Între naivitate și cinism. Partea I. 8 premise școlărești.

Fiecare copil, atunci când crește, își dorește să înțeleagă, să cunoască și să exploreze lumea din jurul său. Pentru a veni în întâmpinarea acestor nevoi, anumite persoane sau instituții (părinții, profesorii, preoții, școala, Biserica/biserica, etc.), oferă o serie de legi, explicații, date, menite să confere și să antreneze capacitatea copilului de a judeca în mod corect cauză-efect, să anticipeze într-o manieră tot mai autonomă și independentă consecințele pe care le au gândirea și faptele sale. În această etapă, de obicei, nu se pune la îndoială buna-credință a celor care vin în întâmpinarea copilului, atâta vreme cât el (sau ea) se formează într-un mediu propice și nu dă semne că ar suferi fizic sau mental de pe urma experiențelor de învățare și explorare. Astfel, copilul învață să deprindă încrederea în anumite surse sau instituții, pe care învață să conteze. Cel puțin la început.

Astfel, în civilizația europeană vestică din care prezumăm/halucinăm că face parte și România (din punctul de vedere al statelor care până în 2019 se considerau democratice, libere și capitaliste) copilul care devine adolescent are (sau se presupune, se dorește să aibă) la îndemână ceva resurse pentru a se bucura de propria exprimare, dezvoltare și contribuție, pe măsură ce apartenența sa la sistemele în care a avut încredere îi confirmă relațiile cauză-efect. Să luăm câteva exemple de asemenea rezultate cauză-efect, a căror valoare este promovată în societate, sub formă de convingeri instilate tinerilor.

Scriu mai departe idei, convingeri cu care aproape fiecare copil crește apoi se așteaptă ca anumite sisteme să funcționeze după regulile de mai jos (pentru că sunt par adevărate, nu?). Astfel, poate să realizeze (nu-i așa?) cam orice își propune, dacă depunde suficientă muncă. Desigur, în condițiile în care trăim într-o lume imperfectă, nimeni nu ne garantează că dacă facem totul cum trebuie, sigur vom reuși, dar să zicem că avem destul de multe șanse. Sau cel puțin așa ni se spune la școală și prin alte sisteme:

  1. Tehnologia este ceva interesant care ajută omenirea să se dezvolte și să facă lucruri tot mai bune, mai sigure, mai valoroase, mai performante. Deci este de dorit să ne adaptăm și să învățăm cât mai mult din ceea ce ține de tehnologie și să avem încredere în ce ne spun tehnologii și eventual tehnocrații.

  2. Școlile formale (până la facutăți și doctorate) au misiunea de a lumina mințile tinerilor și de a-i pregăti să aducă o contribuție valoroasă și să-și exprime inteligența autentică în societate. Deci merită să depunem efort, să investim timp și bani ca să clădim un viitor.

  3. Rolul medicilor este de a vindeca oamenii bolnavi de boli reale într-o manieră care să îi facă să trăiască mai mult, mai bine, fără suferință, să se bucure de viață și să scape de durere.

  4. Rolul mass-mediei este de a promova cultura, știința și cunoașterea ce aduce beneficii oamenilor și contribuie la menținerea raporturilor de putere în stat ținând în șah puterea legislativă, executivă și judecătorească.

  5. Rolul instituțiilor statului și al legilor și regulamentelor care se dau este acela de a proteja cetățenii de pericole, amenințări, de a-i sprijini (sau măcar de a nu-i încurca) într-o manieră echilibrată raportată la nevoile importante și urgente ale membrilor ei, astfel încât societatea în ansamblu ei, să evolueze.

  6. Democrația se caracterizează prin puterea liber manifestată a alegătorilor (cetățenii cu drept de vot) de a alege conducători și reprezentanți locali, naționali și internaționali, care să oglindească spectrul politic dreapta-stânga, sus-jos (vezi ilustrație mai jos) și preferințele alegătorilor. Democrația este considerată un sistem mai bun decât autoritarismul sau monarhia deoarece se presupune că puterea care este distribuită în mâinile mai multor oameni este mai sigură decât puterea concentrată în mâinile unui singur om care poate să decidă în contra-interesul poporului.

  7. Comunitatea științifică are misiunea de a respecta legile, regulile și principiile cunoscute pentru a contribui la avansarea societății, iar interesul oamenilor de știință este să infirme teorii greșite, să găsească soluții mai bune și să descopere legături care să contribuie la creșterea și dezvoltarea umanității.

  8. Cultura și arta reprezintă o formă supremă de exprimare a inteligenței și esteticii care contribuie la înălțarea spiritului uman, iar artiștii și oamenii de cultură merită respectul și aprecierea noastră pentru creativitatea pe care o manifestă.

Un adolescent tânăr care ajunge pe la 20-30 de ani și încă mai crede ideile de mai sus ar trebui să viseze inorogi, să scoată pe gură râuri de înțelepciune și răsărituri de soare pe cur. Și totuși asta nu prea se întâmplă. Să aflam de ce. (Continuarea în partea a doua, peste 2 săptămâni).

3 gânduri despre „Între naivitate și cinism. Partea I. 8 premise școlărești.

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.