Motto:
„Doamne, dă-mi Te rog puterea de a schimba ceea ce pot, a accepta ceea ce nu pot schimba si înțelepciunea de a le deosebi!”
Ce schimbi, când ceva nu se potriveste?
Realitatea exterioara, sau teritoriul, creeaza anumite probleme pentru fiecare din noi. Probleme care apar din lipsa de potrivire intre harta (ghidul pe care il folosim pentru a explora realitatea) si teritoriu. Ca raspuns, avem libertatea de a incerca sa ne modificam harta sau teritoriul.
Unii incearca sa modifice teritoriul atunci cand nu le convine realitatea. Dar daca incearca sa modifice aspecte ale realitatii asupra carora nu au control, cum ar fi ceilalti, sau fapte/situatii obiective, se lovesc de constatarea ca acest lucru este… imposibil.
Una din cele mai accesibile cai de a-i schimba pe altii este a ne schimba noi insine comportamentul fata de acestia. Daca aceasta nu functioneaza, ceea ce avem nevoie sa modificam… este harta noastra.
Drumul inacceptarii realitatii este unul care duce la nebunie. Am citit undeva chiar ca „nebunia este boala sufletului”. Perceptia distorsionata asupra realitatii se produce atunci cand cineva se lasa prada dorintei de a evita suferinta de a accepta realitate prin faptul ca isi construieste o realitate interioara acceptabila, care nu are nevoie sa interactioneze cu realitatea exterioara, ostila. In loc sa-si adapteze harta si sa invete ceva din nepotriviri, aleg sa se lamenteze si in cele din urma sa nege realitate, incapatanandu-se sa considere ca numai ceea ce considera ei a fi adevarat este „cu adevarat” real. Iar acest lucru este cu adevarat trist si demn de compatimire.
(continuă să citești după media ↓)
Spune-le ca sunt tanara si frumoasa!
A fost la un moment dat un tanar avocat care a strabatut lumea in lung si-n lat, peste munti si oceane, peste mari si tari, in cautarea Adevarului. La un moment dat, aflandu-se pe un munte inalt, pe timp de furtuna, intraintr-o pestera sa se adaposteasca si, spre surprinderea lui, descopera o babuta care statea si se incalzea la focul aprins inauntru. Omul nostru, mirat, se uita la ea si-i spune:
– Cine ești tu?
– Eu? Raspunse femeia cu un aer calm si intelept si cu multe zbarcituri din cauza varstei pe fata… Eu sunt Adevarul…
– Dar nu se poate sa fii Adevarul! Este inacceptabil sa maintorc la toti cei care m-au cunoscut ca am cautat Adevarul si cand l-am gasit, este tocmai intr-un colt uitat de munte, unde nimeni nu si-ar fi inchipuit sa-l caute, intruchipat de o baba urata!
– Atunci spune-le ca sunt tanara, frumoasasi m-ai gasit pe o plaja la mare!
I-am spus odata cuiva povestioara asta și a rămas foarte întristată. Oare de ce?
Prea mult timp pentru nervi si griji
Acum as vrea sa va povestesc un exercitiu interesant pe care l-am aplicat (si inca il mai aplic, in anumite perioade), a propos de articolul meu, „Ce faci cu restul de 8 ore pe zi?„. Brian Tracy propune un exercitiu provocator de evaluare a modului in care ne gestionam timpul. Marturisesc din propria experienta ca aplicarea lui prima data in 2006, vreme de doar cateva zile, mi-a schimbat modul in care imi gestionam timpul, precum si atitudinea in fata problemelor si am convingerea ca aceasta este valabil pentru multi din cititorii acestui articol care il vor aplica efectiv, de asemenea.
Exercitiul consta in a scrie, vreme de o zi, la fiecare jumatate de ora, ce ai facut in ultima jumatate de ora. Primele mele notite aratau ceva de genul:
8.15 pornit calculatorul
8.30-8.45 criza de nervi cu privire la erorile de pornire in sistem; intrat pe net
8.45-9.15 criza de nervi din cauza conexiunii la internet
9.15-9.45 program de calmare
sau:
6.30-7.00 ajuns acasa, pregatire pentru intalnirea cu A.
7.-7.30 Aflat de la A. ca nu mai vine la intalnire. Preocupat cu privire la aceasta
Un lucru pe care l-am constatat dupa vreo cateva zile era, ca, in ciuda faptului ca ma plangeam oficial ca „nu am timp”, de fapt… aveam prea mult timp! Este evident ca aveam prea mult timp, pentru ca daca nu as fi avut atat de mult timp la dispozitie, atunci cum as fi putut sa petrec atat timp pe crize de nervi, calmare si ingrijorare.
La un moment dat, o femeie singura care avea 5 copii si lucra de dimineata pana seara, intotdeauna la limita pragului subzistentei, a fost intrebata admirativ: „Esti una din persoanele in situatia cea mai dificila pe care mi-o pot imagina. Tu cum de nu intri niciodata in depresie?”. „Pai, raspunse ea, in primul rand, nu am timp sa intru in depresie. In al doilea rand, nu imi pot permite sa intru in depresie, sunt acasa 5 copii care depind de mine, chiar daca nu intotdeauna imi inteleg sau imi apreciaza munca”.
Folosesti energia pentru a rezolva probleme sau pentru a te plange de ele?
Un al doilea lucru pe care l-am constatat este ca aveam prea multă energie pe care aveam nevoie sa o consum. Multa lume incepe sa mi se planga de diferite situatii din viata lor pentru ca ma percep ca un bun ascultator. Sunt destul de mirati atunci cand raspunsul meu la situatii atat de dificile precum le par cele pe care le descriu este unul atat de banal: „cumpara-ti o bicicleta!”. Trebuie sa recunosc, exista o variatie a acestui raspuns, pentru situatiile in care e vorba despre altii. Acesta este „Cumpara-i o bicicleta!”. De ce? Pentru ca in primul rand cine are atat de multa nevoie de dramatism in viata sa are foarte multa energie de consumat.
Sunt foarte curios cine ar mai fi in stare sa faca o criza de nervi sau o depresie dupa 5 ture de cartier pe bicicleta. Asa ca am facut rost, acum multi ani, de o bicicleta. De atunci, nu mai petrec timp la telefon stresandu-i pe prieteni cu necazuri din necesitatea de a ma”descarca”. Consider ca nimeni nu este obligat sa suporte deseurile din viata altora doar din cauza faptului ca acea persoana nu a fost educata sa-si consume energia aferenta acelor descarcari emotionale intr-o maniera mai utila.
Un al treilea lucru pe care l-am constat a fost ca am petrecut, numai in exemplele de mai sus, doua ore si jumatate pentru a ma descarca emotional folosind pretextul unor probleme, in loc sa le rezolv. De exemplu, un telefon lui A., inainte sa ma apuc de pregatirea intalnirii, m-ar fi scutit de o ora pierduta in van. Pregatirea unei activitati alternative in timp ce incercam sa deschid calculatorul si sa ma conectez la internet ar fi fost mai mult decat binevenita. Sunt, de exemplu, o multime de oameni stresati de „timpii morti”, cum este statul la cozi sau transportul in comun, dar nici cand sa-si ia la ei carti sau un mp3 player pe care sa-si puna audiobookuri de dezvoltare personala. Este mult mai preferabil sa aleaga sa piarda acel timp, ore in sir, ore dupa ore, pentru a avea o justificare in fata lor insisi pentru modul in care aleg sa se consume emotional.
„Daca tot ce ai in mana e un ciocan, toate lucrurile din jur ti se vor parea cuie„
Abraham Maslow
Vanzatorule, pescuieste acolo unde ai ce prinde!
Nu sunt de acord ca ceea ce aduci in viata ta prin „legea atractiei” este in totalitate ceva care sa depinda de tine. Dar cred ca oamenii au responsabilitatea de a-si folosi resursele intr-o maniera care le poate influenta viata in bine sau in rau si este dreptul fiecaruia sa aleaga cum isi folosesc libertatea fie pentru a-si creste nivelul de libertate, fie pentru a-l limita.
Daca iti folosesti energia pentru a schimba ceea ce nu sta in puterea ta, atunci iti irosesti timpul si iti limitezi libertatea. Daca, in schimb, iti folosesti energia pentru a rezolva problemele pe care le intampini sau, chiar mai bine, pentru a le preveni, atunci vei castiga timp si-ti vei creste nivelul de libertate. Dar, pentru a face asta, trebuie mai intai sa renunti la semnificatia si importanta pe care ti-o acorda statutul de victima neputincioasa. Tu alegi.
In cele din urma, unul din cele mai importante si grele lucruri pe care l-am invatat, in acest sens, in experienta mea cu oamenii, a fost sa respect dreptul fiecaruia de a lua oricare din alegerile de mai sus, fara a incerca sa „oblig baba sa treaca strada fara sa vrea”.
Cum se traduce asta in afaceri?
Cauta clienti acolo unde ei își petrec timpul!
Sau, ce mi-a spus Brian Tracy cand, dand mana cu el, l-am intrebat:
– Care e cea mai buna decizie pe care o pot lua antreprenorii romani pentru a se dezvolta?
Mi-a raspuns in cel mai pur stil american, zambind larg:
– Come to the seminar!
Îţi mulţumesc!
Happy planning!
Copyright © Marcus Victor Grant 2015-prezent, toate drepturile rezervate. Acest articol a mai fost publicat în revista Economia Online (nr. 39, 31/07/2015, în categoria Industrii, subcategoria Educatie) aici.
Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.
DISCERNE 