Chișinău

Am vrut de mult timp să scriu despre un oraș ce mi s-a părut fermecător, pe care l-am vizitat de două ori în 2010 și sper că voi avea ocazia de a-l explora mai mult în viitor. Îmi doresc să nu fi pierdut toate pozele le-am făcut acolo, pentru a ilustra toate aceste idei. E uimitor, și nu știu de unde să încep, poate că acesta este unul dintre motivele pentru care am am amânat atât de mult. Trebuie să spun că acestea sunt impresiile mele subiective și s-ar putea să nu reflecte realitatea, ci doar percepția unui turist care e în trecere de câteva zile.

Ca român, m-am bucurat să găsesc, ceea ce eu consider că este mai mult respect pentru cultură. Asta este ceva ce poţi vedea aproape peste tot:

  • în parcul central, există statui ale autorilor importanţi, pe care care nu i-am văzut preţuiţi în România așa ca acolo

  • spre deosebire de cele mai multe locuri din România, arhitectura clasică a fost menținută, iar noile faţade şi clădirile au fost integrate decent în peisajul urbanistic

  • la statuia lui Ștefan cel Mare din Parcul Central, erau flori tot timpul și oamenii veneau dimineața și se închinau la statuie

  • respectul cu care străinii comunicau în mijloacele de transport public

Chișinău mi s-a părut mai mult un oraș oprit în timp. Parcă aş fi făcut o călătorie înapoi în timp, în copilărie, și spun asta într-un mod foarte nostalgic.

Această perspectivă a fost perfect integrată cu tehnologia modernă: aveau PRIZE în Parcul Central. Nu doar wireless gratuit de mare viteză, aveau PRIZE! Puteai, de fapt, să lucrezi toată ziua pe laptop în parc.

Info-chioșcul din apropierea parcului oferea acces instantaneu la toate evenimentele culturale din oraș. Ai fi putut ridica telefonul și vorbi cu cineva de la Filarmonica, sau de la muzeu, sau de la orice cinematograf!

Standurile de ziare aveau reclame video pe ecrane și ATM-uri.

Din perspectiva de Marketing & PR, mi se părea ceva apropiat de Disneyland, în comparație cu România

  • toţi vânzătorii erau plăcuţi și zâmbitori, chiar dacă ai fi cumpărat doar un Winterfresh de mentă

  • mare parte a panourilor BTL conțineau reclame simple şi entuziaste

  • mai multe panouri BTL conţineau mesaje patriotice

  • pe unele panouri BTL am văzut citate de la mari gânditori

Am fost total impresionat de calitatea pavajelor și drumurilor (din oraș). Am fost cu două cupluri la Nistru și am glumit despre un drum refăcut recent cu unul dintre colegii de drum:

– Cât crezi că va dura acest drum?

– 10 ani.

– 10 ani!?, am spus

– Da. Aici, în Moldova, noi nu facem drumuri ca voi, românii. Când avem bani pentru a construi un drum, o facem într-un mod corespunzător, pentru că știm sigur că nu vom avea alţi bani pentru asta in următorii 10 ani.

În general vorbind, după ce treci de biroul vamal dintre România și Republica Moldova, știi că ești într-o altă țară, din cauza drumurilor teribile. Dar acelea care sunt refăcute, sunt refăcute bine. În plus, un alt mare avantaj a fost, în opinia mea, drumurile largi din centrul orașului, cu un trotuar de mers pe jos în centru şi pe benzi opuse separate, ceea ce mi-a adus aminte de Barcelona. 

De asemenea, transportul public este rapid, ieftin și de încredere. Chiar şi taxiul este ieftin.

În general, chiar dacă sunt mai săraci decât în România, cei de la Chișinău mi să părut un pic mai veseli, toleranţi și empatici. Păreau să fie mai politicoşi, mai independenţi, mai puțin vorbăreți și mai înclinați să se bucure de linişte şi de a asculta.

Un alt loc care mi-a plăcut foarte mult, unde consider că civilizația este, de asemenea, proeminentă, este Biserica. Prin asta, mă refer la Mitropolia centrală, unde am asistat la o slujbă. Biserica este în mijlocul unui parc, care are o mulțime de bănci, astfel încât oamenii în vârstă pot asculta slujba la difuzoarele din afară. Biserica a fost bine organizată. Dacă simţeai nevoia, puteai lua o gură de aer afară și să se întorci, fără a deranja pe nimeni. Oamenii nu se aglomerau, ci menţineau un distanță respectuoasă, lăsându-i pe ceilalţi să se roage în linişte. Toate icoanele erau protejate de sticlă. Fotografierea și filmarea erau interzise și această regulă era fost respectată. Sfinții canonizați recent au fost pictaţi pe pereţi. N-am văzut niciun cerşetor.

Am apreciat parcurile. Deși nu sunt comparabile cu parcurile din Bucureşti, care sunt îngrijite într-un mod excelent, mi-au plăcut peisajele care te fac să te simţi în mijlocul naturii, chiar în oraș. Este mai puţin ciment şi mai multă iarbă în parcuri decât în Bucureşti.

Știu, Chișinău nu poate fi comparat cu Luxembourg, dar din punct de vedere al respectării culturii și îmbinării tradiției cu tehnologia într-un mod funcțional, discret, de aceste lucruri îmi aminteşte Chișinău. Și Bruxelles.

România, în ultimii 25 de ani a regresat. Moldova, în schimb, a înghețat în timp. Din punct de vedere economic, cultural și psihologic. Întotdeauna, o stagnare este mai bună decât o involuție.

Traducere a articolului „Chişinău” de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Analytic Vision la 3 mai 2012.Traducere de AIM. Copyright © Ştefan Alexandrescu

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.