Arhive categorie: apararea libertatilor civile

Nu vreţi să concepeţi? Avem o taxă pentru voi.

 

Am primit un comentariu de la Diana la un articol pe care am decis să îl restricţionez ca şi privat.

Cum de ţi-a venit ideea taxării familiilor fără copii?… este o lipsă de respect pentru cei care aleg să nu aibă copii, oricare ar fi motivele lor. Familiile care nu au copii nu ar trebui să plătească pentru copii celorlati”.

Consider că acest comentariu merită un răspuns mai extins.

Da, aşa cum unele state taxează în mod eficient oamenii care merg singuri în maşină, pentru a economisi spaţiu pe stradă (care de altfel, ar fi folositor în România), să se taxeze şi familiile alcătuite din doar doi membri, soț și soție, care aleg să fie incomplete pentru propriul confort, chiar dacă ar putea să conceapă. Au dreptul să-şi exprime alegerile şi să nu procreeze, ceea ce ne costă pe toţi românii o catastrofă demografică în România (ca să înţelegi fenomenul, aruncă o privire aici [ro, blog] şi urmăreşte pe “The Demographic Winter”). Pentru ca o societate să se dezvolte, este nevoie de următoarele trei lucruri: populaţie durabilă, infrastructură tehnologică şi logistică şi motor pentru dezvoltare (înainte de Revoluţia din 1989 a fost industria, acum sunt serviciile).

Prin urmare, considerând că de la Revoluţie, au fost ucişi peste 10 milioane de copii prin avort şi situaţia gravă care plasează România pe locul întâi în Europa [ro, php], gândeşte-te că unii dintre aceşti copii, poate milioane, ar fi avut dreptul la vot. Unii dintre acei copii ar fi avut acum o slujbă sau ar fi putut avea o slujbă în câţiva ani. Gândeşte-te la ce diferenţă ar fi făcut, în 10 ani, încă 10 milioane de oameni în populaţia României şi vei înţelege de ce susţin că cei căsătoriţi care nu au copii ar trebui taxaţi.

Este frumos să ne gândim la propriul confort, dar când fiecare gândeşte şi acţionează numai pe criteriul propriului confort, rezultatul este că toată lumea plăteşte pentru cei care gândesc astfel.

Mentalitatea pe care a expus-o Diana este bazată pe axa psihologică: “de ce ar trebui cuplurile fără copii să fie obligate să plătească ca excepţie, în contrast cu cei care au copii?” Sunt sigur că Diana nu s-a gândit până la capăt în proces. Întrebarea mea în oglindă ar fi: “De ce ar trebui ca o întreagă societate, inclusiv cei care muncesc din greu şi cresc copii (crează o contribuţie la societate), să plătească pentru comoditatea celor leneşi şi conduşi de confort?”

Şi te rog, nu-mi veni cu prostia legată de dificultatea financiară. Guvernul oferă suport financiar, există Direcția pentru Protecţia Socială, sunt multe organizaţii non-profit care pot ajuta în legătură cu copiii. Şi chiar dacă nu vrei să creşti un copil, poţi să-l dai spre adopţie. Este mai bine că acel copil să trăiască şi să primească o şansă. Viaţa nu este doar confort. Cauzele crizei sunt criza morală, şi criza lipsei de responsabilitate, [ro, html] care va termina rapid cu aşa zisul “stat” [ro, blog].

Şi sugerez că taxa să fie mărită pentru cine alege să nu aibă un copil în 3 ani de la căsătorie şi să fie donată mamelor singure care au decis să aleagă responsabilitatea şi dezvoltarea dincolo de confortul de moment.

Gândeşte-te cum să aplici mai bine teoria jocului în viaţa ta pentru o schimbare. În fiecare zi.

Scenă din clasicul “A Beautiful Mind” (2001), regizat de Ron Howard. A primit premiul Oscar pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu & cel mai bun regizor.

Traducere a articolului ”Don’t Wanna Conceive? We Have a TAX for You.” de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Debug Your Mind  la 14 februarie 2010. Copyright © Ştefan Alexandrescu 2010 pentru versiunea în limba engleză. Traducere de Alexandra Ioana Mateiciuc. Copyright © Alexandra Ioana Mateiciuc, 2017 pentru versiunea în limba română

Medicul român, o unealtă în detrimentul pacienților

Guest post de Radu Iacoboaie, colaborator al blogului Discerne.

Republicare a articolului Medicii sunt obligați acum să facă tututror românilor dosarul electronic de sănătate, care se accesează prin cardul cu cip RFID! Ce zicea părintele Justin Pârvu: ”Adevărul nu ne pune cip. Să cereți autorităților române să abroge legile care permit îndosarierea și urmărirea electronică a creștinilor, renunțarea la libertatea cu care ne-am născut” – nevrednicul Radu Iacoboaie, 16 noiembrie 2016

index  images

Iată că actualii guvernanți și politicieni, printre care mulți sunt francmasoni și masoni, au programat ca acum în timpul campaniei electorale să intre în vigoare o lege care să-i oblige pe medici să facă tuturor cetățenilor români dosarul electronic de sănătate, nu numai la cei asigurați la CNASS, ci și la toți cei neasigurați… Chipurile acest dosar a fost împărțit în 5 secțiuni și medicul nu va avea acces decât la 1-2 secțiuni, cu acordul pacientului…

Noi știm însă că siguranța datelor este aproape nulă și că toate aceste date medicale și personale vor fi preluate ulterior și în cărțile electronice de identitate. De ce mai era oare nevoie de cardurile de sănătate cu cip și dosarul electronic, dacă se va renunța curând la ele? E o mare viclenie la mijloc, evident pentru a putea fi impuse mai ușor buletinele de identitate cu cip RFID, care au fost puternic contestate cam de vreo zece ani încoace.

Adevărul este că sistemul electronic și actele biometrice (cu cip RFID) vor fi folosite tot mai mult împotriva omului. Dezavantajele sunt cu mult mai mari decât avantajele care se invocă de către autorități. Mulți monahi, preoți, specialiști în IT au evidențiat faptul că în spatele acestora se ascunde dictatura mondială și sclavia electronică. Iar această dictatură globală ne va aduce nouă, creștinilor și necreștinilor, sclavia lui antihrist…

Treptat vedem cum ne invadează deja cardurile de orice tip și dispar tot mai mult tranzacțiile cu numerar ori sunt reduse la un anumit cuantum, pentru ca în viitorul apropiat banii să fie retrași cu totul. Se va ajunge astfel ca oamenii să nu mai poată cumpăra sau vinde orice fel de produse, inclusiv alimente și bunuri de strictă necesitate, decât dacă vor plăti prin carduri sau prin folosirea cipului RFID implantat în mâna dreaptă sau pe frunte. Este exact împlinirea profeției din Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul…

Acum vor să implementeze îndosarierea electronică pentru ca uriașa bază de date de la Bruxelles care dispune de datele cetățenilor din UE, să fie completă și să poată da un randament mai mare pentru scopurile masoneriei europene și mondiale. Dictatura este pregătită sistematic, încet dar sigur prin controlul total al cetățenilor… Această îndosariere este însă similară cu dosarele pe care le făcea Securitatea comunistă, numai că ea este extinsă la toți cetățenii (văzuți astfel ca potențiali infractori sau cetățeni antisistem) și se realizează mult mai simplu în mediul electronic și mult mai rapid. Nimeni nu ne poate garanta protecția datelor, că acestea nu vor fi accesate însă și folosite grupuri oculte (masonice) împotriva creștinilor ortodocși.

Părintele Justin Pârvu l-a cunoscut pe Sfântul Paisie Aghioritul din Grecia înainte de a da comunicatele împotriva cipurilor (RFID) și actelor biometrice, spunând că este vremea muceniciei și ne îndemna pe toți creștinii ortodocși să nu ne temem și să luptăm până la capăt! Oare noi l-am uitat, am devenit comozi și căldicei sau am obosit?…

Părintele Justin Pârvu zicea:

        ,,… După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acum este momentul să mărturisim cu propria noastră viață. (…) Nu noi, mănăstirile, care suntem în fața altarului avem datoria să spunem oamenilor adevărul și să-i prevenim la ceea ce-i așteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, ești respins, ești catalogat niav și depășit – ba chiar mai face și glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viață? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educația și formarea acestui popor – de la învățători, profesori până la preoți și miniștri.

         Vă cer, așadar, în numele Mântuitorului Hristos, Care a spus: ,,Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru ei înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se leapădă de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 11: 32-33), să cereți autorităților române să abroge legile care permit îndosarierea și urmărirea electronică a creștinilor, renunțarea la libertatea cu care ne-am născut…”

În al doilea comunicat al său referitor la actele și cipurile biometrice spune:

          ,,… Am zis doar că acest cip nu este lepădarea finală prin pecetea fiarei, 666. Acest cip este premergător peceții antihristice. Creștinul adevărat știe că la cea mai mică lepădare îl părăsește harul lui Dumnezeu și cu cât este mai sporit, cu atât simte această părăsire pe pielea lui. Mă minunez când aud despre preoți și monahi sihaștri, spunând că nu reprezintă niciun pericol acest cip. Mai bine ar tăcea. (…) Dacă noi primim acum cipul, ceilalți de după noi vor primi liniștiți pecetea. (…) Monahul, preotul care socotește că face o misiune în cadrul Bisericii, dar nu participă direct la aceste adevăruri, la aceste atacuri și primejdii în care ne găsim – nu este monah, nu este preot. (…)

          Adevărul ne face liberi, nu ne pune cip. Aceasta este dovada că societatea în care trăim este una a minciunii, potrivnică Evangheliei. Libertatea Evangheliei lui Hristos în fața acestei lumi este un pericol terorist. Tăcerea noastră înseamnă sclavie și îngroparea Ortodoxiei. Oamenii noștri de elită, prin tăcerea lor nu fac decât să construiască sicriul Ortodoxiei pe care i-l pregătește stăpânirea acestei lumi. (…) Viața noastră ortodoxă este foarte dușmănită de Occidentul acesta, de aceea ne și aplică ei atâtea metode diabolice. Dar noi mergem tot cu mucenicia; așa mergem până la moarte și nu renunțăm.”

Într-un interviu, părintele mai adaugă, mai mult pentru noi, creștinii ortodocși:

         ,,Mai bine să ne rugăm ca Sfântul Siluan pentru întreaga omenire decât să protestăm (românii fiind mult prea pasivi – n.a.). Când mărșăluiesc homosexualii, când ni se pun cipuri, când ni se omoară copiii prin vaccinuri (cum este hexacim, promovat din nou acum – n.a.), nu protestează nimeni, sau foarte puțini. Iată că avem posibilitatea să revenim la asceza creștinismului de altădată. Pentru noi, creștinii, este o binefacere această sărăcie, pentru că e învață să fim mai cu stăpânire de sine, mai grijulii și mai cu frică de Dumnezeu. (…) Acum și mirenii trebuie să aprofundeze rugăciunea din inimă, pentru că va fi singura noastră izbăvire – rugăciunea din inimă. Pentru că în inimă este rădăcina tuturor patimilor și acolo trebuie să lucrăm. (…) Nu vedeți cum se tâmpesc copiii care stau, la televizor, la calculator, pe internet, că nu mai știu să numere nici până la cinci? Ce exemplu le oferim noi acestor copii dacă noi ne permitem să pălăvrăgim pe internet? Folosind prea mult internetul ne facem părtași la acest sistem care urmărește să transforme societatea într-o lume oarbă, handicapată mintal, care să nu mai poată distinge mai târziu binele de rău și astfel să accepte pecetea lui antihrist.”

Cine nu cunoaște sau nu înțelege marile dezavantaje ale folosirii cipurilor RFID și pericolele concrete, să caute articolul ,,STUDIU despre RFID” scris de Pr. Prof. Dr. Mihai Valică și de asemenea studiul inginerului fizician Lucian Cornianu (președintele ACESDS).

După cum știm, deja a fost votată în procedură de urgență, fără informarea prealabilă cerută de lege și dezbatere publică, legea pașapoartelor electronice, în pofida faptului că în ultimii ani s-au organizat conferințe împotriva actelor biometrice, s-au scris relativ multe articole (și pe internet) și cărți despre acestea iar Biserica Ortodoxă Română, prin Sinodul Mitropolitan de la Cluj s-a pronunțat împotriva pașapoartelor biometrice. Mai urmează să fie și permisele auto electronice și buletinele de identitate cu cip RFID…

Mai există și marea problemă a implanturilor cipurilor RFID (biocipurilor) în corpul uman… Deja se fac în lume multe dintre acestea, în ceafă, în spate ori alte părți ale corpului, prin operații sau chiar direct de la nașterea copiilor!…

Primul implant pe creier a fost deja efectuat în SUA, statul Ohio. Iar în Suedia, premierul Olof Palme a aprobat încă din anul 1973 asemenea implanturi la deținuți, pentru a fi urmăriți oriunde. Mai mult, experimente secrete din toată lumea folosesc deținuți, soldați, bolnavi psihic, persoane cu handicap, bătrâni, copii… Într-un articol semnat de cercetătoarea doctor în medicină Rauni-Leena Luukanen-Kilde din Finlanda, se spune: ,,Printr-un astfel de implant viața privată a unui om este distrusă pentru totdeauna. (…) Metodele de control mental pot fi utilizate și în scopuri politice, pentru a-i face pe oameni să acționeze împotriva intereselor individuale sau de grup, ori chiar să ucidă, fără a-și aminti nimic după aceea. Acest război tăcut este dus împotriva civililor și soldaților de către Armată și Serviciile Secrete. Din 1980, stimularea electronică a creierului a fost utilizată, în SUA, în secret, pentru a controla oameni fără știința și acceptul acestora. Toate normele dreptului internațional interzic manipularea în acest mod a ființelor umane.” (preluare de pe site-ul despremasonerie.go.ro/pecetea.html)

 

Pentru mult mai multe detalii, vă rugăm să accesați și link-urile:

https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/01/22/nu-primim-nici-cardurile-electronice-de-sanatate-si-nu-dorim-dosar-electronic-de-sanatate/

http://www.atitudini.com/2015/01/cine-va-avea-acces-la-informatiile-din-dosarul-electronic-de-sanatate/

http://asociatialibertatearomanilor.ro/ce-pericole-ascunde-dosarul-electronic-de-sanatate-interviu/

https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/01/17/apel-pentru-crearea-unei-platforme-comune-pentru-respingerea-cardurilor-de-sanatate-si-tuturor-documentelor-electronice/

https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/03/02/modelul-declaratiei-prin-care-respingem-cardul-electronic-de-sanatate-si-dosarul-electronic-de-sanatate/

https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/01/04/miscarea-pentru-apararea-ortodoxiei-va-rugam-sa-trimiteti-acest-memoriu-cu-numele-d-voastra-pana-pe-9-februarie-2015/

http://www.apologeticum.ro/2016/11/foto-cartea-de-identitate-cu-cip-este-deja-stadiul-de-prototip/

 

MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI

nevrednicul Radu Iacoboaie, 16 noiembrie 2016

Republicat de aici de Ștefan Alexandrescu având permisiune scrisă din partea lui Radu Iacoboaie

Vaccinarea obligatorie, impotriva Constitutiei Romaniei

Ca raspuns la ce se poate citi aici si aici:

Stimaţi membri ai comisiei pentru analiza observaţiilor şi propunerilor,

Răspunzând invitaţiei publice de a formula observaţii şi propuneri pe marginea legii privind organizarea şi finanţarea activităţii de vaccinare a populaţiei în România, îmi permit să aduc următoarele critici legii în dezbatere.

1. În art. 2(7) şi în art. 11(4i) sunt luate în discuţie „compensarea oricăror efecte invalidante”, respectiv atribuţiile comisiilor de vaccinare cu privire la compensări. În termenii legii, comisiile „analizează şi certifică cazurile de reacţii adverse postvaccinale invalidante şi le înaintează către Ministerul Sănătăţii pentru dispunerea măsurilor compensatorii”.

Nu este cazul sa analizez aici cacofoniile textului legii („certifică cazurile”), pentru că situaţia e mult mai gravă decât asprimile rezultate din ignorarea regulilor de stil, inofensive în raport cu pericolul pe care-l discutăm. Însăşi legea recunoaşte eventualitatea ca administrarea unui vaccin să aibă ca efect reacţii invalidante. Termenul, desigur, nu a fost ales la întâmplare. Când vorbim de reacţii invalidante, avem în vedere nu simple reacţii adverse care dispar într-o zi sau o lună, ci pierderea unor capacitaţi senzoriale sau/şi motorii pe termen lung, posibil pe toată viaţa.

În aceste condiţii, consider că asocierea dintre „reacţii invalidante” şi caracterul de obligativitate prezent in art. 25 ridică multe semne de întrebare şi alarmă.

Atunci când unei persoane i se propune administrarea unei substanţe care ar putea avea efecte invalidante cu riscul de a-i afecta viaţa în mod ireversibil, este necesar din toate punctele de vedere (moral, uman, legal) ca dreptul de a decide dacă se supune sau nu administrării să revină în exclusivitate persoanei în cauză.

Orice încălcare a acestui drept reprezintă implicit o încălcare a art. 22(1) din Constituţia României: „Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate”. Nu se mai poate vorbi de „integritate fizică şi psihică” în momentul apariţiei unei reacţii invalidante şi nimeni nu are voie să priveze pe nimeni de acest drept garantat de Constituţie.

Nu discut aici cazul persoanelor minore, întrucât nu am familie, nu sunt pedagog/ psiholog şi nu am competenţa de a discuta această situaţie. Mă refer în exclusivitate la cazul persoanelor majore care face obiectul art. 25.

Aşa cum e formulat, articolul nu lasă loc nici unui drept de decizie pentru persoana în cauză. Legea specifică sub formă de obligaţie pentru persoana majoră „prezentarea la administrarea vaccinului în cazul convocării acestora de către furnizorul de servicii medicale de vaccinare” fără a specifica în nici un fel dreptul persoanei majore de a decide dacă se prezintă sau nu la convocarea amintită.

Prin aceasta legea manifestă, aşa cum am arătat, un vădit caracter anticonstituţional. Însa nu numai atât. A introduce în organismul unei persoane substanţe care prezintă un grad de risc la adresa integrităţii fizice şi psihice, sub ameninţarea obligativităţii şi fără consimţământul persoanei în cauză, reprezintă o acţiune detestabilă şi antiumană care evocă vremurile de tristă amintire ale dictaturilor naziste şi comuniste, despre care am vrea să credem că sunt de mult apuse.

2. În art. 11(4p) este specificată atribuţia comisiilor de vaccinare de a sesiza conducerile unor organisme profesionale ale cadrelor medicale în cazul în care membrii acestor organisme se fac vinovaţi de anumite fapte negative, printre acestea fiind enumerată „participarea la acţiuni antivaccinare”.

Dreptul la liberă exprimare este garantat prin art. 30 din Constituţia României.

Din formularea textului legii se poate înţelege că simpla participare la o manifestare publică în care se expun opinii critice privitor la unele vaccinuri, poate fi etichetată drept „participare la acţiuni antivaccinare” şi sancţionată ca atare.

Nu am auzit să existe un astfel de precedent, respectiv o lege care să interzică unui cadru medical de a exprima în mod public opinii critice la adresa unui medicament.

Prevederea în discuţie îngrădeşte nu numai dreptul la liberă exprimare, ci şi dreptul la informaţie garantat de art. 31 din Constituţia României. Prin interdicţia de a participa la „acţiuni antivaccinare”, în speţă la manifestările unde se discută public despre posibilele riscuri ale unor vaccinuri şi despre cazurile în care s-au manifestat efecte nedorite, cadrul medical administrator al vaccinului este privat de oportunitatea de a se informa din mai multe surse şi de a-şi forma o imagine obiectivă cât mai completă care să-l ajute în prevenirea acelor reacţii invalidante pe care însăşi legea le recunoaşte. Privat de această oportunitate, cadrul medical va ajunge să ia în considerare doar ce spun producătorii, care evident au interesul de a-şi promova produsul. Orice formă de descurajare a cadrelor medicale de la cunoaşterea cât mai completă a situaţiilor în care s-au produs reacţii invalidante, orice fel de „ascundere sub preş”, ca în epoca „de aur” de tristă amintire, a acestor situaţii nedorite de nimeni, reprezintă o încercare de ceauşizare a mecanismului vaccinărilor, cu consecinţe nefaste pentru integritatea fizică şi psihică a celor vaccinaţi.

Faptul că până şi medicii dentişti, care în mod normal nu sunt implicaţi direct în activitatea de vaccinare, sunt incluşi în lista celor care se pot trezi pedepsiţi pentru „participare la acţiuni antivaccinare”, nu face decât să accentueze opoziţia între Constituţia României şi legea în discuţie şi totodată să provoace serioase îngrijorări cu privire la încercarea amintită mai sus de a transforma vaccinările într-un mecanism în care informaţia are voie să circule numai de sus în jos şi numai de la centru spre margine.

Semnatarul acestor randuri a fost confruntat timp de 12 (doisprezece) ani cu un abuz al sistemului medical din România care i-a interzis să afle ce s-a întâmplat în ultimele clipe ale vieţii părintelui său, încheiată sub secretul medical într-o unitate de stat. Semnatarul a fost nevoit să îndure nu doar suferinţa generată de încălcarea dreptului legitim al fiului de a cunoaşte cele întâmplate cu părintele, dar şi umilinţa produsă de reducerea la zero a statutului de cercetător cu realizări recunoscute în străinătate, prin negarea, cu aroganţă şi dispreţ, a dreptului de a fi informat cu precizie ştiinţifică despre analizele şi tratamentele din ultimele ore ale celui defunct. Numai după un proces întins pe şase ani şi terminat cu punerea în aplicare a executării silite, semnatarul a putut intra în posesia dosarului medical în care se aflau informaţiile pe care le solicitase.

După un astfel de proces care l-a costat atât financiar dar mai ales psihic, pe parcursul căruia sistemul medical a jucat tot timpul rolul negativ al duşmanului înverşunat, semnatarul consideră că este îndreptăţit să se întrebe dacă sistemul medical chiar vrea binele locuitorilor României prin legea pe care le-a pregătit-o sau dacă dimpotrivă, prin această lege cu caracter vădit anticonstituţional se urmăreşte umilirea celor cărora li se adresează şi transformarea lor din fiinţe gânditoare (şi cu drept de decizie) în vietăţi necuvântătoare – la fel cum semnatarului i s-a pretins să nu mai gândească, să nu mai pună întrebări şi să-l dea uitării pe părintele său în spatele uşilor închise ale secretului medical abuziv.

Cu îngrijorare faţă de viitorul naţiei şi teamă faţă de siguranţa cetăţeanului,

Prof. Dr. Dan Tudor Vuza

http://www.imar.ro/organization/people/PRS/PRS_158.php?PAG=3DPRS

Cine caută răspunsuri, culege puncte de vedere. Cine caută întrebări, cultivă orizonturi.

Motto:

”Dacă ai credință, poți să muți și munții din loc.

Dacă ai însă și înțelepciune, îl lași acolo, că-i mai bine așa”.

  

Am scris despre leadershipul actual în politica românească și am observat că nu mi-a sărit nimeni în cap, așa că m-am hotărât să scriu și despre proteste, asumându-mi mai multe puncte de vedere, din care unele ar putea să pară contradictorii. Toate aceste puncte de vedere vor deranja pe cei care nu sunt de acord cu ele, mai ales că nu am intenția să le argumentez de la Adam și Eva încoace. Pentru orice eventualitate, aceia care doresc să afle mai mult despre ramificațiile acestei povești, sunt invitați să cerceteze linkurile pe care le-am plasat cu generozitate.

  

Ce e prea mult, e prea mult. Dacă spunem asta, poate ajungem să și credem.

(A)sentimentul mulţumii care protesta în noiembrie 2015 pe străzile din Bucureşti despre cum „corupţia ucide” părea să fie: „Gata, dom‘le, există o limită, şi-au făcut de cap de-ajuns până acuma!”. O asemenea spăşenie este memorabilă la români, cu atât mai mult că pare a fi exprimată în public, desigur, nu la persoana I, ci la persoana a III-a. Ideea cu lupta împotriva corupției se reia în februarie 2017, cu ocazia unei ordonanțe de urgență care i-ar scăpa pe marii corupți de responsabilitatea în cazul unor acuzații procesate de justiție.

Atunci când Nelson Mandela a demarat procesul de iertare colectivă a celor care au comis crime în regimul de Apartheid, cei responsabili aveau obligația de a mărturisi public crimele lor, cu detalii privind cei care au fost implicați, cu promisiunea că vor fi absolviți de pedeapsă dacă își vor recunoaște vina. Totuși, acest demers nu a venit obligatoriu și cu solicitarea ca acești să-și ceară iertare sau măcar scuze. Poporul pare că a înghițit gălușca și de atunci Africa de Sud este dat ca un exemplu istoric în care lupul doarme frățește cu oaia. Dacă te interesează un studiu aprofundat al acestei ultime remarci, te invit să citești pp. 38-43 și 124-145 din lucrarea de doctorat ”Chasing the Forgiveness Ideal: case Studies in Restorative Justice, Post Apartheid South Africa and the Pastoral Care of Victims of Domestic Violence” de Maria Anne Mayo.

Atunci când Traian Băsescu în calitate de președinte al României a incriminat comunismul în 2006, CNSAS a fost înființată cu rolul de a tria persoanele care aveau accesul la funcții politice, dar asta nu i-a împiedicat pe unii foști membri ai Partidului Comunist Român sau chiar colaboratori cu securitatea să acceadă la funcții politice extrem de importante în stat. Condamnarea celor care au fost responsabili de crimele comunismului și de mineriade nu s-a făcut decât simbolic și extrem de târziu. Iliescu încă o duce bine, a fost în continuare senator și după 2006, iar în 2017 e invitat să dea declarații.

președintele Klaus Iohannis a ”dat un tun” de 15-18 miliarde de euro nu mai impresionează pe nimeni. Ce ți-e 15 milioane, ce ți-e 15 miliarde, la urma urmei oricum sunt niște cifre astronomice pe care omul de rând nici nu prea le percepe ca dimensiune. La urma urmei, a mutat și Ponta 19 miliarde de datorii din contul FMI în alte conturi conform declarațiile halucinante pe care le-a făcut privind activitatea sa de premier. Astea nu sunt motive ca lumea să iasă în stradă. Morala este simplă: pe principiul contractului psihologic ilustrat în acest articol, e OK să furi atâta vreme cât nu scrii că e OK să furi (și, mai ales, Doamne ferește, să scrii și CÂT e OK să furi). Furtul a miliarde de euro nu reprezintă un motiv de ieșit în stradă, dar ca un politician să creadă că i se cuvine să fure câteva zeci de mii de euro este strigător la cer. Da, e adevărat că s-a protestat și împotriva lui Iohannis, dar nu din cauza asta.

Când s-a protestat cu privire la Roșia Montană, a fost privită închiderea lucrărilor acolo ca o mare victorie. Câinii latră la Roșia Montană, caravana trece la Certej. Poporul doarme în continuare. Cât despre gazurile de șist, Chevron n-au fost alungați de protestatari, ci de faptul că au socotit că nu face daraua cât ocaua ca să extragă din România ce aveau nevoie. Rezultatul? Statul român plătește.

Când s-a protestat în legătură cu actele biometrice și s-au strâns peste 1 milion de semnături pentru a se face referendum, i-a băgat cineva în seamă? Actele biometrice s-au încetățenit (pașaport, card național de sănătate, peste câțiva ani și buletin de identitate), chiar dacă decizia a fost contestată chiar și în tribunal, și în consultarea cu societatea civilă, și în proteste, și în procesul de transparență decizională. Nu a contat nici măcar că normele de implementare contraziceau însăși legislația actelor biometrice. Curtea Constituțională a dormit în papuci, Avocatul Poporului la fel.

Când s-a protestat împotriva legalizării parteneriatelor civile și s-au strâns 3 milioane de semnături pentru modificare Constituției pentru introducerea unui articol pentru protecția familiei, s-a întâmplat ceva? Nu, desigur. Am și pierdut șirul protestelor pentru susținerea drepturilor familiei și a marșurilor pentru normalitate care s-au ținut în ultimii ani. Comisii din Camera Deputaților dau undă verde parteneriatelor civile.

  

De ce contează tocmai ACESTE proteste?

De ce acestea sunt ilustrate în presa națională și internațională? Păi, pentru că este util politic. Au ieșit oameni spontan în stradă? Minunat! Ia să vedem cum pot să fie direcționați!

Au dreptate protestatarii să ceară abrogarea infamei ordonanțe de urgență? Au dreptate, căci este culmea infamiei să legalizezi furtul public. Au dreptate protestatarii să ceară demisia premierului și a celor doi președinți ai Camerei Deputaților? Au dreptate, căci tupeul nemăsurat al acestei șleahte de tâlhari pe bună dreptate au atras investigațiile Laurei Codruței Kovesi, indiferent cât ar protesta Călin Popescu Tăriceanu (care își face planurile să-i ia locul lui Iohannis în cazul unei suspendări): cine știe pe cine au vrut să scape cu prioritate când au dat ordonanța: oare pe Dragnea? Au dreptate protestatarii să ceară demisia lui Iohannis? Au dreptate, dar din motivele greșite: că doar omul nu e la prima lovitură de stat pe care o încearcă. Au dreptate protestatarii să rămână să protesteze indiferent de ce face Guvernul? Au dreptate, căci OUG 14/2017 (care abrogă 13/2017) a fost deja contestată la Curtea de Apel. Ca să vezi, ce coincidență uimitoare, cine se plânge de faptul că în contextul continuării protestelor, s-a mai dat încă o lege de respingere a OUG 13/2017: Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu. Cine știe prin ce matrapazlâc administrativ, legislativ sau juridic vor reuși să strecoare o idee asemănătoare cu cea a amnistiei în următoarele săptămâni? La urma urmei, se poartă obiceiul și pe la case mai mari: vezi referendumurile care au respins constituția europeană, ulterior devenind Convenția de la Lisabona.

Au dreptate cei care susțin că acești protestatari sunt manipulați? Au dreptate, căci protestul lor este vizibil doar pentru ca CINE TREBUIE SĂ CÂȘTIGE. ”Cine trebuie” s-a stabilit în culise, departe de ochii electoratului. Au dreptate cei care susțin că protestul este încurajat de oamenii lui Soros? Au dreptate, căci dacă hoții noștri fură atât de mult, nu mai e loc pentru hoții lor! Au dreptate cei care susțin că protestele sunt încurajate de multinaționale, care vor să dea jos un Guvern ce a amenințat deja că va impozita local profiturile acestora? Au dreptate, pentru că există cu siguranță o miză și aici. Au dreptate cei care spun că ei au venit din proprie inițiativă în piață să protesteze fără să fie manipulați de nimeni? Au dreptate, că doar toată lumea protestează împotriva dușmanului comun, indifent din ce motive.

Nu cred că acest protest este organizat de oamenii lui Soros, dar cred că daca aceștia și-ar fi propus, ar fi reușit să îl preia foarte ușor. Oare chiar au făcut-o? Sorin Grindeanu susține că apreciază creativitatea protestatarilor, dar multe pancarte (deja disponibile la locul protestului) sunt uimitor de similare cu cele anti-Trump. Ce coincidență interesantă!

  

Între solidaritate şi spirit de turmă, care e soluţia?

În România, se pare că libertatea de a exprima opinii diferite nu se numește democrație, ci diviziune chiar și în rândul istoricilor. De fapt, vehemența scinziunii între părinți și copii (fiecare cu exagerările lor), între PSD-iști și anti-PSD-iști vine din faptul că românii nu au o cultură a ascultării reciproce. În plus, stau cam prost cu înţelegerea. Există unii care protestează împotriva protestatarilor, că nu au o viziune comună, că au prea multă ură, că sunt proști, că sunt manipulați, că nu sunt solidari, pierzându-se din vedere că cei care protestează în fața Guvernului nu sunt o comunitate. Nu sunt nici măcar un colectiv. Ei nu sunt animați de solidaritate decât ”împotrivă”. Ei știu clar ce NU VOR. Dacă stai să discuți cu privire la ce vor să se întâmple, formulat pozitiv, se ajunge ușor și repede la păreri diferite, pentru că motivațiile sunt diferite.

Solidaritatea este un termen frumos. La o biserică ortodoxă la care am fost în perioada protestelor din noiembrie 2015, s-a ţinut o predică frumoasă despre cum solidaritatea este o mare virtute a poporului român. Ce gând frumos! Atâta doar că ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă în stradă, proteste contra aia și cealaltă, nu este solidaritate. Să vedem ce înseamnă termenul.

1. Faptul de a fi solidar; răspundere comună. 2. Unitate strânsă, bazată pe o comunitate de interese, de sentimente, de idei; spirit de înțelegere. ♦ Coeziune

Aşdar, primul sens se referă la răspundere comună. Însă răspundere faţă de ce anume, mai exact? Poate fi considerată masa nenominală de oameni care au protestat colo sau colo răspunzătoare pentru căderea Guvernului? Dacă da, atunci, în faţa cui răspunde? Răspunderea cui este pentru aplicarea sloganurilor în vieţile lor? Ale lor, mai exact ale fiecăruia, individual.

Aşadar, solidaritatea bazată pe înţelegere la români funcţiona cam aşa la protestele pentru Colectiv: „dacă nu eşti cu mine, eşti împotriva mea, aşa că ar fi bine să fii furios pe cine sunt eu furios, că altfel nu mai suntem prieteni”. Comuniunea de interese nu a existat niciodată la nivelul mulţimii, există poate cel mult comuniunea de stare: unul e furios pe Guvern că au crescut taxele în cutare zonă, altul e furios pe Biserică pentru că i-a cerut preotul mai mulţi bani la nuntă (decât se aştepta), altul e furios că un prieten i-a rămas nenorocit la incendiul de la Colectiv (ce nume convenient, nu-i aşa?). Protestele organizate cu ocazia Colectiv nu au fost suficient de solidare, pentru că motivațiile erau prea diferite. De data aceasta, ținta pare a fi puțin mai clară: să dăm jos pe toată lumea și să punem alții, tot de-ai lor!

schimbarea-puterii

Aşadar, ce rămâne în comun la colectiv nu mai este decât spiritul de turmă (psihosociologic vorbind, gregarismul), o unealtă deosebit de utilă în mâinile celor care vor să mătrăşească guverne pentru a le înlocui cu altele care să dea legi după aceleaşi valori, aceleaşi interese, pentru care nici ei, nici cei ce i-au pus acolo şi nici cei din stradă nu sunt răspunzători.

Grigore Cartianu, în cartea sa, „Crimele Revoluţiei. Sângeroasa diversiune a KGB-iştilor din FSN”, încearcă să înţeleagă la ce se referea Silviu Brucan când caracteriza poporul român în ianuarie 1990 ca „stupid people”:

<<Un popor pe care să-l minţi la televizor şi el te crede cu sfinţenie; îl mitraliezi şi dai vina pe terorişti, iar el pune mâna pe arme şi fuge bezmetic să-l prindă; îi oferi cadavre de ofiţeri români pe care scrii „terorişti”, iar el face pipi pe mortăciuni; îi pui la conducere agenţi sovietici, stalinişti notorii, comunişti înrăiţi, iar el se uită la ei ca la salvatori providenţiali; te proclami „emanaţie a Revoluţiei”, iar el nu obervă că ai lipsit de la Revoluţie; îl serveşti cu o contrarevoluţie, iar el crede că e cea mai curată revoluţie; îi iei puterea cu care se trezise în braţe, şi el pleacă liniştit acasă; iar după toate astea, abia aştepţi să te voteze în chip democratic!”>>

  

Locul controlului

Acum, sunt curios câţi din cei care au protestat în stradă împotriva corupţiei o vor respinge, la nivel individual, atunci când aceasta le-ar aduce avantaje? Principiile se numesc aşa pentru că le urmezi şi atunci când nu-ţi convine. Oare cei care au ieşit să protesteze împotriva Guvernului n-au beneficiat niciodată de pe urmele corupţiei?

Nu am auzit vreodată vreun protest de stradă în lume care să sune cam aşa: „noi suntem de vină că i-am votat pe idioţii care sunt acum la putere!”, „noi am tolerat corupţia câtă vreme am avut câştig de pe urma ei!”, „noi am fost indiferenţi la efectele corupţiei atâta vreme cât nu ne afecta personal!”, „noi ne dăm demisia pentru că nu ne-am făcut bine treaba”. Ei, pentru aşa ceva, chiar ar trebui ceva curaj!Restul, e gargară gregară?

Tu, pentru interesele cui ai ieşi în stradă? Şi pentru răspunderea cui? Oricum nu contează: vor fi cu siguranţă nişte politicieni bucuroşi dacă mai strângi nişte prieteni şi vă manifestaţi „solidaritatea” în stil românesc. Ei au pierdut alegerile anul trecut, dar dacă se alege cu anticipate, cine știe? Poate vei vota dracul alb în locul dracului negru. Sau, pardon, roșu, am uitat…

Au dreptate oamenii care protestează? Da. Au dreptate cei care nu sunt de acord cu ei? Da. Contează? Nu. Nu contează că ai dreptate. Nu a fost niciodată suficient să ai dreptate, a constat întotdeauna cum știi să demonstrezi asta. Nu contează că protestezi. Tu, românule, meriți mult în raport cu cine ești ca ființă umană, nu în raport cu modul în care știi să ceri ce îți dorești. La urma urmei, ce îți dorești s-ar putea să nu fie ceea ce ai nevoie.

E ușor să sesizezi propaganda când nu ești de acord cu ea. E ușor să ridiculizezi lozinci generale. E ușor să citești o mulțime de articole și să te crezi informat. E ușor să crezi că susținând un anumit partid sau candidat lucrurile se vor rezolva, sau că dând jos un anumit politician sau un partid lucrurile se vor schimba. Ceea ce rămâne constant este că însăși cetățenia românească reprezintă temeiul pentru care se permite statului român să te abuzeze prin legile strâmbe care deja există. Ceea ce deranjează este plata strâmbă, nedreaptă pentru acest abuz. Statul român știe să abuzeze, dar nu și să compenseze.

  

Care vor fi rezultatele acestor demersuri?

Să zicem că demisionează Guvernul. Va fi numit un alt premier, cel mai probabil tot din PSD, pentru că altfel nu ar fi susținut și acceptat de parlamentari cabinetul pe care îl propune. Și chiar dacă s-ar organiza alegeri anticipate, PSD-ul ar lua tot majoritatea (poate nu chiar atât cât a luat în toamnă, dar configurația ierarhiei s-ar păstra cam aceeași). Consecințele pentru următoarele luni sunt destul de evidente:

  • Cei care au răcit țipând în ger vor plăti la medici tratamentele. Statul decontează parțial. Cu banii de la tine. Restul, tot protestatariii îi plătesc.

  • Guvernul se așteaptă ca încasările la buget să crească anul acesta cu 15 % în condițiile în care taxele nu au fost mărite, dar au fost mărite salariile. Cine plătește? Toată lumea, desigur.

  • Klaus Iohannis va avea un oarece câștig de imagine pentru că a fost în asentimentul protestatarilor anti-PSD.

Protestatarii au considerat inadecvat ”mi-se-cuven-ismul” (entitlement) politicienilor de a stabili că unii sunt mai egali decât alții. În același timp, este bine ca și aceștia să devină conștienți că lor nu li se cuvine nimic în mod deosebit. Nimeni nu este obligat să facă ce vor ei. Ei reprezintă o minoritate în această anocrație zisă ”democrație”. Ei reprezintă o minoritate oricum ai lua-o. Și chiar dacă ar fi o majoritate, nu contează. Guvernele, Parlamentele, președinții și celelalte instituții ale statului au demonstrat cu succes până acum ignorarea unor majorități de milioane (fie că e vorba despre referendumul pentru Parlamentul Unicameral, fie că e vorba de inițiativele de referendum pentru care s-au strâns semnături).

Principalele beneficii pe care le manifestă protestarii sunt ventilarea în public a emoțiilor negative și socializarea (parcă văd peste cîțiva ani niște povești de dragoste care încep așa: ”ne-am cunoscut la proteste și parcă avea pe vino-ncoa atunci când m-am uitat la ea”).

Puterea poporului în România este dată de iluzia conferită alegerilor electorale și protestelor care ”dau jos guverne” (vezi guvernul Boc înlocuit de Guvernul Ungureanu, Guvernul Ponta înlocuit de Guvernul Cioloș, etc.). Cine caută să investigheze puțin la Constituție, bine ar fi să vizioneze documentarul lui Cornel Mihalache, ”Piepturi goale și buzunare pline”, ca să se lămurească cu privire la ce înseamnă democrația românească în spiritul Revoluției.

 

  

Tu cu ce rămâi?

Acum, pentru încheiere, câteva întrebări pentru toată lumea:

  1. Câți din participanții la protest au venit cu ele de acasă, făcute de mânuța lor, și câți le-au găsit la loc?

  2. Cum se face că în vreo două săptămâni deja s-a scos o carte cu lozincile scandate la proteste?

  3. Cum se face că majoritatea participnaților la protest au venit în grupuri?

  4. Despre câte din protestele sau subiectele despre care am scris în acest articol știai?

  5. Cât de legitim ți se pare un protest democratic cu care nu ești de acord?

  6. Cât de mult merită să plătești ca politicienii să își facă afacerile pe banii tăi?

  7. Cât de mult poți să protestezi fără să te bage politicienii în seamă?

  8. Cât de mult poți să vorbești de rău pe cei cu care nu ești de acord?

  9. Cu cine ar merita să fie înlocuit Sorin Grindeanu ca premier? Câți mai cred ca tine?

  10. Cu cine ar merita să fie înlocuit Liviu Dragnea ca președinte al Camerei Deputaților? Câți mai cred ca tine?

  11. Cu cine ar merita să fie înlocuit Călin Popescu Tăriceanu ca președinte al Senatului? Câți mai cred ca tine?

  12. Ce este mai acceptabil: să avem o constituție și legi care nu sunt respectate, sau să avem o constituție și legi strâmbe care să fie respectate?

  13. Ce partid ar putea, în termeni realiști, să preia locul fruntaș în ierarhia preferințelor electorale din România, în următorii 2 ani?

  14. Cât îți permiți să scoți din buzunar, indirect, pentru participarea la proteste?

  15. Când aleg televiziunile să pună camerele pe proteste? Oare contează mai mult numărul protestatarilor sau cauza pentru care protestează?

  16. Cine își permite să acopere mediatic un protest în direcția unei schimbări pe care nimeni nu are în plan sau în avantaje să o schimbe?

  17. Cât de mult ai citit păreri cu care nu ești de acord fără să-i insulți în mintea ta pe cei care le-au emis?

  18. Câte din argumentele pe care le servești în discuțiile pe marginea acestor subiecte le-ai găsit tu gândind individual și câte le-ai luat servite deja de la alții?

  19. E adevărat că IQ-ul unei mase de oameni este egal cu IQ-ul cel mai mic înregistrat în acea masă?

  20. Cât de mult adevărul reprezintă ceea ce vrei tu să se întâmple?

  21. Tu ce ai nevoie de fapt, din toată această poveste?

  22. Ce crezi că (ți) se cuvine să se întâmple în urma protestelor?

  23. Dacă ar fi să iei niște lecții de viață din aceste proteste și mediatizarea lor, cum ar suna aceste principii?

  24. Cum ai ști că ce crezi de fapt nu e adevărat?

  25. Cum ar putea fi puse aceste proteste în slujba unui obiectiv mai important?

  

Ștefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare și resurse umane

Cum îi batjocorește Ion Iliescu din nou pe morții din decembrie 1989 deși este învinuit de CEDO și de procurori în două dosare penale de crime împotriva umanității…

images   images

          Frați români, declarația recentă și șocantă a fostului președinte Ion Iliescu, nemulțumit de învinuirea care i se aduce în dosarul mineriadei din iunie 1990, aceea de comitere a infracțiunii crime împotriva umanității, dar și de încercarea procurorilor de a redeschide dosarul revoluției în care se menține aceeași acuzație (dosar după cum știm clasat, la ordinul lui Tiberiu Nițu, fostul procuror general numit politic de PSD), a stârnit un uriaș val de nemulțumire și noi credem că pe bună dreptate.
Tovarășul Ion Iliescu (agent al KGB după unii istorici avizați) a ieșit cu o scurtă declarație sau intervenție publică prin care ne spune cu o nuanță de reproș dar și cu un mare cinism, că noi nu trebuie să mai dezgropăm morții și chiar se miră de ce rudele victimelor îi mai plâng atâta (ce a fost, a fost!)… Adică să facem bine și să uităm! Să nu ne mai plângem morții, ci să facem politică… Adică ,,să tragem cu toții mai bine concluziile politice necesare pentru dezvoltarea societății românești!”… Că dosarul revoluției este de domeniul trecutului și că nu mai prezintă relevanță în zilele noastre… Ba încă ne-a vorbit că au fost sacrificii umane și ne sugera că așa trebuia să fie la noi, că ,,așa este la revoluție”…


Observați și dumneavoastră cât de mult îi pasă politicianului și președintelui onorific al PSD, Ion Iliescu, de cei peste 1200 de români uciși cu sălbăticie și de cei peste 3 000 de răniți și mai ales de problema aflării adevărului măcar pentru istoria României, și desigur de identificarea vinovaților? Nu ne miră acest fapt fraților știind că este unul dintre cei mai importanți masoni de stânga, cu convingeri neocomuniste pretins socialiste…
V-ați întrebat poate și de ce aproape toți acești tineri au fost împușcați mai ales după 22 decembrie 1989, adică după fuga cuplului ceaușist? De ce și ei ,,au trebuit să moară” precum tinerii de la Colectiv? Noi avem certitudinea că aceste crime s-au produs tocmai pentru a se putea legitima cât mai mult teoria revoluției și a exclude faptul (adevărul istoric ca atare) că în România a avut loc de fapt o lovitură de stat militară. Cu toate că observăm totuși existența în istoria lumii și a unor revoluții nesângeroase, precum în Polonia sau în Cehoslovacia lui Vaclav Havel (revoluția de catifea care a condus la schimbarea regimului) și în alte state.
Și nu întâmplător în mod special regimul Iliescu este cel care a făcut tot posibilul în timpul guvernărilor sale să blocheze cercetarea și anchetarea tuturor crimelor revoluției (prin acțiuni concrete de genul coordonate de fostul director al SRI, Virgil Măgureanu, un apropiat al tovarășului Ion Iliescu: ștergerea fișelor medicale, confiscarea probelor, soluția aplicată de procurori NUP – neînceperea urmăririi penale în toate dosarele victimelor, intimidarea unora etc), nu întâmplător a creat un Institut al revoluției, s-au înălțat monumente închinate revoluției (cum este și obeliscul cu semnificații oculte din Piața Revoluției). Apoi, s-a vorbit incredibil de mult în mass-media, în politică și chiar în biserici despre revoluție, s-a folosit acest cuvânt pentru a numi străzi și bulevarde, o stație de metrou, o piață etc…
Dacă nu ar fi fost dorința rudelor victimelor de a li se face dreptate, dacă nu ar fi reclamat la CEDO abuzuri ale autorităților (procese câștigate acolo în fața statului român), credem că nici CEDO n-ar fi pus presiune acum pe justiția română ca să-și facă treaba conștiincios și până la capăt, inclusiv să redeschidă dosarul revoluției închis de fostul procuror general Tiberiu Nițu, cunoscut publicului ca unul dintre ,,revoluționarii” care au tras în ,,teroriști”…
Precizăm că suntem cu tot sufletul alături de familiile îndurerate ale tinerilor uciși în sângerosul decembrie 1989 pentru setea lor de libertate și care până astăzi n-au renunțat să-și caute dreptatea și vor să afle măcar cine au fost criminalii copiilor și rudelor lor și de ce nu, să fie trași la răspundere și pedepsiți…
După părerea noastră, redeschiderea dosarului revoluției de către ÎCCJ și Parchetul General (civil ori militar) ar fi un minim act reparatoriu și un prim pas de restaurare a adevărului în societatea românească, ocultat atâția ani de către cei care au dat atunci ordin să se tragă și unii dintre ei au și tras fără milă…
Vedem că nimeni nu a plătit pentru crimele ,,revoluției”, dar nimeni!… Vi se pare oare normal să fie omorâți atâția români (tineri care aveau un viitor înainte) și să nu fie rezolvat cazul absolut deloc, ba mai mult dosarul să fie clasat din nou?…

         PRIN URMARE, MIȘCAREA PENTRU APĂRAREA ORTODOXIEI CERE PUBLIC SĂ SE FACĂ DREPTATE FAMILIILOR VICTIMELOR ȘI NOI TOȚI AVEM DREPTUL SĂ AFLĂM ADEVĂRUL PÂNĂ LA CAPĂT!

        CEREM PUBLIC DIN NOU REDESCHIDEREA DOSARULUI ,,REVOLUȚIEI” SAU LOVITURII DE STAT DIN 22 DECEMBRIE 1989!

Guest post de Radu Iacoboaie. Copyright (C) Radu Iacoboaie, 26 februarie 2016. Publicat iniţial pe blogul lui aici. Reprodus cu permisiunea scrisă a autorului. Vă rugăm, preluaţi şi daţi mai departe!

        Pentru mai multe detalii vă rugăm să accesați și următoarele link-uri:

https://discerne.wordpress.com/2015/12/22/televiziunea-la-zidul-revolutiei-si-critica-de-film-romanesc-la-zidul-corectitudinii-politice-de-stefan-alexandrescu/

https://discerne.wordpress.com/2015/10/01/cronica-documentarului-1990-intre-golani-si-criptocomunisti-2015-de-stefan-alexandrescu/

https://discerne.wordpress.com/2015/10/02/recenzia-documentarului-revolutia-va-apartine-sau-cantarea-revolutiei/

https://discerne.wordpress.com/2015/05/21/amintiti-va-de-sfintii-inchisorilor-comuniste-de-radu-iacoboaie-2/

http://www.gandul.info/politica/reactie-nervoasa-a-lui-ion-iliescu-intrebat-despre-dosarul-revolutiei-acum-sa-stam-sa-tot-plangem-mortii-in-loc-sa-tragem-concluziile-politice-15087507

http://www.evz.ro/ion-iliescu-revine-cu-explicatii-dupa-declaratiile-socante-despre-dosarul-revolutiei-si-mineriadei.html

https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/10/22/iliescu-judecat-pentru-sangele-varsat-sa-speram-ca-in-sfarsit-la-presiunea-cedo-justitia-romana-va-face-dreptate-familiilor-victimelor-si-vor-afla-si-tinerii-de-astazi-adevarul/

https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/03/15/de-ce-ion-iliescu-nu-a-fost-condamnat-nici-dupa-25-de-ani-de-la-caderea-oficiala-a-comunismului-in-romania/

https://raduiacoboaie.wordpress.com/2016/02/11/lista-din-2016-a-celor-mai-cunoscuti-francmasoni-din-romania-miscarea-pentru-apararea-ortodoxiei-12-februarie-2016/

Mișcarea pentru Apărarea Ortodoxiei
nevrednicul Radu Iacoboaie, 26 februarie 2016