Discernământul, mai important decât citirea rapidă

 

Informațiile necesare din ”oceanul de date”

Eram copil prin anii ’90. Mi se recomanda la școală o carte. Mă duceam la bibliotecă s-o caut. Era împrumutată? Ori așteptam, ori căutam în altă parte, de exemplu la biblioteca județeană. Unele volume pot fi împrumutate acasă, altele doar la sală. Despre fotocopii nici nu se punea problema. Dacă nu găseam astfel, întrebam printre cunoscuți, dacă o are cineva, dacă o pot împrumuta cât s-o citesc sau să învăț din ea. Pentru a obține și returna volumul, trebuia să ies, să merg să mă întâlnesc cu binevoitorul ce-mi făcea un serviciu. Uneori, timpul de căutare era mai îndelungat decât timpul propriu-zis de studiu.

2017. Unele cărți din actuala mea bibliotecă sunt gratuit pe internet, uneori puse chiar de autorii lor. Versiuni scanate, OCR, de cea mai bună calitate, se găsesc pe Scribd, se descarcă în maxim câteva minute. Nici măcar nu mă ridic de la birou și am conținutul, în format ultra-portabil.

Similar cu filmele: voiam să văd o anume capodoperă, fără să aștept ani până când era dat la TV (eventual seara târziu)? Căutam la centrele de închirieri casete video (mai târziu DVD-uri). În 2017, multe sunt în integralitatea lor pe youtube sau diverse site-uri, fără să fie nevoie să fie descărcate. Dacă vreau, pot să le descarc în câteva minute, în condițiile în care vizionarea unui film durează de regulă cel puțin o oră.

A devenit oare informația într-o monedă fără valoare? Pare disponibilă oricând, oriunde, oricui, în orice format: potențialitatea a ucis oportunitatea (?). Disponibilitatea aparent nesfârșită a unei piese de informație (carte, articol, conferință, audiobook, interviu, documentar, etc.) creează un efect psihologic opus oportunității care invită la disciplinarea minții și calcularea alegerilor (ce resurse investesc, ce rezultate primesc?).

Tehnologia a pus la dispoziție accesul POTENȚIAL la mai multă informație, dar nu ne-a prelungit viețile. Doar pentru că pot descărca 100 de cărți într-o oră, asta nu-mi adaugă automat în program și timpul pentru citirea lor. Fără alegere, toate spațiile de stocare (apartamente, (mini) computere, propria memorie, etc.) ajung învălmășite cu o sumedenie de date doar pentru că pare că putem: avem spațiu și pentru aia, de ce nu?

Apoi, când ne trebuie o informație pentru o acțiune/decizie, avem de ”înotat” printr-un ocean de date și pare descurajant să ”pierdem” timp doar pentru a găsi tocmai când avem nevoie. Mirajul posibilităților nesfârșite vine cu garanția costului timpului pierdut rătăcind prin date nenecesare, mai ales dacă nu sunt organizate (în taxonomii sau folksonomii).

Unii doresc să învețe să citească rapid sperând că asta le va rezolva problema de timp în ceea ce privește accesul la informație, din datele stocate într-un spațiu aparent infinit.

(continuă să citești după media ↓)

Disciplina minții organizeaza informația

De mic, m-am învățat cu listele: cărți citite/de citit, filme văzute/pierdute/de văzut, referate, etc. Acestea ofereau ordine, direcție și prioritizare. Alcătuirea unor liste de interes implică mai puțin probabil pe meniul meu de lectură ceva care nu mă interesa. De exemplu, istoria picturii. Ah, Constable, Van Gogh, Picasso! E frumos și cult să știi despre artă, cultură… Te simți mai puțin prost decât dacă știi că nu știi! Deși au existat în biblioteca mea cărți despre pictori și pictură, au zburat repede pentru că de fiecare dată când le vedeam, îmi aduceam aminte ce incult și vinovat mă simt pentru că încă tot nu citisem. La un moment dat, am recunoscut că pur și simplu nu-mi pasă de acest subiect. Dacă mă interesează, să zicem, marketingul, psihologia și medicina, atunci sunt anumite domenii care oricât de frumoase și culte ar fi, despre care îmi asum că nu voi avea niciodată suficient timp pentru a mă interesa.

Eram mic și cumpăram programul la TV: alegeam atent doar ce mă interesa și nu mă uitam la nimic altceva. În liceu aveam un video recorder și programam să înregistrez pe casete video VHS doar ce alegeam. Urmăream înregistrările când și cât alegeam, sărind reclamele. Nu înregistram mai mult decât știam că am timp să urmăresc. Când n-am mai avut timp să urmăresc nici măcar înregistrările, am preferat mai degrabă să renunț complet la TV decât să mă copleșesc cu sarcini.

Primul lucru învățat la prima slujbă (aveam 15 ani), a fost căutarea pe Google folosind formule de căutare și identificând cuvinte-cheie. Ulterior, am înțeles că dacă o idee poate fi formulată clar, pot fi găsite date despre acea idee. Deci dacă eu concep o idee (de exemplu, să aflu un remediu pentru o boală), ajunge să caut folosind anumite cuvinte cheie și cu siguranță pot găsi rezultate în direcția potrivită (dacă știu să aleg și să le păstrez doar pe cele relevante).

O problemă pe care unii o au este nu doar că nu știu să caute, ci nici măcar nu știu că nu știu exact de ce au nevoie. Adolescent fiind, am deprins obiceiul de a mă abona și dezabona de la grupuri sau furnizori de informații. Deși pare greu de crezut, am învățat în mare analiza grafologică (interpretarea trăsăturilor de personalitate din scrisul de mână) abonându-mă la un newsletter care prezenta câte o trăsătură pe săptămână. Desigur, ca să te abonezi la asemenea surse de informație, se prezumă că știi că acestea există și poți găsi pe cel mai bun (”top best of”…. 2020). Când vreau să găsesc informație despre un subiect nou, mai întâi caut să aflu cuvintele-cheie pentru a găsi exact ceea ce caut (atunci când nu știu exact cum se numește ce caut).

Unii întreabă: ”cum ai reușit să dai peste informațiile astea?”. Realitatea tristă din spatele celor care o pun este prezumția că informația este ceva peste care ”dai” accidental, care îți pică din cer, sau se descarcă în mod miraculos pe hard-ul tău exact când ai nevoie de ea. Ei bine, poți citi cu 5000 de cuvinte pe minut, dar nu îți folosește prea mult dacă citești tot ce se nimerește să ”dea peste tine”.

Pe lângă citire rapidă, memorare, concentrare, productivitate și modelare, în învățarea eficientă găsesc necesară și expunerea virtuților discernământului în ”căutare și organizare rapidă de informație”.

 Află mai multe despre citirea rapidă şi performanțele la care poţi şi tu ajunge!

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci te invit să vizitezi şi:

secţiunea „Citire rapidă”

 

 

Îţi mulţumesc!

Happy efficient learning!

Marcus Victor Grant

consultant și trainer în învățare eficientă (citire rapidă, memorare, concentrare, productivitate, modelare NLP)

Copyright © Marcus Victor Grant 2016-prezent, toate drepturile rezervate. Acest material a fost publicat inițial în publicația Learning Skills România și este acum disponibil doar pe Discerne. O traducere a acestui articol, realizată de Cristiana Brezeanu, va fi publicată pe 2 februarie 2023 pe Analytic Vision.

Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.