Între naivitate și cinism. Partea II. 8 premise ceva mai realiste.

Așa cum există aceste sisteme oficiale despre care am scris inițial în articolul anterior de luna trecută, există o serie de sisteme neoficiale, care sunt uneori dureros de reale. Dacă adăugăm în ecuațiile de mai sus natura umană, ar trebui să nu ne surprindă atunci când ajungem să constatăm cum, concret:

  1. Tehnologia nu este întotdeauna folosită pentru bucuria umanității, ci de asemenea și pentru distrugerea ei (oare cât de mult s-au bucurat de dezvoltarea tehnologică japonezii bombardați în 1945 la Hiroshima și Nagasaki sau miile de victime nevinovate ucise în atacurile cu drone?). Asta se întâmplă deoarece finanțarea tehnologiei de către armată și de către companiile ce produc și livrează pentru armată și instituțiile de spionaj au interese financiare colosale în militarizarea oricăror tehnologii performante. Iar chiar și fără sprijinul lor, tehnologia performantă care este creată de antreprenori are nevoie să se vândă. Oare cine sunt cei mai mari clienți și la ce folosesc tehnologiile pe care le cumpără?

  2. Școlile formale reprezintă un sistem de educare a unor abilități depășite sau inutile, predau informații false sau expirate și în cele din urmă blochează potențialul copiilor de a deveni supradotați, geniali și îi transformă în buni operatori obedienți care să urmeze indicațiile în alte sisteme pe bandă rulantă, cel puțin până la înlocuirea forței de muncă cu inteligența arficială (care nu cere de mâncare, nu cere drepturi și nu trebuie plătită). Asta se întâmplă deoarece ca urmare a proiectării acestui sistem încă din secolele trecute, cei mai mulți din cei care cunosc, practică deja pe bani mulți ceea ce știu, iar cei ce nu fac asta rămân să fie plătiți mediocru sau prost pentru a educa viitoarele minți.

     

  3. Medicii sunt educați să se bazeze pe produsele și serviciile complexului industrial medical-farmaceutic și sunt condamnați, umiliți și/sau degradați atunci când vin în întâmpinarea problemelor și solicitărilor pacienților cu potențiale soluții alternative, care să nu folosească substanțe chimice patentate. Asta se întâmplă deoarece sistemul este conceput de așa natură încât să îngrădească libertatea de exprimare și de manifestare a medicilor care se întâmplă să nu fie de acord cu viziunile așa-zis științifice sau legiferate. Mai mult, medicii sunt recompensați financiar și cu prestigiu nu în măsura în care vindecă pacienții complet, ci în măsura în care îi țin suficient de dependenți de serviciile lor păstrând distanța profesională – deci un pacient care nu e chiar complet sănătos dar care nu e nici foarte bolnav ar trebui să se considere un pacient fericit. Răspunderea pentru măsurile medicale aplicate pacienților care nu dau rezultatele scontate este plimbată de obicei între stat, companiile producătoare, medici și pacient, ajungând în cele din urmă că de fapt singura garanție care există este aceea că de obicei pacientul suportă singur toate consecințele.

  4. Mass-media are interesul de a vinde publicitate industriilor și grupurilor de interese care plătesc cel mai bine și care au interesul în a promova viziunea lor asupra lumii, care poate fi oricare, atâta vreme cât este profitabilă. Din acest punct de vedere, social media, care emulează mass-media, are interesul de a menține cât mai mult timp atenția concentrată a individului și a-l face cât mai dependent de consumul acelui mediu. În măsura în care interesele publicurilor se suprapun cu cele ale promotorilor, mass-media are grijă să servească acele povești care au șansele de a face publicul mulțumit cu o variantă care să nu supere prea tare promotorii.

  5. Legiuitorii și conducătorii instituțiilor statului sunt influențați de lobby, de mass-media și de interesele personale în realizarea, modificarea și implementarea legilor astfel încât să-și păstreze pozițiile sau să avanseze în carieră. Probabilitatea ca ei să ia decizii dure și utile pe termen lung în detrimentul unor decizii populare pe termen scurt (mai ales în proximitatea alegerilor) este cu scăzută.

  6. Democrația se poate deturna păstrând aparența ei prin răfuieli între partide și politicieni, suspendări, demiteri, traseism politic, instigări de stradă și propagandă (termen modificat de Edward Bernays în ”relații publice”). Astfel, structurile care se găsesc la putere au interes în descurajarea altor structuri de a se manifesta pe scena politică. Astfel, spectrul politic în anumite țări ajunge să fie dominat de stânga prin modificarea structurii populației (de exemplu prin primirea masivă a emigranților sau prin descurajarea antreprenorilor, care pleacă din țară) și prin îndepărtarea de la vot a celor care ar putea să modifice rezultatele așteptate. În mod particular, în România, răfuielile politice care au dominat scena din 2004 încoace își au parte din rădăcină în decalarea prin modificarea constituției între alegerile pentru președinte și pentru parlament. Astfel, înțelegem mai bine războiul lui Traian Băsescu cu coalițiile de stânga din 2009, lovitura de stat din 2015 și războiul lui Klaus Iohannis cu PSD-ul începând din 2017. Ceea ce sistemic a fost intenționat să ducă la echilibrarea societății a ajuns să ducă la germenii unui potențial război civil. Desigur, lucrurile sunt mult mai complexe de atât, dar România e un exemplu destul de bun de stat care oficial până în 2019 era democratic iar neoficial era anocratic. Cu cât cei ce răgușeau țipând în stradă conștientizeză mai devreme asta, cu atât vor putea face altceva mai util cu timpul lor: România nu e o democrație și n-a fost niciodată, deșteaptă-te, române!

  7. Slujba și cariera cercetătorilor și a oamenilor de știință depinde de premisele, ipotezele și concluziile pe care le folosesc în munca lor. Astfel, deși statisticile nu mint, statisticienii pot să mintă, iar limbajul științific specific fiecărei discipline descurajează practicienii și pe cei interesați să le verifice (mai puțin pe unii jurnaliști care chiar își fac treaba). Prin urmare, cercetătorii pot folosi orice premise, ipoteze și concluzii care nu duc la concediere, închisoare sau asasinare (eufemismul obișnuit este ”moarte în condiții misterioase”). La rândul lor, jurnaliștii pot folosi orice reprezentări, trunchieri sau raportări doresc, care nu duc la concediere, închisoare sau asasinare.

Să particularizăm acestea de mai sus în domeniul științei medicale. Medicii la care ajung anumite date medicale, în măsura în care nu se interesează direct la sursă (și de ce ar face-o, că doar nu-i plătește nimeni pentru asta!?) nu prea au cum să fie corect informați nici dacă ar vrea: dependența lor de sistem îi obligă la compromisuri și sacrificii care le taie cheful mai devreme sau mai târziu. Câți medici reușesc să se păstreze informați cu privire la progresele din aria lor de specialitate din ultimii 5 ani, odată ce-au absolvit?

Astfel, se poate ajunge că acolo unde există:

  • suficientă ignoranță din partea medicilor;

  • suficientă corupție în cercetare din partea industriei medical-farmaceutice;

  • suficientă lăcomie pentru profituri și

  • suficientă încredere orbească din partea pacienților care nici măcar nu știu de unde să înceapă să se informeze,

nu este de mirare că, pentru a nu-și complica viața prea tare, oamenii de rând aleg pur și simplu să aibă încredere în ce spun medicii peste care dau (nu că cei mai mulți din ei ar ști mare lucru sau ar avea timp să învețe în sistemul în care sunt formați).

  1. Evaluarea calității artistice și culturale presupune un anumit nivel de expunere cu discernământ critic la asemenea performanțe. Cei care nu au nici cultura critică, nici simțul estetic și nici capacitatea de a compara produsele artistice și culturale nu au de unde să știe dacă criticii și forurile care acordă premii și finanțări unor asemenea realizări fac decizii pe fundamente meritorii sau conjuncturale ori ideologice. Astfel, cu cât pregătirea și expunerea comparativă a filmelor, operelor literare, pieselor de teatru, expozițiilor, spectacolelor de dans, arhitecturii ș.a.m.d. lipsește din educația și experiența celor nepregătiți, cu atât snobismul și dorința de a epata pot câștiga un teren ridicol. La acestea se adaugă faptul că lobby-ul politic, ideologic și cultural practicat de unii din așa-zișii furnizori de cultură poate convinge destul de ușor pe așa-zișii critici că un conținut este valoros prin ceea ce spune și nu prin cum spune. Astfel, unele opere de artă ajung să fie vehicule ideologice care satisfac interesele unor industrii sau a unor politicieni, îmbinând adevărul cu minciuna într-o manieră în care este greu de surprins pentru cel neinformat, ceea ce se uzează cu precădere în filmele istorice și biografice. Prin urmare, adevăratele valori nu prea ajung să fie apreciate la înălțimea corespunzătoare, din cauza concurenței neloiale practicate de produsele culturale și artistice ”cu dedicație”. Într-o anumită măsură, prin comercializarea și industrializarea culturii, se poate ajunge la un sistem în care pe lângă conținut și calitate, mai contează și banii – ceea ce este comercial are mai multe șanse să supraviețuiască pe piață.

Am observat cum înlocuirea premiselor inițiale (le-am spus ”școlărești”) cu altele, care țin cont de perspective mai sumbre și mai realiste, pot avea genera efectul dezamăgirii că Moș Crăciun nu există. Am părăsit La-La Land și nu mai suntem în Kansas. Încotro ne îndreptăm mai departe? (citește în partea a treia a seriei, peste 2 săptămâni).

2 gânduri despre „Între naivitate și cinism. Partea II. 8 premise ceva mai realiste.

  1. […] În seria eseistică ”Între naivitate și cinism.”, am tratat în primul articol 8 premise ”școlărești” idealiste asupra realității cotidiene și în particular asupra României, după care luând în considerare cum știm că funcționează de fapt lucrurile într-o lume imperfectă, le-am reformulat în al doilea articol ca 8 premise mai realiste. […]

    Apreciază

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.