Arhive categorie: branding

Cele mai bune articole de Ștefan Alexandrescu pe Economia Online (2013-2017)

În perioada ianuarie 2013-martie 2017, am fost guest author publicat în revista Economia Online. Cu ocazia încetării apariției lunare a publicației, am alcătuit un bilanț și o ierarhizare a articolelor mele publicate de către Bogdan Căpraru, redactorul-șef, căruia îi mulțumesc pentru contribuția sa la dezvoltarea mea pe această cale. Aceste articole sunt ierarhizate nu după cât de mult am muncit eu la ele (cel mai mult am lucrat la un articol 30 de ore), nu după numărul de vizualizări, de like-uri sau de comentarii, ci după cât de mulțumit sunt eu de valoarea comunicată în respectivele articole.

41 de articole, constituite în 43 de post-uri, care ar popula 113 pagini în Microsoft Word doar cu textul.

Lună de lună, provocarea de a concepe ceva interesant, rafinat, la un nivel înalt, despre piețe, trenduri, strategie, fiscalitate, resurse umane, branding, sociologia organizațiilor îmi ridica mingea la fileu, uneori atât de mult încât în unele numere nici nu am mai ajuns să public.

Cred că există tendința pentru unii bloggeri, din momentul în care au propria platformă de publishing pe care o pun la dispoziția colaboratorilor, să lase la o parte perspectivele de colaborare cu reviste importante, pentru care să genereze conținut deosebit supus unor standarde editoriale diferite.

În cea mai mare parte din articole, am căutat să scriu despre subiecte care nu au mai fost abordate, să fac predicții pentru viitor pe baza trendurilor, să descriu mecanisme profunde care să-i aducă pe cititori cu picioarele pe pământ și să le ofere insighturi pentru propria dezvoltare personală și profesională. De aceea, ceea ce găsiți în unele din articolele de mai jos reprezintă ”the best of the best” din ceea ce pot eu concepe și le-am ales pentru unul sau mai multe din următoarele motive:

  • nu mai găsiți nicăieri în altă parte în limba română exprimate aceste idei pentru că pur și simplu nu a mai publicat nimeni despre ele, deși afectează largi categorii

  • reprezintă lecturi fundamentale pentru dezvoltarea personală sau profesională

  • reprezintă analize chintesențiale care fac deosebiri conceptuale fundamentale care, chiar dacă se mai găsesc și în altă parte, au fost sistematizate strategic ca să fie cât mai clare și cât mai scurte

  1. În împărăția orbilor, omul cu un singur ochi e rege 
  2. Cu siguranță, dragă colectivitate, de la un liber-profesionist cu vervă
  3. Prostituarea psihologiei în România sau Despre cum concurenţa neloiala poate distruge credibilitatea unei profesii 
  4. Pledoarie pentru branding în civilizaţia Disneyland. Partea I. Companiile  și Partea II. Consumatorii
  5. Perspectivele schimbării organizaţionale din paradigma nivelurilor valorilor în Romania 
  6. De ce relaţiile publice nu sunt marketing
  7. Specificarea posturilor, document fundamental pentru fişa postului şi anunţul de angajare
  8. Cultura ascultării la români
  9. Contractul psihologic în relaţiile de muncă 
  10. Ce am învăţat din exerciţiul lui Brian Tracy 

 

Mulțumesc, Bogdan și Marius!

Lectură plăcută!

Ștefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare și resurse umane

Despre lideri în politica românească

Introducere

Am ales să risc să-mi dau și eu cu părerea în mod public despre subiecte electorale. De obicei, nu spun nici măcar prietenilor cu cine votez, iar subiectul nu mă preocupă în mod deosebit. Totuși, în cel puțin 3 poziții, procesul electoral mi se pare personal foarte interesant. Una din poziții e cea de marketer, care a lucrat pentru un politician în 2006, cunoaște politicieni și a urmărit cu atenție comunicarea politică din punctul de vedere al comunicării de specialitate. Altă poziție este aceea de militant pentru urmărirea modificării unor legi și a respectării unor drepturi, situația în care am făcut apel personal la sute de politicieni, am trimis memorii, am pus în public în dificultate politicieni români. Chiar dacă aceste apeluri au rămas în mare parte (cel puțin după cunoștințele mele) irelevante, experiențele mi-au conturat argumentele de a avea scepticism cu privire la politicieni în general. O a treia poziție este cea de cetățean care analizează din oferta electorală toate posibilele opțiuni, dând candidaților și partidelor șanse (aproape) egale înainte de a decide pe baza performanțelor anterioare și a programului.

Așadar, nu sunt de părere că de fiecare dată nu avem cu cine vota, nu cred că toți politicienii sunt o apă și-un pământ, și în același timp, nu am încredere prea mare într-un anumit politician și nici nu îmi permit sau propun să suțin unul public. Așadar, dacă nu vorbesc pe cineva de rău, nu înseamnă că-l gândesc de bine și nici că l-am votat. Dacă vorbesc pe cineva de bine, nu înseamnă că-mi place și nici că l-am votat. Părerile multor români despre politică sunt destul de vehemente și de aceea îi sfătuiesc pe majoritatea bloggerilor să-și țină degetele departe de tastatură când vine vorba de a scrie despre politică dacă nu vor să-și piardă cititorii.

Așadar, am să scriu despre un concept pe care l-am studiat destul de științific, zic eu, și care este relevant atât pentru dezvoltarea personală, cât și pentru viața politică: leadershipul.

A fi lider în politica românească este sinonim pentru mulți cu a fi un fel de lichea cu 7 fețe, ce reușește să iasă de cele mai multe ori între câștigători, să obțină funcții și să conducă partide spre succes. Așadar, un lider este unul care are o viziune sau măcar un slogan de care se ține, ce reușește performanțe validate atât în partid cât și în alegeri, ce reușește să își asume cât de cât credibil o serie de îmbunătățiri vizibile.

Oricât de mult ne-ar displace, este cazul să ne asumăm că există lideri în politica românească și există foarte multe persoane șterse, fără charismă, care au ajuns conjunctural în anumite funcții și au reușit să se facă de râs în mod public în diferite situații. Așadar, doresc să fac o trecere în revistă a liderilor politici la nivelul României, care sunt în partide care încă mai există.

 

Ion Iliescu

Primul care merită menționat este Ion Iliescu, președintele onorific și marele fondator al PSD. Ion Iliescu a fost întotdeauna președintele din umbră al PSD. În 2001, când a fost înființat, Ion Iliescu era la al treilea mandat de președinte, iar președintele oficial al PSD era Adrian Năstase. Ulterior, Mircea Geoană l-a înfrânt pe Ion Iliescu la congresul PSD din 2005, pe care l-am urmărit cu interes la televizor. Totuși, Iliescu a spus o afirmația care pe atunci era absolut revoluționară: ”eu am, cum se zice, brandul meu!”, fiind prima folosire publică a cuvântului ”brand” pe care am auzit-o la vreun politician de calibru în România postdecembristă. Când nu a fost președinte de stat, a fost senator de București, cel puțin până în 2008. Astfel, din decembrie 1989 și până în decembrie 2008, Ion Iliescu a fost mereu într-o funcție politică importantă în stat. Vreme de 15 ani, electoratul l-a votat din nou și din nou. Cei 19 ani de politică i-au asigurat un loc clar în istoria României, leadershipul său fiind cel cel în perioada căruia țara a fost practic distrusă și apoi parțial reconstruită (nu după meritele sale, desigur). Ion Iliescu mai are și meritul de a nu fi sprijinit pe deplin 3 figuri politice care au eșuat să fie lideri. Mircea Geoană s-a făcut de râs prin propriile ambiții (deși ajunsese într-o vreme Președintele Senatului), în confruntările repetate cu Traian Băsescu și în cele din urmă a fost dat afară în șuturi din propriul partid. Adrian Năstase a reprezentat un candidat neconvingător, fără prea multă personalitate și care în cele din urmă a intrat la închisoare. Victor Ponta, deși a câștigat șefia partidului și funcția de prim-ministru, a fost învins în alegerile prezidențiale de o figură și mai ștearsă, s-a făcut de râs în toată lumea cu scandalul plagiatului și în cele din urmă, după ce a încălcat toate promisiunile făcute înainte de intrarea la guvernare în 2012, a fost dat jos prin protestele de stradă organizate în toamna lui 2015. Cine a rămas președinte de onoare al PSD? Ion Iliescu. Alți președinți vin și pleacă, însă Ion Iliescu rămâne bine-mersi, nimeni nu îl anchetează pentru implicarea în crimele comise la Revoluție, își scrie memoriile, apare în emisiuni, iar partidul lui o duce mai bine ca niciodată. Fie că vreți, fie că nu vreți, victoria PSD în alegerile locale și parlamentare din 2016 nu ar fi existat fără temeliile atent întreținute de Ion Iliescu. E adevărat că el nu mai este un lider al prezentului, ci al trecutului, însă longevitatea sa politică nu poate să fie trecută cu vederea. Ion Iliescu știe să întoarcă vorba și să manipuleze pe oricine. L-am întâlnit personal la o prelegere de vreo oră ținută unor tineri studenți în 2007. Atunci, a trebuit să îi repet o întrebare de 3 ori ca să răspundă la ea. În cele din urmă, mi-a dăruit o carte cu autograf, care pot să jur că este între cele mai proaste 10 cărți pe care le-am cititi în viața mea. Dar, are skill? Are charismă? Are, fără îndoială. Este un lider politic, încă neîntrecut de nimeni. În plus, structurile politice pe care le-a înființat în anii ’90 au dat 3 președinți ai țării: pe el, pe Traian Băsescu (amintesc, PD s-a scindat din PSDR) și pe Nicolae Văcăroiu, președinte interimar în 2007.

 

Traian Băsescu

Al doilea lider evident este Traian Băsescu, care este unicul președinte din istoria României care a putut fi validat prin 4 tururi de scrutin electorale ca președinte: la alegerile din 2004 și 2009 și la suspendările din 2007 și 2012. De asemenea, a câștigat alegerile ca deputat în 1992 și 1996, ca primar în 2000 și 2004, ca senator în 2016. Practic, Traian Băsescu a câștigat toate alegerile la care a participat și a fost și ministru al transporturilor în 5 cabinete de guvernare post-decembriste. Traian Băsescu a reușit să câștige șefia PD în 2004 asupra lui Petre Roman, fondatorul acestuia. A fost ”locomotivă” pentru 3 partide parlamentare: PD, PNL și PMP. A reușit să eludeze justiția chiar și atunci când și-a pierdut imunitatea parlamentară. Chiar dacă mijloacele folosite pentru a ajunge și a rămâne la putere au fost de cele mai multe ori dezgustătoare, Traian Băsescu a mizat cu inteligență pe o carte mereu câștigătoare: ”lupta cu sistemul ticăloșit”, luptându-se în imaginea electoratului cu un dușman invizibil. În timpul președenției sale, România a intrat în Uniunea Europeană (un dezastru, după părerea mea, dar ceva destul de apreciat la vremea respectivă), iar comunismul a fost condamnat (doar declarativ, desigur). Chiar dacă partidul care l-a adus la președenție în 2004 nu mai exista în 2014, Traian Băsescu a înființat propriul partid, PMP, cu care a reușit să intre în parlament la alegerile din 2016. Traian Băsescu nici nu s-a obosit să candideze la alegerile locale în 2016, acestea fiind o miză prea mică pentru el.

 

Marko Bela

Al treilea lider, deși nu pare foarte evident, este Marko Bela, care a condus UDMR din 1993 până în 2011, adică 18 ani. Este cea mai lungă șefie de partid din România, după Corneliu Vadim Tudor la PRM. UDMR a fost ”partid-balama” și de aceea foarte des în poziția de a avea o putere politică mai mare decât cea adjudecată prin vot direct. Poziția UDMR a fost constantă în cei 27 de ani. Dacă românii din diaspora ar fi avut o reprezentare atât de bună în Parlamentul României (ce să mai spun de parlamente străine) cum au avut cei de la UDMR în Parlamentul României, lucrurile ar sta foarte, foarte diferit pentru români. Marko Bela a reușit să ridice procentele obținute de UDMR în 2000 față de 1996 și a reușit în 1996, 2004 și 2009 să își aducă partidul chiar în guvern. Marko Bela a fost chiar vicepremier în 2009. După preluarea președenției de către Kelemenor Hunor, procentele UDMR în toate alegerile au scăzut la minime istorice. Marko Bela a rămas în continuare senator, din 1990 până în 2016.

 

Călin Popescu Tăriceanu

Al patrulea lider, deși la început nu ar fi părut, s-a dovedit a fi Călin Popescu Tăriceanu. Prelând conducerea PNL de la Theodor Stolojan în 2004, a ajuns prim ministru, numit în echipă ”frățească” de Traian Băsescu, cu care ulterior a intrat în conflict, dar căruia a reușit să-i țină piept. Călin Popescu Tăriceanu este de altfel, din această scurtă listă pe care am alcătuit-o și singurul om de afaceri român milionar în euro, care a contribuit atât ca legiuitor din poziția de executiv, cât și ca om de afaceri, la dezvoltarea pieței auto din România. În ciuda conflictului cu Traian Băsescu, Tăriceanua reușit să fie numit prim ministru (29 decembrie 2004-22 decembrie 2008) și pentru un al doilea cabinet și a fost primul premier de dreapta al României postdecembriste care a rezistat 4 ani neîntrerupt în funcție, practic pe durata mandatului electoral, fiind depășit după 1989 în termeni absoluți doar de Nicolae Văcăroiu (19 noiembrie 1992-11 decembrie 1996). Dacă ar fi să ne raportăm la întreaga istorie a României, Călin Popescu Tăriceanu a rezistat neîntrerupt în funcția de prim-ministru chiar mai mult decât: Mihail Kogălniceanu, Dimitrie Ghica, Dimitrie Brătianu, Ion I. C. Brătianu (care a avut 4 mandate ca premier, dar nu succesive și niciunul de 4 ani), Titu Maiorescu, Alexandru Averescu, Take Ionescu, Iuliu Maniu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Ion Antonescu, Petre Roman, Theodor Stolojan. Dintre liberali, singurii din punct de vedere istoric care l-au depășit ca longevitate neîntreruptă în funcția de premier au fost Lascăr Catargiu (11 martie 1871-30 martie 1876), Ion Brătianu (9 iunie 1881-20 martie 1888) și Dimitrie Sturdza (27 februarie 1901-4 ianuarie 1906). După ce a pierdut alegerile în 2008 și șefia PNL în 2009, temelia alianței cu PSD-ul a adus în cele din urmă partidul său la guvernare. În 2012 a candidat ca independent și a obținut un mandat de senator, ceea ce este o reușită destul de rară. În 2014, a fost numit Președintele Senatului, funcție păstrată până în prezent și care urmează să fie păstrată și în virtutea câștigării alegerilor parlamentare din 2016. Ceea ce înseamnă că dacă Klaus Iohannis este suspendat ca președinte, Călin Popescu Tăriceanu devine președintele României. Amintesc, Călin Popescu Tăriceanu a susținut suspendarea lui Traian Băsescu în 2007. De asemenea, la alegerile prezidențiale din 2014, Călin Popescu Tăriceanu a obținut al treilea loc la voturi, după Iohannis și Ponta și este de așteptat că va candida și în 2019. Partidul său înființat în 2014, PLR, prin alianța politică cu partidul condus de Daniel Constantin, ALDE, a reușit să intre într-o majoritate politică cu PSD, iar dacă cele două partide vor guverna singure, majoritatea ar putea să fie simplă și suficientă. De fapt, ALDE are acum mai multă putere decât PSD-ul, deoarece PSD ține ”cu dinții” de versiunea Dragnea premier, ceea ce nu se va întâmpla. Prin urmare, Klaus Iohannis poate desemna probabil un premier ori în poziția lui Daniel Constantin, ori în poziția lui Călin Popescu Tăriceanu.

Călin Popescu Tăriceanu mai este cunoscut și ca motociclist, pilot și mare cuceritor (a avut 5 neveste).

Președinții PNL care i-au urmat lui Călin Popescu Tăriceanu au eșuat. Crin Antonescu a ajuns președinte interimar, poziție din care s-a făcut de râs, iar un an și jumătate mai târziu, Tăriceanu i-a succedat în funcție ca președinte al Senatului. Alina Gorghiu și-a dat demisia ca urmare a scorului considerat foarte scăzut la alegerile parlamentare din 2016.

În doar 2 ani, partidul controlat de Călin Popescu Tăriceanu, într-o alianță inteligentă, a ajuns la aproape o treime din scorul PNL-ului, partid înființat în sec. al XIX-lea.

 

Theodor Stolojan

Theodor Stolojan este în continuare un lider politic care s-a remarcat în cei 27 de ani de tranziție. Theodor Stolojan a fost ministru de finanțe (1990-1991) în primul cabinet de după Revoluție și prim-ministru în 1991-1992. Din această poziție, a devenit recunoscut și de către marile mase ca un economist expert. În 2000, a candidat la președenție și a ieșit al treilea după numărul de voturi. În 2002, devine șeful PNL, funcție pe care o pierde în 2006 ca urmare a contestării unor decizii luate de conducerea partidului. Tot în 2006 face un pariu câștigător și înființează propriul partid, PLD (Partidul Liberal Democrat), împreună cu alți liberali nemulțumiți, partid cu care câștigă un mandat de europarlamentar, menținut și reconfirmat până în prezent. PLD a fuzionat în 2007 cu PD sub denumirea PD-L, iar Theodor Stolojan a devenit prim-vicepreședinte. În 2008, a fost numit prim-ministru dar a renunțat, deoarece a afirmat că nu suportă să îi fie dictat ce să facă, o decizie onorabilă pentru un om politic român. Theodor Stolojan a demonstrat că poate câștiga simpatia electoratului, a înființat propriul partid, a câștigat cu el, a transformat un partid al unui fost coleg de alianță (PD) care ulterior (2014) a fuzionat cu PNL. Actualmente, Theodor Stolojan este europarlamentar și membru în PNL.

 

Cine a fost, cine a rămas și cine a eșuat ca lider politic

Așadar, în România mai există după părerea mea 5 lideri politici în partide: Ion Iliescu, Traian Băsescu, Marko Bela, Călin Popescu Tăriceanu și Theodor Stolojan. Din aceștia, Ion Iliescu, Marko Bela și Theodor Stolojan aparțin trecutului, iar posibilitatea ca ei să mai dețină funcții importante în România ca președenția, conducerea Guvernului, președenția Camerei Deputaților, Președenția Senatului sau chiar conducerea vreounui partid este foarte mică. Doi lideri confirmați în trecut încă mai au resursele de a face istorie pe scena politică din România și care actualmente sunt președinții propriilor partide intrate în Parlament: Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu.

Voi trece în revistă și alte persoane pe scurt, care s-au apropiat de statutul de lider, dar au eșuat sau încă nu au fost pe deplin confirmați.

Emil Constantinescu a îngropat PNȚCD-ul, iar guvernarea CDR între 1996-2000 s-a dovedit a fi mai proastă decât cea PSD. Predarea sa prin refuzul de a mai candida la un al doilea mandat a fost un gest de slăbiciune politică iar în cele din urmă promisiunile sale au rămas neîndeplinite. Totuși, din toți politicenii români care au servit funcții majore în stat după 1989, Constantinescu se remarcă prin demnitate, chiar dacă nu prin leadership. Constantinescu nu a avut stofă de politician. 

Nicolae Văcăroiu a fost prim-ministrul cel mai longeviv după Revoluție (1992-1996). A servit sub Ion Iliescu și Emil Constantinescu. A fost președinte al României în 2007, ca urmare a faptului că între 2000-2008 a fost Președintele Senatului. Din 2008, este președintele curții de conturi, funcție apolitică. Deoarece de 8 ani nu a mai deținut o funcție politică, este destul de bătrân și este doar un membru obișnuit în PSD, Nicolae Văcăroiu a fost un lider în trecut, dar acum nu mai e. Spre exemplu, nici Ion Iliescu nu mai deține o funcție politică în stat, dar este totuși președintele de onoare al PSD.

Corneliu Vadim Tudor a fost un lider naționalist, dar a murit în 2015 și odată cu el și șansele PRM. 

Dan Voiculescu a avut o viziune politică cu influență, dar în cele din urmă a fost doborât de procesele în justiție. Corupția dovedită în cazul său a însemnat sfârșitul puterii sale directe iar Partidul Conservator înființat de el a supraviețuit doar pentru că Daniel Constantin a avut curajul și inspirația să-l dea pe Voiculescu pe mâna justiției.

Emil Boc a fost o figură ștearsă, folosită ca marionetă de Traian Băsescu, marioneta care nu a putut fi nici Tăriceanu, nici Stolojan. În cele din urmă, importanța sa pe scena națională a puterii politice a fost dată jos de protestele de stradă. Emil Boc este în cel mai bun caz un politician local.

Gigi Becali a reușit să intre la pușcărie și să se facă de râs de multe ori în public, inclusiv din postura de europarlamentar. Partidul fondat de el nu mai există.

Klaus Iohannis este de asemenea prin excelență un politician local. El a avut mare succes în Sibiu și a ajuns președinte ca urmare a unor circumstanțe neobișnuit de favorabile. La alegerile parlamentare din 2016, atât el, cât și Dacian Cioloș, prin imixtiunea în campania electorală a PNL și pri n declarațiile făcute, au pus umărul la îngroparea partidului. La următoarele alegeri prezidențiale, Klaus Iohannis nu are șanse împotriva unor candidați pe val ca Tăriceanu sau Gabriela Firea (care nici ei nu au multe șanse).

Liviu Dragnea și-a câștigat renumele ca prefect, iar apoi printr-un concurs de împrejurări a ajuns președintele PSD, însă victoria din alegerile parlamentare 2016 nu e meritul lui, Dragnea este condamnat penal, iar de unde a ajuns nu o poate lua decât în jos.

Nicușor Dan este un politician local, de București, care a pierdut jocul strategic la alegerile locale din 2012, când nu a făcut cunoscută candidatura sa drept consilier local. În 2016, a ieșit consilier local pe București, dar a abandonat promisiunile pentru o poziție obținută ca deputat. Partidul său nu are o orientare politică și pare mai degrabă o însăilătură de tehnocrați cu afirmații care de care mai opuse, fără experiență la guvernare și care a reușit să intre în guvern mai mult ca urmare a ponderii voturilor din București și din străinătate. Foarte probabil, ca multe alte partide micuțe și trecătoare, va intra în jocul compromisurilor politice prin care își va îndepărta electoratul. Perspectivele susținerii lui Dacian Cioloș ca premier, împreună cu PNL, precum și discuțiile despre o posibilă coaliție de dreapta, lipsa de claritate a modului în care ”se împarte ciolanul” și recentele certuri vor pune foarte probabil cruce acestei inițiative declarate ”anti-sistem”.

Niciunul din politicienii tineri nu are puterea necesară pentru a deține și păstra prin alegeri reconfirmate funcții politice majore. Obținerea primăriei unui oraș mare (cum a fost în cazul lui Funar sau al lui Boc Clujul, iar în cazul lui Sorin Oprescu și a lui Victor Ciorbea, Bucureștiul) nu reprezintă o garanție pentru accesul ca lider la păstrarea puterii la o scară națională.

Problema principală a României este că nu are suficienți lideri politici, iar din cei care încă mai sunt lideri, niciunul nu este o opțiune pe care votanții să și-o asume pe deplin. Nu există o cultură a formării și dezvoltării liderilor politici din cauza mediocrității care se exprimă în partide. Cine are curajul să critice în interiorul propriului partid și să plece bine ar fi în stare să își facă un nou partid (Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu, Theodor Stolojan) cu care să cîștige alegeri pe cont propriu.

În esență, ca urmare a fricțiunilor între acești trei lideri, PD a dispărut în 8 ani de pe scena politică a României (2006-2014), iar ceea ce începuse ca un partid de centru-dreapta este acum fragmentat, în timp ce PNL și ALDE sunt mai degrabă partide de centru. Dreapta politică în România a apus pentru mult timp, este o minoritate fragmentată.

Dacă Nicușor Dan va da dovadă de rezistență și voință politică refuzând în continuare orice alianțe și își va implementa măcar promisiunile din campania parlamentară, atunci el are șanse în cel mai bun caz să spere la un mandat de primar al Bucureștiului în 2020 sau la un nou mandat de deputat în 2020, dacă nu cumva USR crapă până atunci (lucru foarte probabil). Chiar dacă va candida la președenția României în 2019, nu va ajunge în turul 2 de scrutin, și Dan va găsi foarte greu să nu pice într-una din capcanele jocurilor de manevră pentru suținerea candidatului din turul 2. Prin comparație cu dinozaurii Tăriceanu și Băsescu, Nicușor Dan nu pare decât o meduză rătăcită în ape tulburi.

Concluzia? Ca de obicei. Nu prea avem cu cine vota. Așa că viața merge în continuare, putem conta pe faptul că în mod sigur se găsește cineva care să ne pună în pericol tihna, siguranța și munca de-o viață prin legile strâmbe care se dau, iar tinerii se feresc de politică în timp ce jocurile sunt făcute tot de niște foști comuniști.

Ștefan Alexandrescu

marketer și votant sceptic

Live blogging despre gala decernării premiilor Gopo

Astăzi pentru prima dată voi scrie despre premiile Gopo şi totodată pentru prima oară voi face live blogging în limba română. Deci actualizaţi în următoarele ore din 5 în 5 minute acest post pentru a citi ce s-a mai întâmplat.

Urmăresc actualmente aici în direct evenimentul transmis de TVR. Lista filmelor eligibile din care s-au putut adăuga nominalizaţii se găseşte aici.

Lista efectivă a nominalizărilor se găseşte aici. Acestea au fost stabilite în 2015 de un juriu compus din aceşti oameni.

Deocamdată, jurnaliştii TVR iau interviuri participanţilor care s-au adunat ca invitaţi în cadrul evenimentului.

Aceasta este cea de-a 9-a ediţie, care va fi prezentată de Paul Ipate şi Diana Cavallioti.

Marele favorit al serii este Quod Erat Demonstrandum, despre care am scris aici.

Nu am înţeles ce caută anumite filme la anumite categorii.

De exemplu, scenariul pentru Poarta albă. Montajul lui Bucureşti, unde eşti? . Înţeleg de ce, dar nu sunt de acord cu faptul că  Agon, Canibal şi Anochece en la India / Noaptea vine în India au fost trecute ca eligibile doar la categoria „film european”, luând în considerare că sunt coproducţii româneşti. Pe principiul acesta, ar putea fi exclus la anul din competiţie şi Viktoria, coproducţie cu Bulgaria, care are ceva şanse reale să fie nominalizat şi la Oscar.

De asemenea, există nişte lipsuri: de ce nu a fost nominalizat Jeune & Jolie sau Deux jours, une nuit la premiul pentru cel mai bun film european. Sper sincer să câştige La Grande Bellezza sau măcar Kraftidioten. Nu de alta, dar sunt singurele filme perfecte din cele nominalizate.

 

De asemenea, nu înţeleg de ce s-a insistat să se dea un premiu pt debut în lungmetraj. Evident că va trebui să ia Planşa. Pentru că e un film mediocru, faţă de America, venim!Bucureşti, unde eşti? şi #Selfie care sunt de-a dreptul nişte filme proaste.

Tudor Giurgiu, ca preşedinte şi fondator al Asociaţiei pentru Promovarea Filmului Românesc (APFR), speră că anul viitor vor fi mai multe filme bune. El e ocupat momentan cu promovarea filmului De ce eu? . Tudor Giurgiu recunoaşte că dacă ar fi mai puţin producător şi organizator, ar avea mai mult timp ca regizor. La un moment dat poate se va focusa pe ceva, pe unul  din rolurile astea.

 Ioana Blaj şi Cristian Bota prezintă premiul pt costume: DOINA LEVINTZA – CLOSER TO THE MOON.

Alţi nominalizaţi:
OANA PĂUNESCU – KYRA KYRALINA
SVETLANA MIHĂILESCU – QUOD ERAT DEMONSTRANDUM (Q.E.D)

Tot ei dau premiul pt decoruri: CRISTIAN NICULESCU – QUOD ERAT DEMONSTRANDUM (Q.E.D)

Al patrulea premiu Gopo din 4 nominalizări.

Alţi nominalizaţi:

DAN TOADER – KYRA KYRALINA
MĂDĂLINA MARINESCU – O POVESTE DE DRAGOSTE, LINDENFELD
DUMITRU NICODIM – POARTA ALBĂ

Anga Sigartău şi Constantin Florescu prezintă premiul pt montaj:CĂTĂLIN CRISTUȚIU (al patrulea premiu Gopo – a fost nominalizat anul acesta de două ori), LARRY MADARAS, ROBERTO SILVI – CLOSER TO THE MOON

Alţi nominalizaţi: GABI BASALICI – BUCUREȘTI, UNDE EȘTI?

WOLFGANG LEHMANN, CĂTĂLIN CRISTUȚIU – PAȘAPORT DE GERMANIA
DANA LUCREȚIA BUNESCU – QUOD ERAT DEMONSTRANDUM (Q.E.D)

Giulia Nahmany şi George Pirişteanu dau premiul publicului pt filmul cu cei mai mulţi spectatori #SELFIE – Nr. Spectatori: 102.026 / Încasări: 1.147.487 RON
Producător: Media Pro Entertainment România, Zazu Film

Regia: Cristina Iacob. Distribuitor: Zazu Film

Actorii au venit de la filmarea de la #Selfie 2

Simona Popescu şi Sergiu Costache dau premiul pt cel mai bun debut:

BUCUREȘTI, UNDE EȘTI? Regia: Vlad Petri. Vlad nu a putut veni, filmează la Cluj.

Alte nominalizări:
AMERICA, VENIM! Regia: Răzvan Săvescu
PLANȘA Regia: Andrei Gheorghe
#SELFIE Regia: Cristina Iacob

Tot ei dau premiul pt TÂNĂRĂ SPERANŢĂ:

ALEXANDRA CARASTOIAN, BOROKA BIRO pentru imaginea filmului PLANȘA.

Cele 2 mulţumesc UNATC că le-a dat ocazia să fie studente acolo.

Alţi nominazaţi:
DIANA BOGDAN pentru rolul ELIZA din BOAT TRIP
ANA-MARIA COMĂNESCU pentru regia filmului IN THE HOUSE
CRISTIAN BOTA pentru rolul ADRIAN din filmul POARTA ALBĂ
PAUL MUREȘAN pentru regia filmului PUI DE SOMN

CEL MAI BUN FILM DOCUMENTAR
TOTO ȘI SURORILE LUI (România, 2014), Producător: Alexander Nanau, Cătălin Mitulescu, Antony Root (Alexander Nanau Production, Strada Film, HBO Europe) Regia: Alexander Nanau

Alte nominalizări:
AL DOILEA JOC (România, 2014), Producător: Marcela Ursu (42km Film) Regia: Corneliu Porumboiu
ÎN NUMELE PRIMARULUI (România – Franța, 2013), Producător: Dan Burlac, Damien Froidevaux (Elefant Film, entr2prices) Regia: Anca Hirte
PAȘAPORT DE GERMANIA (România, 2014), Producător: Ada Solomon, Alexandru Solomon (Hi Film Productions) Regia: Răzvan Georgescu
UN ULTIM AN ÎN 114 MINUTE (România, 2014), Producător: Daniel Nicolae Djamo Regia: Daniel Nicolae Djamo

Filmele anunţate pentru 2015 – cu scene scurte

Dragostea e o poveste

Poveste de dragoste

Youtube Bazaar

03.Baypass

Bucureşti Nonstop

Carmen – chit că e deja gata din 2013

Autoportretul unei fete cuminţi

Cel ales

Chuck Norris vs. Communism

Lumea e a mea

De ce eu?

Aferim!

Mihai Mitrică directorul Anim’Est dă un premiu special pentru contribuţie extraordinară la filmul românesc de animaţie.

CEL MAI BUN SCURT METRAJ FICȚIUNE
TRECE ȘI PRIN PERETE (România, 2014), Producător: Ada Solomon, Radu Jude (Micro Film) Regia: Radu Jude
Alte nominalizări:
ARTĂ (România, 2014), Producător: Anamaria Antoci (4 Proof Film) Regia: Adrian Sitaru
CAI PUTERE (România, 2014), Producător: Velvet Moraru (ICON production) Regia: Daniel Sandu
KOWALSKI (România, 2014), Producător: Andrei Crețulescu, Claudiu Mitcu (Kinosseur, Wearebasca) Regia: Andrei Crețulescu
PUI DE SOMN (România, 2014), Producător: Paul Mureșan Regia: Paul Mureșan

Ada Solomon mulţumeşte pentru că a fost un film independent cu multe contribuţii pro bono. Am scris şi eu câte ceva despre el aici.

CEL MAI BUN SUNET (LUNGMETRAJ)

FLORIN TĂBĂCARU (al patrulea Gopo, nominalizat în 2015 de 3 ori), ALEXANDRU DUMITRU (primul Gopo, nominalizat de 2 ori în 2015), MARIUS LEFTĂRACHE (primul Gopo, nominalizat de 2 ori în 2015) – CLOSER TO THE MOON

Mulţumesc pentru cei care au tras priza directă la acest film.

Alţi nominalizaţi
DANA BUNESCU, SEBASTIAN ZSEMLYE – AL DOILEA JOC

MARIN CAZACU, MARIUS OBRETIN, FLORIN TĂBĂCARU, ALEXANDRU DUMITRU, MARIUS LEFTĂRACHE – PAȘAPORT DE GERMANIA
FLORIAN ARDELEAN, FLORIN TĂBĂCARU, TITI FLEANCU – QUOD ERAT DEMONSTRANDUM (Q.E.D)

Maria Dinulescu ţine un discurs şugubăţ şi original şi dă premiul pt CEA MAI BUNĂ IMAGINE (LUNGMETRAJ):

MARIUS PANDURU (RSC) – CLOSER TO THE MOON

Al cincilea premiu Gopo din 6 nominalizări.

Alţi nominalizaţi:

PĂTRU PĂUNESCU – ANA
GEORGE DĂSCĂLESCU – O POVESTE DE DRAGOSTE, LINDENFELD
MIHAI SĂRBUȘCĂ – POARTA ALBĂ
VIVI DRĂGAN VASILE – QUOD ERAT DEMONSTRANDUM (Q.E.D)

Ofelia Popii prezintă premiul pentru CEL MAI BUN SCENARIU (LUNGMETRAJ FICŢIUNE)
NAE CARANFIL – CLOSER TO THE MOON

Alte nominalizări
OANA MARIA CAJAL, NICOLAE MĂRGINEANU – POARTA ALBĂ
ANDREI GRUZSNICZKI – QUOD ERAT DEMONSTRANDUM (Q.E.D)

Irina Margareta Nistor dă premiul colegei sale Eugenia Bosânceanu – pentru întreaga carieră. A debutat în 1957. Toată sala aplaudă în picioare.

Îmi place că a mulţumit lui Dumnezeu în discursul său.

Andreea Vasile si Vlad Bugigan prezintă premii de intepretare

actriţă în rol secundar: ALINA BERZUNȚEANU pentru rolul VALERIA AMOHNOAIEI din filmul QUOD ERAT DEMONSTRANDUM (Q.E.D)

Alte nominalizări:
IULIA CIOCHINĂ pentru rolul FLORI din filmul LOVE BUS – CINCI POVEȘTI DE DRAGOSTE DIN BUCUREȘTI
MONICA GHIUȚĂ pentru rolul IRMA din filmul O POVESTE DE DRAGOSTE, LINDENFELD
TORA VASILESCU pentru rolul MAMA LUI SORIN PÂRVU din filmul QUOD ERAT DEMONSTRANDUM (Q.E.D)
ALINA CHIVULESCU pentru rolul CECI din filmul #SELFIE

CEL MAI BUN ACTOR ÎNTR-UN ROL SECUNDAR (ÎNTR-UN FILM DE LUNGMETRAJ FICŢIUNE)
VIRGIL OGĂȘANU pentru rolul MARTIN SCĂUNAȘU din filmul QUOD ERAT DEMONSTRANDUM (Q.E.D)

Primul Gopo, prima nominalizare.Virgil e răcit – îi recomand să-şi pună în gât picături de tinctură de propolis pe bază de alcool. ANDREI GRUZSNICZKI ia premiul în locul lui.

Alte nominalizări:
MARIAN ADOCHIȚEI pentru rolul MIRCEA din filmul PLANȘA
BOGDAN NECHIFOR pentru rolul CĂLUGĂRUL din filmul POARTA ALBĂ
DORIAN BOGUȚĂ pentru rolul LUCIAN AMOHNOAIEI din filmul QUOD ERAT DEMONSTRANDUM (Q.E.D)
RĂZVAN VASILESCU pentru rolul NEA CEAUȘU din filmul #SELFIE

Emilian Oprea şi Ioana Flora prezintă premiul pt CEL MAI BUN ACTOR ÎNTR-UN ROL PRINCIPAL (ÎNTR-UN FILM DE LUNGMETRAJ FICŢIUNE)
FLORIN PIERSIC JR. pentru rolul ALECU VOICAN din filmul QUOD ERAT DEMONSTRANDUM (Q.E.D) primul premiu, a doua nominalizare

Florin Piersic Jr le mulţumeşte părinţilor că n-au folosit anticoncepţionale. Nu ştie dacă omuleţul Gopo e omuleţ sau omuleaţă. El spune că se află în competiţie cu sine şi cu ultimul rol. Sunt mulţi oameni care au grijă ca filmul să arate atât de bine şi să aibă toate detaliile la punct.

Alte nominalizări:
MARK STRONG pentru rolul MAX ROSENTHAL din filmul CLOSER TO THE MOON
HARRY LLOYD pentru rolul VIRGIL din filmul CLOSER TO THE MOON
SERGE RIABOUKINE pentru rolul LEDUC din filmul CRIPTA
SORIN LEOVEANU pentru rolul SORIN PÂRVU din filmul QUOD ERAT DEMONSTRANDUM (Q.E.D)

Florentina Vesle dă premiul pt CEA MAI BUNĂ ACTRIŢĂ ÎNTR-UN ROL PRINCIPAL (ÎNTR-UN FILM DE LUNGMETRAJ FICŢIUNE)
OFELIA POPII pentru rolul ELENA BUCIUMAN din filmul QUOD ERAT DEMONSTRANDUM (Q.E.D) îi mulţumeşte lui Velvet Moraru (foto)

index

Alte nominalizări:
VERA FARMIGA pentru rolul ALICE din filmul CLOSER TO THE MOON
VICTORIA COCIAȘ pentru rolul HELGA din filmul O POVESTE DE DRAGOSTE, LINDENFELD
OLIMPIA MELINTE pentru rolul ANDA din filmul PLANȘA
CRINA SEMCIUC pentru rolul YASMINE din filmul #SELFIE

Dorina Răuţ de la Apa Nova şi Monica Lazăr prezintă premiul pt întreaga carieră: Coca Bloos. Toată lumea din sala Teatrului Naţional aplaudă în picioare. Ea mulţumeşte de asemenea lui Dumnezeu că a făcut ce i-a plăcut mai mult în viaţă. ” Să vă dea Dumnezeu sănătate şi să vă bucuraţi unul de altul!” spune ea.

Nicolas MAURE prezintă premiul pt. CEL MAI BUN REGIZOR (LUNGMETRAJ)

NAE CARANFIL – CLOSER TO THE MOON

Al doilea premiu Gopo câştigat de Nae Caranfil.

Alte numinalizări:
CORNELIU PORUMBOIU – AL DOILEA JOC
ANDREI GRUZSNICZKI – QUOD ERAT DEMONSTRANDUM (Q.E.D)

CEL MAI BUN FILM (LUNGMETRAJ)

CLOSER TO THE MOON (România – SUA – Italia – Polonia – Franța, 2013) Producător: Bobby Păunescu, Michael Fitzgerald, Renata Rainieri, Alessandro Leone, Denis Friedman (Mandragora Movies) Regia: Nae Caranfil

Alte nominalizări:
AL DOILEA JOC (România, 2014), Producător: Marcela Ursu (42km Film) Regia: Corneliu Porumboiu
QUOD ERAT DEMONSTRANDUM (Q.E.D) (România, 2013), Producător: Velvet Moraru (ICON production) Regia: Andrei Gruzsniczki

Acest circ care s-a petrecut în partea asta a lumii n-ar trebui să fie uitat. Sunt puţine filme despre comunism, după ’89. Este iritat de clişeul „ne-am săturat de filme despre comunism”

Brandingul şi religia

 

Suntem non-posesorii ne-mândri ai unor obiecte a căror principală substanţă este aceea de simbol trecător. Frica noastră puritană de a nu iubi lucrurile se dovedeşte în cele din urmă lipsită de fundament, căci nu iubim lucrurile şi nici măcar nu le posedăm: acestea trec prin vieţile noastre precum bariul trece prin tractul digestiv, neasimilat, unica sa funcţie fiind de a transmite semnale pe parcurs.”

Ralph Caplan

 

Brandingul organizaţiilor şi religiile

Brandingul este una din specializările mele de mulţi ani. Întotdeauna m-a fascinat ceea ce poate să facă omul cu simbolurile, vehicule pentru transmiterea ideilor prin ceea ce vedem: imagini, reclame, clipuri promoţionale, filme. Există o interdependenţă puternică între brandingul organizaţiilor şi religie, întrucât suportul vizual şi ideologic este unul similar: transmiterea de idei prin imagini, experienţe, simboluri şi ritualuri nu mai este, precum secole în urmă, apanajul religiei. Corporaţiile concurează în mod indirect şi uneori chiar direct (prin mesajele pe care le transmit) religiile. Brandingul organizaţional a perfecţionat meseria transmiterii mesajului către subconştientul uman.

În această primăvară, am publicat un articol în două părţi despre branding, intitulat “Pledoarie pentru branding în civilizaţia Disneyland”.

Metafora “civilizaţia Disneyland” vine de la părintele Seraphim Rose, un sfânt american care a trăit în sec. al XX-lea în SUA. Construind în jurul ideilor de simbol, am abordat din mai multe puncte de vedere brandingul, în încercarea de a oferi o perspectivă deontologică tânărului profesionist care doreşte să lucreze în aria comunicării.

Vă invit să citiţi ambele părţi ale articolului, împreună cu notele de referinţă, pentru că în mod deosebit, dincolo de aceste titluri şi subtitluri, am încercat să sintetizez esenţa brandingului, cu aspiraţiile şi pericolele sale.

Pledoarie pentru branding în civilizaţia Disneyland. Partea I. Companiile (nr. 21, 28/02/2014, în categoria Analize)

  • Brandingul, această aspiraţie a sensului

  • Brandingul este o haină, o imagine, pentru corpul identităţii

  • Să-i dăm Cezarul ce-i al Cezarului

Pledoarie pentru branding în civilizaţia Disneyland. Partea II. Consumatorii (nr. 22, 31/03/2014, în categoria Analize)

  • Civilizaţia Disneyland, noua cultură postmodernistă

  • Cultura şi ignoranţa

  • Ignoranţa ca o sabie ce taie abstractul de concret

Îmi doresc ca viziunea asupra brandingului împărtăşită astfel să inspire un respect atât pentru consumatori în calitate de oameni (şi nu de persoane), cât şi un respect pentru calitatea unui produs sau serviciu care îşi merită un loc mai bun pe piaţă. În echilibrul dintre acestea două, stă, în opinia mea, o bună parte din etica meseriei de strateg de marketing şi/sau de relaţii publice.

 

Atunci când religiile încalcă legile brandingului

Dacă brandingul organizaţional a reuşit să exceleze în înţelenirea ideilor în mintea consumatorului, uneori în opoziţie cu mesajele religioase (exemple comerciale de axuri psihologice: „cumpără mai mult”, „a apărut ceva mai bun!”, „fii special/ă!”, etc.), atunci cu siguranţă promovarea religiilor în ziua de astăzi, fie că este etichetată drept „propovăduirea credinţei”, „misonarism” sau „prozelitism”, are de învăţat de la progresele realizate în branding.

Dacă sunteţi un creştin care merge la Biserică, data viitoare când vă mai duceţi întrebaţi-l pe preot: ce înseamnă după părerea lui ce spune Iisus Hristos la Matei 21:44 (pasaj citit chiar ieri de Sf. Ştefan)?

Iisus le-a zis: „Oare n-aţi citit în Scripturi: <<Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri>>? De aceea vă spun: Lua-se-va de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi i se va da neamului care-i va face roadele. Cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea pe piatra, îl va zdrobi”.

Piatra este Biserica lui Hristos, creştinismul, care la începuturi era unul. Cei pe care a căzut piatra sunt evreii. Cei care s-au sfărâmat au fost cei care s-au depărtat de la credinţa cea adevărată, de la Ortodoxie, mai întâi prin separarea Bisericii Catolice de Biserica ortodoxă, iar mai apoi prin zecile, sutele, miile de confesiuni care s-au desprins din Biserica Catolică, fărâmiţându-se într-o puzderie contradictorie de sisteme religioase contradictorii.

La diferitele confesiuni care se revendică de la creştinism, se adaugă multe alte religii, din care cele mai cunoscute şi răspândite sunt iudaismul (mozaismul), islamismul (cu şiiţii şi sunniţii care în anumite zone se au la cuţite pe tema „cine deţine adevărul”), hinduismul, budismul.

Există o mişcare internaţională care practică ecumenismul interconfesional şi/sau intereligios. Beneficiile ascunse ale unei asemenea abordări sunt în primul rând politice şi financiare, iar cei care le promovează pare că o duc, de regulă, mai bine decât cei care se opun. Însă această mişcare nu este doar una care subminează însăşi ideea de identitate a fiecărei religii şi confesiuni, ci este una aberantă din punctul de vedere al brandingului.

Din 2011 până în 2013, mi-a încolţit în minte, pornind de la conceptul de branding religios, o abordare care să îmbine economia, politica şi religia în explicarea acestui fenomen, ecumenismul. Rezultatul este un articol deosebit de critic, amplu, dar şi clar intitulat Brandingul Bisericii Ortodoxe Romane, sub (bine)cuvantarea I.P.S. Daniel (?)

 

Sensul omului contemporan, încotro?

În esenţă, economia, politica şi religia concurează la a oferi în ziua de astăzi un sens omului. Un sens al aspiraţiei transcendente care să ofere o viziune, o motivaţie, o promisiune a intangibilului, un fel de joker care pentru fiecare poate să însemne altceva. Dar care este, oare sensul vieţii?

Culorile interioare ale omului-univers sunt acum pictate de mâini nevăzute: convingerile, credinţele, dogmele, ideologiile, valorile, ideile, conceptele, definiţiile, principiile, regulile, legile sunt acum cu toate, graniţe conceptuale în mişcare, despre care am scris articolul pe care vă invit să îl citiţi mai jos, din care spilcuiesc subtitlurile.

Graniţe conceptuale în mişcare

  • La ce etaj? La 4, va rog!

  • Deosebiri importante

  • Convingere sau principiu?

  • Devenirea ideologică

Ce crezi şi cum te comporţi în raport cu aceste graniţe conceptuale în mişcare determină foarte mult (dar nu în totalitate) cine eşti şi cum te privesc ceilalţi. Iată de ce, nu doar din raţiuni economice, politice şi religioase, brandingul te priveşte pe tine, indiferent dacă alegi să conştientizezi asta sau nu.

Aşadar, întrebare cu care doresc să te las la sfârşitul aceste invitaţii spre lectură este: cine stăpâneşte ce este în mintea ta şi în sufletul tău?

 

Dacă v-au plăcut aceste articole, atunci vă recomand şi:

A avea şi a păstra

În căutarea (?) sandalelor de aur

Despre iubire şi cugetare, de Sf. Paisie Aghioritul

A avea şi a păstra

Brandingul Bisericii Ortodoxe Romane, sub (bine)cuvantarea I.P.S. Daniel (?)

Diferenţa între imagine şi identitate şi cum contează ele în poziţionare

De ce relaţiile publice nu sunt marketing

secţiunea “Ortodoxie” pe Discerne

 

Ştefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare

creştin ortodox

Copyright © Ştefan Alexandrescu.

Materialele de pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Imaginea sau brandul

 

Identificarea corectă a imaginii

Aptitudinile se compun din comportamente şi limbaj. Atitudinile şi valorile se ramifică în comportamente şi limbaj. Identitatea se ramifică în atribute (valori). Imaginea de asemenea se ramifică în atribute (valori). Brandingul personal, ca arie aflată la interferenţa psihologiei cu dezvoltarea personală şi (mai ales) cu marketingul, îşi propune să alinieze identitatea cu imaginea. Adică, pe de-o parte, să aducă clientul cu picioarele pe pământ cu privire la cum este el perceput de fapt şi pe de altă parte, să-i aducă imaginea percepută de alţii mai aproape de identitatea sa, de cine este el cu adevărat.

Combinând pentru un client testele psihometrice cu evaluarea la 360º cu autoevaluarea, un specialist în branding personal poate să facă o radiografie precisă a imaginii şi a identităţii unei persoane, cu condiţia să existe sinceritate din partea celor implicaţi. De fapt, un expert, poate face o evaluare obiectivă chiar şi când cei intervievaţi mint de sting (dar asta e altă poveste…). În funcţie de domeniul de activitate a clientului, unele ocupaţii pot să fie mai uşor de evaluat, iar altele mai greu (este doar o chestiune de timp şi bani: cât de mult îşi permite clientul să tărăgăneze sau să se ascundă după deget).

Lucrurile sunt mai directe atunci când este vorba despre imaginea unei organizaţii (nu degeaba marca grafică, un simbol, se mai numeşte şi identitate vizuală), dar desigur sunt şi mai complexe. Imaginea şi identitatea au aceeaşi structură. Problemele în brandingul organizaţiilor şi în brandingul personal apar însă atunci când o persoană (fizică sau juridică) încearcă să pară ceea ce nu este, în loc să pară ceea ce este. Am exemplificat despre asta în articolul De ce relaţiile publice nu sunt marketing.

cum fac oamenii cu salarul

Oglinda

În mod ideal, imaginea trebuie să fie o reflexie clară, ca într-o oglindă, a identităţii. Oglinda ca metaforă a identităţii funcţionează şi prin raportare la conştiinţă şi moralitate (care cel mai curând în organizaţii se numesc etică şi deontologie), dar şi din alt punct de vedere. Oglinda reflectă tot ce se află în jurul ei la 360º, dar imaginea pe care o obţii uitându-te într-o oglindă depinde de unghiul din care priveşti în oglindă.

De fapt, însuşi procesul de evaluare la 360º oferă un efect de oglindă pentru că oferă o medie a subiectivităţii reflexiilor celorlalţi. Fiecare om îl percepe pe celălalt prin asemănările şi deosebirile pe care le prezintă în raport cu sine. În extremis, se poate spune că îi placem pe ceilalţi pentru că sunt la fel de buni ca noi şi îi dispreţuim fie pentru că sunt la fel de răi ca noi, fie pentru că sunt altfel decât noi.

O bună întrebare de angajare este: „Care sunt trei calităţi şi trei defecte ale celui mai bun prieten al tău?”. Candidatul răspunde oferind de fapt un portret al său. Ţine minte şi că paiele din ochii celorlalţi au culori diferite pentru fiecare!

Oamenii se caută cu disperare pe sine în ceilalţi, dar dincolo de aceasta, ei caută o oglindă virtuală a absolutului: o oglindă pe care să o pironească în casă şi în care să se uite din toate unghiurile, în speranţa de a descoperi frumuseţea pe care nu reuşesc ei înşişi să o vadă.

De aceea, in extremis, ceea ce înţeleg unii (doar unii) prin dragoste este doar o formă ascunsă de narcisism: „drag oglinjor, spune-mi că sunt frumoasă!”. Chiar dacă imaginea de sine este mai largă decât imaginea percepută de ceilalţi, ea rămâne în continuare limitată şi depinde în ultimă instanţă de eforturile pe care fiecare le întreprinde pentru cunoaşterea de sine. 

Copyright (C) Ana-Maria Iana
Copyright (C) Ana-Maria Iana

Capcanele brandingului

Astfel, brandingul nu este definit neapărat etic. La urma urmei, o imagine se poate crea pornind fie de la identitate, fie de la expectanţe/standarde, fie de la halucinaţii). O imagine va fi percepută la fel cu o identitate, cu următoarea menţiune. Dacă o imagine (a unui individ sau a unei organizaţii) nu este reală (conformă cu identitatea), atunci întreţinerea acelei imagini cere de zeci de ori mai mult efort şi bani pentru a fi promovată.

După părerea mea, brandingul organizaţiilor poate fi etic şi îi încurajez pe toţi să îşi însuşească această perspectivă. Mai mult, consider brandingul este o datorie a celor care consideră că au ceva de valoare de transmis unui public. Dacă crezi în ceva suficient de mult, atunci munceşti pentru a-i crea o imagine cât mai corectă, vizibilă şi atractivă. Nu este o opţiune. Este pur şi simplu o necesitate, pentru că aşa merg lucrurile. Dacă nu creezi un brand pentru tine, pentru compania ta, pentru serviciile/produsele/cauzele tale, atunci nu tu te afli la cârma imaginii tale, ci oricine altcineva.Grecia Germania

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci îţi recomand şi aceste articole în legătură cu brandingul personal.

Dacă doreşti să afli cum pot să funcţioneze pentru tine sau pentru organizaţia ta serviciile de branding profesionist, scrie-mi te rog la  Stefan [punct] alexandrescu [at] yahoo [dot] com.

Îţi mulţumesc!

S-auzim de bine şi o zi cu soare!

Ştefan Alexandrescu

consultant în strategie de comunicare şi resurse umane

Copyright © Ştefan Alexandrescu, 2014