Etica în resurse umane

În fiecare a treia miercuri din luna octombrie, se sărbătorește ziua mondială a eticii (Global Ethics Day), anunță Carnegie Council. Astăzi 18 octombrie 2017, celebrăm etica în toate domeniile, așa că vă ofer un articol despre etica în resurse umane.

Dincolo de faptul că mulți dintre oamenii de resurse umane din România nu știu de fapt ce facă sau nu au de fapt o strategie reală, cred că etica în HR este considerată ca „modul în care ar trebui să acționam, sau dacă nu…”, care este mai degrabă determinat de un cadru intern de referință, dezvoltat în perioada de formare. Nu îmi pot imagina cu adevărat specialiști HR de la companii românești care ajung la…, să zicem, formare etică. De obicei, participarea la o anumită pregătire de resurse umane a unui specialist este privită de către angajați mai mult ca lipsă a eticii decât ca un efort pentru îmbunătățire.

De aceea, inițiativa SNSPA, de a include astfel de curs la un master în resurse umane (cel mai bun din România) este importantă. Și este, de asemenea, foarte târziu. Când a început organizarea de studii SNSPA a masterului de comunicare managerială și resurse umane în cadrul Facultății de Comunicare și Relații Publice (FCRP), existau deja muuulţi „specialiști” fără nicio formare sau certificare, care au văzut mai degrabă aceasta ca pe mijloc pentru a justifica sau a-şi asigura poziția prin a achiziţiona o altă diplomă.

Haideţi să aruncăm o privire la cum tratează acest curs o universitate din SUA.

Nu știu dacă acest tip de etică poate fi promovat ca „reducere a stresului”, „sănătate organizațională” sau „etică”. E pur și simplu prea târziu să fie etichetat ca atare în piață. Dacă va costa, nu vor fi bani. Dacă va fi gratis, nu va fi timp. Dacă aş fi fost profesor la un astfel de curs, eu aș iniţia un proiect ca organizarea formării eticii în HR pentru specialiştii în HR sau pentru studenţi (după cum îmi amintesc, o asociaţie a studenţilor din Bucureşti a făcut asta).

Ai putea crede că e idealist să gândeşti așa. Ei bine, te va costa mai mult dacă nu faci asta. Și nu vorbesc despre amenzile de la ITM (Inspectoratul Teritorial al Muncii).

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le iau în considerare în etică sunt integritatea și respectul. Este mult mai ușor să ai încredere în etica interioară a unui specialist în resurse umane decât în ceea ce el/ea însuși/însăşi susţine pentru a reacţiona astfel: „oh, acest lucru se face aşa pentru că se spune că e corect”.

Una dintre cele mai importante decizii pe care cei de la HR le iau în companii este achiziționarea de produse și servicii. Cum poți avea încredere în cineva care nu știe cum să-l convingă pe șeful său, ori  care se lasă păcălit/ă prea repede de către oricine care aruncă informaţii despre, să zicem, testare psihologică? Cât de multă integritate arată asta? Nu prea multă. Integritatea nu este definită de intențiile bune ale unei persoane, ci de abilitatea de a da declaraţii obiective şi convergente cu interesele societății. Cum poate cineva să aibă interese convergente cu orice altă entitate, atunci când lipsesc persuasiunea şi criteriile?

Un lucru important este respectul [ro, blog]. Oricine ar fi de acord că este important, mai ales în România. Ei bine, mă refer la un nivel mai profund. Specialistul HR are o imensă responsabilitate într-o companie, mai ales fiind între conducere și angajaţi. La fel, consultantul se găsește între conducerea agenției și interesele clientului. Unde e respectul pentru persoană și pentru organizație? Pur și simplu a lua în considerare: „care sunt nevoile acestei entități și cum le pot sprijini?”, nu va ajunge.

Discursul pentru fiecare persoană, organizație, trebuie să fie ajustat în termeni pentru fiecare ca o dovadă de respect față de viziunea acelei persoane despre lume. Ca un semn de excelență, un practician în domeniul domeniul resurselor umane trebuie să aibă capacitatea de a-şi da seama cum gândesc alţi oameni și a răspunde cu termenii lor, cu propriile lor cuvinte și stiluri de gândire. Asta înseamnă că dacă un manager se gândește la date, atunci oferă și tu  figuri, numere. Dacă un consultant vorbeşte în resurse, atunci vorbeşte și tu în bani, timp, oameni, echipament, locație, informații. Dacă subiectul unui test vorbeşte despre emoţie, atunci vorbeşte și tu despre emoţie!

În resurse umane nimeni nu te angajează să fii tu însuți/însăţi. Acţionează ca ceilalţi, gândeşte ca ceilalţi și foloseşte-ţi integritatea și intuiția în luarea deciziilor! Ştii că asta ar putea duce la un mai profund respect. Pentru sine, pentru client, pentru consultant, pentru manager, pentru oameni, şi pentru organizație.

Ca o distincție importantă la ceea ce este declarat la sfârșitul video-ului încorporat, „tratează pe alții aşa cum te aştepţi să fi tratat”, nu este respect, este lipsă de respect, pentru că se susţine că ceilalţi au aceleași așteptări sau valori la fel ca tine într-o organizație. Munca unei persoane de la HR este foarte specială în comparaţie cu toate celelalte domenii. Oamenii de la resurse umane ar trebui să știe (sau ştiu) mai bine.

„Etica înseamnă luarea unor decizii ce reprezintă ceea ce susţii.” (Alysa Lambert, Indiana University Sud-Est, Curs de etică).

Ceea ce subliniez aici sunt valorile. Înainte de a instrui oamenii despre etică, este cel mai bine să ştii care sunt valorile lor. Și nu în general, ci mai ales în resurse umane. Abia aici, modificările reale au un impact. Desigur, nu pot aștepta ca asta să se întâmple participând la un program academic, ci vorbesc despre formare. Acum, poți găsi informații oriunde. Poți vinde cel mult informații filtrate. Dar nicio persoană inteligentă nu mai cumpără informații, în formare. Se pot găsi în cărți. Dezvoltarea de valori, pe de altă parte, este ceva mult mai de impact.

PS: Ca să arunci o privire la etică în Statele Unite ale Americii, țara resurselor umane, ar trebui să verifici  acest studiu [en, html].

Traducere a articolului „The Ethics in HR” de Ştefan Alexandrescu, publicat iniţial pe Analytic Vision la 7 decembrie 2009. Copyright © Ştefan Alexandrescu 2009 pentru versiunea în limba engleză. Traducere de Alexandra Ioana Mateiciuc. Copyright © Alexandra Ioana Mateiciuc, 2017, pentru versiunea în limba română

Anunțuri

Te invit să-ţi împărtăşeşti gândurile în legătură cu acest conţinut!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s