Depăşeşte efectul de faţadă

 

La proiectarea întrebărilor dintr-un chestionar, o problemă cunoscută este efectul de fațadă. Respondenții au tendința de a înțelege ceea ce vrea să afle cercetătorul și să dea „răspunsuri corecte politic”. Deși ar putea fi dificil, există modalități de a evita asta. Totul stă în stăpânirea cuvintelor și limbajului în așa fel încât răspunsul sa reflecteze ceea ce vrei sa afli, fără a lăsa ca respondentul sa înțeleagă ce urmareşti.

Unul dintre cele mai puternice lucruri pe care le poti face, pe care mulți uită să-l folosească, este simpla cadrare a chestionarului. Menţioneaza, fie verbal, fie în scris, că al tău chestionar nu este destinat să măsoare corectitudinea, ci mai degrabă preferințele și tendințele, dacă faci un sondaj psihologic, mai degrabă decât o evaluare a cunoştinţelor sau a performanțelor. Acest lucru se poate face mai ușor cu interviuri structurate sau semi-structurate. Dar pentru o încadrare mai largă, mă voi referi la orice tip de design al chestionarelor.

O modalitate de a măsura impactul efectului de fațadă este de a construi în instrumentul de lucru, o scară de măsurare a minciunii, adică ceea ce va măsura prin itemi specifici tendinţa cuiva de a minţi. Dar asta ar putea fi prea complex pentru unii. Un mod simplu este a pune întrebări-cheie, în diferite părți ale chestionarului. Aceasta înseamnă să întrebi același lucru de două ori, în moduri diferite. Dacă ai pus doua-trei astfel de întrebări și răspunsurile nu se potrivesc, ai motive să crezi ca respondentul nu a fost onest / serios în completarea chestionarului.

Un alt mod este de a măsura dimensiuni multiple / scale psihologice cu același subiect. Riscul este acela că itemul nu va fi interpretat în același mod de către toți și nu poate genera corelații pure, dar CPI, unul dintre inventarele de personalitate cele mai apreciate, o face. Și o face foarte bine.

De asemenea, poti face asta cu opțiuni diferite la același item.

De exemplu:

1.De obicei, la locul de muncă, înclinați să considerați:

Cine se trezește devreme isi face treaba mai bine. [măsoara proactivitatea]

Îi las pe alții să facă planificarea pentru sarcinile mele. [măsoara tipul de planificare]

2. Cand ai de-a face cu mai multe sarcini:

a) Cine aleargă după mai mulţi iepuri nu prinde nici unul. [măsoara tipul de planificare și locul controlului]

b) Sunt primul/prima în a-mi îndeplini sarcinile. [măsoara creativitatea și locul controlului]

3. Atunci când un coleg face o greșeală:

a) Am lăsat pe el / ea să-şi corecteze greşeala [măsoara reactivitatea]

b) I-am dat alte sarcini [măsoară tipul de planificare]

4. Cum ştii când un coleg greşeşte?

a) Orarul pe care l-am planificat nu a ajuns la rezultate [masoară tipul de planificare și stilul de management]

b) El/ea este responsabil/ă pentru propriile lucruri şi își poate da seama dacă ceva e făcut bine sau nu [măsoară reactivitatea şi stilul de management].

Se poate observa cum este ușor de crezut, cum uneori alegeri opuse care nu măsoară același lucru, în același subiect, pot crea confuzie prin forțarea de a alege între cele două alternative. Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l ai în minte este să opui dimensiunile de un număr par de ori fiecare. De exemplu, aceşti 4 itemi măsoară: tipul de planificare, stilul de management, locul controlului și tipul de activitate. Am opus de patru ori tipul de planificare activitii, am măsurat în mod locul controlului și stilul de management simplu o singură dată. Prin urmare, la sfârșitul acestor patru elemente, voi avea un scor pentru fiecare dintre categoriile, fiecare având șansa de a fi marcat cu un punct bazat pe oricare din opțiunile oferite.

În chestionarele proiectate cu software, poţi adăuga de asemenea întrebări dacă la sfârșitul testului respondentul a scorat categorii cu același număr de puncte pentru una dintre preferințe. Să spunem că la finalul întrebărilor obișnuite, respondentul are aceeaşi preferință pentru locul intern al controlului și pentru proactivitate. Poti adăuga două întrebări, fie una ce măsoară numai locul controlului, și celălalta tipul de activitate, sau ambele de măsurare a preferințelor opuse pentru cele două dimensiuni, cum ar fi, de exemplu, proactivitatea opusă locul controlului extern și reactivitatea opusa locului controlului intern. Dar acest lucru ar putea fi puţin prea complex.

Să facem o abordare mai simplă. Să presupunem că măsori locul controlului. Doreşti să ai două alternative echilibrate pentru locul controlului intern și extern.

Atunci când există o întârziere în sistemul de distribuție a produselor noastre:

1. Verific informațiile la sursă [măsoară locul controlului extern]

2. Verific propriile mele greșeli în primul rând [măsoară locul controlului extern]

Ambele opțiuni au avantaje și dezavantaje egale pentru angajat. Care este „răspunsul corect politic”? Dacă el/ea afirmă că verifică informațiile de la sursă, ar putea fi rău pentru că nu se gândește la propria lui/ei răspundere în evaluarea erorilor și deranjează clienții. Dacă el/ea afirmă că verifică propriile greșeli înseamnă că nu este bine informat/ă cu privire la ceea ce trebuie găsească sau că a mai făcut greşeli înainte.

Gândirea corectă pentru cineva care face în mod onest ceea ce a bifat ca răspuns la acest item este:

1. În cazul în care persoana vrea să ştie ce greşeli să corecteze, trebuie să verifice în primul rând care sunt greșelile şi dacă sunt ale sale. Verificarea greșelilor proprii fără a avea informații clare cu privire la ceea ce a mers prost inseamnă pierdere de timp pentru companie. Aici, de asemenea, contează cât de multe livrări sunt gestionate zilnic de catre angajat și care este rata de eșec și care este rata de întârziere. Aceste informații trebuie să fie cunoscute dinainte.

2. În cazul în care persoana vrea să verifice informațiile la sursă, el / ea trebuie să știe ce întrebări să pună, astfel încât să-şi dea seama care este cauza exactă pentru efectul de întârziere. Aceasta arată că persoana ştie să-şi facă treaba.

În ambele cazuri, există avantaje și dezavantaje pentru a răspunde la oricare dintre variantele de măsurare a locului controlului.

Construirea unor astfel de elemente solicită flexibilitate în gândire, creativitate, empathy, un vocabular vast (de asemenea, citirea unor cărți de proverbe ajută la definirea opțiunilor pentru dimensiuni specifice) și cunoștințe practice despre organizarea specifică și modelul de afaceri.

În cele din urmă, să ne gândim la un exemplu pentru selectarea criteriilor relevante pentru predicţia performanței la un loc de muncă. Un psiholog a fost contractat pentru a proiecta un test pentru dansatoare de streap-tease într-un bar. Desigur, singurul lucru pe care toate candidatele l-au avut în comun a fost faptul că au fost mințit tot atât de des precum respirau. Deci, criteriul logic pentru performanță în această poziție a fost sociabilitatea. Într-adevăr, constructul sociabilitatii, măsurat prin elemente specifice, i-a indicat pe cei care ar aduce mai mulți bani barului. Respondenţii trebuie să știe cat mai puțin posibil despre ceea ce urmareşti. Poţi pune 10 întrebări și ajunge doar să urmareşti adevăratul răspuns la doar 2 dintre ele. Poate asta nu este eficient, dar este eficace.

În concluzie, designul chestionarelor nu este o glumă, mai ales în resurse umane. Tu trebuie să dovedeşti că îţi respecţi munca, rezultatele pe care le oferi, poziția respondenţilor (prin a te pune în locul lor) şi educaţia /cunostinţele pe care le ai. Dacă nu înțelegi unii termeni pe care i-am folosit în acest articol, caută-i pe Google, pe wiki-uri, citeşte despre aceştia în cărți, caută rezumate de cercetare și jurnale de cercetare online, înainte de efectuarea oricărui tip de cercetare HR într-o organizație.

Experiența autorului în designul de chestionare. Autorul a lucrat în cadrul unui grup de cercetare dezvoltând instrumente de evaluare organizațională. Din noiembrie 2006 până în iunie 2007, a contribuit la cinci designuri de chestionar în grupuri de studenţi. De asemenea, el a proiectat primul chestionar psihologic pentru aplicarea în branding politic folosind NLP (Iași, 2004), pentru care proiectul a fost distins cu premiul întâi la concursul studenţesc EconomMix în anul 2005, în secţiunea Management-Marketing.

În afară de acestea, autorul a proiectat chestionare psihologice pentru cercetări proprii în domeniul educației parentale (2005), stimei de sine (2007, 2009, 2011), asigurărilor (2009), memoriei (2009), şi a îmbunătățit un chestionar de evaluare pentru consultanţă în carieră (2008).

Autorul poate fi contactat pentru servicii de consultanţă pentru design de chestionar la stefan.alexandrescu [at] yahoo [dot] com

 

Traducere a articolului „Overcoming the Façade Effect” de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Analytic Vision la 31 martie 2012.Traducere de AIM. Copyright © Ştefan Alexandrescu

Reclame

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.