O clipă de atenţie profundă (Povestea picioruşului de frigider) Partea I

 

Motto:

Un jurnalist trecu odată prin pădure şi găsi un tăietor de lemne care era foarte obosit şi al cărui fierăstrău era foarte încins, dar care insista să taie un copac fără prea multe rezultate pozitive.

  • Nene, am o idee: de ce nu stai puţin şi te odihneşti niţel, să-ţi mai recapeţi suflarea, să mai laşi fierăstrăul să se răcească şi aşa ai să tai mai cu spor?

  • N-am vreme! Trebuie să tai!

 

 

Copilăria picioruşului

A fost odată ca niciodată un picioruş de frigider. Acest picioruş era înşurubat într-unul din cele patru colţuri ale frigiderului. Picioruşul nostru nu era un picioruş obişnuit. Spre deosebire de alte şurubele, care aveau obiceiul să ignore şi să nu se lase influenţate de ceea ce se întâmpla în preajmă, picioruşul nostru simţea, auzea şi reacţiona foarte mult la tot ceea ce se întâmpla în jurul său. Chiar dacă nu reuşea să vorbească pentru că nu avea gură, suferea în tăcere şi se bucura în tăcere la orice mic eveniment din preajma sa.

Aceasta este povestea pe care el nu a reuşit niciodată să o spună, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti.

Picioruşul nostru a fost montat pe o linie de asamblare automată, alături de multe alte zeci de mii de frigidere şi şurubele. Nu ştia cum s-a întâmplat asta, dar la un moment dat, a căpătat conştiinţă când frigiderul asamblat complet a luat viaţă.

Picioruşul a fost purtat ca parte a frigiderului, din fabrică până în depozit, apoi în magazinul de desfacere, iar în prima parte a vieţii sale conştiente, a fost în mare parte neglijat, căci nu i se acorda nicio atenţie deosebită. Era într-un ocean de picioruşe de la sute de frigidere, toate aşteptând să îşi găsească utilitatea într-o gospodărie. Aceasta era preocuparea sa cea mai importantă.

Cel mai dureros a fost atunci când a fost testat frigiderul pentru rezistenţă. Atunci, el a fost supus la o serie de mici şocuri pentru a se observa dacă este bun pentru a fi expus pe piaţă. Nu de alta, dar fabrica nu îşi permitea să arate lumii orice fel de produs! Frigiderul nostru, per ansamblu, a primit o ştampilă de conformitate şi a fost expediat. Picioruşul s-a temut mult şi nu a ştiut cum să interpreteze aceste teste şi, mai ales, nu ştia ce să înţeleagă din ştampila de conformitate, dar în cele din urmă s-a bucurat că a putut să iasă pe uşa fabricii în cadrul frigiderului întreg. Picioruşul se frigider se bucura la ideea că a primit şansa de a se face util.

A ajuns şi ziua în care figiderul din care făcea parte a fost expus spre vânzare într-un magazin de retail pentru utilizatorii casnici. Oameni se perindau de dimineaţă până seara, iar vânzătorii arătau cum funcţionează frigiderele. Au fost puse în funcţiune, au fost din nou testate, evaluate. Picioruşul nostru se bucura în sinea sa ori de câte ori un vizitator al magazinului stătea mai mult în preajma frigiderului, pentru a-l aprecia, pentru a-i acorda atenţie şi se întrista de fiecare dată când acesta se îndepărta.

Alte şurubele, de asemenea trecând prin acest du-te-vino, s-au împietrit emoţional şi deja încercau să se convingă că nu mai are niciun fel de relevanţă cine le acordă importanţă şi cine nu, îi tratau pe toţi cu aceeaşi indiferenţă. Dar picioruşul nostru era altfel. El voia să fie ales, împreună cu întreg frigiderul, de un client cu suflet, care să îl preţuiască şi căruia să-i fie de folos.

 

Stăpânul frigiderului

După o vreme, un client a comandat frigiderul în care era înfiletat picioruşul. Era o femeie tânără, singură, ocupată, care lucra într-o corporaţie multinaţională, care nu prea se pricepea la tehnologie sau la obiecte de gospodărie, dar care avea totuşi nevoie pentru apartamentul său nou-nouţ de un frigider. Avea un living spaţios, în care bucătăria era unită cu sufrageria, fără vreun perete despărţitor. Frigiderul putea fi admirat şi auzit din întreg acest spaţiu.

Frigiderul a fost instalat în apartamentul tinerei corporatiste, care avea un program destul de solicitant: pleca dimineaţa de acasă destul de devreme, alergată, stresată şi venea seara târziu, obosită, împiedicată, fără chef. În weekenduri, când nu dormea, era plecată în mici vacanţe, din care venea încă şi mai obosită. Zi după zi, săptămână după săptămână, lună după lună, anotimp după anotimp, an după an, picioruşul nostru era martorul tăcut al vieţii acestei tinere femei: se bucura împreună cu ea şi suferea împreună cu ea, fără să fie ştiut, fără să fie auzit, fără să-i poată spune o vorbă de încurajare sau de liniştire.

Era, în cele din urmă în casa cuiva, dar se simţea neputincios, iar figiderul era mai mult nefolosit, pentru că tânăra femeie mânca mai mult în oraş, iar când venea acasă, gătea ceva rapid şi ararerori avea mâncare pe care să o pună în frigider pentru a o consuma în zilele următoare. Ba mai mult, încă cea pe care o punea, o uita acolo şi se strica, apoi o arunca. Zi după zi, săptămână după săptămână, lună după lună, anotimp după anotimp, an după an. Câtă risipă! Câtă ineficienţă! Câtă inutilitate! Picioruşul nostru fusese gândit ca o piesă dintr-un ansamblu tehnologic de înaltă performanţă. Şi degeaba, fir-ar să fie!

Toate acestea îşi lăsau, încet-încet, amprenta, asupra picioruşului nostru de frigider şi, de fapt, asupra frigiderului în ansamblul său, care începuse să sufere.

Frigiderul făcea un zgomot puternic, mult mai puternic decât fraţii săi care fuseseră instalaţi în alte case. Fiecare casă e pentru un om un univers separat: este micul său loc calm, cald, în care îşi duce viaţa, cu bune şi cu rele. Dar cei mai mulţi oameni nu sunt atenţi la tot felul de elemente cum ar fi dacă frigiderul cuiva are un zgomot mai pronunţat sau mai silenţios, şi cu atât mai mult, care ar trebui să fie nivelul normal. Normalitatea este relativă, în ceea ce priveşte percepţia utilizatorilor casnici asupra frigiderelor. Desigur, un expert tehnic în frigidere ar fi ştiut din prima că acel frigider, din casa acelei tinere femei, bârâia prea tare. Întregul mecanism era în suferinţă din toate încheieturile. Frigiderul plângea, dar nimeni nu-l auzea. Încetul cu încetul, tot mai tare.

Dar picioruşul nu ştia de ce este frigiderul în suferinţă. Încerca din răsputeri să facă şi el ceva. Ce putea, oare, să facă? Încerca să se înfileteze, să se desfileteze mai mult, mai puţin, dar se pare că doar el făcea asta. Celelalte trei picioruşe ale frigiderului rămâneau nemişcate. De fapt, două, cele din spate, nici nu puteau să se mişte pentru că nu erau înfiletate, ci fixe. Astfel, indiferent cât de mult se chinuia bietul nostru picioruş într-o parte sau cealaltă, încercarea de a balansa frigiderul într-o parte sau alta pentru a-l echilibra nu avea vreo şansă. De ce? Pentru că nu ştia dacă ce face e bine sau nu, şi nu avea parte de ajutorul celorlalte picioruşe. Până când, într-o bună zi, tot încercând el să se înfileteze mai mult sau mai puţin, s-a blocat. S-a blocat aşa de tare, încât nici măcar nu mai ştia sigur dacă se mişcase vreun pic în primă instanţă vreodată. O parte din picioruşul de frigider începu să creadă că aşa a fost să fie şi de fapt lucrurile sunt cu desăvârşire de neschimbat.

Bietul picioruş a izbucnit într-o criză de disperare înauntrul său. Se simţea defect. Se simţea inutil. Se simţea ca parte a unui organism pe moarte. Simţea că din cauza lui, frigiderul nu funcţionează cum trebuie, iar asta va duce, mai devreme sau mai târziu, la stricarea lui. Însă, peste această cumplită neputinţă pe care trebuia să o îndure în tăcere, a mai venit încă o palmă.

VA URMA

Copyright © Ştefan Alexandrescu

3 gânduri despre „O clipă de atenţie profundă (Povestea picioruşului de frigider) Partea I

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.