7 obstacole în învățarea eficientă

Motto:

Dacă tu consumi fără a pune nimic înapoi, atunci într-o zi, vei vedea cum toată munca ta ajunge proprietatea altora.”

Silviu Vasile, ”Secretele citirii rapide”

Modelul piramidei învățării ne încurajează să-i învățăm pe ceilalți cât mai repede ceea ce studiem noi înșine: reținem 95% din ce aplicăm sau predăm imediat ce am învățat. Această idee e meritorie, dar nu am întâlnit vreodată o prezentare despre cum se face asta optim. Un asemenea articol mi-ar fi prins bine acum în 2004, când făceam primii pași în citirea rapidă.

Povestea succesului meu în citirea rapidă este aprofundată aici și aici. Nu despre asta vreau să scriu, ci despre ce am învățat din eșecurile mele legate de citirea rapidă, ca trainer.

În programarea neuro-lingvistică (NLP), se spune că dacă cineva poate să atingă o anumită performanță, atunci și eu pot, dacă sunt dispus să depun efortul și să urmez calea potrivită către acel obiectiv. Prin urmare, dacă eu am atins o anumită performanță, atunci pot să o atingă și alții. Totuși, ceea ce a fost valabil pentru mine a fost destul de RAR valabil și pentru alții. Amintesc, a obține mărirea de 2-4 ori a vitezei de citire rapidă nu este un succes performant, ci doar un bun început, după părerea mea. M-am întrebat de ce atât de puțini din participanții mei depășesc această creștere. Am găsit mai multe răspunsuri, pe care mi-ar face plăcere să le împărtășesc cu voi aici.

Pe de-o parte, tot mai mulți oameni se confruntă cu angoasa căutării informațiilor într-un ocean de date și se confruntă cu a lua decizii pe baza unor informații insuficiente, căutând de fapt înțelepciunea sau discernământul care să-i ajute a sorta acele date. Cu toate acestea, cei care văd în asta o problemă este tot mai mic. Pe de altă parte, puțini din cei care sunt deranjați de calitatea deciziilor luate pe baza unor informații insuficiente, incomplete, sau greșite, găsite la nimereală, sunt dispuși să investească timp strategic pentru a procesa informația mai bine și mai repede. De ce? Probabil că nu sunt conștienți cât îi costă acest timp. E o socoteală destul de inconfortabilă.

Să reînveți să înveți este ceva dificil. Presupune să admiți că nu prea mai ții minte mult din ce crezi că ai învățat, nu-ți iese din prima, poți să mai constați și alte câteva probleme de rezolvat și, cu cât ești mai mândru/mândră de realizările de până acum, cu atât mai mult te îndepărtezi de realizările pe care le-ai putea avea în viitor cu un efort mai deștept. Din nou, cam inconfortabil.

Mie nu-mi place să admit când fac greșeli, mai ales ca trainer. Am observat că pot să ofer informații greșite (fără să-mi dau seama) fără să fiu contrazis. De ce? Pentru că îmi aduce aminte că nu sunt perfect și mai am de învățat. Probabil la fel consideră și mulți din cei care nu pun mâna să învețe ceva nou și util din cărți de specialitate după ce au terminat școlile. Probabil că întrebarea: ”de ce nu-ți place să admiți când greșești?” merită o cercetare de sine-stătătoare.

Trăim într-o lume în care este ușor pentru liber-profesioniști, antreprenori și pentru specialiștii cu înalte poziții din organizații să învețe mai departe în domeniul lor de specialitate și să le iasă lucrurile bine din prima dacă aleg arii în care își folosesc talentele cu ușurință. Totuși, tot mai adesea și tot mai curând, acești specialiști mai au nevoie și de varietate, prin urmare au nevoie să învețe lucruri ce riscă să nu le iasă bine din prima. Au oare ei curajul să meargă mai departe, știind că cine nu muncește nu greșește? Au ei oare și înțelepciunea de a face asta eficient? Unii da. Mulți nu.

Există o confuzie între învățare + înțelegere și dezvoltare + performanță (vezi articolul Învățare vs. dezvoltare). Am senzația că unii din cei care tratează dezvoltarea personală ca pe un hobby de care se achită în timpul liber de lectură consideră că acești termeni din fraza anterioară, împreună cu autonomie + explorare sunt același lucru. Sunt de fapt nevoi psihologice diferite. Astfel, într-o asemenea viziune, școala este o chestie serioasă, care îți oferă o diplomă, pe baza căreia poți lucra, iar de curiozitate, mai participi și la tot felul de seminarii din care mai prinzi câteva idei. Deci educația formală ar fi meniul principal, iar cea informală e desertul.

Dorința românilor de a învăța este asociată prea mult cu școala și obținerea siguranței zilei de mâine printr-o slujbă condiționată de o diplomă. Totuși, ca să faci afaceri nu-ți trebuie diplomă, în schimb îți trebuie educație și înțelegere. Educația și înțelegerea se pot obține și fără diplomă. Desigur, există, pentru orice copil nevoia de a explora lumea înconjurătoare și a-și formula observațiile despre ce a înțeles într-un mediu în care i se permite să greșească până învață ce are nevoie. Dezvoltarea personală pentru performanță este totuși o altă poveste, la un alt nivel, care se clădește pe înțelegerea inițială. Numai că aici apare problema: educația formală se concentrează prea mult pe transmiterea unui conținut de cunoștințe (adesea prost, inutil, prost formulat sau perimat ăpână la absolvirea facultății) și mai puțin pe formarea unor competențe care să poată fi folosite multidisciplinar ulteror în viață, pentru dezvoltare. Așadar, cunoștințele se uită, înțelegerea nu folosește prea mult (de exemplu pentru acceptare sau independență), iar explorarea este descurajată. Haideți să dezvoltăm! Cu ce? Cu hârtia pe care e ștampilată diploma?

În cele din urmă, dacă tânărul sau adultul trecut printr-o experiență traumatică asociată cu procesul de învățare dorește să performeze, bine ar fi să își rezolve convingerile limitatoare, cercurile emoționale vicioase și să pornească având autodisciplină către obiectivele propuse, folosind exerciții și tehnici adecvate. Cam greu, dacă:

(continuă să citești după media ↓)

  • ai fost dat/ă cu capul de tablă sau umilit/ă în public de vreun profesor;

  • ai fost bătut/ă crunt de vreun părinte sau îngrijitor pentru o notă diferită de 10;

  • ai crescut cu ideea că un mic eșec e o mare rușine asupra familiei, prin urmare nu ai voie să greșești în procesul de învățare;

  • ai avut parte de un model cu standarde nerealiste asupra limitelor, regulilor și succeselor pe care trebuie să le respecți;

  • ai fost exclus/ă social din grupuri pentru inteligența ta sau ai fost persecutat dacă ai îndrăznit să ai idei diferite de ce scrie în manuale;

  • ai crescut cu frica de eșec;

  • membrii familiei te iubesc condiționat pentru identitatea pe care consideră că trebuie să o ai până intri în groapă.

Toate acestea își lasă amprenta asupra abilităților oricui de a învăța să învețe și nu este de mirare că tot mai mulți tineri fug de cărți. Este o urmare naturală a educației formale, așa cum am explicat în cartea mea, ”Ce (mai) înseamnă succesul la școală”. S-ar crede că odată ce ai parte de educația formală, nu mai ai nevoie de cea informală. Adevărul inconfortabil este că dacă ai parte de o bună educație non-formală care include și creativitatea, citirea rapidă, tehnicile de memorare, concentrarea, productivitatea disciplinată și învățarea prin reproducerea modelelor de succes observate corect la alții… nu prea mai ai nevoie de educația formală. Eu n-am de gând să îi dau pe copiii mei la ”școală”, dacă voi avea vreodată copii.

În cele din urmă, am 2 întrebări la care vă invit să meditați:

      1. Cât din ce folosiți pentru dezvoltarea actuală este ceea ce ați învățat în școală și cât e rezultatul explorărilor intelectuale din medii informale?

      2. Care din astea valorează mai mult?

Află mai multe despre citirea rapidă şi performanțele la care poţi şi tu ajunge!

Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci te invit să parcrugi şi:

secţiunea „Citire rapidă” a blogului meu

Cum să înveţi în România, în ciuda educaţiei formale

Cum să înveţi în România, in ciuda educatiei formale II

Îţi mulţumesc!

Happy efficient learning!

Marcus Victor Grant

consultant și trainer în învățare eficientă (citire rapidă, memorare, concentrare, productivitate, modelare NLP)

Copyright © Marcus Victor Grant 2016-prezent, toate drepturile rezervate. Acest material a fost scris inițial în 2016 pentru publicația Learning Skills România și este acum disponibil doar pe Discerne (în curând și pe Analytic Vision). Articol actualizat la 19 aprilie 2021.

Materialele publicate pe acest blog sunt supuse acestui disclaimer.

 

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.