10 lucruri pe care coach-ul începător nu ți le-a spus

Să zicem că ești clientul unui coach care este entuziasmat la început de drum. Nu prea știi la ce să te aștepți. Vrei să te dezvolți personal și să dai o șansă acestui tânăr să-ți îndeplinească nevoile psihologice și emoționale implicate în proces. Felicitări! Iată 10 lucruri la care nu te-ai gândit, care poate că te așteaptă, însă negrăite!

(continuă să citești după media ↓)

Eu am început formarea cu o școală renumită de coaching, dar dup-aia n-am mai avut bani și mi-am terminat studiile la o școală din Cucuieții din Vale, acolo aveau pe lângă specializările de manichiură-pedichiură, cofetar-patiser și pe aia de coach. Nu știam sincer dacă să aleg coaching sau management de proiect, așa că am dat cu banul.
Eu de fapt voiam să mă fac psiholog, dar n-am avut răbdare cu prostiile ale științifice pe care ni le băgau pe gât și formarea dura prea mult! Așa, în calitate de coach, pot să o fac pe-a salvatorul și nu m-a întrebat nimeni de sănătatea mintală când am fost la formare.
Tocmai am venit de la o importantă conferință de coaching. Acolo am auzit pe alții care se cred mai deștepți spunând aceleași banalități pe care le spun și eu. Mai știi? S-ar putea să ajung să le cred. Dacă ei au succes, înseamnă c-or fi pe drumul cel bun!
Eu acum îți ofer coaching pe gratis, că sunt mic și nu știu nimic, sunt abia în formare și ceilalți coachi, mai bătrâni și mai știutori decât mine mă critică și mă umilesc.
Dacă ți-aș lua bani, nu aș îndrăzni să-ți cer mai mult de 30 de euro, că mi-e frică de faptul că n-ai și s-ar putea să te pierd chiar și așa. Dar să nu te aștepți să lucrez cu prea mare tragere de inimă pentru tine pentru atâta mărunțiș. În mod normal, pentru serviciile pe care le ofer, aș fi plătit în străinătate 100 de euro pe oră.
Bine ai venit la mine! Nu am voie să-ți dau soluții, dar dacă am făcut formarea pe coaching cu un șmecheraș de mâna a șaptea, am să-ți povestesc ce-am învățat de la el, cu legea atracției, armoniile cosmice ale universului și să crezi în tine chiar dacă părinții tăi n-au crezut, că tu ești cel care este și dacă nu reușești, eu nu mai ajung să cer bani de la tine.
Eu nu am habar despre domeniul în care lucrezi și nici nu-mi pasă. De fapt, nu am nevoie și nici nu vreau să știu. Dacă ai atâtea probleme în domeniul ăsta, nici nu mă simt încurajat/ă să intru!
În timp ce te ascult pe tine cum povestești despre problema ta, îmi dau seama că o am și eu. Dar nu-ți spun, că poate nu mai vii la mine. Dacă găsești vreo soluție și după ce o implementezi nu-ți rupi gâtul, atunci cred că poate merită să o încerc și eu.
Știu că tu tot vorbești aicea și te dai de ceasul morții să te exprimi, dar eu nu știu cum să te opresc. La sfârșitul sesiunii, tu ai să fii frustrat că nu ai găsit prea multe întrebări sau soluții, iar eu că nu te-am putut sprijini. Dar frustrarea mea e mai importantă decât frustrarea ta, că eu rămân cu ea, nu tu.
Acuma, la sfârșitul ședinței, spune-mi tu după ce ți-am pus toate întrebările astea dacă e vreuna din ele bună. Poate mi le pun și eu.