Prostituarea psihologiei în România sau Despre cum concurența neloială poate distruge credibilitatea unei profesii

Există unele profesii care conferă un titlu, de exemplu: medic, avocat, jurist, economist, psiholog. Reprezentanţii acestor profesii au privilegiul de a-şi spori credibilitatea folosind un titlu cu acoperire legală în fata numelor lor: dr., av., jur., ec., psih. Toate acestea, şi multe altele, sunt încetăţenite în gândirea comună precum figuri ale autorităţii. Oamenii de rând pot fi tentaţi să acorde mai multă greutate spuselor şi sugestiilor acestor oameni în baza titlului pe care îl folosesc.

(continuă să citești după media ↓)

Am explicat despre mecanismul încrederii pe acest criteriu la romani în acest articol publicat pe Economia Online (1) şi mai pe larg în cartea mea, „Căile persuasiunii în negociere” (2)

Astăzi mă voi apleca în mod deosebit asupra unuia din aceste domenii, şi anume psihologia, în speţă consilierea psihologică şi psihoterapia.

Psihologia, că ştiinţă, a început să se dezvolte din a doua jumătate a secolulului al XIX-lea, iar părintele fondator al psihologiei moderne este considerat filosoful american William James (3). De fapt, SUA au reprezentat şi domină în continuare, ca locomotivă a descoperirilor în psihologie, datorită aparatului incredibil de sofisticat şi a metodologiei perfecţioniste pe care a şlefuit-o în ultimele două secole. În mod deosebit, psihologia a prosperat în SUA datorită faptului că a fost pusă în slujba corporaţiilor şi datorită fondurilor de cercetare. Aceasta combinaţie particulară, împreună cu sprijinul guvernamental, a făcut din psihologia modernă o afacere foarte profitabilă, care a explodat odată cu anii ’40. Nu doar psihologia industrială că ramura, ci o adevărată industrie a psihologiei, pe fundamente de cercetare. Odată cu sfârşitul celui de-al doilea război mondial, mare parte din tehnicile psihologice de propagandă folosite pe timp de război cu scopuri militare au fost transformate într-o uriaşă maşinărie de relaţii publice şi publicitate, care angajau psihologi (4).

Un lucru mai greu de recunoscut este pentru mulţi faptul că un vârf de lance în ceea ce priveşte descoperirile despre cum funcţionează mintea umană au avut-o armată şi agenţiile de spionaj. Declasarea multora din dosarele secrete de acum 60-70 de ani dezvăluie metodele folosite cu succes de către acestea pentru investigarea şi experimentarea facultăţilor intelectuale, a personalităţii şi a memoriei, cum a fost spre exemplu proiectul MK-Ultra (5).

Odată cu reîntregirea Germaniei după căderea Cortinei de Fier, s-a dezvoltat tot mai mult un nou pol pe harta psihologiei mondiale, constituit în centrul Europei. Nemţii au dezvoltat şi folosesc mii de teste psihometrice în domeniul corporativ, la standarde internaţionale comparabile cu cele americane.

Am făcut această scurtă descriere istorică pentru a întări ideea că psihologia a fost dezvoltată pentru a produce rezultate concrete, măsurabile şi puternice în câmpuri foarte serioase, care depind de rezultate efective şi, în general, ai căror conducători nu arunca foarte mulţi bani de pomană.

România, la rândul ei, a produs mari psihologi, unii cu vocaţie filosofică sau sociologică. Aceştia au rămas cunoscuţi că autori de referinţă în analele psihologiei moderne: Constantin Radulescu-Motru, Nae Ionescu, Dumitru Drăghicescu, Ernest Bernea, Mielu Zlate, Andrei Cosmovici, Horea Pitariu, acum adormiţi intru veşnicie. Actualmente, alţi mari psihologi romani au preluat „făclia cunoaşterii” şi o duc mai departe în România prin cercetare, dezvoltare şi educaţie. Numesc doar câţiva: Dragoş Iliescu, Daniel David, Ticu Constantin, Florin Alin Sava, Dan Stănescu, Ion Dafinoiu, Aurel Stan, Zoltan Boghaty, Mihaela Porumb.

Studenţii lor şi actualii proaspăt absolvenţi de psihologie, pe de altă parte, trăiesc în lumi diferite. Tinerii absolvenţi de psihologie au o lume complet separată de măiestria profesorilor lor. Această situaţie este complexă şi are mai multe cauze.

1. Studenţii romani valoroşi în domeniul psihologiei prefera să îşi continue studiile şi să practice în alte ţări ale UE, unde beneficiază de resursele şi sprijinul necesar pentru un înalt nivel de performanţă. Această opţiune este uşor de înţeles, mai ales citind scrisoarea prof. univ. dr. psih. Daniel David adresată studenţilor din străinătate (6).

2. Distrugerea sistematică a sistemului de învăţământ românesc a scăzut nivelul de cunoştinţe ale studenţilor, nivelul de interes al profesorilor, cantitatea şi calitatea programei de învăţământ din facultăţi şi standardele pentru evaluarea a ceea ce reprezintă o lucrare ştiinţifică sau o cercetare universitară.

3. Scăderea sau tăierea fondurilor pentru cercetare acordate de Guvernul României a afectat negativ toate sectoarele, scăzând standardele şi calitatea cercetărilor din mediul universitar, de la an la an. Sensul cuvântului „cercetare” a fost pervertit, mutându-se accentul de la cercetarea de tip survey către studiile de caz sau aşa-zisele „studii experimentale”. Pentru a încuraja studenţii, masteranzii şi doctoranzii, sunt acum acceptate la conferinţe naţionale şi internaţionale lucrări care acum 10 sau 15 ani nu ar fi obţinut nici măcar o notă acceptabilă că proiect de facultate.

4. Studenţii nu mai citesc cărţi tipografiate, iar profesorii nu îi mai condiţionează să citească materiale de specialitate, îndeosebi din aria cercetării, pentru a obţine trecerea examenelor.

5. Inflaţia diplomelor are ca efect goană după cursuri, specializări şi formari în afara ariei universitare, în care accentul este mutat, îndeosebi în psihologia clinică, de pe supervizare pe încasarea unor onorarii de către formatorii care astfel îşi câştigă pâinea pe care nu apucă să o primească lucrând în sistemul universitar. Desigur, pregătirea suplimentară a oricărui psiholog este necesar să fie completată şi după facultate, dar insist pe cuvântul: „completată”, iar nu „cârpita pe bandă rulantă”.

6. Calitatea costă. Psihologii români foarte competenți sunt şi foarte scumpi, raportat la buzunarul romanului sau al studentului. Un bun specialist în România, cu cel puţin 10 ani de experienţă practică, poate să câştige cu uşurinţă peste 2000 de euro net din cumulul: activitatea universitară, fonduri europene, training şi cabinet de consultaţii. Prin urmare, marea majoritate preferă să se reorienteze către psihologii de mâna a doua, a treia sau a şaptesprezecea, ale căror servicii sunt ieftine şi, de multe ori, pe măsură de proaste.

Aşadar, ce observă proaspătul absolvent de psihologie, cu atestatul de liberă practică obţinut, după 5-6 ani de studii şi examene? În cele din urmă, îşi poate practica meseria într-un cadru organizat, ca angajat sau liber-profesionist, dar se confruntă cu o mulţime de neajunsuri.

1. Îşi dă seama că nu ştie cum să-şi vândă muncă. Nu ştie, pentru că pe nicăieri în facultate nu a studiat tehnici de vânzare, iar studierea tehnicilor de promovare şi negociere nu s-a făcut decât la nivel abstract. Şi se frustrează.
2. Foştii lor colegi de liceu câştiga multe mii de euro lunar lucrând ca: programatori, vânzători în corporaţii, avocaţi, publicitari, fotografi/operatori la nunţi şi botezuri, ori în străinătate, ca îngrijitori de bătrâni sau oameni de serviciu. Şi se frustrează.
3. La formările de specialitate la care participă licențiatul în psihologie, vin zeci de psihologi, marea majoritate nepregătiţi, toţi cu întrebări, fiecare cu ideile lor, care nu reuşesc să obţină ce au nevoie de la formator în scurtul timp dedicat formării de specialitate. Banii se duc şi se întreabă adesea pe ce. Şi se frustrează.
4. Traineri străini, din Occident şi Orient, ai căror compatrioţi îi expulzează ca şarlatani şi incompetenţi vin cu tot felul de vrăjeli exotice şi încasează mii sau zeci de mii de euro de la participanţi creduli, disperaţi să afle secretul transformării universal valabile cum ai pocni din degete. Şi absolventul roman se frustrează.
5. Proaspătul psiholog vede că lucrează două slujbe (de exemplu una la un centru comunitar și una la o grădiniță) ca să câştige o pâine în timp ce „mama Omida” şi fiecare din neamul ei câştiga salarul lunar de psiholog într-o zi. Şi se frustrează.
6. Supervizorul său, de la care a învăţat psihoterapie, apare la TV şi face reclamă la tot felul de tehnici de vindecare holotropică, terapie cu îngeri, şamanism, zodiac şi primeşte foarte multă apreciere. Şi tânărul practicant din nou se frustrează.
7. Potenţialii clienţi îi spun că n-au bani să plătească şedinţele de consultanţă, pentru că se duc în weekend la un seminar de meditaţie transcendentală, într-o cabană la munte. Şi fostul student, care mai are o fărâmă de decență în calificarea lui ştiinţifică, se frustrează.
8. Observă că mulţi oameni par deplin sereni în inconştienţă şi ignoranta lor de a accepta gândirea magică, în loc să-şi rezolve propriile probleme, în loc să se confrunte cu trecutul şi să-şi facă planuri realiste pentru viitor. Şi se frustrează.
9. Când spune în dreapta şi în stânga că e psiholog, oameni încep să îşi deşire (pe gratis!) toată încărcătura psihoemoţională acumulată în zeci de ani pentru că – nu-i aşa? – psihologii sunt buni ascultători. Şi se frustrează.
10. Vede buni specialişti, care nu sunt psihologi, dar lucrează în marketing, au urmat studii certificate internaţional sau formari în analiza tranzacţională sau NLP (de asemenea recunoscute pe drept de Colegiul Psihologilor în România), cu aplicaţii în terapie. Aceşti specialişti le iau fata şi clienţii şi au mai multă practică în mai puţini ani de studiu. Şi psihologul nostru iar se frustrează.

Cum deci, în asemenea condiţii, calitatea serviciului psihologic în România să nu scadă, de la un an la altul, sub invazia unor curente ideologice, spirituale şi religioase, care nu au nicio legătură cu ştiinţa?

Cum deci să nu apară ca o ruşine pentru unii absolvenţi faptul de a se declara „psiholog”? Eu, de exemplu, am lucrat (cu pauze) în resurse umane din 2006 și până în 2021, domeniu în care am experienţă în cercetare, două masterate, certificări de formator şi inspector, precum şi patru specializări/formari finalizate cu certificate emise de organizaţii internaţionale cu corespondenţa şi recunoaştere în România. Primul lucru pe care mulți oameni care mă cunosc pentru prima dată mă întreabă este: „eşti cumva psiholog?”. Sunt mândru să răspund că nu. M-a întrebat deunăzi cineva dacă nu regret că n-am licenţa în psihologie. Eu am răspuns că mi-ar fi plăcut să fiu student la psihologie, dar nu cea care se preda acum în facultăţi, ci care se preda pe la sfârșitul anilor ’90.

Cum deci, în asemenea situaţii, tinerii psihologi să nu se orienteze către deplină ignoranță? Această ignoranță oferă o fericire trecătoare, dar face clientul să vină din nou şi din nou, fără să-şi rezolve problema, ci creându-i în schimb dependență.

Cum deci să nu îi considere pe adevăraţii psihologi profesionişti în psihologie că „depăşiţi”, „fumaţi”, „babalâci”, în comparaţie cu guru veniţi să propovăduiască tot felul de scamatorii de doi bani?

Cum deci studenţii romani să nu plagieze, când uneori chiar profesorii lor dau tonul (7) ?

Va mai amintiţi cine a câştigat la „Romanii au talent” în 2012? Cristian Gog, iluzionistul demascat în presă (8)(9)(10)(11). Deci talentul care a fost cel mai apreciat a fost iluzionismul. Desigur, şi mie îmi place, de exemplu Derren Brown (12), dar mă uit la show-urile lui că divertisment, îmi place să o fac pe-a detectivul, iar vreo jumătate din scamatoriile pe care le face, îmi dau seama cum le face. Desigur, în spate e un real talent, dar mulţi au considerat că de fapt în spate e o magie, o vrajă, iar cel care o performeaza este un mare guru. Aici, premiul cel mare nu l-a luat talentul de iluzionist, ci gândirea magică a romanului. De exemplu, dacă pentru un iluzionist de profesie, este o virtute faptul că i-a ieşit o scamatorie pe scenă, nu acelaşi lucru se poate spune despre un psiholog, care ar trebui să se bazeze pe ştiinţă.

Unele guri rele spun că România întreagă a fost condusă de un iluzionist care a „reuşit să facă să dispară o întreagă flotă”, dar aici apare şi cheia interpretării: flota nu mai este, în mod real în România. Nu este vorba despre o dispariţie urmată de o apariţie pe o scenă în aplauze. La mijloc, nu se afla o iluzie, ci o maşinaţiune extrem de reală, iar scena întreagă e constituită de popor. Însăşi aluzia în sine consider că este reprezentativă despre cum anume este percepută realitatea de către romani: aluzia devine iluzie, dar nu o iluzie în adevăratul sens al cuvântului, ci una folosită destul de transparent de către cel care-şi ascunde căciula şi apoi începe să o caute.
Când iluzia învinge ştiinţă, când subiectivismul incompetent învinge cercetarea profesionistă, când realul şi imaginarul se îmbină într-un melanj relativist, atunci psihologia nu mai are un loc real pe piaţă, iar profesioniştii au de imparţit o plăcintă ce se micşorează. Psihologia în România a fost învinsă de concurenţă neloială, sau, dacă vreţi, acea concurentă indirectă care apare la un studiu aprofundat al roţii lui Bernstein (13) (vezi mai jos o variantă actualizată concepută de mine și desenată de Simona Secăreanu).

(continuă să citești după media ↓)

Problema este una de branding, mai exact de poziţionare. Preotul îl sprijină pe om să-şi conducă sufletul, medicul îl sprijină pe om să-şi conducă trupul, iar psihologul îl sprijină pe om să-şi conducă mintea. Vrăjitorul, sau scamatorul de ocazie (nici măcar de profesie) îţi oferă soluţia magică fără efort: nu mai trebuie să conduci nimic, ţi le conduce el pe toate, şi încă la preţuri pentru buzunarul fiecăruia. În mâinile magicianului amator, iluzia devine realitate, iar ştiinţa doar o vrăjeală pentru neiniţiaţi. Această gândire a primit încă și mai multă apă la moară în perioada plandemiei începute în 2020, când mulți psihologi au încurajat psihoza sanitară care în cele din urmă s-a dovedit mai mult o sperietoare mediatică.

Dacă dezvoltarea personală ar trebui să se diferenţieze de cea profesională (14), iar psihologia de alte „surori” cum sunt coachingul şi NLP-ul (15), atunci cu atât mai mult psihologii n-ar trebui să-şi discrediteze meseria asociindu-se cu tot felul de halucinaţii, bazaconi şi vrăjeli. Dacă vreţi să vă luminaţi asupra nu ştiu cărei terapii ezoterice despre care v-a povestit cineva cu entuziasm, ajunge să căutaţi după denumirea în engleză a acelei terapii, împreună cu „scam” sau „fraud” pe Google – foarte probabil, veţi putea afla nişte lucruri foarte interesante despre fondatorii lor.

PS: Nu cred în magie, dar se spune că orice magie îşi pierde puterea după un timp. Iar cei ce au crezut în ea vor fi, pe bună dreptate, foarte, foarte supăraţi.

Articol scris inițial in 2013 publicat in Economia Online la 31.07.2013 aici, reactualizat in 2022 pentru a fi publicat pe acest blog.

Daca ti-a placut acest articol, atunci te invit sa citesti si:

Marketingul psihologiei şi al NLP-ului

Diferenţa între imagine şi identitate şi cum contează ele în poziţionare

Psihologie vs. NLP in Romania

Eşti student la psihologie? Irelevant!”, susţine COPSI prin noile dispoziţii

Coachi, șamani și șarlatani – „Dă-mi 1000 de euro ca să-ți spun că te gândești la un ciocan roșu”

Referinte:
(1) Grant, Marcus Victor (29 decembrie 2012).
In cine au romanii incredere, Economia Online, nr. 8, http://economiaonline.ro/in-cine-au-romanii-incredere/
(2) Grant Marcus Victor (2012).
Căile persuasiunii în negociere, Creative Vision Publishing International, https://discerne.wordpress.com/carti/caile-persuasiunii-in-negociere-2012-carte-de-marcus-victor-grant/
(3) William James (n.d.). Wikipedia,
http://en.wikipedia.org/wiki/William_james
(4) Curtis, Adam (2002).
The Century of the Self, BBC
(5) MK Ultra (n.d), Wikipedia,
http://en.wikipedia.org/wiki/Mk_ultra
(6) David, Daniel (28 noiembrie 2008).
Cele 10 Stigmate ale Valorii in Mediul Academic Romanesc. Scrisoare catre Diaspora Stiintifica Romaneasca, Clujeanul, http://clujeanul.gandul.info/editoriale/cele-10-stigmate-ale-valorii-in-mediul-academic-romanesc-scrisoare-catre-diaspora-stiintifica-romaneasca-3571381
(7) Ziarul de Iasi (18 februarie 1999).
Lucrare de doctorat copiata din sapte carti, http://www.ziaruldeiasi.ro/local/chisinau/lucrare-de-doctorat-copiata-din-sapte-carti~ninls
(8) Medicologia (12 mai 2012).
Castigatorul „Romanii au talent!” – Cristian Gog: cateva explicatii medicale, http://medicologia.info/2012/05/castigatorul-romanii-au-talent-cristian-gog-cateva-explicatii-medicale/
(9) Badica, Petre; Chiruta, Razvan (13 mai 2012).
„Romanii au talent”, o noua finala cu scandal. Cristian Gog, contestat pentru ca a castigat cu trucuri ieftine cumparate de pe Internet, Romania Libera
(10) Libertatea (13 mai 2012).
Afla secretul trucurilor pe care le-a facut Cristian Gog, http://www.libertatea.ro/detalii/articol/secret-trucuri-magie-cristian-gog-cum-a-facut-393859.html
(11) Click (14 mai 2012).
INTERVIU / Cristian Gog: «N-am spus niciodata ca e real ceea ce fac!». Castigatorul de la «Romanii au talent» le raspunde celor care cred ca el prezinta trucuri «ieftine», http://www.click.ro/vedete/romanesti/cristian_gog-am-spus-real-fac_0_1394860554.html
(12) Derren Brown (n.d.). Wikipedia,
http://en.wikipedia.org/wiki/Derren_Brown
(13) Ungureanu, Ionut-Mihai (29 aprilie 2011).
Roata lui Bernstein, Academic Link
(14) Grant, Marcus Victor (31 mai 2015).
Anti-mixul de marketing, Economia Online, https://economiaonline.ro/anti-mixul-de-marketing/, traducere a articolului Marketing Un-Mix
(15) Grant, Marcus Victor (30 aprilie 2013).
Diferenta intre imagine si identitate si cum conteaza ele in pozitionare, Discerne, https://discerne.wordpress.com/2013/04/30/diferenta-intre-imagine-si-identitate-si-cum-conteaza-ele-in-pozitionare-psihologie-nlp/

Îți urez lectură revelatoare și explorare productivă!

Marcus Victor Grant

Copyright text © Marcus Victor Grant 2013-prezent, toate drepturile rezervate.

Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.