ar fi ea și oricum nu poate să facă o diferență.

  • Chiar dacă părerea ta poate să facă o diferență, argumentele tale nu sunt ascultate.

  • Chiar dacă părerea ta importantă este ascultată, nu este aplicată.

  • Orice fel de inițiativă cetățenească este luată, termenii, libertățile și drepturile pot fi modificate astfel încât să nu mai conteze nici chiar dacă este dusă la capăt.

  • Tu poți să continui să-ți pierzi timpul să te cerți cu cei care nu sunt de acord cu tine, în timp ce politicienii votează pe subiecte care să-ți distrugă ție viața mai repede, mai profund și mai profitabil.

  • Când vreun partid politic sau vreun politician se trezește la ananghie, își aduce aminte de tine sau ia atitudine într-o manieră agreabilă pentru tine, ca să te apuci să-l lauzi și să-l sprijini ca disperatul că poate-poate și-o găsi și el vreun loc din care să sprijine gargara mai departe.

  • Voi puteți să dormiți în continuare, politicienii veghează pentru interesele lor.
Anunțuri

Calea unei națiuni spre auto-distrugere. Care este poziția ta, astăzi?

România. Câţi români sunt, într-adevăr?

Am scris şi înainte [ro, blog] despre subiectul avorturilor și de măsura în care acest lucru afectează populația românească. Acesta este, în opinia mea, unul dintre cele 10 lucruri pe care tinerii idealiști nu le pot schimba în România [en, blog]. Acestea sunt rezultatele [ro, PDF] recensământului românesc făcut între 1948-2002. Conform datelor oficiale ale recensământului din 2011 [en, wiki], se spune că existau 16,9 milioane de persoane de etnie română, din care aproximativ 1 milion în afara ţării.

De asemenea, putem să retragem din acel alt 1 milion, despre care INS (Institutul Național de Statistică) presupune că s-ar putea să fie acasă (dar nu s-au dus să verifice asta, pentru că susțin ca doar 95% din populație a fost acoperită – ceilalți nu erau niciodată acasă). Asta înseamnă aproximativ 14.9 de milioane de oameni. Mai scădem și emigrația estimată, proiectată optimist pe baza ratei emigrării din 2014, adică de 136.000/an (sursa)*6 ani trecuți din 2011, ajungem în 2017 la aproximativ 14 milioane de etnici români în România, dar această rată de fapt se accelerează (sursa). Dacă luăm în calcul și creșterea ratei avorturilor și scăderea ratei sarcinilor, până în 2025 ne putem declara bucuroși dacă vor mai fi 12.5 milioane de etnici români în România, care sunt cu aproximativ 9.5 milioane mai puțin decât acum 26 de ani și mai puțin decât populația română de la sfârşitul anilor ’40.

Una dintre principalele probleme este de asemenea structura acestei populații: o mulțime de oameni îmbătrânesc, rapid. Business Magazin a numit acest fapt „bomba demografică cu ceas” [ro, php].

Unul dintre cele mai importante avantaje economice ale unei țări este creșterea demografică a acesteia. Este o lege indestructibilă despre cum funcţionează lucrurile într-o societate.

Poţi viziona un documentar despre asta [en + ro, blog] și cu siguranță îţi recomand să citeşti o carte scrisă de unul dintre cei mai buni analiști geopolitici din lume, George Friedman [ro, blog]. Având în vedere topul țărilor în funcţie de raţă fertilității [en, wiki] (care trebuie să fie mai mare decât 2.1), se pare că un stat eurasiatic, Kazahstan este pe primul loc în Europa (care are o rată de fertilitate între 2.27 – 2.7, în funcție de surse). Kazahstan este urmat de Kosovo sau de Franța (conform CIA vs. Banca Mondială)

Populația românească este una dintre cele cu cel mai mic spațiu disponibil pe cap de locuitor [ro, php] din țările Uniunii Europene, la care se adaugă faptele care-i influenţează pe români să nu mai aibă copii.

„Soluția” pe care cei mai mulţi romani par să o folosească pentru propria lor distrugere, ca popor și ca națiune, este numit avort – ceea ce înseamnă ma mult decât să nu-ţi doreşti copii. Mai mult de o treime din femeile din România care se declară ortodoxe, pare să fi făcut avort, conform unei metaanalize pe cercetări [ro, blog]. Teoria este: „este un păcat de moarte să comiţi avort …” și practica este „… dar noi o facem oricum.” Chiar mai mult, 84% din femeile fertile din România dau vina pe stat [ro, php] (?!), deși 47% dintre românce nu merg la ginecolog cu anii.



 

Care “viitoare Românie”, mai exact?

Acum, în toate acestea, am păstrat o perspectivă luminoasă: că România va păstra granițele sale în anii următori. Chiar şi asta ar putea fi o sarcină dificilă, ştiind că Rusia intenționează să federalizeze Republica Moldova și o mișcare politică moldovenească susține un plan care include în viitoarea Moldova federalizata, România și Bucovina (sursa [ro, html]). Modelele de dezintegrare ale Moldovei vin şi din interior [ro, html].

De asemenea, Parlamentul maghiar, ajutat de liderii maghiari din România, [ro, php] doresc public și oficial tot mai mult control asupra Transilvaniei, asupra căreia se pune presiunea de a deveni un pământ autonom (poate la fel si Transnistria, cunoscută şi ca Republica Moldova Pridnestroviana [en, wiki] a devenit de fapt un stat de când şi-a câştigat „statut autonom”).

În acest context, se insistă asupra reorganizării administrative a țării [ro, php]. Un discurs mai nou aduce în discuţie asta sub forma „regionalizării”, despre care am scris aici.

Data viitoare când auzi că o româncă se plânge: „este o țară îngrozitoare” sau „se duce totul naibii”, ia în considerare, de asemenea, să o întrebi: „Și acum spune-mi despre experiența ta cu avortul”. S-ar putea înţelegi cum acestea au aşezat foarte bine o piatră la mormântul unei naţiuni pe cale de dispariţie: 16 de milioane de oameni. 22 de milioane de avorturi în 25 de ani. Pentru fiecare 100 de sarcini, există 32 de avorturi (sursa [ro, php]). Noul recensământ a fost numit cronica unei sinucideri etnice anunțate” [ro, blog]. Ce se întâmplă în România este în totalitate dincolo tranziția demografică [en, wiki], ilustrată aici [en, jpg].

Într-o țară care nu oferă motive economice sau toleranță culturală pentru străini pentru a migra, astfel încât în România (este de neimaginat România ca primitoare a milioane de indieni sau chinezi), nu există niciun motiv pentru un investitor străin serios să vină la noi. Acest articol [ro, blog] argumentează acest punct de vedere. Graficul marchează 16,7 milioane de români în anul 2050 (foarte optimist, eu nu cred că statul român va mai exista atunci).



 

Ce sărbătorim astăzi

Dacă săptămâna trecută a fost începutul oficial al anului bisericesc, ieri am avut prima mare sărbătoare: Sărbătoarea Maicii Domnului, Maria, a fost urmată astăzi, prin celebrarea Sfinţilor Ioachim de și Ana, care au dat naștere Maicii Domnului. Această naștere a fost un miracol, pentru că ambii părinți erau foarte bătrâni și s-au rugat foarte mult pentru a avea un copil.

La evrei, dacă un cuplu căsătorit nu avea copii, era considerat ca semn rău de la Dumnezeu. Mi se pare o bună oportunitate pentru a comenta aici cu privire pe marginea acestei probleme actuale. Dacă creștinii au sărbătorit ieri Nașterea Sfintei Fecioare Maria în astfel de condiții, ar trebui să-şi aducă aminte astăzi de părinții care i-au dat naştere.

De multe ori, este destul de uşor să cazi în capcana de a desconsidera importanța unei anumite zile bazat pe iluzia că pentru ceea ce acel sfânt sau acei sfinți au luptat ar putea să nu fie actuală. Dimpotrivă, însăși prezența problemelor moderne, în aceeași formă sau alta, solicită atenția noastră pentru a onora aceşti sfinți și pentru ceea ce au luptat prin deciziile din viața reală.

Astăzi, pe 9 septembrie, creștinii sărbătoresc bucuria naşterii copiilor împotriva lucrurilor neobişnuite, primind mărturie de la îndeplinirea rugăciunilor Sfinţiilor Ioachim și Ana. Dar pentru cei care contribuie mereu la distrugerea națiunii române, prin avort (fie prin susținere, făptuire, ignorare), nu este o zi de sărbătoare. Este o zi de rușine. Nu mai este necesar ca aceştia, prin faptele lor, să poarte numele de adevărat român sau creștin adevărat.

Eu insist pe acest lucru, deoarece este important să înțelegem importanța celebrării unei zile de sărbătoare. Nu este doar un prilej vesel de a ura oamenilor: „La mulți ani”, deoarece poartă numele după un sfânt.

Cele mai bune urări tuturor celor care citesc acest post, care şi-au sărbătorit în zilele acestea ziua de nume! De asemenea, profit de această ocazie, pentru a ura toate cele bune celor cu numele de Maria și Ana de care îmi aduc aminte acum. Maria sau Mary, și toate celelalte variante, este unul dintre cele mai utilizate nume pentru femei, peste tot în lume. Chiar și pentru bărbați, un nume românesc foarte cunoscut este „Marian”.

Mariei Bobei, îi mulţumesc pentru susţinerea acordată. ÎI doresc multă influenţă şi contribuţie în munca pe care o face.

Anei-Maria Mihaela Gălăţeanu îi doresc multă inspiraţie pentru tablourile sale, şi în general artei sale.

Anei-Maria Brăilean îi doresc multă creativitate în a-i convinge pe colaboratorii şi supervizorii sau să gândească dincolo de limite.

Anei Argatu, îi doresc o mulțime de insighturi în a prinde imagini grozave la fața locului.

Anei Maria Iana, îi mulțumesc pentru o prezență minunată de inspirație și îi doresc să fie cel cât de bună ea însăşi poate fi.

Anei Zavelea, îi mulțumesc pentru interes şi îi doresc o minunata dezvoltare profesională în domeniul comunicării.

Anei-Maria Cazacu, îi doresc roluri importante, care să-i pună în lumina talentul de actriţă.

Anei Treaba, îi doresc să facă o muncă grozavă în a aduce spectacolul mai aproape de clienţi.

Pentru Anamaria Hâncu, am urări pentru păstrarea inspiraţiei sale de optimism cu zâmbetul ei fermecător.

Pentru Constantina Mariana Niculiță îmi doresc o mulțime de oportunități de dans pentru finanțarea dezvoltării copiilor în domeniul artelor.

Anei-Maria Nedelcu, îi doresc mult succes în restabilirea tinerilor pe calea dreaptă.

Mădălinei Maria Lupu, îi doresc o mulțime de oportunități de carieră inspirate și motivante. Mulţumesc pentru inelul pentru cheie (breloc).

Lui Marian Rujoiu, felicitări pentru programul de antreprenoriat care se desfăşoară acum și vă urez mult succes în educarea publicului român!

Mariei Chiriac, mulţi prieteni creştini!

Pentru Mariana Volf, vă mulțumesc pentru feed-back și pentru interesul în articolele mele. Vă doresc mult timp pentru a citi despre dezvoltarea personală!

Pentru Mariana Bichiș, felicitări pentru a fi cu adevărat un exemplu minunat de o femeie de afaceri. Îi doresc multă răbdare cu oameni ca mine.

Anei Vintilă, îi mulţumesc pentru corecțiile efectuate și vă doresc o mulțime de precizie în munca dumneavoastră!

Lui Marius Pîslaru, îi doresc o mulțime de oportunități de creativitate inovatoare.

Anei Stoleriu, îi doresc multă încredere și forță.

Anei Indra Bârcă îi mulțumesc pentru participarea la workshop și doresc mai multă pace și gânduri utile.

Dacă ți-a plăcut acest articol:

A very optimistic prediction (2009)

Traducere a articolului „A Nation’s Path to Self-Destruction. On This Day, Where Do You Stand?” de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Analytic Vision la 9 septembrie 2012. Copyright © Ştefan Alexandrescu 2012 pentru versiunea în limba engleză. Traducere de Alexandra Ioana Mateiciuc. Copyright © Alexandra Ioana Mateiciuc, 2017, pentru versiunea în limba română

Nu vreţi să concepeţi? Avem o taxă pentru voi.

 

Am primit un comentariu de la Diana la un articol pe care am decis să îl restricţionez ca şi privat.

Cum de ţi-a venit ideea taxării familiilor fără copii?… este o lipsă de respect pentru cei care aleg să nu aibă copii, oricare ar fi motivele lor. Familiile care nu au copii nu ar trebui să plătească pentru copii celorlati”.

Consider că acest comentariu merită un răspuns mai extins.

Da, aşa cum unele state taxează în mod eficient oamenii care merg singuri în maşină, pentru a economisi spaţiu pe stradă (care de altfel, ar fi folositor în România), să se taxeze şi familiile alcătuite din doar doi membri, soț și soție, care aleg să fie incomplete pentru propriul confort, chiar dacă ar putea să conceapă. Au dreptul să-şi exprime alegerile şi să nu procreeze, ceea ce ne costă pe toţi românii o catastrofă demografică în România (ca să înţelegi fenomenul, aruncă o privire aici [ro, blog] şi urmăreşte pe “The Demographic Winter”). Pentru ca o societate să se dezvolte, este nevoie de următoarele trei lucruri: populaţie durabilă, infrastructură tehnologică şi logistică şi motor pentru dezvoltare (înainte de Revoluţia din 1989 a fost industria, acum sunt serviciile).

Prin urmare, considerând că de la Revoluţie, au fost ucişi peste 10 milioane de copii prin avort şi situaţia gravă care plasează România pe locul întâi în Europa [ro, php], gândeşte-te că unii dintre aceşti copii, poate milioane, ar fi avut dreptul la vot. Unii dintre acei copii ar fi avut acum o slujbă sau ar fi putut avea o slujbă în câţiva ani. Gândeşte-te la ce diferenţă ar fi făcut, în 10 ani, încă 10 milioane de oameni în populaţia României şi vei înţelege de ce susţin că cei căsătoriţi care nu au copii ar trebui taxaţi.

Este frumos să ne gândim la propriul confort, dar când fiecare gândeşte şi acţionează numai pe criteriul propriului confort, rezultatul este că toată lumea plăteşte pentru cei care gândesc astfel.

Mentalitatea pe care a expus-o Diana este bazată pe axa psihologică: “de ce ar trebui cuplurile fără copii să fie obligate să plătească ca excepţie, în contrast cu cei care au copii?” Sunt sigur că Diana nu s-a gândit până la capăt în proces. Întrebarea mea în oglindă ar fi: “De ce ar trebui ca o întreagă societate, inclusiv cei care muncesc din greu şi cresc copii (crează o contribuţie la societate), să plătească pentru comoditatea celor leneşi şi conduşi de confort?”

Şi te rog, nu-mi veni cu prostia legată de dificultatea financiară. Guvernul oferă suport financiar, există Direcția pentru Protecţia Socială, sunt multe organizaţii non-profit care pot ajuta în legătură cu copiii. Şi chiar dacă nu vrei să creşti un copil, poţi să-l dai spre adopţie. Este mai bine că acel copil să trăiască şi să primească o şansă. Viaţa nu este doar confort. Cauzele crizei sunt criza morală, şi criza lipsei de responsabilitate, [ro, html] care va termina rapid cu aşa zisul “stat” [ro, blog].

Şi sugerez că taxa să fie mărită pentru cine alege să nu aibă un copil în 3 ani de la căsătorie şi să fie donată mamelor singure care au decis să aleagă responsabilitatea şi dezvoltarea dincolo de confortul de moment.

Gândeşte-te cum să aplici mai bine teoria jocului în viaţa ta pentru o schimbare. În fiecare zi.

Scenă din clasicul “A Beautiful Mind” (2001), regizat de Ron Howard. A primit premiul Oscar pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu & cel mai bun regizor.

Traducere a articolului ”Don’t Wanna Conceive? We Have a TAX for You.” de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Debug Your Mind  la 14 februarie 2010. Copyright © Ştefan Alexandrescu 2010 pentru versiunea în limba engleză. Traducere de Alexandra Ioana Mateiciuc. Copyright © Alexandra Ioana Mateiciuc, 2017 pentru versiunea în limba română

Medicul român, o unealtă în detrimentul pacienților

Guest post de Radu Iacoboaie, colaborator al blogului Discerne.

Republicare a articolului Medicii sunt obligați acum să facă tututror românilor dosarul electronic de sănătate, care se accesează prin cardul cu cip RFID! Ce zicea părintele Justin Pârvu: ”Adevărul nu ne pune cip. Să cereți autorităților române să abroge legile care permit îndosarierea și urmărirea electronică a creștinilor, renunțarea la libertatea cu care ne-am născut” – nevrednicul Radu Iacoboaie, 16 noiembrie 2016

index  images

Iată că actualii guvernanți și politicieni, printre care mulți sunt francmasoni și masoni, au programat ca acum în timpul campaniei electorale să intre în vigoare o lege care să-i oblige pe medici să facă tuturor cetățenilor români dosarul electronic de sănătate, nu numai la cei asigurați la CNASS, ci și la toți cei neasigurați… Chipurile acest dosar a fost împărțit în 5 secțiuni și medicul nu va avea acces decât la 1-2 secțiuni, cu acordul pacientului…

Noi știm însă că siguranța datelor este aproape nulă și că toate aceste date medicale și personale vor fi preluate ulterior și în cărțile electronice de identitate. De ce mai era oare nevoie de cardurile de sănătate cu cip și dosarul electronic, dacă se va renunța curând la ele? E o mare viclenie la mijloc, evident pentru a putea fi impuse mai ușor buletinele de identitate cu cip RFID, care au fost puternic contestate cam de vreo zece ani încoace.

Adevărul este că sistemul electronic și actele biometrice (cu cip RFID) vor fi folosite tot mai mult împotriva omului. Dezavantajele sunt cu mult mai mari decât avantajele care se invocă de către autorități. Mulți monahi, preoți, specialiști în IT au evidențiat faptul că în spatele acestora se ascunde dictatura mondială și sclavia electronică. Iar această dictatură globală ne va aduce nouă, creștinilor și necreștinilor, sclavia lui antihrist…

Treptat vedem cum ne invadează deja cardurile de orice tip și dispar tot mai mult tranzacțiile cu numerar ori sunt reduse la un anumit cuantum, pentru ca în viitorul apropiat banii să fie retrași cu totul. Se va ajunge astfel ca oamenii să nu mai poată cumpăra sau vinde orice fel de produse, inclusiv alimente și bunuri de strictă necesitate, decât dacă vor plăti prin carduri sau prin folosirea cipului RFID implantat în mâna dreaptă sau pe frunte. Este exact împlinirea profeției din Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul…

Acum vor să implementeze îndosarierea electronică pentru ca uriașa bază de date de la Bruxelles care dispune de datele cetățenilor din UE, să fie completă și să poată da un randament mai mare pentru scopurile masoneriei europene și mondiale. Dictatura este pregătită sistematic, încet dar sigur prin controlul total al cetățenilor… Această îndosariere este însă similară cu dosarele pe care le făcea Securitatea comunistă, numai că ea este extinsă la toți cetățenii (văzuți astfel ca potențiali infractori sau cetățeni antisistem) și se realizează mult mai simplu în mediul electronic și mult mai rapid. Nimeni nu ne poate garanta protecția datelor, că acestea nu vor fi accesate însă și folosite grupuri oculte (masonice) împotriva creștinilor ortodocși.

Părintele Justin Pârvu l-a cunoscut pe Sfântul Paisie Aghioritul din Grecia înainte de a da comunicatele împotriva cipurilor (RFID) și actelor biometrice, spunând că este vremea muceniciei și ne îndemna pe toți creștinii ortodocși să nu ne temem și să luptăm până la capăt! Oare noi l-am uitat, am devenit comozi și căldicei sau am obosit?…

Părintele Justin Pârvu zicea:

        ,,… După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acum este momentul să mărturisim cu propria noastră viață. (…) Nu noi, mănăstirile, care suntem în fața altarului avem datoria să spunem oamenilor adevărul și să-i prevenim la ceea ce-i așteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, ești respins, ești catalogat niav și depășit – ba chiar mai face și glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viață? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educația și formarea acestui popor – de la învățători, profesori până la preoți și miniștri.

         Vă cer, așadar, în numele Mântuitorului Hristos, Care a spus: ,,Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru ei înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se leapădă de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 11: 32-33), să cereți autorităților române să abroge legile care permit îndosarierea și urmărirea electronică a creștinilor, renunțarea la libertatea cu care ne-am născut…”

În al doilea comunicat al său referitor la actele și cipurile biometrice spune:

          ,,… Am zis doar că acest cip nu este lepădarea finală prin pecetea fiarei, 666. Acest cip este premergător peceții antihristice. Creștinul adevărat știe că la cea mai mică lepădare îl părăsește harul lui Dumnezeu și cu cât este mai sporit, cu atât simte această părăsire pe pielea lui. Mă minunez când aud despre preoți și monahi sihaștri, spunând că nu reprezintă niciun pericol acest cip. Mai bine ar tăcea. (…) Dacă noi primim acum cipul, ceilalți de după noi vor primi liniștiți pecetea. (…) Monahul, preotul care socotește că face o misiune în cadrul Bisericii, dar nu participă direct la aceste adevăruri, la aceste atacuri și primejdii în care ne găsim – nu este monah, nu este preot. (…)

          Adevărul ne face liberi, nu ne pune cip. Aceasta este dovada că societatea în care trăim este una a minciunii, potrivnică Evangheliei. Libertatea Evangheliei lui Hristos în fața acestei lumi este un pericol terorist. Tăcerea noastră înseamnă sclavie și îngroparea Ortodoxiei. Oamenii noștri de elită, prin tăcerea lor nu fac decât să construiască sicriul Ortodoxiei pe care i-l pregătește stăpânirea acestei lumi. (…) Viața noastră ortodoxă este foarte dușmănită de Occidentul acesta, de aceea ne și aplică ei atâtea metode diabolice. Dar noi mergem tot cu mucenicia; așa mergem până la moarte și nu renunțăm.”

Într-un interviu, părintele mai adaugă, mai mult pentru noi, creștinii ortodocși:

         ,,Mai bine să ne rugăm ca Sfântul Siluan pentru întreaga omenire decât să protestăm (românii fiind mult prea pasivi – n.a.). Când mărșăluiesc homosexualii, când ni se pun cipuri, când ni se omoară copiii prin vaccinuri (cum este hexacim, promovat din nou acum – n.a.), nu protestează nimeni, sau foarte puțini. Iată că avem posibilitatea să revenim la asceza creștinismului de altădată. Pentru noi, creștinii, este o binefacere această sărăcie, pentru că e învață să fim mai cu stăpânire de sine, mai grijulii și mai cu frică de Dumnezeu. (…) Acum și mirenii trebuie să aprofundeze rugăciunea din inimă, pentru că va fi singura noastră izbăvire – rugăciunea din inimă. Pentru că în inimă este rădăcina tuturor patimilor și acolo trebuie să lucrăm. (…) Nu vedeți cum se tâmpesc copiii care stau, la televizor, la calculator, pe internet, că nu mai știu să numere nici până la cinci? Ce exemplu le oferim noi acestor copii dacă noi ne permitem să pălăvrăgim pe internet? Folosind prea mult internetul ne facem părtași la acest sistem care urmărește să transforme societatea într-o lume oarbă, handicapată mintal, care să nu mai poată distinge mai târziu binele de rău și astfel să accepte pecetea lui antihrist.”

Cine nu cunoaște sau nu înțelege marile dezavantaje ale folosirii cipurilor RFID și pericolele concrete, să caute articolul ,,STUDIU despre RFID” scris de Pr. Prof. Dr. Mihai Valică și de asemenea studiul inginerului fizician Lucian Cornianu (președintele ACESDS).

După cum știm, deja a fost votată în procedură de urgență, fără informarea prealabilă cerută de lege și dezbatere publică, legea pașapoartelor electronice, în pofida faptului că în ultimii ani s-au organizat conferințe împotriva actelor biometrice, s-au scris relativ multe articole (și pe internet) și cărți despre acestea iar Biserica Ortodoxă Română, prin Sinodul Mitropolitan de la Cluj s-a pronunțat împotriva pașapoartelor biometrice. Mai urmează să fie și permisele auto electronice și buletinele de identitate cu cip RFID…

Mai există și marea problemă a implanturilor cipurilor RFID (biocipurilor) în corpul uman… Deja se fac în lume multe dintre acestea, în ceafă, în spate ori alte părți ale corpului, prin operații sau chiar direct de la nașterea copiilor!…

Primul implant pe creier a fost deja efectuat în SUA, statul Ohio. Iar în Suedia, premierul Olof Palme a aprobat încă din anul 1973 asemenea implanturi la deținuți, pentru a fi urmăriți oriunde. Mai mult, experimente secrete din toată lumea folosesc deținuți, soldați, bolnavi psihic, persoane cu handicap, bătrâni, copii… Într-un articol semnat de cercetătoarea doctor în medicină Rauni-Leena Luukanen-Kilde din Finlanda, se spune: ,,Printr-un astfel de implant viața privată a unui om este distrusă pentru totdeauna. (…) Metodele de control mental pot fi utilizate și în scopuri politice, pentru a-i face pe oameni să acționeze împotriva intereselor individuale sau de grup, ori chiar să ucidă, fără a-și aminti nimic după aceea. Acest război tăcut este dus împotriva civililor și soldaților de către Armată și Serviciile Secrete. Din 1980, stimularea electronică a creierului a fost utilizată, în SUA, în secret, pentru a controla oameni fără știința și acceptul acestora. Toate normele dreptului internațional interzic manipularea în acest mod a ființelor umane.” (preluare de pe site-ul despremasonerie.go.ro/pecetea.html)

 

Pentru mult mai multe detalii, vă rugăm să accesați și link-urile:

https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/01/22/nu-primim-nici-cardurile-electronice-de-sanatate-si-nu-dorim-dosar-electronic-de-sanatate/

http://www.atitudini.com/2015/01/cine-va-avea-acces-la-informatiile-din-dosarul-electronic-de-sanatate/

http://asociatialibertatearomanilor.ro/ce-pericole-ascunde-dosarul-electronic-de-sanatate-interviu/

https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/01/17/apel-pentru-crearea-unei-platforme-comune-pentru-respingerea-cardurilor-de-sanatate-si-tuturor-documentelor-electronice/

https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/03/02/modelul-declaratiei-prin-care-respingem-cardul-electronic-de-sanatate-si-dosarul-electronic-de-sanatate/

https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/01/04/miscarea-pentru-apararea-ortodoxiei-va-rugam-sa-trimiteti-acest-memoriu-cu-numele-d-voastra-pana-pe-9-februarie-2015/

http://www.apologeticum.ro/2016/11/foto-cartea-de-identitate-cu-cip-este-deja-stadiul-de-prototip/

 

MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI

nevrednicul Radu Iacoboaie, 16 noiembrie 2016

Republicat de aici de Ștefan Alexandrescu având permisiune scrisă din partea lui Radu Iacoboaie

Vaccinarea obligatorie, impotriva Constitutiei Romaniei

Ca raspuns la ce se poate citi aici si aici:

Stimaţi membri ai comisiei pentru analiza observaţiilor şi propunerilor,

Răspunzând invitaţiei publice de a formula observaţii şi propuneri pe marginea legii privind organizarea şi finanţarea activităţii de vaccinare a populaţiei în România, îmi permit să aduc următoarele critici legii în dezbatere.

1. În art. 2(7) şi în art. 11(4i) sunt luate în discuţie „compensarea oricăror efecte invalidante”, respectiv atribuţiile comisiilor de vaccinare cu privire la compensări. În termenii legii, comisiile „analizează şi certifică cazurile de reacţii adverse postvaccinale invalidante şi le înaintează către Ministerul Sănătăţii pentru dispunerea măsurilor compensatorii”.

Nu este cazul sa analizez aici cacofoniile textului legii („certifică cazurile”), pentru că situaţia e mult mai gravă decât asprimile rezultate din ignorarea regulilor de stil, inofensive în raport cu pericolul pe care-l discutăm. Însăşi legea recunoaşte eventualitatea ca administrarea unui vaccin să aibă ca efect reacţii invalidante. Termenul, desigur, nu a fost ales la întâmplare. Când vorbim de reacţii invalidante, avem în vedere nu simple reacţii adverse care dispar într-o zi sau o lună, ci pierderea unor capacitaţi senzoriale sau/şi motorii pe termen lung, posibil pe toată viaţa.

În aceste condiţii, consider că asocierea dintre „reacţii invalidante” şi caracterul de obligativitate prezent in art. 25 ridică multe semne de întrebare şi alarmă.

Atunci când unei persoane i se propune administrarea unei substanţe care ar putea avea efecte invalidante cu riscul de a-i afecta viaţa în mod ireversibil, este necesar din toate punctele de vedere (moral, uman, legal) ca dreptul de a decide dacă se supune sau nu administrării să revină în exclusivitate persoanei în cauză.

Orice încălcare a acestui drept reprezintă implicit o încălcare a art. 22(1) din Constituţia României: „Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate”. Nu se mai poate vorbi de „integritate fizică şi psihică” în momentul apariţiei unei reacţii invalidante şi nimeni nu are voie să priveze pe nimeni de acest drept garantat de Constituţie.

Nu discut aici cazul persoanelor minore, întrucât nu am familie, nu sunt pedagog/ psiholog şi nu am competenţa de a discuta această situaţie. Mă refer în exclusivitate la cazul persoanelor majore care face obiectul art. 25.

Aşa cum e formulat, articolul nu lasă loc nici unui drept de decizie pentru persoana în cauză. Legea specifică sub formă de obligaţie pentru persoana majoră „prezentarea la administrarea vaccinului în cazul convocării acestora de către furnizorul de servicii medicale de vaccinare” fără a specifica în nici un fel dreptul persoanei majore de a decide dacă se prezintă sau nu la convocarea amintită.

Prin aceasta legea manifestă, aşa cum am arătat, un vădit caracter anticonstituţional. Însa nu numai atât. A introduce în organismul unei persoane substanţe care prezintă un grad de risc la adresa integrităţii fizice şi psihice, sub ameninţarea obligativităţii şi fără consimţământul persoanei în cauză, reprezintă o acţiune detestabilă şi antiumană care evocă vremurile de tristă amintire ale dictaturilor naziste şi comuniste, despre care am vrea să credem că sunt de mult apuse.

2. În art. 11(4p) este specificată atribuţia comisiilor de vaccinare de a sesiza conducerile unor organisme profesionale ale cadrelor medicale în cazul în care membrii acestor organisme se fac vinovaţi de anumite fapte negative, printre acestea fiind enumerată „participarea la acţiuni antivaccinare”.

Dreptul la liberă exprimare este garantat prin art. 30 din Constituţia României.

Din formularea textului legii se poate înţelege că simpla participare la o manifestare publică în care se expun opinii critice privitor la unele vaccinuri, poate fi etichetată drept „participare la acţiuni antivaccinare” şi sancţionată ca atare.

Nu am auzit să existe un astfel de precedent, respectiv o lege care să interzică unui cadru medical de a exprima în mod public opinii critice la adresa unui medicament.

Prevederea în discuţie îngrădeşte nu numai dreptul la liberă exprimare, ci şi dreptul la informaţie garantat de art. 31 din Constituţia României. Prin interdicţia de a participa la „acţiuni antivaccinare”, în speţă la manifestările unde se discută public despre posibilele riscuri ale unor vaccinuri şi despre cazurile în care s-au manifestat efecte nedorite, cadrul medical administrator al vaccinului este privat de oportunitatea de a se informa din mai multe surse şi de a-şi forma o imagine obiectivă cât mai completă care să-l ajute în prevenirea acelor reacţii invalidante pe care însăşi legea le recunoaşte. Privat de această oportunitate, cadrul medical va ajunge să ia în considerare doar ce spun producătorii, care evident au interesul de a-şi promova produsul. Orice formă de descurajare a cadrelor medicale de la cunoaşterea cât mai completă a situaţiilor în care s-au produs reacţii invalidante, orice fel de „ascundere sub preş”, ca în epoca „de aur” de tristă amintire, a acestor situaţii nedorite de nimeni, reprezintă o încercare de ceauşizare a mecanismului vaccinărilor, cu consecinţe nefaste pentru integritatea fizică şi psihică a celor vaccinaţi.

Faptul că până şi medicii dentişti, care în mod normal nu sunt implicaţi direct în activitatea de vaccinare, sunt incluşi în lista celor care se pot trezi pedepsiţi pentru „participare la acţiuni antivaccinare”, nu face decât să accentueze opoziţia între Constituţia României şi legea în discuţie şi totodată să provoace serioase îngrijorări cu privire la încercarea amintită mai sus de a transforma vaccinările într-un mecanism în care informaţia are voie să circule numai de sus în jos şi numai de la centru spre margine.

Semnatarul acestor randuri a fost confruntat timp de 12 (doisprezece) ani cu un abuz al sistemului medical din România care i-a interzis să afle ce s-a întâmplat în ultimele clipe ale vieţii părintelui său, încheiată sub secretul medical într-o unitate de stat. Semnatarul a fost nevoit să îndure nu doar suferinţa generată de încălcarea dreptului legitim al fiului de a cunoaşte cele întâmplate cu părintele, dar şi umilinţa produsă de reducerea la zero a statutului de cercetător cu realizări recunoscute în străinătate, prin negarea, cu aroganţă şi dispreţ, a dreptului de a fi informat cu precizie ştiinţifică despre analizele şi tratamentele din ultimele ore ale celui defunct. Numai după un proces întins pe şase ani şi terminat cu punerea în aplicare a executării silite, semnatarul a putut intra în posesia dosarului medical în care se aflau informaţiile pe care le solicitase.

După un astfel de proces care l-a costat atât financiar dar mai ales psihic, pe parcursul căruia sistemul medical a jucat tot timpul rolul negativ al duşmanului înverşunat, semnatarul consideră că este îndreptăţit să se întrebe dacă sistemul medical chiar vrea binele locuitorilor României prin legea pe care le-a pregătit-o sau dacă dimpotrivă, prin această lege cu caracter vădit anticonstituţional se urmăreşte umilirea celor cărora li se adresează şi transformarea lor din fiinţe gânditoare (şi cu drept de decizie) în vietăţi necuvântătoare – la fel cum semnatarului i s-a pretins să nu mai gândească, să nu mai pună întrebări şi să-l dea uitării pe părintele său în spatele uşilor închise ale secretului medical abuziv.

Cu îngrijorare faţă de viitorul naţiei şi teamă faţă de siguranţa cetăţeanului,

Prof. Dr. Dan Tudor Vuza

http://www.imar.ro/organization/people/PRS/PRS_158.php?PAG=3DPRS