Etica vorbitului în public

Motto:

„Oamenilor nu le pasă de cât de mult știi până nu înţeleg cât de mult îți pasă”

 

Răspundere și responsabilitate

Desigur, dacă tu crezi că mesajul de a pune centura de siguranță este un mesaj bun și oferă siguranță, vei dori să fii cât mai convingător cu putință. Desigur, comparând cele trei scenarii din articolul anterior, vei fi făcut o diferenţă între grade de convingere. În primul exemplu, ai prezentat nişte date și ai folosit un limbaj de influențare („natural”, „tot mai interesant”, „înainte să te gândeşti mai departe”, etc.). În al doilea caz, ai oferit o experiență pentru participanți, pe care şi-o vor aduce aminte, într-un mod publicitar. Asta a fost persuasiune. În cele din urmă, ai manipulat emoţional publicul de la început până la sfârșit. La sfârșitul zilei, te simți bine pentru că îti imaginezi că ceea ce ai spus va fi salvat niște vieți.

Desigur, un aspect important care nu s-a menționat în toate cele trei prezentări este ca, la o viteză mai mare de 80 km / h, centura de siguranță nu mai este un beneficiu de protecție, ci un instrument traumatizant. Unul dintre participanții la prezentare, să-l numim Mihai, conduce cu 125 kmh, face accident și pentru că purta centura de siguranță, îşi rupe coloana vertebrală și îşi fracturează coastele. În primul caz, s-ar putea ca Mihai să-şi amintească faptul că s-a predat înțelepciunii comune de a purta centura de siguranță. Şi-ar putea aminti că cineva a făcut o prezentare și a sugerat că ar putea fi o idee bună. În al doilea caz, Mihai îşi va aminti cu siguranță de fantezia rutieră prin care l-ai făcut să treacă, și te va urî pentru că i-ai dat informații incomplete.

În al treilea caz, poți conta pe faptul că de această dată, soția lui Mihai, Diana, îşi va aminti de tine, pentru că atunci când Mihai a ajuns acasă nu se putea abţine să povestească iar şi iar despre prezentarea genială pe care ai susţinut-o și mesajul important pentru toate familiile. Diana va da în judecată pe tine și compania pentru care lucrezi, pentru mai mulți bani decât tu, copiii și nepoţii tăi veti putea plăti într-o viață, pentru informații incomplete care are ca rezultat infirmitatea permanentă a soțului ei și toate facturile de sănătate.

Drumul spre iad este pavat cu intenții bune. Intensitatea cu care foloseşti convingerea într-un anumit mesaj pe care doreşti să-l porţi cu tine, nu numai că te face responsabil, ci şi răspunzător pentru unele dintre rezultatele experienței ascultătorilor tai.

De multe ori, în viața noastră, suntem convinși de convingerile pe care le deținem, ca acestea sunt bune și sănătoase, și ne grăbim să le împărtășim în bună-credință. Dar, în timp, mai ales atunci când suntem cu adevărat informaţi pe un anumit subiect, putem înțelege cum ceea ce am crezut odată nu mai are aceeași valoare. Deci, ţine minte că tu şi numai tu eşti responsabil față de tine, față de ascultătorii tai, față de organizatori, față de organizația pe care o reprezinţi atunci când vorbeşti în public, și, mai presus de toate, față de Dumnezeu. „Acționează întotdeauna ca şi cum bunica ta ar fi cu ochii pe tine!”

 

Mesajul și intenția vorbitului în public

Sensul comunicării este de a influența. Noi comunicăm doar pentru a influența pe alții. „Comunicarea umană este un proces prin care fiecare ca individ (comunicatorul) transmite stimuli cu scopul de a schimba comportamentul altor indivizi” (sala).”(1). Prin urmare, orice comunicare în public trebuie să influenţeze, sau să convingă, sau să manipuleze.

În timpul secolului trecut, scopul unei prezentări putea fi informarea. A oferi informații. Astăzi, trăim în secolul XXI. Nimănui nu îi mai pasă de informații. Informațiile pot fi găsite gratuit pe internet, cu privire la aproape orice. Este la îndemâna tuturor. Dacă doreşti să informezi, întoarce-te în epoca de piatră și joacă-te în țărână!

Etica, în acest context este pur și simplu o chestiune de cât de bine știi informațiile actuale pe tema de prezentare și care este intenţia ta. Orice persoană capabilă de manipulare trebuie să fie conștientă de faptul că determinarea unei schimbări improprii, pe termen lung, în persoana manipulată, îşi va pierde efectul și va genera o pierdere a credibilităţii pentru tine. Integritatea este o noțiune pe care unii oameni au început să formeze: „Cum să rezonezi cu mesajul tău?”, „Cum să fii conectat cu sinele tău interior, atunci când transmiţi un mesaj” și prostii de genul acesta. E simplu. Dacă crezi că în mesajul și intențiile tale, vei fi congruent. Dacă nu crezi, nu vei fi. Reprezintă mai puţin decat a picta aripi de vultur pe un pui cu speranţa că va zbura.

Vrei să știi de ce Edison a fost atât de hotărât să inventeze becul, după ce a descoperit 1000 de moduri de a nu-l inventa, după ce laboratorul lui a ars din temelii? A scris 9 pagini despre cum lumea ar fi fost mai bună dacă ar fi adus invenția sa la viață. Nu cred că Edison avea nevoie de exerciții de congruență interioară.

Există chiar și o privire mai adânc în această chestiune. Să spunem că vedem pe cineva făcând ceva rău pentru ei înșiși, în viața lor, cum ar fi victimizarea și căutarea de salvatori. Am putea explica întregul mecanism și să facem această persoană conștientă de o lecție pe care are nevoie s-o învețe, dar, în același timp, am priva-o de o lecție pe care are nevoie s-o învețe singur .

Văd acest lucru mai ales la tineri, atunci când încep să înţeleagă modul în care funcţionează procesele psihice, aceştia sunt tentați sa le aplice pretutindeni, uneori cu oameni care nu sunt pregătiți să se confrunte cu unele din propriile lor adevăruri. Un lucru este să determini pe cineva să nu bea alcool sau să nu mai fumeze, sau să fii ferm cu un prieten. Și altceva este a spune cuiva, sau unui public, că sunt pe o cale greșită. Când luăm cuiva puterea de a învăța din propriile greșeli, de multe ori ne poziționam în perspectiva de atotştiutor, cu toate că am putea avea intenții bune. E pur și simplu o chestiune similară cu a da cuiva pește în loc să-l înveţi să pescuiască.

Îmi amintesc o experiență pozitivă, atunci când Bogdan Enoiu, antreprenorul care a pornit McCann Erickson România și unul dintre cei mai bogaţi experți de publicitate din România, la Business Club Conferences din primăvara anului 2010, București, a întrebat studenții de la ASE (Universitatea de Studii Economice cea mai prestigioasa din România) ce alegeri profesionale ar face pentru viitorul lor.

Unii răspuns „branding”. Alţii au răspuns „PR”. Dar nu erau foarte convinşi. Bogdan Enoiu, pur și simplu, a spus că nu sunt atât de multe locuri deschise în branding. Și că nu există mai mult de 500 de locuri de muncă în PR, în toată România. El a fost diplomat. Într-o industrie în care agenţiile de branding se străduiesc să supravieţuiască și abia pot face, toate împreună, 1 milion de euro pe an, într-o industrie în care organizațiile caută mai mult măsurabilitate și mai puțin PR. În aceeaşi industrie, pe vremea aceea, toţi advertiserii lucrau de trei ori mai mult pentru jumătate pe care îi primeau cu doi ani în urmă, acești studenți și cine știe câţi alţii, visau să devenă comunicatori. Bogdan Enoiu ar fi putut să le spună nu au nici o șansă, insa după, toată lumea l-ar fi urât. În câțiva ani, ei vor vedea asta ei înșiși. El pur și simplu a sugerat. Dar pentru cei care înțeleg dincolo de cuvinte și știu dinamica pieței, ceea ce a spus el a fost mai mult decât suficient. A fost o prezentare memorabilă de impact prin simplitatea sa.

De obicei reținem:

10% din ceea ce citim

20% din ceea ce auzim

30% din ceea ce vedem

50% din ceea ce vedem și auzim

70% din ceea ce vorbim cu alții

80% din ceea ce experimentăm

95% din ceea ce învățăm pe alții (2).

Avem tendința să ne amintim mai mult ceea ce ne spunem noi înşine decât ceea ce spun alții. Când vorbim în public, avem șansa de a comunica mesajul nostru la sute, mii de oameni și datorită tehnologiei din prezent, avem şansa de a comunica instantaneu cu milioane de persoane, asta înseamnă că exercităm una dintre cele mai dificile sarcini posibile din zilele noastre: a face mesajul nostru memorabil.

 

Referințe

1. Dinu, Mihai – Comunicarea, Ed. Științifică, București, 1997, apud Prutianu, Ștefan, – Tratat de Comunicare Și negociere în afaceri 2007, Polirom, primul capitol.

2. William Glassere

 

Cărți de citit

Carnegie, Dale (1934) – Arta de a vorbi public

James, Tad (1997) – Prezentarea Magică

Hoff, Ron (1992) – Te pot vedea dezbracat, o nouă ediție revizuită a bestsellerului național pentru A face prezentari fara frica, Andrews şi McMeel, Statele Unite ale Americii

Prutianu, Ștefan – Tratat de Comunicare și negociere în afaceri, Polirom, 2007

Cleveland, Kenrick E. – „Cum să utilizați cele 36 de stratageme chinezești pentru a câștiga”, Influence Marketing LLC, 1997

 

Filme de văzut

Patch Adams (1998) Regia: Tom Shadyac

Iulius Cezar / Julius Caesar (1953) Regia: Joseph L. Mankiezewicz

Thank you for Smoking (2004) Regia: Jason Reitman

The Network (1976) Regia: Sidney Lumet

Kramer vs. Kramer (1977) Regia: Sydney Pollack

The Verdict (1982) Regia: Sydney Lumet

A Time to Kill (1995) Regia: Joel Schumacher

Shakespeare în Love (1998) Regia: John Madden

There Will Be Blood (2007) Regia: Paul Thomas Anderson

City Hall (1995) Regia: Martin Brest

Traducere a articolului „The Ethics of Public Speaking” de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Analytic Vision la 15 aprilie 2012. Traducere de AIM. Copyright © Ştefan Alexandrescu

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.